ICCJ. Decizia nr. 3650/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), traficul de

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3650/2013

Dosar nr. 1613/40/2010

Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 281 din 08 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia penală, s-a dispus următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul L.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

2. A fost condamnată inculpata P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

3. A fost condamnat inculpatul P.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

4. A fost condamnată inculpata P.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

5. A fost condamnată inculpata B.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoşani din 15 martie 2010, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

6. A fost condamnată inculpata B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoşani din 30 martie 2010, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 17 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C. şi B.N. să plătească în solidar părţii civile S.M.G. - 1.000 euro, daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C. şi B.N. să plătească în solidar părţii civile S.M. - 3.000 euro, daune morale, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

A fost obligată inculpata B.C. să plătească părţii civile C.L. suma de 1.000 euro, reprezentând daune morale.

A constatat că părţile vătămate S.C.M. şi V.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a confiscat de la inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C. şi B.N., în folosul statului suma de 104.000 euro (2.000 euro - M.M., 45.000 euro - A.V. şi 40.000 euro - S.S., S.S. - 10.000 euro şi S.M.G. - 7.000 euro).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din 12 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoşani au fost trimişi în judecată inculpaţii P.R., P.C., L.G., P.M., B.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real, şi B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real.

Analizând ansamblul probator în cauză, Tribunalul a reţinut, în fapt, că, în perioada 2005 - 2008, inculpaţii L.G., P.M., P.C., P.R. şi B.N. constituiţi într-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor privind traficul de persoane sau de proxenetism, la care a aderat în anul 2006 şi inculpata B.C., au recrutat, cazat şi transportat în Italia şi apoi în Norvegia, peste 21 de tinere de pe raza judeţului Botoşani, minore şi majore, respectiv victimele minore: S.M.G. (16 ani), S.M. (17 ani), T.M. (17 ani), F.M.A. (16 ani), H.F.M. (17 ani) şi G.A.M. (17 ani) şi victimele majore: C.L. (28 ani), M.M. (21 ani), A.V. (19 ani), S.C.M. (27 ani), M.A.A. (18 ani), S.S. (24 ani), P.M.B. (27 ani), F.C. (30 ani), V.F. (24 ani), G.R. (21 ani), M.A.E. (20 ani), P.F. (18 ani), P.E. (34 ani), D.S.I. (19 ani), A.A. (17 ani), pe care le-au exploatat prin obligarea sau determinarea la practicarea prostituţiei în folosul grupării, profitând de situaţia materială precară şi de gradul redus de instrucţie a acestora, dobândind astfel importante beneficii financiare.

1. Astfel, în ceea ce priveşte pe partea vătămată S.M.G., prima instanţă a stabilit că a reieşit, din probatoriul administrat că, în ianuarie 2006, aceasta s-a întâlnit cu martora T.M., ocazie cu care i-a spus că practică prostituţia în Italia în folosul unei familii de etnie rromă din municipiul Botoşani, că o duce foarte bine şi că are bani, prezentându-i această activitate ca o modalitatea uşoară de îmbogăţire.

Având în vedere că avea o situaţie materială precară, din dorinţa de a scăpa de sărăcie şi de a o duce şi ea foarte bine, în discuţia purtată cu martora T.M., partea vătămată S.M.G. i-a dat de înţeles că ar vrea şi ea să meargă în Italia pentru a câştiga bani. Ulterior, partea vătămată S.M.G. s-a deplasat împreună cu martora T.M. la o locuinţă situată în centrul vechi al municipiului Botoşani, respectiv la locuinţa inculpaţilor L.G. şi P.M. Cu această ocazie partea vătămată S.M.G. i-a cunoscut pe inculpaţii L.G. şi P.M., fiicele acestora, inculpatele P.C. şi B.N., precum şi pe învinuitul S.C.M.

Inculpata P.M. şi ceilalţi membri ai familiei sale i-au propus părţii vătămate să practice prostituţia stradală în Roma - Italia şi să împartă sumele de bani încasate de la clienţi cu membrii grupării, pentru a i se asigura protecţie.

Partea vătămată S.M.G. a fost de acord cu propunerea inculpatei P.M., de la care a primit suma de 100 euro pentru a achita taxele aferente eliberării paşaportului turistic şi pentru a-şi cumpăra haine.

La data respectivă, S.M.G. era minoră, iar inculpata P.M. i-a propus să se căsătorească formal cu o persoană aleasă de membrii grupării, pentru a putea părăsi ţara.

Astfel, învinuitul A.C. a fost desemnat să găsească un bărbat dispus, pentru o sumă de bani, să se căsătorească cu minora. Acesta a luat legătura cu martorul Z.P., care a fost de acord cu propunerea învinuitului A.C., primind de la acesta suma de 150 euro la încheierea căsătoriei, urmând ca ulterior să mai primească o diferenţă de 100 euro, după ce victima ajungea în străinătate.

Conform extrasului din „Registrul de Căsătorie” eliberat de Serviciul Comunitar Local Evidenţa Informatizată a Persoanelor Botoşani - Starea Civilă, căsătoria dintre Z.P. şi S.M.G. a fost oficiată la data de 20 februarie 2006, ocazie cu care victima şi-a păstrat numele anterior.

Ulterior, numitul S.C.M. a ajutat-o pe partea vătămată să obţină paşaportul în regim de urgenţă, acesta plătind taxele aferente eliberării actului din suma de 100 euro primită de partea vătămată de la inculpata P.M.

În aceeaşi perioadă, P.M. a suportat cheltuielile necesare pentru plecarea în Italia şi pentru martora P.F., cu care partea vătămată S.M.G. s-a întâlnit în ziua plecării la locuinţa acestei inculpate, aflând că şi aceasta merge în Italia pentru practicarea prostituţiei.

Partea vătămată a plecat în Italia, în ziua de 22 februarie 2006, ieşind din ţară prin punctul de trecere a frontierei Borş cu un autocar, împreună cu martora P.F. şi martorul H.V.I., toţi declarând la frontieră că se deplasează în Italia.

În Italia, partea vătămată şi martora P.F. au fost aşteptate de numitul H.F.I., concubinul învinuitei P.L. şi persoană de încredere a inculpaţilor L.G. şi P.M., care le-a cazat la un hotel din Roma, unde se aflau mai multe tinere din Botoşani.

În perioada cât a stat în Italia, partea vătămată a practicat prostituţia stradală pentru inculpaţii L.G. şi P.M., alături de alte fete din judeţul Botoşani, respectiv A.V., S.C.M., T.M., precum şi P.L.

Instanţa a mai reţinut că, în toată perioada cât aceasta a practicat prostituţia stradală împreună cu celelalte fete, erau supravegheate de către inculpatul P.R. sau de inculpata B.N., iar o altă perioadă de către inculpata P.C., ei fiind cazaţi în acelaşi hotel împreună cu acestea.

Din declaraţia părţii vătămate a reieşit faptul că, pentru un raport sexual, clienţii achitau aproximativ 30 euro, clienţii fiind de obicei racolaţi din rândul şoferilor, fiecare victimă având în medie 8-9 clienţi pe zi.

A reieşit, de asemenea, faptul că fetele predau sumele de bani obţinute persoanelor care le supravegheau, motivând aceştia că este necesar achitarea de către ele a tuturor datoriilor ocazionate cu venirea lor acolo.

După achitarea datoriilor, fetele care practicau prostituţia predau jumătate din sumele obţinute inculpaţilor P.R. şi B.N., care le ofereau protecţie.

Ulterior, a reţinut instanţa, au mai venit şi alte tinere pentru practicarea prostituţiei în folosul grupării infracţionale conduse de inculpaţii L.G. şi P.M., respectiv M.M., C.L., S.S., M.A.A., P.M.B., G.A.M., S.M., 2 tinere dansatoare la Sexy Club Ţ. din municipiul Botoşani, respectiv D.S.I. şi M.A.E.

În această perioadă, inculpatul L.G. s-a deplasat personal în Italia pentru a încasa de la victime sumele de bani rezultate din practicarea prostituţiei, solicitând zilnic de la fiecare tânără o taxă fixă de 200 euro.

Partea vătămată S.M.G. s-a întors singură în România la data de 12 aprilie 2006, aceasta fiind racolată din nou de inculpata P.M. să se întoarcă în Italia pentru a continua practicarea prostituţiei, propunere refuzată de către aceasta.

2. Cu privire la partea vătămată C.L., s-a stabilit că, din probatoriul administrat a reieşit faptul că, în luna iulie 2006, aceasta a fost căutată la domiciliu de către martora A.V., care i-a propus să meargă în Italia, prin intermediul unei familii de rromi din Botoşani pentru a lucra în agricultură sau ca ospătar.

Întrucât aceasta avea o. situaţie materială precară, a fost de acord cu propunerea, martora arătându-se dispusă să o ajute cu suma de bani necesară pentru eliberarea paşaportului şi pentru acoperirea contravalorii transportului. A condus-o pe partea vătămată la locuinţa inculpaţilor L.G. şi P.M. situată în centrul vechi al municipiului Botoşani, unde a cunoscut-o pe inculpată şi pe o rudă a acesteia, respectiv inculpata B.C., căreia i se spunea S.

La acea locuinţă a întâlnit-o şi pe S.M., despre care a aflat că urma să meargă şi ea în Italia.

Din discuţiile purtate cu inculpata P.M., partea vătămată a înţeles că aceasta se ocupă cu angajarea ei, spunându-i că o va ajuta să plece în Italia, unde va lucra în agricultură sau ca dansatoare într-un club, urmând ca sumele câştigate să fie împărţite în mod egal.

Totodată, P.M. i-a spus părţii vătămate că din sumele de bani câştigate aceasta trebuie să-şi recupereze sumele de bani cheltuite pentru achitarea contravalorii transportului şi pentru eliberarea paşaportului turistic, discuţii care au avut loc în prezenţa inculpatei B.C., care a confirmat cele spuse de către ruda sa.

Până la momentul plecării în Italia, partea vătămata nu a mai fost lăsată să plece acasă, fiind supravegheată tot timpul de către inculpata B.C. şi de învinuitul S.C.M., uneori aceasta fiind însoţită şi de martora A.V.

La Serviciul Paşapoarte partea vătămată a fost însoţită de învinuitul S.C.M., paşaportul fiind eliberat la data de 27 iulie 2006.

În ziua următoare, partea vătămată a plecat în Italia împreună cu inculpata B.C. şi învinuita P.L., precum şi cu martora M.A.A., într-un microbuz condus de martorul L.C.C., contravaloarea transportului fiind suportată de inculpata P.M.

La sosirea în Roma - Italia, partea vătămată a fost cazată într-o cameră de hotel împreună cu martora M.A.A. şi inculpata B.C. După cazare, inculpata i-a relatat părţii vătămate ce va face cu adevărat în Italia, respectiv că va practica prostituţia stradală.

Deşi aceasta s-a împotrivit, inculpata B.C. a exercitat asupra acesteia acte de constrângere, ameninţând-o cu acte de violenţă. Reţinându-i paşaportul, i-a spus acesteia că nu i-l va da până când nu va achita suma de 1.000 euro, ce reprezintă datoria pe care o avea faţă de membrii grupului infracţional, reprezentând cheltuielile făcute de aceştia pentru asigurarea transportului, eliberarea paşaportului şi achiziţionarea de haine şi alimente.

În aceste împrejurări, neavând altă posibilitate, partea vătămată a fost nevoită să accepte să practice prostituţia stradală alături de martora M.A.A., banii pe care îi câştiga fiind predaţi lui B.C., care o certa mereu în zilele când aducea mai puţini.

Deşi inculpata B.C. i-a promis părţii vătămate că după ce achită datoria de 1.000 euro, sumele încasate de la clienţi vor fi împărţite în mod egal, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind deposedată în continuare de toţi banii câştigaţi.

După câteva săptămâni, partea vătămată a reuşit să fugă de sub supravegherea inculpatei B.C., fiind la un moment dat depistată de către autorităţile italiene şi returnată în ţară.

3. Cu privire la partea vătămată S.M., care avea 17 ani la data racolării, s-a stabilit pe baza probelor administrate că aceasta s-a întâlnit, în luna iulie 2006, cu numita A.V., şi care, cunoscând situaţia materială precară a acesteia, i-a spus că are nişte cunoştinţe în municipiul Botoşani, care ar putea să o ajute să obţină un loc de muncă în Italia, conducând-o la domiciliul acestora situat în centrul vechi al municipiului Botoşani.

În acest imobil, partea vătămată S.M. i-a cunoscut pe L.G., P.M., P.C., P.R., învinuiţii P.L. şi S.C.M., precum şi alte persoane din anturajul acestora, respectiv F.C., F.F., P.G. şi H.F.I.

Inculpata P.M. i-a promis părţii vătămate că va lucra în Italia ca menajeră, că va câştiga mulţi bani. Întrucât aceasta era minoră, inculpata i-a propus să se căsătorească cu fiul ei P.R., pentru a putea părăsi teritoriul României fără acordul părinţilor. Partea vătămată a fost de acord cu această căsătorie formală, care a fost oficiată la data de 28 iulie 2006, inculpatul P.R. preluând numele soţiei, însă ulterior acesta nu şi-a preschimbat cartea de identitate.

De obţinerea paşaportului părţii vătămate S.M. s-a ocupat învinuitul S.C.M. Până la plecarea în Italia, partea vătămată a locuit aproximativ 2 săptămâni în casa inculpaţilor L.G. şi P.M.

Partea vătămată S.M. a ieşit din România prin punctul de trecere al frontierei Borş, la data de 04 august 2006 cu un autovehicul, fiind însoţită de inculpatul P.R. şi martorul L.C.C. - şoferul maşinii.

În Italia, aceasta a fost cazată de către numita B.C. la un hotel din Roma, în aceeaşi cameră cu P.G., S.S., S.C.M., C.L. şi învinuita P.L.

Inculpatul P.R. i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că va trebui să practice prostituţia stradală. Întrucât aceasta a refuzat să racoleze clienţi, a fost ameninţată şi, ulterior, agresată fizic de către inculpatul P.R. pentru a o determina să practice prostituţia, fiindu-i reţinut paşaportul turistic şi certificatul de căsătorie. În aceste condiţii, partea vătămată S.M. a acceptat să practice prostituţia stradală alături de celelalte tinere ce erau cazate la aceeaşi locaţie.

A fost supravegheată pe perioada practicării prostituţiei stradale de către învinuita P.L., care ţinea evidenţa clienţilor şi încasa sumele obţinute, pe care le trimitea apoi în România inculpaţilor L.G. şi P.M.

La sfârşitul anului 2006, partea vătămată a reuşit să fugă de sub supravegherea membrilor grupului infracţional, fiind contactată ulterior telefonic de către inculpata P.M., care i-a cerut să practice în continuare prostituţia pentru ei, invocând că mai are datorii faţă de aceştia.

Neavând acte şi nici posibilitatea de a se întreţine, partea vătămată a fost nevoită să continue să practice o perioadă de timp prostituţia pentru a supravieţui, reuşind apoi să-şi recupereze paşaportului de la inculpatul P.R., însă numai după ce l-a ameninţat că-l va denunţa autorităţilor italiene.

4. Din probele administrate, instanţa a stabilit împrejurările în care a fost racolată şi partea vătămată S.C.M.

Astfel, în cursul lunii decembrie 2005, aceasta s-a întâlnit în oraşul Săveni, judeţul Botoşani, cu martora T.M., de la care a aflat că practica prostituţia în Italia pentru o familie de etnie rromă din municipiul Botoşani şi că a ajuns acolo prin intermediul inculpatei P.M., pe care aceasta o cunoştea întmcât locuise în timpul minorităţii câteva săptămâni la aceasta.

La începutul anului 2006, partea vătămată s-a întâlnit în Botoşani cu inculpata P.M., care, profitând de situaţia materială precară a acesteia i-a propus să meargă în Italia pentru a practica prostituţia stradală, urmând ca banii câştigaţi să fie împărţiţi în mod egal, inculpata P.M. oferindu-i, în schimbul acestor bani, protecţie.

Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatei P.M. şi s-a deplasat în Italia ieşind din România la data de 11 februarie 2006, împreună cu A.V. şi cu A.C. cu un microbuz.

În Italia a fost aşteptată de către P.L., care a condus-o la un hotel, cazând-o în cameră cu ea, fiindu-i indicată de către inculpata P.M. ca persoana căreia trebuia să-i achite jumătate din sumele obţinute din practicarea prostituţiei.

Partea vătămată a fost instruită de către P.L., cum să racoleze clienţii, serviciile pe care trebuia să le presteze, precum şi sumele de bani pe care trebuia să le perceapă.

Aceasta a practicat prostituţia împreună cu A.V., în fiecare zi cele două tinere predând jumătate din banii obţinuţi numitei P.L., care trimitea banii în România inculpatei P.M.

Partea vătămată a practicat prostituţia pentru inculpata P.M. de mai multe ori în cursul aceluiaşi an, de fiecare dată în aceleaşi condiţii.

5. În ce priveşte partea vătămată V.F., s-a constatat de către instanţă, că în luna octombrie 2005, aceasta l-a cunoscut pe învinuitul S.C.M., care i-a propus să meargă în Italia în vederea practicării prostituţiei. Acceptând propunerea, a fost cazată la locuinţa sa timp de trei zile, acesta achitându-i diverse cheltuieli pentru îmbrăcăminte şi înfrumuseţare, plătindu-i, de asemenea, biletul de transport în Italia.

S-a înţeles cu acesta că va împărţi sumele ce le va câştiga din practicarea prostituţiei, după ce mai întâi va achita sumele avansate pentru cheltuielile ocazionate cu transportul, îmbrăcăminte şi alte cheltuieli necesare pentru înfrumuseţarea sa.

Partea vătămată V.F. a ieşit din ţară la 12 noiembrie 2005 prin punctul de trecere a frontierei Petrea, împreună cu S.S. şi T.M. Au fost însoţite de P.R., care însă a trecut frontiera cu un alt mijloc de transport pentru a nu fi înregistrat în evidenţele poliţiei de frontieră împreună cu acestea.

La sosirea în Roma, partea vătămată a fost cazată de către învinuitul B.V.T. la un hotel într-o cameră în care se aflau F.C. şi învinuita P.L.

A doua zi de la sosirea în Italia, după ce a racolat un client de la care a primit suma de 25 euro, partea vătămată a fost surprinsă de carabinierii italieni, a fost reţinută şi trimisă într-un centru pentru migranţi, iar la 25 noiembrie 2005, a fost expulzată din Italia în România.

6. La sfârşitul anului 2005, numitul A.C. i-a propus martorei M.M. să meargă în Italia pentru a practica prostituţia prin intermediul unei cunoştinţe de-a sa, de etnie rromă. Aceasta a fost condusă la domiciliul inculpaţilor L.G. şi P.M., pe care-i cunoştea de mai mult timp.

S-a înţeles cu aceştia să practice prostituţia stradală pentru ei, iar sumele de bani obţinute să fie împărţite în mod egal.

La data de 07 decembrie 2005, M.M. a ieşit din ţară prin punctul de trecere a frontiere Salonta împreună cu inculpata P.C., cu un microbuz, transportul fiind achitat de P.M.

La sosirea în Italia, martora a fost cazată de către inculpata P.C. la un hotel situat în apropierea autogării Termini din Roma, unde se mai aflau cazaţi P.R., P.L., T.M. şi H.F.I.

Martora a fost instruită de către inculpata P.C. cu privire la modul de racolare al clienţilor şi tarifele ce trebuie să le ceară, funcţie de serviciile prestate (20-30 euro pentru fiecare client). Pe perioada cât a practica prostituţia, martora a fost supravegheată de către inculpata P.C. şi P.L., iar banii câştigaţi de către ea erau trimişi în România inculpaţilor L.G. şi P.M., neprimind niciun ban din cei promişi înainte de a veni în Italia, cu excepţia unor sume mici pentru nevoi personale.

La data de 23 decembrie 2005, martora s-a reîntors în România împreună cu T.M. şi P.C., contravaloarea transportului fiind achitată de către inculpată.

Din declaraţia acestei martore rezultă că a mai practicat prostituţia în beneficiul inculpaţilor în anul 2006, începând cu luna septembrie, acceptând din nou condiţiile impuse de către inculpata P.M., perioadă în care a câştigat aproximativ 2.500 euro.

În timpul practicării prostituţiei în perioada anului 2006, a fost supravegheată de P.L., care de asemenea practica prostituţia stradală în folosul inculpatei P.M.

Acesteia i-a mai fost propus să practice prostituţia în cursul lunii martie 2007 de către inculpata P.C., iar în toamna anului 2009 a fost contactată telefonic de către inculpaţii L.G. şi P.C., care i-au propus să meargă prin intermediul lor în Grecia, însă ambele oferte au fost refuzate.

În luna decembrie 2009, martora M.M. a fost contactată telefonic de către numita P.L., care i-a relatat că se află în Norvegia, propunându-i să practice şi ea prostituţia în această ţară, însă şi de această dată a refuzat.

7. La sfârşitul lunii decembrie 2005, prin intermediul verişoarei sale - M.M., martora P.M.B. l-a cunoscut pe învinuitul A.C., care i-a propus să meargă în Italia, pentru a practica prostituţia în folosul său şi a unei familii de rromi din Botoşani, fiind condusă ulterior la domiciliul inculpaţilor L.G. şi P.M., ocazia cu care le-a cunoscut pe fiicele acestora, respectiv inculpatele P.C. şi B.N.

Inculpata P.M. i-a adus la cunoştinţă martorei modalitatea în care va practica prostituţia stradală în folosul ei în Italia, condiţiile în care urma să practice aceasta activitate, respectiv că va împărţi în mod egal banii obţinuţi de la clienţi, că va fi supravegheată de P.L., iar în schimbul banilor pe care îi va da ei, va primi protecţie din partea familiei sale, asigurându-i totodată transportul şi cauzarea la un hotel din Italia.

Martora P. a ieşit din ţară la data de 14 decembrie 2005, prin punctul de trecere a frontierei Salonta, fiind însoţită de numita G.R., iar la destinaţie au fost aşteptate de numitul H.F.I., care le-a condus şi le-a cazat la un hotel, reţinându-le paşapoartele.

La acelaşi hotel se mai aflau cazaţi inculpaţii P.C. şi P.R., numita P.L. şi martorele M.M. şi T.M. Martora P. a început să practice prostituţia chiar de a doua zi, fiind supravegheată de P.L., care ţinea evidenţa banilor şi a clienţilor. Aceasta a practicat prostituţia aproximativ o lună de zile, respectiv până în luna 14 ianuarie 2006 când a revenit în ţară împreună cu inculpatul P.R., care i-a achitat contravaloarea transportului, neprimind niciun ban din cei câştigaţi, decât sume modice pentru nevoie personale.

S-a reîntors în Italia în luna august 2006, împreună cu verişoara ei, M.M. şi, întrucât au fost nevoite, au solicitat din nou protecţia inculpatei P.M., acceptând condiţiile impuse de către aceasta şi fiind preluată de către învinuita P.L.

8. Prin acelaşi procedeu, inculpaţii au racolat-o pe martora T.M., care a practicat prostituţia în cursul anilor 2005-2008 în folosul acestora. Deşi aceasta, în declaraţiile date, a precizat că nu a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor, susţinerile acesteia au fost contrazise de declaraţiile celorlalte martore audiate în cauză, respectiv S.S., S.C.M., M.M., A.V., M.M.

9. La începutul anului 2005, martora F.C. i-a cunoscut pe inculpaţii L.G. şi P.M. prin intermediul unei cunoştinţe C.

Profitând de starea ei materială precară, inculpaţii i-au propus să practice prostituţia în Italia, asigurând-o că o vor caza într-un hotel rezervat de către ei, unde urma să fie protejată de o persoană de încredere.

Înainte de plecare, martora a fost cazată 2 zile la locuinţa numitei C., timp în care a obţinut paşaportul, taxele aferente fiindu-i achitate de către inculpaţi. Aceasta a plecat cu un autoturism marca A. de culoare neagră, aparţinând inculpatului L.G., până la Suceava, iar apoi s-a deplasat în Italia, cu un alt mijloc de transport, contravaloarea acestuia fiind suportată de către inculpaţii L.G. şi P.M.

La sosirea în Italia, a fost cazată la un hotel din Roma, practicând prostituţia timp de o lună de zile, perioadă în care a fost obligată, în fiecare seară, să predea sumele obţinute în urma practicării prostituţiei unei persoane de încredere a inculpaţilor, care de fapt a şi cazat-o la hotel.

Fiind nemulţumită de faptul că era obligată să predea toţi banii, martora s-a reîntors în ţară la data de 12 iulie 2005.

La scurt timp, martora a fost din nou racolată în vederea practicării prostituţiei, de data aceasta de către numitul B.V.T., care dorea ca, prin această modalitate, să-şi achite o datorie pe care o avea la inculpaţii L.G. şi P.M.

După câteva zile, martora a fost transportată din nou în municipiul Suceava, cu autoturismul inculpatului L.G., fiind însoţită de către învinuitul B.V.T., inculpata B.N. şi o tânăra însărcinată, despre care a aflat că trebuia să practice prostituţia în folosul acestora.

Transportul a fost achitat de către numitul B.V.T., banii fiindu-i puşi acestuia la dispoziţie, înainte de plecare, de către inculpaţii L.G. şi P.M.

În Italia, martora a fost cazată într-un hotel din Roma, unde se aflau cazaţi P.G. şi P.L., care de altfel s-au ocupat cu supravegherea acestuia pe durata practicării prostituţiei stradale.

Din declaraţia acestei martore a reieşit faptul că, pe perioada cât a practica prostituţia în Italia, B.V.T. i-a ridicat paşaportul, care i-a fost înapoiat atunci când a venit în România.

10. La data de 05 aprilie 2006, T.M. şi S.C.M. i-au propus martorei S.S. să li se alăture pentru a practica prostituţia în folosul grupării infracţionale condusă de inculpaţii P.M. şi L.G., propunere cu care aceasta a fost de acord. Plecând singură în Italia, s-a cazat la hotelul indicat de către S.C.M., începând să practice prostituţia stradală sub supravegherea inculpatului P.R. şi a lui H.F.I. Aceasta a practicat prostituţia până la data de 16 iunie 2006, când a revenit în ţară. Ulterior, s-a mai deplasat în Italia, practicând prostituţia în aceleaşi condiţii în intervalele iunie-august şi septembrie-octombrie 2006.

Prima instanţă de fond a mai reţinut că T.M. i-a făcut aceeaşi propunere şi martorei A.V., pe care a întâlnit-o la începutul anului 2006.

Întrucât A.V. a fost de acord cu propunerea de a practica prostituţia în Roma - Italia, s-a deplasat împreună cu numita T. în Botoşani la locuinţa inculpatei P.M. Aceasta i-a propus să practice prostituţia în Italia sub protecţia sa, urmând să împartă cu ea banii obţinuţi. Întrucât aceasta nu avea paşaport, inculpata i-a solicitat numitului S.C.M. să o ajute să obţină acest document, taxa pentru eliberarea acestuia fiind suportată de către ea.

Până la plecare, martora A. a fost cazată la locuinţa numitului A.C. şi a concubinei acestuia, respectiv inculpata B.N. Deplasarea în Italia a fost efectuată cu un microbuz aparţinând martorului L.C.C., contravaloarea transportului fiind achitată de către inculpata P.M.

În Italia a fost aşteptată de către inculpata B. şi numita P.L., care a cazat-o la un hotel unde se aflau mai multe tinere, care practicau prostituţia pentru familia inculpaţilor P.M. şi L.G.

La acelaşi hotel era cazat şi inculpatul P.R.

În perioada în care a practicat prostituţia, martora A.V. a fost supravegheată de inculpata B.N., banii obţinuţi fiind împărţiţi în jumătate cu aceasta, care-i trimitea ulterior în România, ea sau inculpatul P.R., părinţilor acestora.

11. La data de 27 aprilie 2006, martora s-a reîntors în ţară împreună cu S.C.M., locuind aproximativ 3 săptămâni în casa inculpatei P.M., la 12 mai 2006 plecând din nou în Italia cu autovehiculul împreună cu S.C.M.

În perioada următoare, martora A. a fost cazată la acelaşi hotel, practicând prostituţia timp de 4 luni de zile, predând jumătate din banii obţinuţi inculpaţilor B.N. şi P.R. Aceasta a fost nevoită să se reîntoarcă în ţară, ca urmare a unei razii a carabinierilor ce a avut loc în luna septembrie sau octombrie 2006, care au reţinut-o şi internat-o într-un centru pentru migranţi, fiind returnată ulterior în România.

În vara anului 2007, inculpata P.M. i-a propus din nou martorei A.V. să practice prostituţia în Italia, aceasta fiind de acord.

De această dată a practicat prostituţia timp de 5-6 luni de zile, în condiţii similare cu cele din anul 2006, interval de timp în care a predat membrilor grupării peste 5.000 euro.

Inculpata B.N. a invocat în faţa acesteia existenţa unor datorii fictive, motiv pentru care martora A. a hotărât să plece de sub supravegherea acesteia.

A solicitat paşaportul de la inculpatul P.R., motivând că are un client cu care merge la hotel şi a fugit.

12. Totodată, instanţa de fond a stabilit că, în cursul lunii mai 2006, F.M.A., din comuna V., judeţul Botoşani, care la acea dată avea vârsta de 16 ani, a aflat de la S.M.G. că a fost în Italia unde a practicat prostituţia în folosul unor persoane din municipiul Botoşani.

La scurt timp, s-a întâlnit din nou cu aceasta, care se afla în compania unui bărbat ce s-a recomandat G., aflând ulterior că se numeşte A.C. Acesta a încercat să o recruteze pe martoră în vederea practicării prostituţiei, propunându-i să meargă în Italia, invitând-o la domiciliul său din Botoşani pentru a discuta condiţiile unei eventuale plecări.

Martora s-a deplasat la domiciliul acestuia împreună cu A.R.A. şi, în prezenţa acesteia, A.C. i-a propus să se deplaseze în Italia, pentru a practica prostituţia în folosul său şi a altor persoane din Botoşani, care îi vor oferi cazare, mâncare, îmbrăcăminte şi îi va procura clienţi cu care să întreţină relaţii sexuale contra cost.

Întrucât la data respectivă martora F.M.A. era minoră şi nu poseda paşaport turistic, A.C. i-a propus să încheie o căsătorie formală cu un bărbat pe care s-a angajat să-l găsească, după care tot el va face demersurile necesare pentru obţinerea paşaportului turistic.

Martora nu a dat curs propunerii ce i-a fost făcută, refuzând să meargă în Italia pentru a practica prostituţia.

13. La începutul lunii septembrie 2006, numita A.A. a fost abordată de P.E., care i-a propus să meargă împreună cu ea în Italia pentru a lucra ca menajeră.

După ce a primit acordul acesteia, P.E. a condus-o la domiciliul numitului B.L. - rudă cu inculpata P.M., care s-a oferit să o ajute cu plecarea.

La acea dată, martora A.A. avea 17 ani, motiv pentru care a fost necesară o procură notarială de la mama sa, pentru obţinerea paşaportului turistic fiind ajutată de către B.L.

Martora A.A. a ieşit din România prin punctul de trecere a frontierei Borş la data de 14 septembrie 2006, fiind însoţită de B.L., care a achitat şi contravaloarea transportului. În Roma au fost aşteptaţi de către P.E. şi de fiul lui B.L., respectiv B.M., fiind cazată la hotelul la care stăteau aceştia, paşaportul fiind reţinut de către B.L.

Imediat, martora a aflat că trebuie să practice prostituţia, B.L. comunicându-i că are de achitat o datorie inculpaţilor L.G. şi P.M. şi că trebuie să practice prostituţia până la achitarea ei.

Din declaraţia acesteia a reieşit faptul că, pe toată perioada cât a practicat prostituţia, a fost supravegheată de B.L., căruia îi dădea zilnic banii câştigaţi şi care ulterior îi preda inculpatei P.M.

Întrucât nu a mai dorit să practice prostituţia, martora A.A. i-a spus numitului B.L. că s-a îmbolnăvit. Acesta a contactat-o telefonic pe inculpata P.M., cerându-i acordul să-i permită ca aceasta să se întoarcă în ţară.

Atât martora, cât şi numitul B.L. au revenit în România la data de 09 octombrie 2006, prin punctul de trecere a frontierei Borş. Numitul B.L. nu i-a restituit martorei paşaportul, spunându-i că trebuie din nou să meargă să practice prostituţia după ce se va însănătoşi, însă aceasta nu i-a mai răspuns la telefoane şi nu a mai dorit să se reîntoarcă în Italia.

14. În cursul aceluiaşi an, martora D.S.I., împreună cu martora M.A.E. s-au deplasat în Italia în două perioade diferite, practicând prostituţia în folosul inculpaţilor L.G. şi P.M.

Instanţa a reţinut că aceasta împreună cu M.A.E. au efectuat în toamna anului 2006, două deplasări în Italia.

Prima ieşire din ţară a avut loc la 02 septembrie 2006, prin punctul de trecere a frontierei Borş cu autovehiculul aparţinând martorului L.C.C.

Ulterior, martora D.S.E. a ieşit din ţară împreună cu M.A.E., la data de 30 septembrie 2006, prin acelaşi punct de trecere.

Faptul că a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor L.G. şi P.M. a reieşit din declaraţiile altor părţi vătămate sau martori, fiind recunoscută de către acestea în planşe fotografice.

S-a mai stabilit, de asemenea, că numita G.A.M. a practicat prostituţia în Roma - Italia, în beneficiul inculpaţilor L.G. şi P.M., în perioada septembrie - decembrie 2006, cât şi în cursul anului 2007.

Chiar dacă ea nu a dat declaraţii, întrucât a fost plecată în străinătate, instanţa a precizat că acest aspect este confirmat de declaraţiile părţilor vătămate şi martorelor audiate, precum şi de modul în care aceasta a ajuns în Italia, urmând acelaşi tipar ca şi în cazul altor victime, traficate de aceleaşi persoane.

În primul rând, cererea de eliberare a paşaportului turistic a fost completată ca şi în cazul numitelor C.L. şi S.M. de către S.C.M., iar actul a fost eliberat la 05 septembrie 2006, cu câteva zile înainte de a avea loc plecarea în străinătate.

De asemenea, aceasta a ieşit din ţară la 08 septembrie 2006, prin punctul de trecere a frontierei Borş, cu destinaţia Italia, în autovehiculul cu care au călătorit anterior şi alte victime.

O parte din părţile vătămate şi martorele audiate au oferit detalii şi în legătură cu activităţile desfăşurate de către aceasta în Italia, respectiv A.V., P.M.B., S.M.G. şi S.M., M.M., aceasta fiind şi recunoscută din planşele fotografice prezentate de către organul de cercetare penală.

Deşi nu a putut fi audiată, s-a arătat că rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale că şi numita P.F. a practicat prostituţia în Roma - Italia pentru inculpaţii L.G. şi P.M., începând cu luna februarie 2006 şi până la 05 iulie 2006, când a fost returnată din Italia, dar şi în cursul anului 2007, când a efectuat transferuri monetare din Italia inculpatei B.N. în România.

Şi pentru aceasta, numitul S.C.M. s-a ocupat de obţinerea paşaportului turistic, reieşind că aceasta a plecat din ţară la 22 februarie 2006 împreună cu S.M.G. şi H.V.I.

Martorul H.V.I. a precizat în declaraţiile sale că cele două tinere au fost trimise în Italia de către A.C.

De asemenea, martora A.V. a arătat că, în luna iulie 2006, în timp ce se afla împreună cu această martoră şi cu alte tinere în Italia, practicând prostituţia în folosul inculpaţilor L.G. şi P.M., au fost surprinse de carabinieri, fiind reţinute şi internate într-un centru pentru migranţi, apoi returnate în România la data de 05 iulie 2006.

Instanţa a reţinut că şi numita G.R. a practicat prostituţia în Roma - Italia pentru inculpaţii L.G. şi P.M., începând cu luna decembrie 2005 şi până la sfârşitul anului 2006.

Martora P.M.B. a precizat că atât ea, cât şi G.R. au fost recrutate de către inculpata P.M. pentru a fi trimise în Italia în vederea prostituţiei stradale, în folosul familiei ei. În acea perioadă, G.R. era angajată ca barman la barul L., pe care P.M. şi L.G. l-au deschis la parterul imobilului în care locuiesc.

Martora a ieşit din ţară la data de 14 decembrie 2005, prin punctul de trecere a frontierei Salonta cu destinaţia Italia.

La sosirea în Roma, martora, împreună cu P.M.B., au fost aşteptate de către H.F.I., care le-a cazat la un hotel unde se mai aflau şi alte fete din România.

La data de 16 ianuarie 2006, G.R. a intrat în ţară, prin acelaşi punct de trecere împreună cu martorul L.C.A., după care la 02 februarie 2006 a ieşit din România, fiind însoţită de P.M.B., într-un autovehicul cu destinaţia Italia.

Numita P.E., în intervalul 2005 - 2011, a ieşit din România de două ori, la una dintre ieşiri fiind însoţită de S.S. şi S.C.M.

Martora S.S., în declaraţia pe care a dat-o, a precizat că, în perioada aprilie - noiembrie 2006, când a practicat prostituţia stradală în Roma - Italia pentru inculpaţii L.G. şi P.M., printre tinerele care se prostituau pentru inculpaţi se afla şi P.E., care a fost arestată în Italia.

Aceasta este confirmată şi de către martora P.M.B., care a indicat-o pe numita P.E. ca fiind una din tinerele care, în luna septembrie 2006, se aflau în Italia şi practicau prostituţia în folosul inculpaţilor.

Martora A.A. a precizat în declaraţiile date că, în luna septembrie 2006, a fost abordată de P.E., care i-a propus să meargă în Italia să muncească ca menajeră.

P.E. a fost recunoscută şi de către martora F.C. ca fiind una din tinerele care practicau prostituţia în Roma - Italia pentru inculpaţi.

Activitatea acesteia s-a extins şi pe parcursul anilor 2007, când a efectuat transferuri de bani din Italia către inculpata B.N. care se afla în România, respectiv i-a trimis acesteia, în intervalul 28 iulie 2006 - 07 august 2007, suma de 2.520 euro şi 440 RON.

Martora F.C. a mai precizat în declaraţiile date că, printre tinerele racolate de L.G. şi P.M. pentru a practica prostituţia, a fost şi numita H.F., care în cursul urmăririi penale nu a putut fi identificată pentru a fi audiată în legătură cu activităţile desfăşurate în Italia.

Acest aspect este confirmat şi de declaraţia dată de martorul L.C.C., care a precizat că, în cursul anului 2007 a transportat-o de mai multe ori în Italia pe numita H.F.M.

A mai reieşit faptul că, la data de 28 iulie 2006, M.A.A. a plecat în Italia împreună cu B.C. şi P.L. şi cu partea vătămată C.L. cu un microbuz condus de către martorul L.C.C., contravaloarea transportului fiind suportată de inculpata P.M.

Prima instanţă a arătat că, din întregul material probator administrat în ambele faze procesuale a rezultat că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin rechizitoriu şi, de asemenea, corect dovedită vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor.

Astfel, a precizat instanţa, este dovedită în sarcina inculpaţilor L.G., P.M., P.R., B.N. şi P.C. săvârşirea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni atât în ce priveşte latura subiectivă, cât şi în ce priveşte latura obiectivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În accepţiunea textelor menţionate, există un grup infracţional organizat a cărui iniţiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinante în scopul comiterii de fapte penale grave pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În speţă, în raport cu probele administrate, instanţa de fond a considerat că sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională desfăşurată nefiind rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare spontane, aceasta desfăşurându-se, în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, iar grupul infracţional fiind organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Astfel, începând cu anul 2005, în vederea obţinerii unor venituri ilicite, inculpaţii L.G. şi P.M. au pus bazele unui grup infracţional organizat, având ca scop traficarea mai multor tinere din judeţul Botoşani şi Iaşi, persoane cu situaţii materiale precare şi nivel redus de instrucţie în scopul exploatării acestora prin obligarea sau determinarea la practicarea prostituţiei.

Fiind organizat ca o afacere de familie, la constituirea grupului, cei doi inculpaţi i-au cooptat pe copiii inculpatei P.M., respectiv pe inculpaţii P.C., P.R. şi P.N. În activitatea infracţională, aceştia au implicat şi alte rude, persoane apropiate familiei, respectiv pe inculpata B.C. şi pe numiţii P.L., S.C.M., A.C., B.T., H.F.I. şi B.L.

Fiecare dintre inculpaţi aveau roluri bine determinate, L.G. şi P.M. fiind principalii beneficiari ai sumelor obţinute prin exploatarea sexuală a victimelor, aceştia practic coordonând întreaga activitate a grupului.

Inculpaţii P.C., P.R. şi B.N., împreună cu alte rude sau persoane aflate în diverse relaţii cu familia, asigurau recrutarea transportul, supravegherea, cazarea ori exploatarea sexuală a victimelor în străinătate.

Legăturile de familie şi de prietenie le-au permis inculpaţilor L.G. şi P.M. să organizeze şi să coordoneze activitatea celorlalte persoane din grup sau care au aderat ori au sprijinit grupul în vederea obţinerii unor foloase materiale ilicite substanţiale, aceştia putând controla şi supraveghea întreaga activitate infracţională.

De asemenea, a apreciat instanţa, în sarcina inculpaţilor L.G., P.M., P.R., B.N. şi P.C. rezultă ca fiind dovedită săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) C. pen., toate comise în formă continuată.

Deşi inculpaţii au precizat că nu cunosc părţile vătămate şi martorele ce au fost audiate în cursul urmăririi penale şi instanţă, s-a considerat că probatoriul administrat a infirmat susţinerile acestora.

Astfel, s-a reţinut că rezultă faptul că pentru părţile vătămate şi martorele minore, respectiv T.M. ori G.A.M., inculpaţii au făcut demersuri pentru obţinerea unor procuri notariale de la părinţii acestora pentru scoaterea lor din ţară, fiind delegaţi transportatorii, lucru reieşit din declaraţia dată de martorul L.C.C., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în instanţă, arătând că a efectuat deplasări în Italia pentru diverse tinere la solicitarea acestora, acceptând de câteva ori să fie întocmite procuri notariale pe numele său pentru ca persoanele minore pe care urma să le transporte să poată ieşi din ţară.

Atunci când nu exista posibilitatea ca părinţii să fie de acord cu plecarea minorelor în străinătate, cum a fost cazul victimelor S.M.G. (16 ani la data racolării) sau S.M. (17 ani la data racolării), inculpata P.M. le-a convins să se căsătorească pentru a putea pleca din ţară, determinându-le să încheie căsătorii formale cu persoane din familie ori din anturajul lor.

Astfel, a arătat instanţa, partea vătămată S.M.G. a fost determinată să se căsătorească cu martorul Z.P., care a acceptat să încheie căsătoria formală la propunerea numitului A.C.

Partea vătămată S.M. a fost căsătorită la propunerea inculpatei P.M. cu fiul său, inculpatul P.R. La încheierea acestei căsătorii, inculpatul a preluat numele victimei, însă ulterior nu şi-a preschimbat cartea de identitate. Cu ocazia audierii la urmărirea penală, acesta nu şi-a amintit numele persoanei cu care s-a căsătorit, ceea ce demonstrează caracterul formal al căsătoriei încheiate cu această victimă.

Cu ocazia unei percheziţii efectuate în luna iulie 2009 la locuinţa inculpatului L.G., cercetat într-un alt dosar au fost identificate actele de stare civilă ale părţii vătămate S.M., ceea ce confirmă că aceste acte au fost reţinute de către aceştia pentru a avea un control asupra victimei.

Multe din victimele recrutate erau cazate de regulă în vederea plecării în străinătate la locuinţa inculpaţilor L.G. şi P.M., situată în centrul vechi din municipiul Botoşani, respectiv în cazul părţilor vătămate C.L., S.M. şi a martorei A.V.

Parte din victime minore sau majore au cunoscut că urmau să practice prostituţia în Italia şi, având în vedere starea lor materială precară şi promisiunea făcută de către inculpaţi că vor câştiga mulţi bani, au acceptat să desfăşoare asemenea activităţi imorale şi ilicite în beneficiul acestora, primind asigurări că li se va asigura" protecţie, iar banii câştigaţi urmând a fi împărţiţi în jumătate.

Totodată, instanţa a reţinut că parte din victime au fost induse în eroare de către membrii grupării cu privire la activităţile ce urmau să le desfăşoare în Italia, fiind convinse că vor lucra ca dansatoare sau în agricultură.

Din probele administrate, prima instanţă a reţinut că acestea erau mereu supravegheate, că aveau reţinute paşapoartele. În această situaţie s-a aflat partea vătămată C.L., care a fost indusă în eroare de către inculpata P.M. că-i va asigura un loc de muncă licit în agricultură sau va lucra ca dansatoare la un bar.

Din momentul în care a fost cazată partea vătămată la locuinţa inculpatei P.M., acesteia i-au fost luate actele de identitate şi sub diverse pretexte nu a mai fost lăsată să se întoarcă la domiciliu, fiind supravegheată în permanenţă de inculpata B.C. şi S.C.M.

Într-o situaţie asemănătoare s-a aflat şi partea vătămată minoră S.M., care a crezut că inculpata P.M. îi va asigura un loc de muncă, ca menajeră în Italia. Aceasta, înainte de plecare, a stat cazată la locuinţa inculpatei timp de două săptămâni, perioadă în care nu i s-a permis să iasă singură din imobil.

În aceeaşi perioadă, la locuinţa inculpaţilor L.G. şi P.M., a locuit şi martora A.V. care, cu promisiunea unor câştiguri, a fost determinată de către ei să convingă şi alte tinere din mediul rural, din care provenea, să meargă în străinătate pentru a practica prostituţia.

Unele dintre victime au fost cazate şi la alţi membrii ai grupului, respectiv S.M.G. şi A.V., ce a fost cazată şi la locuinţa inculpatei B.N., fiica lui P.M. şi a concubinului acesteia de la acea dată, A.C. Din declaraţia dată de această martoră în cursul urmăririi penale a reieşit faptul că a practicat prostituţia pentru inculpaţi în mai multe perioade de timp în cursul anilor 2005 - 2007.

De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa a considerat că rezultă că inculpaţii L.G. şi P.M., după racolarea persoanelor, făceau demersurile necesare obţinerii în regim de urgenţă a paşapoartelor turistice, fiind desemnaţi să se ocupe de regulă cu această activitate numitul S.C.M.

Acesta nu numai că a însoţit persoanele la serviciul paşapoarte, dar a şi completat personal o parte din cererile pentru eliberarea acestor documente, în cazul victimelor C.L., G.M. şi S.M.

Aceste aspecte rezultă atât din declaraţiile acestora date în cursul urmăririi penale, cât şi din constatarea tehnico-ştiinţifică întocmită în cauză.

Pentru a fi siguri că părţile vătămate vor ajunge la destinaţie, acestea erau însoţite, de regulă, de către unul din inculpaţi sau alte persoane de încredere, lucru reieşit din declaraţiile martorului L.C.C., cât şi din declaraţiile acestora.

Împrejurarea că actele de identitate ale victimelor erau reţinute de către traficanţi pentru a avea un control asupra lor, s-a apreciat ca fiind dovedită atât de declaraţiile date de către acestea în cursul urmăririi penale şi în instanţă, cât şi prin documentele autorităţilor italiene ce au identificat parte din victime cu ocazia controalelor pe care le efectuau.

Deşi inculpaţii prezenţi în ambele faze procesuale nu au recunoscut niciun moment că s-ar fi aflat în prezenţa victimelor, instanţa a arătat că rezultă fără dubiu din probatoriul administrat că măcar unul dintre aceştia se afla în Italia pentru a le supraveghea, iar în situaţia în care niciunul dintre aceştia nu se aflau în Italia pentru perioade relativ scurte de timp, supravegherea victimelor ce practicau prostituţia era realizată de numita P.L., persoană de încredere a inculpaţilor L.G. şi P.M., care la rândul ei practica prostituţia pentru aceştia, fiind un om de bază al grupului infracţional.

Această persoană avea şi rolul de a le instrui pe victime cu privire la zonele unde trebuiau să practice prostituţia, tarifele aferente pentru diferitele servicii sexuale, determinându-le totodată să respecte condiţiile impuse, obligaţia de a preda jumătate din banii obţinuţi din prostituţie în cazul unora dintre ele sau chiar întreaga sumă câştigată, cum a fost cazul martorelor M.M., P.M.B., F.C.

Instanţa a considerat că reiese, de asemenea, din probele administrate că, pentru unele victime care au refuzat să practice prostituţia în folosul grupului, inculpaţii au recurs la ameninţări cu acte de violenţă sau chiar la acte de violenţă.

Din declaraţia părţii vătămate S.M. rezultă că inculpatul P.R. a exercitat acte de violenţă asupra acesteia pentru că a refuzat să se prostitueze, determinând-o astfel să continue activitatea ilicită.

Din coroborarea tuturor probelor administrate a reieşit faptul că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a avut loc atât în Italia, cât şi în Norvegia.

Dat fiind că, la sfârşitul anului 2006, autorităţile italiene au intervenit pentru stoparea fenomenului infracţional prin returnarea în România a persoanelor depistate că desfăşoară activităţi ilicite şi imorale (P.E. - retumată din Italia la 29 iulie 2005, A.V. - retumată la 05 iulie 2006, P.F. - la data de 05 iulie 2006, M.M. - retumată la 06 octombrie 2006), inculpaţii L.G. şi P.M. au extins activitatea infracţională de trafic de persoane şi către Norvegia, aspect dovedit cu declaraţiile martorei S.S. şi a martorei cu identitate protejată M.M., de transferurile monetare importante efectuate din această ţară, precum şi de convorbirile telefonice purtate de inculpata P.M. în cursul lunii martie 2008, atât cu inculpata B.N., cât şi cu alte persoane a căror identitate nu a putut fi depistată.

Astfel, a stabilit instanţa, a rezultat faptul că, în perioada noiembrie 2006-2008, inculpaţii L.G. şi P.M., au transportat, cazat şi exploatat sexual în oraşul Oslo din Norvegia persoane care au practicat prostituţia în folosul lor în Italia, printre care T.M., S.S., M.A. şi P.L.

Din acelaşi probatoriu a rezultat faptul că inculpatul P.R. nu a participat la activitatea infracţională desfăşurată în Norvegia, ci doar inculpaţii L.G., P.M. împreună cu inculpatele P.C. şi B.N.

Inculpaţii au urmat acelaşi procedeu de exploatare a victimelor ca şi în Italia.

Împrejurarea că inculpaţii au desfăşurat activităţi infracţionale şi în această ţară rezultă şi din faptul că atât L.G. şi P.C., cât şi numiţii S.C.M., A.C. şi P.L. au fost identificaţi, cercetaţi ori returnaţi de autorităţile norvegiene în perioada 2007-2008, aspect comunicat de Centrul de cooperare poliţienească internaţională.

Instanţa a arătat că rezultă cu certitudine că, în urma exploatării sexuale a victimelor inculpaţii au fost beneficiari a unor sume substanţiale de bani, intrând în posesia acestor sume fie în mod direct când se deplasau în străinătate, fie erau aduse de către ceilalţi inculpaţi în momentul când reveneau în România sau trimise din Italia şi Norvegia prin sistemul W.U.

S-a considerat ca fiind cert că sumele obţinute de grupul infracţional prin exploatarea sexuală a victimelor au fost folosite de inculpaţii L.G. şi P.M. în interesul întregii familii, dat fiind că niciunul nu realiza venituri în acea perioadă din desfăşurarea unor activităţi licite.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a reieşit că, începând cu anul 2005, inculpaţii, personal sau prin persoane interpuse au expediat din străinătate prin W.U. sume de peste 65.000 euro şi de peste 38.000 dolari S.U.A., aspecte confirmate de situaţia transferurilor monetare.

În ce priveşte inculpata B.C., instanţa a reţinut, din probele administrate, vinovăţia acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 comisă în formă continuată.

Aşa cum a reieşit din probatoriul administrat în cauză, a precizat instanţa, inculpata B.C. a aderat la grupul infracţional constituit în luna iulie a anului 2006, dată când se afla în vizită la inculpata P.M. - verişoara sa. Cu această ocazie, a luat cunoştinţă despre modalităţile ilicite de obţinere de către membrii familiei ei a unor importante sume de bani. Aderând la acest grup, în perioada iulie - august 2006, a desfăşurat diverse activităţi infracţionale în beneficiul grupării.

Astfel, în cursul lunii iulie 2006, inculpata a asigurat supravegherea în municipiul Botoşani a părţii vătămate C.L. din momentul recrutării şi până în momentul deplasării acesteia în Italia, pentru a evita întoarcerea sa la domiciliu, iar ulterior, împreună cu numita P.L. a transportat-o pe această victimă, precum şi pe martora M.A.A. în Italia, asigurând cazarea lor la un liotei din oraşul Roma, reţinându-le totodată paşapoartele.

Ulterior, în perioada 28 iulie 2006 - 24 august 2006, a desfăşurat activitatea de exploatare sexuală a victimei C.L. obligând-o pe aceasta la practicarea prostituţiei prin ameninţări cu acte de violenţă şi încasând sumele de bani obţinute astfel.

Rezultă din declaraţia dată de partea vătămată în dosarul de urmărire penală că nu a cunoscut decât după cazarea acesteia la liotei că trebuie să practice prostituţia, inculpata P. spunându-i că o va ajuta să-şi găsească un loc de muncă în Italia, în agricultură sau ca dansatoare într-un club.

Inculpata B.C. i-a spus părţii vătămate adevăratul motiv pentru care a fost adusă în Italia, şi anume să practice prostituţia stradală, iar întrucât aceasta iniţial s-a împotrivit, inculpata a exercitat asupra ei acte de constrângere, ameninţând-o cu acte de violenţă.

Acest lucru este confirmat şi de declaraţia martorei M.A.A. care, în instanţă, a precizat că inculpata se purta foarte urât cu partea vătămată, că mereu o certa că aducea bani puţini.

Aspectele declarate de către partea vătămată şi martora M. se coroborează şi cu declaraţiile părţii vătămate S.M.G. şi a martorei F.M.A., care au declarat că au cunoscut-o pe aceasta în Italia, ea fiind cazată la acelaşi hotel din Roma.

De asemenea, martora M.M. a declarat că a practicat prostituţia stradală în folosul familiei inculpaţilor L.G. şi P.M. sub supravegherea inculpatei B.C., recunoscând-o pe aceasta în planşele foto ce i-au fost prezentate de organele de urmărire penală.

Partea vătămată S.M., în declaraţiile date, a precizat că, la data când a fost racolată de către inculpata P.M., a cunoscut-o pe C.L., care a fost adusă la locuinţa acesteia de către martora A.V. Aceasta a mai declarat că a cunoscut-o ulterior pe C.L. în Italia, unde practica prostituţia în folosul inculpaţilor, aceasta fiind sub supravegherea inculpatei B.C. şi a numitei P.L.

La rândul său, martora A.V. a confirmat faptul că în cursul anului 2007, partea vătămată C.L., alături de numitele G.A.M., S.M. şi M.M. au practica prostituţia în Italia în folosul inculpaţilor. La dosar urmărire penală, aceasta a recunoscut din planşele foto ce i-au fost prezentate pe inculpata B.C., precizând totodată că aceasta ţinea majoritatea actelor de identitate ale victimelor, la locuinţa sa din Bucureşti.

Chiar dacă inculpata în declaraţia dată în instanţă a precizat cu totul o altă situaţie de fapt, scopul aflării sale în Italia în perioada iulie - august 2006 şi că nu are nicio legătură cu infracţiunile ce se reţin în sarcina celorlalţi inculpaţi, instanţa a reţinut că probele administrate în dosar confirmă cu certitudine că aceasta a aderat la grupul infracţional organizat şi constituit de către inculpaţii L.G. şi P.M., având un rol determinant în acest grup, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, desfăşurând şi activităţi infracţionale de trafic în formă continuată. Aceasta, pe perioada aflării în Italia, a supravegheat grupul de victime ce practica prostituţia stradală în folosul inculpaţilor, exercitând presiuni şi ameninţări asupra părţii vătămate C.L., care era obligată să-i dea toţi banii pe care-i câştiga ca urmare a activităţii imorale pe care o desfăşura.

S-a observat că a contribuit personal la inducerea în eroare a acestei părţi vătămate cu privire la activitatea pe care o va avea în Italia, această victimă cunoscând doar că va avea un post de menajeră sau va lucra în agricultură. Despre ce va face în realitate a aflat în Italia, după cazarea ei, de la inculpata B.C., care i-a reţinut paşaportul şi a obligat-o să practice prostituţia stradală, primind instrucţiuni cu privire la această activitate, pe care a început-o chiar de a doua zi.

Chiar dacă inculpata B.C. i-a promis că, după ce va achita datoria de 1.000 euro, sumele încasate de la clienţi vor fi împărţite în mod egal, aceasta a fost deposedată în continuare de toţi banii câştigaţi, amăgind-o că partea ei din bani îi va trimite familiei sale în ţară.

Având în vedere susţinerile apărătorului inculpaţilor de la termenul de judecată din 24 noiembrie 2011, care a solicitat achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, motivând faptul că persoanele care au practicat prostituţia stradală în Italia şi Norvegia nu au fost forţate de ei, acestea fiind de acord să practice această activitate, instanţa a apreciat necesar a se pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 329 alin. (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând probatoriul administrat s-a constatat că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori şi nu a infracţiunii de proxenetism sub formă agravantei de la alin. (3) al acestui articol.

Astfel, s-a considerat că s-a dovedit în mod neechivoc că activităţile infracţionale, în ce priveşte victimele minore, au fost exercitate în modalităţile prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, că asupra acestor victime minore s-au exercitat violenţe fizice şi psihice în scopul practicării prostituţiei, că inculpaţii au cunoscut de la început vârsta acestora şi, de asemenea, prin abuz de autoritate, acestea au fost obligate să desfăşoare activităţi pe care nu şi le-au dorit.

Reieşind vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, prima instanţă a stabilit în sarcina acestora câte o pedeapsă în baza textelor de lege mai sus reţinute.

La individualizarea sancţiunilor pentru inculpaţii L.G. şi P.M., a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., circumstanţele reale şi personale ale acestora, împrejurările în care au fost comise faptele, că practic au fost iniţiatorii grupului infracţional implicând copiii şi rudele în acest grup, că au beneficiat substanţial de profitul realizat din săvârşirea infracţiunilor, că s-au sustras de la urmărirea penală şi la judecată, deşi au cunoscut de termenele de judecată, dat fiind că unii din inculpaţi sunt copiii acestora, numărul mare de victime exploatate sexual, printre care şi minore, apreciind că pentru reeducarea lor este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Dat fiind pericolul faptelor comise de către inculpaţi şi poziţia acestora faţă de organele judiciare, prin neprezentare în vederea audierii, instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, cuantumul pedepselor a fost orientat însă spre minimul special.

Pentru infracţiunile de trafic de persoane, trafic minori şi proxenetism, instanţa a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte inculpatul P.R., la stabilirea şi individualizarea pedepselor s-a avut în vedere aportul său la săvârşirea infracţiunilor, faptul că a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate S.M.G., că este fără antecedente penale, apreciind că în favoarea sa se poate reţine circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care să permită coborârea lor sub minimul special.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a considerat că pentru reeducarea acestuia este necesar ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.

S-a reţinut că, prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat, faţă de acest inculpat, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, instanţa a considerat că se impune menţinerea măsurii până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor pentru inculpatele P.C. şi B.N., instanţa a avut în vedere modalitatea de săvârşire a infracţiunilor de către acestea, circumstanţele reale şi personale, că sunt fără antecedente penale, apreciind că, şi în favoarea acestora, se pot reţine circumstanţe atenuante care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, instanţa a apreciat că pentru reeducarea lor se impune executarea lor în regim de detenţie.

Pentru infracţiunile de trafic de persoane, trafic minori şi proxenetism, a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Suceava a luat, faţă de inculpată, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, instanţa a apreciat că se impune menţinerea ei până la rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, pentru aceleaşi considerente, a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea Tribunalului Botoşani din 15 martie 2010 şi pentru inculpata B.N. până la rămânerea definitivă a hotărârii.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpata B.C., instanţa a avut în vedere circumstanţele reale şi personale ale acesteia, aportul adus la săvârşirea celor două infracţiuni, că este fără antecedente penale, apreciind că în favoarea acesteia se pot reţine circumstanţe atenuante care să permită coborârea pedepselor sub minimul special.

Având însă în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor comise, a apreciat că se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie.

Pentru infracţiunea de trafic de persoane, a făcut în cauză aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că şi faţă de această inculpată s-a menţine măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoşani până la rămânerea definitivă a hotărârii, apreciind că subzistă şi în prezent temeiurile care au stat la baza luării ei.

În ceea ce priveşte latura civilă, în cauză, s-a reţinut că s-au constituit părţi civile S.M. cu suma de 10.000 euro, reprezentând banii câştigaţi de aceasta prin practicarea prostituţiei şi luaţi de către inculpaţi şi C.L. cu suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Părţile vătămate S.C.M. şi V.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, s-a considerat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale întrucât faptele comise de aceştia au fost de natură a cauza părţilor civile un prejudiciu moral incontestabil, generat de suferinţele cauzate.

Prin urmare, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., inculpata B.C. a fost obligată să plătească părţii civile C.L. suma de 1.000 euro, reprezentând daune morale. Instanţa a avut în vedere faptul că, din tot probatoriul administrat a reieşit să doar acestei inculpate partea vătămată C.L. i-a dat banii ca urmare a activităţii de prostituţie desfăşurate de ea.

De asemenea, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1370 C. civ., a obligat pe inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C. şi B.N. să plătească în solidar părţii civile S.M. 3.000 euro cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate, motivat de faptul că aceasta nu poate solicita cu titlu de daune materiale sume de bani obţinute din practicarea unei activităţi ilicite.

Chiar dacă partea vătămată minoră S.M.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, în temeiul art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 1370 C. civ., instanţa a obligat inculpaţii L.G., P.M., P.R. şi B.N., să-i plătească în solidar acesteia suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A apreciat ca justificată acordarea de daune morale părţilor vătămate minore S.M.G. şi S.M., motivat de faptul că acestea au fost cu siguranţă afectate în mod semnificativ prin faptele comise de inculpaţi, impunându-se acordarea unor sume de bani atât pentru compensarea prejudiciului suferit, cât şi pentru sancţionarea inculpaţilor ca urmare a obligării la prostituţie a persoanelor minore.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C., B.N. şi B.C.

Prin decizia penală nr. 102 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C., B.N. şi B.C. împotriva sentinţei penale nr. 281 din data de 08 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 1613/40/2010.

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:

1 .A fost condamnat inculpatul L.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

2. A fost condamnată inculpata P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;

- proxenetism-prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., Ia pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul P.R. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului P.R. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului P.R. asupra disp. art. 86⁴ coroborat cu art. 83 şi urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi ţara.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2009 la 17 martie 2010.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata P.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei P.C. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei P.C. asupra disp. art. 86⁴ coroborat cu art. 83 şi urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin decizia penală nr. 137 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi ţara.

5. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata B.N. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi oricedeplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei B.N. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei B.N. asupra disp. art. 86⁴ coroborat cu art. 83 şi urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoşani din 15 martie 2010.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi ţara.

6. A fost condamnată inculpata B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

A făcut în cauză aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei B.C. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei B.C. asupra disp. art. 83 şi urm. C. pen.

A revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea Tribunalului Botoşani din 30 martie 2010.

S-a constatat că hotărârea este xecutorie cu privire la măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În temeiul art. 17 C. proc. pen., a obligat inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C. şi B.N. să plătească, în solidar, părţii civile S.M.G. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A obligat inculpaţii L.G., P.M., P.R. să plătească în solidar părţii civile S.M. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

A respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă S.M.G., ca neîntemeiate.

A obligat inculpata B.C. să plătească părţii civile C.L. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A constatat că părţile vătămate S.C.M. şi V.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a confiscat de la inculpaţii: L.G. suma de 18.733,2 euro, P.M. suma de 33.733,2 euro, P.R. suma de 33.066,6 euro, P.C. suma de 2.066,6 euro, B.N. suma de 16.400 euro.

A obligat inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C., B.N. şi B.C. să plătească statului câte 2.700 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că la termenul din data de 02 mai 2012, inculpaţii P.R., P.C. şi B.N. au arătat că înţeleg să se prevaleze de disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi în conformitate cu disp. art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate.

A considerat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză împrejurările şi modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat.

De altfel, Curtea şi-a însuşit motivarea instanţei de fond pe care a apreciat-o ca fiind bine argumentată, făcând unele nuanţări şi precizări şi analizând aspectele criticate de apelanţi.

Cu privire la criticile inculpatei B.C., în sensul că sentinţa reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului şi se omite a se analiza depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Analizând considerentele sentinţei atacate, curtea a constatat că prima instanţă a analizat situaţia fiecărei victime în parte, indicând mijloacele de probă avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt (şi care corespunde cu cea din rechizitoriu), indicând printre acestea şi declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti. Aşadar, s-a constatat că s-a procedat la o analiză şi a acestora, contrar susţinerilor inculpatei B.C.

Referitor la susţinerea inculpaţilor că nu există un caracter structurat al grupului, fiind vorba despre o participaţie penală obişnuită, o complicitate între mai mulţi membrii ai grupului pentru săvârşirea unor infracţiuni, încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (aspect susţinut de toţi inculpaţii, cu excepţia inculpatei B.C.), s-a precizat că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi”.

S-a subliniat că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiţii.

În primul rând, se impune ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat.

Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control, cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii.

O a doua condiţie esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui studiu prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să prezinte o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa-zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Or, din probatoriul administrat în cauză, curtea a constatat îndeplinite ambele condiţii.

Din probele administrate în cauză, s-a reţinut că rezultă că victimele erau racolate de unul sau mai mulţi inculpaţi, transportate separat sau cu alte victime, fiind ulterior preluate în Italia de către inculpaţii P.M. şi L.G., P.R., P.C., şi supravegheate de către cei doi din urmă, precum şi de către inculpatele B.N. şi B.C.

A mai reţinut că instanţa de fond, dând eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit în mod judicios că probaţiunea demonstrează fără dubiu că între inculpaţi a existat o înţelegere prealabilă, în baza cărora au acţionat, acţiunile lor fiind cooperante în vederea realizării aceluiaşi scop.

S-a arătat că nu are semnificaţie împrejurarea că au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a infracţiunii de prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, din moment ce ei au desfăşurat în mod concordant activităţile materiale prin care s-a realizat infracţiunea, în baza unui plan conceput în comun, prin acţiuni ce se completează reciproc. Astfel, aceştia au racolat, transportat, cazat, plasat în bordeluri şi exploatat victimele prin practicarea prostituţiei. Fiecare dintre inculpaţi a intrat în relaţii de colaborare cu ceilalţi, dar şi cu alte persoane şi cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.C., s-a reţinut că aceasta a aderat la grupul format de către ceilalţi inculpaţi care a acţionat în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, neavând relevanţă durata activităţii desfăşurate şi faptul că ulterior întoarcerii sale în ţară numita C.L. a continuat să practice prostituţia.

S-a precizat că faptul că inculpaţii P.R., P.C. şi B.N., întrebaţi fiind de către instanţă, au arătat că nu au cunoştinţă despre implicarea ei în activităţile ilicite de trafic/proxenetism, nu poate conduce la concluzia că aceasta era străină de activităţile grupului. În săvârşirea actelor infracţiunii scop pentru care grupul a fost constituit nu au fost implicaţi concomitent toţi inculpaţii, ci în diverse combinaţii, în funcţie de împrejurările concrete de la acel moment, fiind posibil ca aceştia să nu cunoască toţi membrii grupului. Însă, a apreciat instanţa, s-a dovedit că aceştia aveau legătură între ei şi colaborau în desfăşurarea actelor infracţionale.

Aşadar, Curtea de Apel a considerat că faptele analizate mai sus întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iar cererile de schimbare a încadrării juridice, respectiv achitare, formulate în cauză nu au fost primite.

Referitor la comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, au fost făcute anumite precizări faţă de cele reţinute de prima instanţă, relativ la victime.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că în mod greşit s-a reţinut, printre victime, şi numita F.M.A. (16 ani). Cel care a încercat recrutarea ei a fost numitul A.C., însă minora a refuzat propunerea acestuia de a practica prostituţia.

De asemenea, deşi prima instanţă a analizat, relativ la situaţia fiecăreia dintre victime, măsura în care inculpaţii au fost implicaţi în activităţile de exploatare a acestora, neputându-se astfel reţine o contribuţie comună ori o implicare a fiecăruia dintre ei în întreaga activitate infracţională, s-a considerat că, în mod greşit, a reţinut în sarcina acestora (cu excepţia inculpatei B.C.) comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism în formă continuată, incluzând aici câte un act material prin referire la fiecare victimă în parte.

S-a precizat că o altă eroare a hotărârii pronunţate o constituie aspectul că activitatea infracţională legată de traficul victimelor se circumscrie atât conţinutului constitutiv al infracţiunilor de trafic de persoane/trafic de minori pe de o parte, precum şi celor de proxenetism pe de altă parte, fără a se analiza şi aprecia, în concret, în ce măsură este vorba de o deplasare voluntară în vederea practicării prostituţiei în cazul victimelor minore, ori o inducere în eroare sau constrângere în acest sens, iar în ceea ce priveşte victimele majore, în ce măsură cunoşteau sau nu activitatea pe care urmau să o desfăşoare.

Din analiza mijloacelor de dovadă aflate la dosarul cauzei, Curtea a făcut următoarele distincţii, cu efect asupra în cadrării juridice date faptelor comise de fiecare dintre inculpaţi:

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.G., victimele implicate în activitatea sa infracţională sunt: S.M.G., S.M., T.M., H.F.M., G.A.M., A.A. (toate minore) şi victimele majore: C.L., M.M., A.V., P.M.B., F.C., G.R., M.A.E., P.F., P.E., D.S.I. Toate victimele majore, cu excepţia numitelor C.L. şi A.A. (care au fost înşelate cu privire la natura activităţii ce urma a fi desfăşurată în străinătate), au cunoscut că urmează a fi exploatate prin practicarea prostituţiei. Cu privire la victima minoră S.M., aceasta a fost înşelată asupra activităţii ce urma a fi desfăşurată, iar odată ajunsă în Italia a fost ameninţată şi ulterior agresată fizic pentru a practica prostituţia.

Aşadar, sfera de cuprindere a infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se circumscrie activităţii desfăşurate cu privire la partea vătămată C.L., iar a infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la victimele minore. Activitatea desfăşurată cu privire la celelalte victime se circumscrie infracţiunii prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de cele mai sus reţinute, în cazul inculpatului L.G. au fost înlăturate disp. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.M., victimele implicate în activitatea sa sunt aceleaşi ca şi în cazul inculpatului de mai sus, la care se adaugă următoarele victime majore: S.C.M., S.S., M.A.A. şi care au cunoscut natura activităţii pe care urmau să o desfăşoare.

Pentru aceleaşi considerente de mai sus, Curtea a constatat că se impun a fi înlăturate şi în cazul acestei inculpate disp. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în aplicarea art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică a celorlalte infracţiuni care au făcut obiectul condamnării la prima instanţă fiind corecte.

Victimele implicate în activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.R. sunt S.M.G., S.M. (ambele minore), A.V., P.M.B., V.F. şi S.S., acestea din urmă cunoscând că urmează a fi exploatate prin practicarea prostituţiei.

Aşadar, faţă de activitatea desfăşurată de acest inculpat, Curtea a constatat că se impune achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta nefiind comisă de el.

Cu privire la celelalte încadrări juridice, Curtea a constatat că acestea sunt corecte.

Relativ la inculpata P.C., aceasta a fost implicată în activitatea legată de victimele S.M.G., T.M. (ambele minore), M.M. şi M.A.A., cele două din urmă cunoscând activitatea ce urmau să o desfăşoare după ajungerea lor la destinaţie.

Faţă de activitatea desfăşurată, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpatei P.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta nefiind comisă de către aceasta.

Întrucât recrutarea minorelor nu s-a făcut în niciuna din modalităţile prev. de alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, în speţă de impune înlăturarea acestui alineat, în aplicarea art. 334 C. proc. pen., relativ la această inculpată, celelalte încadrări juridice date faptelor reţinute în sarcina ei fiind corecte.

Privitor la inculpata B.N., victimele implicate în activitatea sa infracţională sunt S.M.G. (minoră) şi A.V., F.C., P.F. şi P.E. care au cunoscut natura activităţii ce urma a fi prestată în Italia.

Date fiind cele reţinute, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpatei B.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta nefiind comisă de către aceasta.

Pentru aceleaşi considerente ca şi în cazul inculpatei P.C., în speţă se impune înlăturarea alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, precum şi înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. relativ la aceeaşi infracţiune (având în vedere că doar victima S.M.G. era minoră), în aplicarea art. 334 C. proc. pen., privitor la inculpata B.N., celelalte încadrări juridice date faptelor reţinute în sarcina acesteia fiind corecte.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.C., instanţa de apel a arătat că prima instanţă a asigurat supravegherea în municipiul Botoşani a victimei C.L., din momentul recrutării şi până în momentul deplasării acesteia în Italia, pentru a evita întoarcerea sa la domiciliu, a transportat-o pe această victimă, precum şi pe victima M.A.A. în Italia, reţinându-le paşapoartele pentru a le limita posibilitatea de mişcare. A asigurat cazarea lor în această ţară şi a realizat exploatarea lor sexuală prin obligarea victimei C.L. la practicarea prostituţiei, prin ameninţări cu acte de violenţă şi prin determinarea victimei M.A.A. la săvârşirea aceloraşi activităţi ilicite, încasând, în perioada iulie-august 2006, sumele de bani obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei.

Instanţa de apel a reţinut că inculpata B.C., prin apărător, a susţinut că, în decursul a două săptămâni, în care a stat în Italia, nu a acţionat în scopul exploatării vreunei persoane, având în vedere depoziţiile martorelor M.A.A. şi M.M. care infirmă situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi însuşită de prima instanţă.

Apărările inculpatei nu fost primite, de instanţa de apel, decât în parte, relativ la victima M.A.A.

Astfel, a constatat instanţa, partea vătămată C.L., în cursul urmăririi penale, a arătat că inculpata B.C. i-a spus că în Italia va lucra ca dansatoare la un club. În timpul deplasării spre Italia a cunoscut-o pe M.A.A. cu care a locuit în aceeaşi cameră de hotel. După ce a fost cazată, i-a fost adus la cunoştinţă de către inculpată faptul că urmează să practice prostituţia. A susţinut partea vătămată că, la refuzul ei, inculpata B.C. a ameninţat-o cu bătaia şi cu faptul că o va lăsa în stradă fără acte şi bani, astfel încât a fost nevoită să practice prostituţia până la sfârşitul lunii august. Martora nu a făcut, însă, referire în declaraţia sa, cu privire la activitatea desfăşurată, în Italia, de către martora M.A.A.

Aceasta din urmă, în depoziţia dată în faţa instanţei, a arătat că, în urma unor discuţii purtate cu P.C., a fost de acord să se deplaseze în Italia în vederea practicării prostituţiei. A mers cu un microbuz în care se afla şi B.C. despre care afirmă că a avut grijă de C.L. în Italia. Cât a practicat prostituţia, în Italia, a fost supravegheată doar de P.C. şi nu i-a dat niciodată banii câştigaţi lui B.C.

Faţă de această din urmă depoziţie, instanţa de apel a considerat că nu se putea reţine că inculpata B.C. ar fi determinat victima M.A.A. să practice prostituţia şi că ar fi încasat sumele de bani obţinute din această activitate, motiv pentru care nu a reţinut în sarcina inculpatei acest act material.

Cu privire la susţinerea inculpatei, în sensul că faţă de depoziţia martorei M.M., se impune a fi înlăturat şi actul material relativ la victima C.L., aceasta nu a fost reţinută.

Este real, a reţinut instanţa, că în cuprinsul declaraţiei acestei martore, date în faţa primei instanţe, a arătat că nu cunoştea nicio fată care să se teamă de B.C. şi nu a văzut când C. i-ar fi dat banii acesteia. Însă, a precizat că victima, anterior menţionată şi care practica prostituţia, locuia cu inculpata în aceeaşi cameră şi se temea de aceasta, iar cât timp era la muncă, era supravegheată de ea.

Având în vedere depoziţiile analizate mai sus, Curtea a concluzionat că victima C.L. a fost indusă în eroare asupra naturii activităţii pe care urma să o desfăşoare şi a fost forţată să practice prostituţia, iar cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata B.C. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen. nu a fost primită.

Faţă de cele mai sus reţinute, s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Date fiind cele de mai sus, Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpaţi sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., le-a admis şi a casat în totalitate sentinţa atacată.

Cu privire la pedepsele ce urmează a fi aplicate inculpaţilor vinovaţi de comiterea infracţiunilor anterior arătate, Curtea a avut în vedere disp. art. 72 C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Curtea a apreciat că reeducarea inculpaţilor L.G., P.M. şi B.C. se poate realiza prin aplicarea unor pedepse sub minimul special la textului încriminator al faptelor, ca urmare a reţinerii în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Relativ la inculpaţii P.R., P.C., B.N., Curtea a reţinut în favoarea acestora circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., dând efectele prevăzute de art. 76 C. pen. A aplicat acestora pedepse sub minimul redus ca urmare a aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen. (ce se impun a fi reţinute având în vedere disp. art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 publicată în M. Of. nr. 931/09.12.2011 şi faptul că sentinţa atacată a fost pronunţată anterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe).

Dată fiind amploarea activităţii desfăşurate de inculpaţii L.G. şi P.M., Curtea a apreciat că pedepsele aplicate sunt suficiente pentru reeducarea acestora şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, iar scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în regim privativ de libertate.

Având în vedere că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii, iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, Curtea a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., relativ la inculpata B.C.

În cazul inculpaţilor P.R., P.C., B.N., având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptelor, poziţia procesuală, Curtea a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este de natură să asigure reinserţia socială a acestora, şi se constituie într-un sever avertisment pentru viitor, urmând a face aplicarea art. 86¹ C. pen.

În temeiul art. 383 rap. la art. 350 alin. (1), (4) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţii P.R., P.C., B.N. şi B.C., măsură care este executorie.

Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că părţile vătămate S.C.M. şi V.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Relativ la părţile civile S.M.G., S.M. şi C.L., sumele stabilite de prima instanţă în favoarea acestora cu titlu de daune morale sunt justificate, având în vedere suferinţele psihice încercate.

Aşa fiind, curtea, în temeiul art. 17 C. proc. pen., a obligat inculpaţii L.G., P.M., P.R., P.C. şi B.N. să plătească, în solidar, părţii civile S.M.G. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

A obligat inculpaţii L.G., P.M., P.R. să plătească în solidar părţii civile S.M. suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

A respins restul pretenţiilor formulate de partea civilă S.M.G., ca neîntemeiate.

A obligat inculpata B.C. să plătească părţii civile C.L. suma de 1.000 euro cu titlu de daune morale.

Având în vedere declaraţiile victimelor, precum şi celelalte probe administrate în cauză, Curtea a constatat că inculpaţii, mai puţin inculpata B.C., au primit, în urma săvârşirii infracţiunilor, următoarele sume: 2.000 euro de la M.M., 45.000 euro de la A.V., 40.000 euro de la S.S., 10.000 euro - S.M. şi 7.000 euro - S.M.G.

Faţă de cele mai sus-reţinute, Curtea, în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001, a dispus confiscarea sumelor de bani de la inculpaţi.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpaţii L.G., P.M. şi B.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, fără a invoca vreun caz de casare, a susţinut, în scris şi concluziile orale formulate la dezbateri, ca motive de recurs:

- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. pentru inculpaţii P.R., P.C. şi B.N.;

- greşita interpretare a probelor şi necoroborarea acestora ce a condus la soluţiile nelegale de:

1. achitare a inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/200;

2. înlăturarea nelegală a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpaţii L.G., P.M. şi B.C. şi raportat la infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpatele B.N. şi P.C.

- greşita individualizare a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora.

Recurenta inculpată B.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 13, 14 şi 17² C. proc. pen. susţinând următoarele motive de recurs:

- greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 întrucât nu este îndeplinit conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni, lipsind latura subiectivă şi obiectivă, respectiv ameninţarea, violenţa sau altă formă de constrângere, răpirea, frauda ori înşelăciunea, fără de care infracţiunea de trafic de persoane nu poate fi legal reţinută.

Pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat, de asemenea, achitarea.

Temeiul achitării a fost indicat ca fiind cel prev. de art. 10 lit. b) C. proc. pen., prin motivele scrise şi cel prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., la dezbaterea recursului.

- greşita condamnare pentru infracţiunile prev. de.art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 datorată, în esenţă, greşitei aprecieri a probelor;

- greşita individualizare a pedepsei.

Recurenţii inculpaţi L.G. şi P.M., prin apărător ales, au solicitat diminuarea cuantumului pedepselor aplicate şi suspendarea executării sub supraveghere, în temeiul art. 86¹ C. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În privinţa motivului de recurs privind greşita achitare a inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia atacată s-a apreciat că, prin conţinutului mijloacelor de probă, este dovedit că victimele A.V., P.M.B., V.F. şi S.S., în cazul inculpatului P.R., victimele M.M. şi M.A.A., în cazul inculpatei P.C. şi victimele A.V., F.C., P.F. şi P.E., în cazul inculpatei B.N. au cunoscut natura activităţii pe care urmau să o presteze prin plecarea în străinătate, respectiv aceea de a se prostitua, motiv pentru care faptele inculpaţilor în legătură cu aceste victime au fost considerate, de Curtea de Apel, ca reprezentând acte materiale ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată.

Totodată, s-a dispus achitarea inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând motivul de recurs al Parchetului prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., se constată că nu se încadrează acestuia întrucât, pentru faptele comise de inculpaţi, în legătură cu aceste victime, nu s-a pronunţat, în realitate, o soluţie, de achitare, inculpaţii fiind condamnaţi pentru aceste fapte, calificate juridic de instanţă ca acte materiale ale infracţiunii de proxenetism săvârşită în formă continuată.

Parchetul nu a invocat, eventual, greşita încadrare juridică dată faptelor în discuţie, ca acte materiale care fiecare în parte întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, motiv de recurs care se încadrează cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., iar Înalta Curte putea lua în considerare, din oficiu, acest caz de casare numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, condiţie care, în mod evident, nu este întrunită din moment ce inculpaţii P.R., P.C. şi B.N. au fost achitaţi pentru faptele despre care acuzarea susţine că reprezintă infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi, oricum, încadrarea juridică dată de curtea de apel este favorabilă inculpaţilor.

Înalta Curte constată că temeiul de drept prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., indicat de instanţa de apel privind achitarea inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu corespunde motivării în fapt, care este proprie achitării în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Dar Parchetul a criticat respectiva achitare a inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. susţinând că s-a făcut o greşită interpretare a probelor care nu au fost coroborate, motivul de recurs nevizând temeiul de drept al achitaţii.

De asemenea, cazul de casare prev. la pct. 17² C. proc. pen. ar fi putut fi luat în considerare, din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., numai dacă ar fi influenţat hotărârea în defavoarea inculpatului, ceea ce nu este cazul, pentru că soluţia ar fi aceeaşi indiferent dacă achitarea s-ar întemeia pe dispoziţiile lit. c) sau ale lit. d) a art. 10 C. proc. pen. În plus, achitarea în baza lit. c) a art. menţionat este mai favorabilă inculpaţilor decât achitarea bazată pe dispoziţiile lit. d) a art. 10 C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare.

Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente, în faţa cărora cauza devoluează în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi de apel, în cazul ambelor situaţii fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.

În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reţinute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.

Astfel cum s-a statuat şi prin decizia în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată.

Analizând din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., critica inculpatei B.C. referitoare la greşita condamnare pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat deoarece nu se invocă o eroare gravă de fapt care să fi avut drept consecinţă condamnarea inculpatei, ci se susţine, în esenţă, că această soluţie se datorează greşitei aprecieri a probelor.

Motivul de recurs privind greşita condamnare pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, bazat pe argumente ce ţin de interpretarea probatoriului, nu de circumscrie nici cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării dacă sunt contrare legii sau prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii, cazul de casare vizând chestiuni de drept, iar nu de fapt ale hotărârii.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Înalta Curte consideră că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, de către Curtea de Apel, în ceea ce o priveşte pe inculpata B.C., nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unora dintre acestea. Instanţa de apel a analizat infracţiunile pentru care este acuzată recurenta inculpată B.C. conform rechizitoriului, dar şi apărările formulate privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor.

În acest sens, probatoriul administrat dovedeşte, fără dubiu, că inculpata B.C. a aderat la grupul format de către ceilalţi inculpaţi care a acţionat în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, fiind regăsite în componenţa şi modul de funcţionare a grupului caracteristicile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, care-i dau caracter infracţional organizat.

Astfel, conţinutul mijloacelor de probă demonstrează că, din alcătuirea grupului făceau parte mai mult de trei persoane, că acesta nu a fost format ocazional, ci a fiinţat cu un anumit scop, o perioadă relativ lungă de timp, membrii grupului au avut roluri bine delimitate în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave, ca traficul de persoane, pentru a se obţine beneficii materiale.

În concret, victimele au fost racolate de unul sau mai mulţi inculpaţi, transportate separat sau cu alte victime, fiind ulterior preluate, în Italia, de unii dintre inculpaţi care aveau şi rolul de a le supraveghea.

Rolul inculpatului L.G. împreună cu inculpata P.M. a fost acela de a organiza şi coordona întreaga activitate de recrutare, cazare (la domiciliul lor), transport şi exploatare sexuală a victimelor, fiind principalii beneficiari ai sumelor obţinute din exploatarea acestora. Totodată, aceştia au suportat cheltuielile pentru transportul victimelor şi pentru obţinerea paşapoartelor, precum şi alte cheltuieli necesare deplasării lor în străinătate.

Inculpaţii P.R. şi P.C., copiii inculpatei P.M., au transportat, cazat şi supravegheat victimele şi au încasat sumele obţinute de acestea prin practicarea prostituţiei.

Rolul inculpatei B.N. în cadrul grupării a fost acela de a supraveghea victimele.

La acest grup infracţional organizat, a aderat inculpata B.C. care, la rândul său, a avut rol de supraveghetor.

În acord cu instanţa de apel, se consideră că nu are relevanţă, sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă activitatea inculpatei, în cadrul grupului, a fost mai redusă, ca durată, în timp, decât perioada de existenţă a grupului, şi nici dacă inculpata i-a cunoscut pe toţi membrii acestui grup.

Totodată, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 având ca victimă pe C.L., care a fost indusă în eroare de inculpata B.C. asupra naturii activităţii pe care urma să o desfăşoare în Italia şi a fost forţată, în iulie-august 2006, să practice prostituţia, prin ameninţări cu acte de violenţă, după cum rezultă din declaraţia victimei dată în faza de urmărire penală, depoziţia martorei M.M., audiată la cercetarea judecătorească, în primă instanţă, şi cea a părţii vătămate S.M. care, în declaraţiile date, a afirmat că a cunoscut-o pe C.L. în Italia, unde practica prostituţia în folosul inculpaţilor, aceasta fiind sub supravegherea inculpatei B.C. şi a numitei P.L.

În consecinţă, este neîntemeiată cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Enunţarea cazului de casare prev. de pct. 13 al art. 385⁹ C. proc. pen. care prevede că hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o infracţiune care nu este prevăzută de legea penală, s-a făcut în mod formal, de către inculpata B.C., deoarece niciunul dintre motivele de recurs nu se circumscrie acestuia.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct 17² C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii

Potrivit art. IX din O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 931/29.12.2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu nr. 3/D/P/2007 din 12 martie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Botoşani. În cauză, cercetarea judecătorească în primă instanţă a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of., Partea I, nr. 714/26.10.2010, iar la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, Tribunalul Botoşani, ca primă instanţă, pronunţase sentinţa penală nr. 281, la data de 08 decembrie 2011.

Prin urmare, la primul termen de judecată cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. trebuiau să se aplice în mod corespunzător.

La primul termen de judecată, în apel, din data de 05 martie 2012, procedura de citare a fost legal îndeplinită, fiind prezenţi inculpaţii B.C., P.R., B.N. şi P.C. La cererea acestora, cauza s-a amânat pentru a li se da posibilitatea să-şi angajeze apărători.

La următorul termen de judecată din 02 aprilie 2012, cu procedura completă, s-au prezentat inculpaţii P.R., B.N. şi P.C., asistaţi de avocat ales, cauza fiind amânată pentru imposibilitatea prezentării, din motive medicale, a inculpatei B.C.

La al treilea termen de judecată, din 02 mai 2012, cu procedura completă, inculpaţii P.R., B.N. şi P.C. au dat declaraţii prin care au solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Faţă de toate acestea, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă a inculpaţilor P.R., B.N. şi P.C. pentru a li se aplica dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., s-a exercitat cu depăşirea termenului prev. de art. IX din O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care a fost primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţe de urgenţă.

În plus, Înalta Curte constată că, deşi inculpaţii P.R., P.C. şi B.N., la termenul din 02 mai 2012, au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., ulterior, la termenul din 04 octombrie 2012, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, referindu-se la inculpata B.C., au relatat că nu cunosc despre implicarea acesteia în activitatea de proxenetism sau trafic de persoane, deşi conform acuzaţiilor aduse lor prin rechizitoriu, aceşti inculpaţi au făcut parte din grupul infracţional organizat, infracţiune pentru care au fost trimişi în judecată.

Situaţia inculpatului P.R. este similară dat fiind că, la aceeaşi întrebare, inculpatul nu a mai răspuns, apărătorul său ales menţionând că respectiva întrebare i-a fost adresată la momentul declaraţiei luate inculpatului.

Aşadar, din perspectiva acestui ultim aspect analizat, se constată că dintre cerinţele prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., necesar a fi îndeplinite pentru ca procedura pledoariei de vinovăţie să fie aplicabilă - cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu este întrunită condiţia enumerată la alin. (2) al textului legal menţionat, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul desesizare a instanţei.

În consecinţă, motivul de recurs al Parchetului fiind întemeiat, se vor înlătura dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., pe care instanţa de apel le-a reţinut în favoarea inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N.

Motivul de recurs privind greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpaţii L.G., P.M., B.C., precum şi înlăturarea aceloraşi prevederi legale raportat la infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpatele B.N. şi P.C., se subsumează cazului de casare de la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. întrucât vizează verificarea încadrării juridice stabilite prin hotărârea atacată, prin raportare la elementele situaţiei de fapt stabilite de Curtea de Apel.

În acest sens se constată că instanţa de apel a stabilit ca situaţie de fapt, în cazul inculpaţilor L.G. şi P.M., că singura victimă majoră, care a fost înşelată, cu privire la natura activităţii ce urma a fi desfăşurată în străinătate, a fost C.L. (căreia i s-a spus că va lucra în agricultură sau ca dansatoare în club), celelalte victime majore cunoscând că vor practica prostituţia, situaţie în care, instanţa de recurs consideră că, în mod legal, cei doi inculpaţi nu au fost condamnaţi pentru forma continuată a infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Acţiunile desfăşurate cu privire la celelalte victime majore, pe care instanţa de apel le-a identificat expres, s-a arătat că se circumscriu infracţiunii prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de apel nu a omis să se pronunţe cu privire la acţiunea inculpatului L.G. asupra victimelor A.V. şi M.M., doar că a stabilit că acestea nu au fost de tipul traficului de persoane, deoarece victimele au cunoscut natura activităţii ce urma a fi prestată în Italia, astfel că s-a considerat că, şi referitor la acestea, s-au comis acte materiale care fiecare în parte au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.

Înalta Curte mai constată că instanţa de apel a stabilit ca situaţie de fapt (care nu a fost criticată de Parchet că ar fi afectată de o eroare gravă de fapt), că în activitatea de exploatare a victimei M.A.A. a fost implicată inculpata P.M., iar în cea de exploatare, prin prostituţie, a victimei V.F., a fost implicat P.R., considerând, în baza probelor că nu se poate reţine o contribuţie comună ori o implicare a fiecărui inculpat în întreaga activitate infracţională.

În sensul celor arătate, instanţa de apel a considerat că, faţă de probatoriul administrat în cauză, în mod greşit s-a reţinut, printre victime, şi numita F.M.A. (16 ani) deoarece cel care a încercat recrutarea ei a fost numitul A.C. şi minora a refuzat propunerea acestuia de a practica prostituţia (sens în care este de altfel şi situaţia de fapt stabilită de prima instanţă în considerentele sentinţei), fiind astfel neîntemeiată critica din motivele scrise de recurs că instanţa a omis să facă referire la traficarea acestei minore.

Curtea de Apel a mai stabilit, în baza materialului probator că, în activitatea infracţională a inculpatei B.C., numai victima C.L. a fost indusă în eroare asupra naturii activităţii pe care urma să o desfăşoare în străinătate, fiind forţată să practice prostituţia prin ameninţări, iar nu şi victima M.A.A., motiv pentru care nu este întemeiată critica privind nelegala înlăturare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. relativ la infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 se justifică având în vedere că doar victima S.M.G. era minoră, dintre persoanele de pe urma cărora inculpata B.N. a tras foloase materiale.

În privinţa inculpatei P.C., instanţa de recurs constată că, prin motivele de recurs ale Parchetului, în mod eronat s-a arătat că instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, aceasta fiind condamnată pentru forma continuată a infracţiunii.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Ţinând cont de aceste criterii, se consideră că pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi L.G., P.M. şi B.C., sunt just individualizate atât în privinţa cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, nefiind justificat a se reduce sau agrava sancţiunile aplicate.

În acest sens, în privinţa inculpaţilor L.G. şi P.M. se ţine seama de gradul de pericol social al faptelor comise, care formează un concurs real de patru infracţiuni, dintre care proxenetismul şi traficul de minori sunt săvârşite, în mod repetat, ceea ce denotă, o dată în plus, perseverenţa infracţională a acestora.

Se apreciază că instanţa de apel a realizat un echilibru între circumstanţele atenuante şi cele agravante ce caracterizează situaţia juridică a inculpaţilor L.G. şi P.M., având în vedere, pe de-o parte, circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. dat fiind comportamentul în societate, al inculpaţilor, înainte de comiterea prezentelor fapte (fără antecedente penale), iar pe de altă parte valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin infracţiunile comise, nefiind de omis că unele dintre victime au fost minore, iar activitatea infracţională s-a derulat într-un mod organizat, cu roluri bine stabilite între inculpaţi, între care L.G. şi P.M. au fost iniţiatorii constituirii grupului şi coordonatorii acţiunilor celorlalţi membrii ai acestuia.

Relativ la inculpata B.C., se apreciază că pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reflectă gradul de pericol social concret mai redus al faptelor pe care le-a comis şi datele ce caracterizează persoana acesteia. Criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 72 C. pen. au fost analizate conjugat, fiind aplicate prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimele speciale prevăzute pentru aderare la grup infracţional organizat şi trafic de persoane.

Solicitarea formulată de procuror în sensul agravării răspunderii penale a inculpatei B.C. se consideră a fi neîntemeiată, inclusiv prin raportare la atitudinea sa procesuală-fiind prezentă în faţa instenţei de recurs, şi conţinutul înscrisurilor depuse la dosar din care rezultă că inculpata are un loc de muncă din anul 2010, un copil minor în întreţinerea sa exclusivă, în clasa a XII-a, şi a primit caracterizări favorabile de la locul de muncă, dirigintele de la liceul copilului, vecini şi cunoscuţi.

Cât priveşte inculpaţii P.R., P.C. şi B.N., Înalta Curte precizează că, în procesul de stabilire a cuantumului pedepselor se are în vedere concursul real dintre infracţiunile de grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, perioada de timp relativ îndelungată în care au fost desfăşurate acţiunile, repetabilitatea acestora, gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurarea că unele dintre victimele traficului de persoane erau minore.

Însă, faţă de atitudinea procesuală a acestor inculpaţi în faţa autorităţii, deşi au fost înlăturate dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., se apreciază că se poate da eficienţă prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., după cum se pot reţine dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpaţii fiind la primul conflict cu legea penală şi neexistând date că au avut, anterior, un comportament negativ în societate.

Prin urmare, pedepsele inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. vor fi reduse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.

Ca şi modalitate de executare a pedepsei inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N., nu se justifică a fi executarea în stare de detenţie, cum a solicitat acuzarea, scopul pedepsei putând fi atins şi prin suspendarea sub supraveghere a executării. Durata termenelor de încercare de 6 ani - pentru inculpatul P.R. şi 5 ani - pentru inculpatele P.C. şi B.N., ca şi măsurile de supraveghere la care sunt supuşi inculpaţii în această perioadă de timp, sunt de natură a conduce la reeducarea lor şi la prevenirea comiterii de către aceştia a altor infracţiuni, mai ales că, în această din urmă ipoteză, ar urma să execute şi pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 102 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia atacată, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. reţinute în favoarea inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. şi, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.R., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna inculpatul P.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (39 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., va aplica inculpatului P.R. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.C., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna inculpata P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., va aplica inculpatei P.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va descontopi pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna inculpata B.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., va aplica inculpatei B.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G., P.M. şi B.C. împotriva aceleiaşi decizii.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi L.G., P.M. şi B.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.R., P.C. şi B.N., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva deciziei penale nr. 102 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată, în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. reţinute în favoarea inculpaţilor P.R., P.C. şi B.N. şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.R., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă inculpatul P.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., aplică inculpatului P.R. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei P.C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă inculpata P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., aplică inculpatei P.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă inculpata B.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., aplică inculpatei B.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G., P.M. şi B.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi L.G., P.M. şi B.C. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P.R., P.C. şi B.N., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3649/2013. Penal. Vătămarea corporală din...		ICCJ. Decizia nr. 3654/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3647/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3649/2013. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3654/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3681/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3792/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs