ICCJ. Decizia nr. 3842/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3842/2013

Dosar nr. 6266/108/2012

Şedinţa publică din 4 decembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 436 din 6266/108/2012 a Tribunalului Arad s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul C.I.I., prin apărător ales, din infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Inculpatul C.I.I. (fiul lui I. şi M., născut în Municipiul Arad, judeţul Arad, cetăţean român, divorţat, fără antecedente penale) a fost condamnat la:

- 4 ani închisoare, pentru proxenetism în formă continuată (parte vătămată F.E.), faptă prevăzută de de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 329 alin. (1) şi (2), teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

- 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane (parte vătămată F.E.) faptă prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 12 alin. (1), teza finală din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

- 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane (parte vătămată P.C.C.), faptă prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) şi lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 05 septembrie 2012, până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4), raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, suma de 22.563 RON.

În baza art. 163 şi următoarele C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei de 22.563 RON, sechestru dispus prin ordonanţa procurorului din 24 septembrie 2012.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de părţile vătămate F.E. şi P.C.C. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate F.E. suma de 6.000 euro, daune morale, iar părţii vătămate P.C.C. suma de 4.000 euro, daune morale; s-a respins restul pretenţiilor formulate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, înscrisurile depuse la dosarul instanţei de apărătorul inculpatului, în circumstanţiere, precum şi referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, instanţa a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte starea de fapt, instanţa a reţinut în esenţă că în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul C.I.I. a recrutat-o şi a îndemnat-o pe victima F.E. de la Centrul M. din Arad, să practice prostituţia, iar ulterior a transportat-o la Praga, unde i-a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase materiale de pe urma acesteia.

În cursul lunii noiembrie 2010, constrânsă şi speriată de ameninţările inculpatului, victima a fost obligată de către acesta să plece cu el în Austria.

În data de 05 noiembrie 2010, inculpatul a dus-o în Austria şi a obligat-o să se prostitueze într-un club. Acesta o supraveghea tot timpul, venea şi o controla la club ziua şi noaptea şi îi lua toţi banii pe care ea îi producea, cerându-i patronului lista cu banii. Inculpatul venea direct în cameră la victimă, o teroriza psihic şi o ameninţa cu bătaia, spunându-i că dacă o să încearcă să fugă de la el să se gândească că are o familie şi o fetiţă minoră care vor plăti pentru ea.

Pe la sfârşitul lunii februarie 2011, a mai adus o fată din România, pentru a se prostitua pentru el în Austria, numita P.C.C. Pe ea şi pe Corina, inculpatul le-a obligat să se prostitueze în clubul P.P. din loc. Pingau - Austria, unde, ambelor, le-a aplicat un tratament brutal, adresându-le înjurături şi ameninţări, atât la adresa lor, cât şi la adresa familiilor, luându-le totodată şi toţi banii.

În această perioadă, ea şi Corina au fost ţinute sechestrate, atât la club cât şi la apartamentul unde locuiau. Ulterior, în cursul anului 2012, prin aceleaşi modalităţi, victima P.C.C. a fost obligată să practice prostituţia în municipiul Arad de către inculpat şi C.C.N.

În faza de urmărire penală, partea vătămată F.E. a arătat că se constituie parte civilă în procesul-penal cu suma de 50.000 euro, care reprezintă sumele de bani câştigate de victimă, şi luate de către inculpatul C.I.I., precum şi suferinţa fizică şi psihică la care a fost supusă de către acesta.

Partea vătămată P.C.C. a arătat la urmărire penală că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 euro, care reprezintă sumele de bani luate de către inculpat, precum şi suferinţa fizică şi psihică la care a fost supusă de către acesta.

Recunoaşterea inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, astfel încât vinovăţia acestuia a fost dovedită.

La individualizarea pedepsei, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., a ţinut seama de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament bun în familie şi în societate (aşa cum rezultă din conţinutul referatului de evaluare), iar în faţa instanţei a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând faptele săvârşite.

Referitor la acţiunea civilă, s-a reţinut că deşi sunt probe că părţile vătămate practicau sau practică prostituţia, este incontestabil că au fost supuse unor experienţe traumatizante de către inculpat.

Faptul că ele au fost exploatate şi manipulate, independent de voinţa lor, nu este contestat de inculpat, deoarece el însuşi recunoaşte faptele. Tribunalul a apreciat că se justifică acordarea unor daune morale, însă nu în cuantumul solicitat de părţile vătămate, care este exagerat. Pronunţându-se în echitate, tribunalul a considerat că acordarea sumei de 6.000 euro, pentru partea vătămată F.E., victima a două infracţiuni şi acordarea sumei de 4.000 euro, părţii vătămate P.C.C., victima unei infracţiuni, sunt în măsură să compenseze suferinţa la care au fost expuse şi să ofere satisfacţie, alături de condamnarea inculpatului.

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul C.I.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat sentinţa pentru nelegalitate din perspectiva pedepselor accesorii şi complementare aplicate inculpatului. Astfel, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.,în condiţiile în care, din probele administrate, nu a rezultat ca acesta să se fi folosit de o funcţie ori profesie de natură a-i înlesni săvârşirea infracţiunilor, apare ca o sancţiune lipsită de obiect.

Aceeaşi observaţie şi cu privire la interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. e) C. pen., în contextul în care inculpatul nu are aceste calităţi.

Inculpatul C.I.I. a solicitat în principal achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse înjumătăţite, cu aplicarea art. 81 C. pen.

S-a mai susţinut că faptele au fost greşit încadrate în infracţiunea de proxenetism şi trafic de persoane, considerând că s-ar putea reţine doar o singură infracţiune prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001, s-a apreciat că poate fi reţinută o infracţiune unică, dat fiind faptul că este comisă asupra mai multor subiecţi pasivi.

Inculpatul a mai solicitat reţinerea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât a contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prev. de Legea nr. 678/2001.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, s-a solicitat reducerea acesteia la jumătate şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, pe motiv că a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu este cunoscut cu antecedente penale, având 3 copii minori în întreţinere.

Prin Decizia penală nr. 138/A din 5 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad şi inculpatul C.I.I., împotriva Sentinţei penale nr. 436/2012, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6266/108/2012.

A fost desfiinţată sentinţa apelată şi în rejudecare:

În baza art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi cu aplicarea prev. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (parte vătămată F.E.).

În baza art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., şi cu aplicarea prev. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (parte vătămată P.C.C.).

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele menţionate mai sus, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în regim de detenţie.

A fost înlăturată dispoziţia de interzicere a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) şi e) C. pen. ca pedepse accesorii şi complementare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 381, art. 383, alin. (1¹),C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata arestului preventiv din data de 08 noiembrie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.I.I.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorilor, ale părţilor vătămate şi recunoaşterea inculpatului, care a cerut judecata simplificată, pe baza recunoaşterii probatoriului de la urmărirea penală, şi a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., din perspectiva acestei situaţii, fiind inadmisibilă solicitarea lui de achitare pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Încadrările juridice date faptelor au fost apreciate ca fiind corecte, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ce o priveşte pe victima F.E.); trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 (în ce o priveşte pe victima F.E.); trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 (în ce o priveşte pe victima P.C.C.); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reţinută de instanţe, ci doar încadrarea juridică dată faptei de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în ce o priveşte pe victima F.E.).

S-a apreciat că hotărârea judecătorească apelată este nelegală din perspectiva pedepselor accesorii şi complementare aplicate inculpatului. Astfel, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în condiţiile în care, din probele administrate, nu a rezultat ca acesta să se fi folosit de o funcţie ori profesie de natură a-i înlesni săvârşirea infracţiunilor, apare ca o sancţiune lipsită de obiect.

Aceeaşi observaţie şi cu privire la interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. e) C. pen., în contextul în care inculpatul nu are aceste calităţi.

În ce priveşte cuantumul pedepsei aplicat pentru infracţiunile prev. de legea specială, s-a constatat aplicabilitatea prev. art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, faţă de conţinutul referatului întocmit de procuror Ş.M. din cadrul D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial Timişoara, potrivit cu care, la data de 15 februarie 2013, inculpatul a formulat un denunţ penal împotriva numitei V.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1) C. pen., faţă de care s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr. 38/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, care a dispus măsura arestării, cercetările fiind finalizate şi urmând a se dispune şi trimiterea în judecată a acesteia, pentru aceste infracţiuni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 "Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Văzând referatul mai sus menţionat, instanţa de apel a dat eficienţă acestor dispoziţii legale, raportat la infracţiunile de trafic de minori, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, reducând la jumătate limitele pedepselor prevăzute de lege, considerând că, având în vedere criteriile de individualizare prev. de.art. 72 C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru aceste infracţiuni este în măsură să atingă scopul de prevenţie specială şi generală al pedepsei cât şi reeducarea inculpatului.

Împotriva acestei decizii inculpatul C.I.I. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13, pct. 14 şi pct. 17² C. proc. pen. a solicitat:

- achitarea inculpatului pentru cele două infracţiuni de trafic de persoane;

- schimbarea încadrării juridice din art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. într-o singură faptă de proxenetism - art. 329 alin. (1) C. pen.

- prin acordarea de circumstanţe atenuante judiciare o reindividualizare a pedepsei rezultante şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul fie al suspendării sub supraveghere - art. 86¹ C. pen., fie al suspendării condiţionate - art. 81 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.I.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Timişoara, secţia penală, la data de 3 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (pe 15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o însemnată limitare a evoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauză numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost şi cele reglementate anterior de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi pct. 17 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc eroarea gravă de fapt şi greşita încadrare juridică a faptei, invocate de inculpat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional examinare situaţiei de fapt de către instanţa de recurs; or această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385⁹ C. proc. pen. reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind achitarea şi schimbarea încadrării juridice exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În plus, se conturează că, prin motivul de recurs privind greşita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, spre modificare situaţiei de fapt reţinute prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpatul C.I.I. a criticat decizia penală pronunţată în apel şi sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, pedeapsă considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele sale personale, solicitându-se şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, situaţie exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă inculpatul recurent, prin invocarea acestui temei de drept, solicită, în realitate, reducerea pedepsei, ceea ce este inadmisibil, după cum s-a arătat, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 14, nu poate fi obţinute nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17² ( ambele de sub art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 5 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.I. împotriva Deciziei penale nr. 138/A din 5 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 septembrie 2012 la 4 decembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 3841/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3843/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 3842/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3842/2013. Penal