ICCJ. Decizia nr. 3753/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3753/2013

Dosar nr. 2785/30/2012

Şedinţa publică din 28 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 441 din 29 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 2785/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.M.A.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.M.A., la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. acelaşi inculpat, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus individualizate cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 88 din 12 martie 2012 a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin Dosarul penal nr. 3772/ R din 16 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, pedeapsă aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de. înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., în pedeapsa cea .mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând, ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale Cp pe durata executării pedepsei. în baza art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) - dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei executată de la data de 21 aprilie 2011 la zi.

În bâza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999; 1003 C. civ. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.M.A.B. SRL, la plata sumei de 1.653.801,35 lei, la care se adaugă dobânzile legale până la data executării efective, daune materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005. şi cu aplicarea art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de daune materiale.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către administratorul judiciar M.M.R. - S.C.P.R.L. a obiectelor şi înscrisurilor ridicate de la inculpatul C.M.A. şi evidenţiate în procesul verbal: întocmit la data de 08 iunie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 21 din Legea nr. 26/1990 un exemplar al prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, va fi comunicat spre publicare şi Oficiului Registrului Comerţului Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 272/P/2009, emis la data de 06 aprilie 2012 şi înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 2785/30/2012 la data de 11 aprilie 2012, inculpatul C.M.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada iulie 2007 - martie 2008 în calitate de asociat unic şi administrator al SC C.M.A.B. SRL Timişoara, a efectuat două importuri de cereale din spaţiul intracomunitar european şi a emis un număr de 50 facturi fiscale către SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara, reprezentând vânzare de cereale şi prestări servicii, fără a înregistra şi evidenţia, prin acte contabile sau alte documente legale, operaţiunile comeriale derulate şi veniturile realizate, având ca urmare neplata obligaţiunilor fiscale datorate bugetului de stat în suma totală de 1.147.568 lei. Totodată s-a mai reţinut în sarcina inculpatului că în perioada iulie 2007 - martie 2008 s-a sustras de la efectuarea verificaţilor financiare/fiscale, prin declararea inexactă cu privire la sediul social al societăţii.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: sesizările şi plângerile penale formulate de D.G.F.P. Timiş şi Garda Financiară Timiş, procesele verbale de control fiscal şi rapoartele de inspecţie fiscală, notele de constatare, raportul de expertiză judiciar contabilă şi suplimentul acestuia, planşe foto, fotocopii înscrisuri doveditoare-contracte, facturi fiscale, ordine de plată, extrase de cont, foi de vărsământ, C.M.R., acte constitutive, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor. G.N.M., I.I.C., I.V., J.L., B.M.V., instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul C.M.A. a înfiinţat societatea comerciala SC C.M.A.B. SRL în cursul lunii iulie 2007, devenind asociat unic şi administrator al societăţii. Sediul social al societăţii comerciale a fost stabilit în Timişoara, str. Bucovina, respectiv la adresa de domiciliu a mamei inculpatului. Principalul obiect de activitate al SC C.M.A.B. SRL a fost declarat „comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat în perioada în care inculpatul C.M.A. a administrat SC C.M.A.B. SRL, au fost realizate tranzacţii comerciale cu diferite societăţi comerciale din tară şi străinătate, fiind cumpărate şi vândute produse în vederea realizării obiectului de activitate al societăţii comerciale. La data de 26 martie 2008, în punctul de trecere a frontierei Vărsând, Garda Financiară, Secţia Arad a efectuat un control de rutină cu privire la transporturile de cereale care tranzitau punctul vamal respectiv. Cu această ocazie, au fost interceptate un număr de 4 autocamioane care transportau cantitatea totală de 94 900 kg porumb boabe de la societatea maghiară K..K.F.T. către beneficiarul român SC C.M.A.B. SRL. Pentru marfa transportată au fost prezentate scrisorile de trăsură (C.M.R.) care o însoţeau şi contractul de vânzare cumpărare din data de 20 februarie 2008 încheiat între K.K.F.T. şi SC C.M.A.B. SRL, fără a fi prezentate alte documente legale de provenienţă (facturi fiscale/avize de însoţire a mărfurilor).

În aceste condiţii s-a luat legătura telefonic cu administratorul SC C.M.A.B. SRL, respectiv inculpatul C.M.A., care a negat faptul că ar fi comandat marfa transportată şi că aceasta i-ar aparţine. Dată fiind lipsa documentelor legale de provenienţă, organele de. control ale Gărzii Financiare au aplicat sancţiuni contravenţionale conducătorilor mijloacelor de transport şi au luat măsura indisponibilizării mărfurilor transportate.

Ulterior, prin adresa nr. 501211/ AR din 03 aprilie 2008, Garda Financiară Arad a solicitat Gărzii Financiare Timiş efectuarea unui control tematic la SC C.M.A.B. SRL. Controlul a fost efectuat de Garda Financiară Timiş la SC C.M.A.B. SRL în cursul lunii aprilie 2008, fiind finalizat odată cu întocmirea notei de constatare seria TM nr. 0010660/30 aprilie 2008. Garda Financiară a constatară la data de 28 martie 2008, la 2 zile după constatările din Vama Vărsând, inculpatul C.M.A. a cesionat părţile sociale către. numitul G.N.M., care a devenit astfel asociatul unic şi administratorul SC C.M.A.B. SRL. De asemenea, s-a constatat că societatea comercială nu funcţionează la sediul social declarat din Timişoara, str. Bucovina. Astfel, au fost emise, mai multe invitaţii pe numele inculpatului C.M.A., pentru,a se prezenta la sediul Gărzii Financiare cu actele contabile ale SC C.M.A.B. SRL, inculpatul nedând curs acestor invitaţii. în acest context, s-a procedat la obţinerea unor informaţii de la Administraţia Finanţelor Publice Timişoara, stabilindu-se că SC C.M.A.B. SRL nu a depus la organele financiare deconturile şi declaraţiile lunare şi nici bilanţul contabil. Totodată, s-a reţinut că în trimestrul IV din 2007 SC C.M.A.B. SRL a efectuat o achiziţie intracomunitară din Ungaria, respectiv de la societatea maghiară K.K.F.T., cumpărând de la societatea maghiară cereale în valoare de 97.135 lei, achiziţie intracomunitară care nu a fost declarată de SC C.M.A.B. SRL. Ca atare, s-a estimat de către reprezentanţii Gărzii Financiare Timiş că prin nedeclararea veniturilor realizate prin valorificarea mărfurilor achiziţionate din spaţiul comunitar, SC C.M.A.B. SRL a realizat venituri pentru care trebuia plătit un impozit pe profit şi TVA în sumă de 39.097 lei.

Nota de constatare din 30 aprilie 2008 a fost înaintată de Garda Financiară Timiş la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş cu 30 aprilie 2008, solicitându-se totodată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş efectuarea unei inspecţii fiscale la SC C.M.A.B. SRL.

În paralel cu verificările efectuate de organele de poliţie, Garda Financiară Timiş a extins controlul asupra activităţilor desfăşurate de inculpatul C.M.A. prin intermediul SC C.M.A.B. SRL, sens în care la data de 20 august 2008 a fost efectuat un control tematic, la SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara, de unde au fost ridicate un număr de 50 facturi fiscale emise de SC C.M.A.B. SRL - în calitate de vânzător - către SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara - în calitate de cumpărător, facturile privind prestări de servicii şi livrări de cereale. Cu această ocazie au fost ridicate şi documentele care atestă plata de către SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara a serviciilor şi livrărilor de bunuri efectuate de SC C.M.A.B. SRL. Pe. baza documentelor ridicate de la SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara, a fost întocmită de către Garda Financiară Timiş încă o notă de constatare, notă care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara cu adresa din 18 septembrie 2008. Din cuprinsul actelor de control s-a reţinut că în perioada iulie 2007 - martie 2008 SC C.M.A.B. SRL a emis către SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara un număr de 50 de facturi fiscale în valoare de 3.722.347,03 lei/ reprezentând livrări de cereale şi prestări servicii. Aceste facturi au fost emise în baza contractelor încheiate între cele două societăţi comerciale, contravaloarea facturilor fiind plătită de către SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara; Inculpatul C.M.A. nu a putut prezenta organelor de control documentele contabile ale SC C.M.A.B. SRL. întrucât inculpatul nu a putut face dovada înregistrării în contabilitate a veniturilor realizate în relaţiile comerciale cu SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara, având în vedere şi faptul că Administraţia Finanţelor Publice Timişoara a comunicat că SC C.M.A.B. SRL nu a depus declaraţii de impozite şi taxe, deconturi de TVA şi nici bilanţ contabil, s-a procedat la estimarea bazei impozabile şi a obligaţiilor datorate bugetului de stat. S-a stabilit astfel că SC C.M.A.B. SRL a produs un prejudiciu bugetului de stat, prin nedeclararea veniturilor, în cuantum de 1.094.809 lei (reprezentând impozit pe profit şi TVA).

La solicitarea inculpatului, în faza de urmărire penală, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile. în cuprinsul concluziilor acestui raport s-a arătat că în absenţa punerii la dispoziţia expertului a documentelor şi evidenţelor financiar-contabile ale SC C.M.A.B. SRL, procedura urmată de organele fiscale, referitoare la estimarea bazei de impunere, este corectă. Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Fapta inculpatului C.M.A. de a omite evidenţierea, în actele contabile, a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate prin aceste operaţiuni desfăşurate cu K.K.F.T. din Ungaria şi SC A.V.C.I.E. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul C.M.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sub aspectul a două acte materiale : achiziţionarea unor cereale de la firma Maghiară K.K.F.T. şi vânzarea unor cantităţi, de cereale către SC A.V.C.I.E. SRL, în ambele situaţii. operaţiunile comerciale nefiind înregistrate în contabilitate.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de judecată. În ceea ce priveşte relaţiile comerciale desfăşurate cu societatea maghiară K.K.F.T., inculpatul a precizat că în cursul anului 2007 au existat una sau două tranzacţii încheiate cu aceasta societate. Referitor la aceste operaţiuni comerciale, inculpatul a arătat ca acestea au fost înregistrate în contabilitate, însă documentele contabile nu au fost prezentate organelor fiscale. Sub acest aspect, inculpatul a adăugat că în perioada 2007-2008 de contabilitatea firmei se ocupa contabilul său. P.C., iar ulterior, în momentul în care firma a fost cesionată numitului G.N. acesta a primit şi toate documentele contabile.

Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a vândut cereale către SC A.V.C.I.E. SRL după cum rezultă din facturile existente la dosar, însă a precizat şi de această dată că sumele de hani încasate au fost înregistrate în contabilitate, iar împrejurarea ca aceste, documente contabile nu au fost găsite nu-i poate fi imputată.

Susţinerile inculpatului sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

În primul rând instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din adresa O.R.C., Timiş inculpatul C.M.A. a fost administratorul SC C.M.A.B. SRL în perioada 03 iulie 2007 (data înfiinţării) până la data de 31 martie 2008 (când firma a fost cesionată numitului G.N.).

Apoi, după cum rezultă din adresa din 18 aprilie 2008 a. A.F.P. Timişoara, până la data de 18 aprilie 2008 SC C.M.A.B. SRL nu a depus nicio declaraţie de impozite sau taxe, decont TVA sau bilanţ contabil, cu toate că a efectuat operaţiuni comerciale.

În acest sens poate fi observat raportul de inspecţie fiscală nr. 6343 din 13 octombrie 2009 întocmit de D.G.F.P. Timiş - Serviciul de Inspecţie Fiscală din care rezultă că societatea administrată de inculpatul C. nu a condus evidenţa financiar-contabilă de la înfiinţare şi până la data desfăşurării controlului, neîntocmind nici un fel de documente justificative pentru operaţiunile desfăşurate.

Organele fiscale au mai constatat că societatea nu a calculat şi nu a declarat nici un fel de obligaţii fiscale, nedepunând situaţiile financiare trimestriale şi anuale.

Prin acelaşi raport s-a menţionat că în trimestrul IV al anului 2007 - trimestrul III al anului 2008, societatea a efectuat achiziţii de produse din Ungaria pe care Ie-a recepţionat însă nu Ie-a evidenţiat în contabilitate, produse pe care ulterior Ie-a valorificat fără a avea la bază documente legal întocmite din care să rezulte realitatea fenomenului economic.

Raportul de inspecţie fiscală a avut la bază Raportul VIES nr. 1966 din 28 august 2009 al D.G.F.P. Timiş - Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii din care rezultă că SC C.M.A.B. SRL a efectuat în perioada 2007-2008 trei achiziţii intracomunitare, din care două au fost realizate de la K.K.F.T. B. în trimestrul IV 2007 şi în trimestrul I 2008, Achiziţiile intracomunitare nu au fost declarate de reprezentantul legal al SC C.M.A.B. SRL, fiind raportate de societatea maghiară. Sub acest aspect, K.K.F.T. a comunicat organelor de control o factură fiscală emisă la data de 14 martie 2008 din care rezultă, că firma maghiară a livrat către SC C.M.A.B. SRL o cantitate de 121 tone de grâu, contra sumei de 31.460 euro, sumă care a fost plătită de cumpărător, fără însă ca achiziţia intracomunitară să fie raportată şi declarată de firma română.

Instanţa a luat în considerare şi declaraţiile martorului N.M., şeful departamentului de afaceri cu cereale din cadrul K.K.F.T. Acesta a arătat că firma maghiară a avut relaţii comerciale cu SC C.M.A.B. SRL, către care a efectuat un număr de 2-3 transporturi de porumb şi grâu. Pentru aceste transporturi, SC C.M.A.B. SRL a efectuat plata prin virament bancar.

Nu în ultimul rând, existenţa unor relaţii comerciale între cele două societăţi a fost confirmată şi de martorul I.I. Acesta a precizat că are cunoştinţă de faptul că în cursul anului 2007 inculpatul a înfiinţat SC C.M.A.B. SRL având ca principal obiect de activitate comerţul cu cereale. Aprovizionarea cu cereale era făcută atât de pe piaţa internă, cât şi din Ungaria.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale dintre SC C.M.A.B. SRL şi SC A.V.C.I.E. SRL, după cum rezultă din nota de constatare întocmită la data de 18 septembrie 2008 de către Garda Financiară Timiş, în perioada iulie 2007 - martie 2008 societatea comercială administrată de inculpatul C.M.A. a emis către SC A.V.C.I.E. SRL un număr de 50 de facturi fiscale în valoare de 3.722.347,03 lei reprezentând livrări de cereale şi prestări servicii. Facturile au fost emise în baza contractelor încheiate între cele două societăţi comerciale, iar contravaloarea mărfurilor a fost achitată de către cumpărător. Cele 50 de facturi fiscale au fost ridicate şi ataşate la dosarul cauzei.

Aceleaşi aspecte au fost evidenţiate şi prin raportul de inspecţie fiscală nr. 6346 din 13 octombrie 2009 întocmit de D.G.F.P. Timiş - Serviciul de Inspecţie. Fiscală în cuprinsul căruia se arată că valoarea totală a vânzărilor efectuate de SC C.M.A.B. SRL către SC A.V.C.I.E. SRL este de 3.722.347,03 lei.

După cum s-a arătat deja, societatea comercială nu a condus evidenţa financiar-contabilă de la înfiinţare şi până la data desfăşurării controlului, neîntocmind nici un fel de documente justificative pentru operaţiunile desfăşurate, de asemenea putându-se reţine că societatea nu a calculat şi nu a declarat nici un fel de obligaţii fiscale, nedepunând situaţiile financiare trimestriale şi anuale.

În cauză a fost audiat şi administratorul SC A.V.C.I.E. SRL, respectiv martorul J.L. Aceasta a precizat că la sediul societăţii pe care o administra s-a prezentat inculpatul, acesta făcându-i mai multe oferte pentru achiziţionarea de cereale. Aceste oferte au fost acceptate, astfel că între cele două societăţi comerciale s-au desfăşurat relaţii comerciale după cum rezultă din facturile ridicate şi depuse la dosar. Nu în ultimul rând, martorul. J.L. a precizat că toate mărfurile au fost plătite prin virament bancar.

Inculpatul a invocat faptul că operaţiunile comerciale, au fost înregistrate în contabilitate, doar că documentele contabile nu au fost depuse la organele, abilitate. în acest sens inculpatul a precizat, că de contabilitatea firmei s-a ocupat numitul P.C.

S-a apreciat că aspecte sunt nereale. După cum rezultă din procesul verbal de constatare întocmit de către organele de cercetare penală la data de 11 martie 2011, numitul P.C. a decedat la data de 21 februarie 2010. însă, fiind audiată soţia acestuia, respectiv numita P.I., aceasta a menţionat că soţul său a îndeplinit funcţia de administrator la SC A.F. SRL şi nu s-a ocupat de evidenţa contabilă a nici unei societăţi comerciale. De asemenea, martorul P.I. a precizat nu a auzit niciodată de SC C.M.A.B. SRL.

Aceleaşi aspecte reies şi din declaraţia martorului I.I., o persoană foarte apropiată inculpatului. Acesta a menţionat că, deşi a lucrat cu inculpatul pentru SC C.M.A.B. SRL, numele de P.C. nu-i spune nimic. Martorul a mai arătat că deşi l-a însoţit pe inculpat în perioadă respectivă în repetate rânduri, nu s-a deplasat cu acesta în zona pieţei 70.0 din Timişoara la vreo persoană care să poarte acest nume. Mai mult decât atât, martorul l. a învederat organelor judiciare că l-a auzit pe inculpat afirmând că în faţa organelor de urmărire penală va declara că actele contabile ale firmei au fost ţinute de către P.C., tocmai pentru că ştia că acesta a decedat.

Totodată, inculpatul a precizat că după cesionarea societăţii pe care a administrat-o către martorul G.N., toate documentele contabile i-au fost predate noului asociat pe bază de proces verbal.

Procesul verbal invocat de către inculpat nu a fost prezentat organelor judiciare.

Apoi, după cum rezultă din declaraţiile martorului G.N., acesta a fost contactat Ia sfârşitul anului 2007 de către inculpatul C. La vremea respectivă martorul nu avea nici un adăpost, locuind pe stradă şi lucrând ocazional pentru diferite persoane care îl angajau din Gara de Nord. Inculpatul a venit însoţit de martorul I.I., propunându-i martorului G. ca în schimbul realizării unei cărţi de identitate, pe care martorul G. nu o deţinea, să preia o societate comercială pe numele său.

Martorul G. a continuat precizând că a acceptat oferta inculpatului, urmând ca acesta din urmă să-i asigure şi un adăpost şi bani de cheltuială.

Ca atare, martorul G. a fost condus la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei de către martorul l., cu ajutorul căruia i-a fost eliberată o carte de identitate. Cartea de identitate a rămas în posesia inculpatului şi a martorului l. În sfârşit, martorul G. a evidenţiat faptul că în luna martie 2008, fiind însoţit de cele două persoane indicate mai sus, s-a deplasat la biroul unui avocat unde au fost întocmite actele de cesiune ale SC C.M.A.B. SRL, după care a devenit asociatul unic şi administratorul societăţii. Totodată, martorul G. a subliniat faptul că nu a intrat în posesia niciunui act contabil al societăţii, nu a semnat pentru această societate nici un document şi nu a fost implicat în nicio tranzacţie comercială a societăţii.

Martorul I.I. a confirmat susţinerile martorului G. El a menţionat că l-a cunoscut pe G.N. prin intermediul inculpatului C., pe care acesta l-a convins să preia SC C.M.A.B. SRL; în condiţiile în care inculpatul devenise foarte interesat să cesioneze societatea întrucât era chemat la organele fiscale cu actele contabile ale firmei. În aceste condiţii, martorul l. a indicat faptul ca i-a transportat pe inculpat şi martorul G. la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei în vederea întocmirii cărţii de identitate pentru martorul G. De asemenea, martorul l. a precizat că după ce martorul G. şi-a întocmit actele de identitate, inculpatul i-a cesionat societatea, fără însă ca martorului G. să-i fie predat vreun document contabil al SC C.M.A.B. SRL.

În cauză a fost audiat şi martorul B.V., persoană la locuinţa; căruia a fost stabilit domiciliul martorului G. în momentul întocmirii cărţii de identitate. Acest martor a precizat că a dat un anunţ publicitar privind închirierea unei locuinţe pe str. Constantin cel Mare din Timişoara. în .urma acestui anunţ a fost contactat de două persoane care i-au propus ca,în schimbul unei sume de bani să accepte stabilirea domiciliului unei persoane la locuinţa sa. Martorul a acceptat această ofertă, consimţind la stabilirea domiciliului martorului G. la locuinţa sa. Ulterior, după cesionarea. firmei către martorul G., martorul B. a acceptat ca şi sediul social al SC C.M.A.B. SRL să fie stabilit la locuinţa sa.

Probele indicate mai sus certifică, în opinia instanţei, împrejurarea că inculpatul, în perioada în care îndeplinea funcţia de administrator al SC C.M.A.B. SRL, nu a organizat şi nu a condus vreo evidenţă contabilă, nu a evidenţiat în documentele justificative veniturile realizate şi nici nu a depus, la, organele fiscale declaraţiile prevăzute de legislaţia financiar-contabilă. în momentul în care situaţia SC C.M.A.B. SRL s-a deteriorat, inculpatul fiind presat să se prezinte la organele fiscale cu documentele contabile, totul culminând cu confiscarea autocamioanelor care transportau cereale din Ungaria în vama Vărsând, numitul C.M.A. a apelat la serviciile unei persoane fără adăpost, încercând astfel să îndepărteze suspiciunile care planau asupra sa.

Existenţa infracţiunii este confirmată prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală. Expertul a concluzionat că, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003, în contextul în care nu au fost puse la dispoziţia expertului şi a organelor fiscale documentele şi evidenţele financiar-contabile ale SC C.M.A.B. SRL, procedura de estimare a bazei de impozitare reprezintă modalitatea legală de stabilire a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, aceasta constă în sustragerea de la efectuarea, verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Inculpatul a precizat că la data înfiinţării SC C.M.A.B. SRL a declarat sediul social al firmei la domiciliul mamei sale, însă la acest sediu nu a desfăşurat nici un fel de activitate întrucât un apartament nu constituie un cadru propice pentru comerţul cu cereale. Aceleaşi aspecte au fost evidenţiate şi de martorul B.J., proprietarul apartamentului unde a fost declarat sediul societăţii şi care a precizat că la acea locuinţă nu a funcţionat niciodată SC C.M.A.B. SRL.

La sediul social au fost trimise mai multe invitaţii (20 aprilie 2008, 22 aprilie 2008) prin care administratorului firmei i s-a solicitat să se prezinte la organele fiscale cu toate documentele contabile în vederea efectuării unui control fiscal.

Inculpatul, după cum rezultă din declaraţiile martorului l., avea cunoştinţă de împrejurarea că trebuia să se prezinte la organele fiscale cu actele contabile, acte pe care nu le întocmise, motiv pentru care era presat să cesioneze societatea, apelând astfel la serviciile martorului G.N.

În opinia instanţei, în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005. Astfel, inculpatul a făcut declaraţii fictive în ceea ce priveşte sediul social al SC C.M.A.B. SRL - sediul fiind declarat la locuinţa mamei sale, unde firma nu a funcţionat niciodată, iar ulterior, sediul social a fost stabilit la domiciliul martorului G.N., unde de asemenea firma nu a funcţionat niciodată, a existat o acţiune de control desfăşurată de organele fiscale - acţiune finalizată prin nota de constatare întocmită de Garda Financiară Timiş la data de 30 aprilie 2008 şi, în acelaşi timp, a existat şi intenţia inculpatului; de a se sustrage de la efectuarea verificărilor fiscale - intenţie Certificată prin comportamentul adoptat de inculpat, acesta, prin cesionarea societăţii către o persoană fără adăpost, la un interval foarte scurt de timp de la momentul declanşării controalelor, încercând să facă imposibilă realizarea verificărilor şi, în acelaşi timp, să înlăture orice legătură ce ar fi putut fi stabilită între persoana sa şi SC C.M.A.B. SRL.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul ambelor infracţiuni, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, intenţia lui fiind calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Sub acest aspect, ţinând seama de condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, instanţa a apreciat că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul, în mod repetat, a omis evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale realizate şi, în acelaşi timp, în mod repetat, a indus în eroare organele fiscale referitor la sediul social al firmei, motiv pentru care în sarcina acestuia pot fi reţinute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanţa a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social deosebit. în acest sens poate fi observată valoarea ridicată a. prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracţională ce a avut drept consecinţă fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit-obţinerea unor foloase materiale ilicite.

În momentul individualizării pedepselor, instanţa a luat în considerare şi persoana inculpatului. Este adevărat faptul că la data desfăşurării activităţii infracţionale acesta nu era cunoscut cu antecedente penale, împrejurare de natură a imprima persoanei sale o periculozitate mai redusă. Pe de. altă parte, instanţa a reţinut că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, iar valoarea prejudiciului cauzat este deosebit de mare, aspecte de natură a imprima faptelor comise o periculozitate mai mare.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 fapta de evaziune fiscală este mai gravă dacă s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro.

În conformitate cu concluziile raportului de expertiză contabilă şi suplimentului acestuia întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, prejudiciul estimativ adus bugetului consolidat al statului ce poate fi reţinut în sarcina inculpatului se cifrează la valoarea de 1.653.801,35 lei. Or, transformând această sumă în echivalentul în euro s-a constatat că depăşeşte limita de 100.000 euro reglementată de legiuitor, motiv pentru care în sarcina inculpatului va fi reţinută şi agravanta prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Pentru aceste considerente, în vederea atingerii scopului pedepsei aşa cum acesta este stabilit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., instanţa a apreciat ca fiind necesară aplicarea unor sancţiuni privative de libertate, respectiv 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului şi două pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor. prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. pe o perioada de 4 ani (o pedeapsă) şi 1 an (o pedeapsă) după executarea pedepsei principale. Interzicerea exercitării dreptului de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale este justificată de împrejurarea că la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală inculpatul s-a folosit de calitatea pe care o avea-administrator al SC C.M.A.B. SRL.

Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului s-a constatat că prin Sentinţa Penală din 12 martie 2012 a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin Dosar Penală nr. 3772/ R a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul C.M.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. Activitatea infracţională care a atras aplicarea acestei pedepse s-a desfăşurat în cursul anului 2010.

Ca atare, s-a constatat că infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 88/2012 a Tribunalului Timiş este concurentă cu infracţiunile de evaziune fiscală ce formează obiectul prezentului dosar.

În consecinţă, faptele fiind comise în concurs real de infracţiuni, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. instanţa a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, care să reprezinte un echivalent al pedepselor ce nu vor mai fi executate ca urmare a contopirii, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi cea mai grea dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani. în temeiul art. 350 C. proc. pen. instanţa a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, iar în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata deja executată de la data de 21 aprilie 2011 la zi.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, considerând că prejudiciul cauzat statului nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro. Cererea va fi respinsă ca nefondată întrucât după cum s-a arătat deja, valoarea prejudiciului, conform suplimentului raportului de expertiză contabilă, depăşeşte limita de 100,000 euro în echivalentul monedei naţionale.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că D.G.F.P. Timiş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.959.504 lei.

Conform raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală valoarea prejudiciului cauzat statului prin actele inculpatului,este de 1.959.504 lei. în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a contestat această. valoare, invocând faptul că la calculul prejudiciului nu au fost luate în. considerare cheltuielile generate de achiziţionarea produselor vândute ulterior, precum şi de transportul acestora. Ca atare, instanţa a încuviinţat: efectuarea unui supliment de expertiză care să ţină seama de aspectele invocate de inculpat, expertul concluzionând că valoarea estimată a prejudiciului cauzat statului este de 1.653.801,35 lei.

În condiţiile în care prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, instanţa a apreciat că acest prejudiciu trebuie. reparat, motiv pentru care a obligat pe acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.M.A.B. SRL, la plata sumei de 1.653.801,35 lei, la care se a adăugat dobânzile legale până la data executării efective, daune, materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor. Publice Timiş.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi cu aplicarea art. 163 C. pen. instanţa a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumelor acordate cu titlul de daune materiale.

Împotriva sentinţei penale nr. 441 din 29 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş a declarat apel în termen legal inculpatul C.M.A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 3 ianuarie 2013. Apelul declarat de către inculpat nu a fost motivat în scris.

Prin decizia penală nr. 49/ A din 7 martie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C.M.A., împotriva sentinţei penale nr. 441/ PI din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Timiş.

În faţa instanţei de apel i s-au adus la cunoştinţa inculpatului prevederile art. 70 C. proc. pen., poziţia procesuală a acestuia fiind aceea de,a nu da declaraţii în faţa instanţei de apel, depoziţie consemnată în scris şi ataşată în filă separată.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de apel precum şi din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică în deplină concordanţă cu starea de fapt şi ansamblul probator administrat în cauză.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză şi din care rezultă că în perioada iulie 2007 - martie 2008, inculpatul ocupa funcţia de asociat unic şi administrator al SC C.M.A.B. SRL Timişoara, efectuând două importuri de cereale din spaţiul intracomunitar european şi emiţând un număr de 50 facturi fiscale către SC A.V.C.I.E. SRL, reprezentând vânzări cereale şi prestări servicii, fără a înregistra în contabilitate operaţiunile comerciale derulate. în acelaşi timp se constată că inculpatul în perioada de referinţă a furnizat declaraţii inexacte cu privire la sediul societăţii, fapt ce a permis sustragerea la efectuarea verificărilor financiare.

Astfel, la data de 26 martie 2008, în punctul de trecere a frontierei Vărsând, Garda Financiară - Secţia Arad a efectuat un control de rutină cu privire la transporturile de cereale care tranzitau punctul vamal respectiv. Cu această ocazie, au fost interceptate un număr de 4 autocamioane care transportau cantitatea totală de 94.900 kg porumb boabe de la societatea maghiară K.K.F.T. către beneficiarul român SC C.M.A.B. SRL. Pentru marfa transportată au fost prezentate scrisorile de trăsură (CMR) care o însoţeau şi contractul de vânzare cumpărare din data de 20 februarie 2008 încheiat între K.K.F.T. şi SC C.M.A.B. SRL, fără a fi prezentate alte documente legale de provenienţă (facturi fiscale/avize de însoţire a mărfurilor). în aceste condiţii s-a luat legătura telefonic cu administratorul SC C.M.A.B. SRL, respectiv inculpatul C.M.A., care a negat faptul că ar fi comandat marfa transportată şi că aceasta i-ar aparţine. Dată fiind lipsa documentelor legale de provenienţă, organele de control ale Gărzii. Financiare au aplicat sancţiuni contravenţionale conducătorilor mijloacelor de transport şi au luat măsura indisponibilizării mărfurilor transportate. Ulterior, prin adresa din 3 aprilie 2008 Garda Financiară Arad a solicitat Gărzii Financiare Timiş efectuarea unui control tematic la SC C.M.A.B. SRL. Controlul a fost efectuat de Garda Financiară Timiş la SC C.M.A.B. SRL în cursul lunii aprilie 2008, fiind finalizat odată cu întocmirea notei de constatare din 30 aprilie 2008. Garda Financiară a constatat că la data de 28 martie 2008, la 2 zile după constatările din Vama Vărsând, inculpatul C.M.A. a cesionat părţile sociale către numitul G.N.M., care a devenit astfel asociatul unic şi administratorul SC C.M.A.B. SRL De asemenea, s-a constatat că societatea comercială nu funcţionează la sediul social declarat din Timişoara, str. Bucovina. Astfel, au fost emise mai multe invitaţii pe numele inculpatului C.M.A., pentru a se prezenta la sediul Gărzii Financiare cu actele, contabile ale SC C.M.A.B. SRL, inculpatul nedând curs acestor invitaţii.

În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, poziţie procesuală pe care şi-a menţinut-o şi în cursul judecăţii - fila 30 dosar fond, arătând că nu este beneficiarul transportului de cereale interceptat în vama Vârsand că nu a efectuat nici o comandă sau. vreun contract cu firma care a livrat cerealele, iar cesionarea societăţii s-a făcut mult înaintea datei de 28 martie 2008, aceasta fiind şi data la care cele patru camioane au fost oprite în vamă. Inculpatul a mai arătat că odată cu cesionarea societăţii a predat si documentele contabile încheind un proces. verbal în acest sens.

Atitudinea inculpatului de nerecunoaştere a comiterii faptei este combătută de procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuat la adresa învinuitului de unde au fost ridicate acte contabile, respectiv facturi fiscale: emise de SC C.A.M.B. SRL Timişoara către SC A.V.C.I.E. SRL Timişoara şi care au făcut obiectul raportului de inspecţie fiscală nr. 6343 din 13 octombrie 2009 al D.G.F.P. Timiş şi a notei de constatare din 18 septembrie 2007 a Gărzii Financiare, fiind ridicată şi ştampila_: cu impresiunea SC C.M.A.B. SRL. Existenţa acestor documente la domiciliul inculpatului întăresc susţinerile din actul de acuzare cu privire la implicarea sa în derularea operaţiunilor comerciale şi în neînregistrarea în contabilitate a veniturilor obţinute. De asemenea, instanţa apreciază că declaraţia inculpatului nu a corespunde adevărului nici raportat la depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv I.I.C. - fila 785 dosar fond şi care ştia despre obiectul de activitate al firmei inculpatului, respectiv comerţul cu cereale, ca şi despre legăturile acestuia cu o firmă din Ungaria. Martorul arată că inculpatul i-a spus că a avut nişte probleme cu importul de cereale din Ungaria fiindu-i oprite mai multe transporturi în vamă,-; care ulterior au fost confiscate, martorul cunoscând şi persoana numitului G.N.M. ca fiind un cioban din localitatea Giarmata. în cursul urmăririi penale martorul a arătat că inculpatul C.M. nu avea permis de conducere astfel că l-a însoţit în diverse locuri ocazie cu care a mers cu inculpatul şi martorul G.N.M., persoană care preluase firma de la inculpat, la serviciul de evidenţă a populaţiei pentru ca acesta din urmă să îşi facă buletinul de identitate cu domiciliul la o persoană pe nume B.M., pe care l-au cunoscut din anunţurile la Mica publicitate, fiind persoană care dorea să închirieze un apartament. Martorul mai arată că după eliberarea cărţii de identitate, aceasta ca şi certificatul de naştere al lui G.N. au rămas fa cabinetul apărătorului - avocat G.R., fiind ulterior,predate organelor de poliţie.

Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa rezultă şi din contradictorialitatea depoziţiilor sale cu privire la imposibilitatea de a prezenta organelor de control documentele financiar contabile ale SC C.M.A.B. SRL, în sensul că, dacă în declaraţiile iniţiale arată că firma a fost înfiinţată în anul 2007 având sediul social declarat la domiciliul mamei, deşi nu a desfăşurat activitate în acel loc, afirmă că actele contabile s-au aflat la sediul societăţii, pe parcursul derulării activităţilor economice. în ceea ce priveşte natura operaţiilor desfăşurate, inculpatul arată că actele contabile au fost predate noului administrator G.N. şi că transporturile oprite în vama Vârşand nu îi aparţin, iar ulterior recunoaşte facturile emise către SC A.V.C.I.E. SRL despre care afirmă că este posibil să fi fost înregistrate la SC C.M.A.B. SRL. De asemenea în cursul urmăririi penale în declaraţia dată la 21 ianuarie 2009, contrar celor susţinute anterior, inculpatul recunoaşte derularea raporturilor comerciale cu SC C.C.F.T. SRL fără a putea preciza frecvenţa transporturilor de cereale şi recunoscând că nu a depus la organul fiscal declaraţiile prevăzute de lege.

Probele administrate certifică, în opinia instanţei, împrejurarea că inculpatul, în perioada în care îndeplinea funcţia de administrator al SC C.M.A.B. SRL, nu a organizat şi nu a condus vreo evidenţă contabilă, nu a evidenţiat în documentele justificative veniturile realizate şi nici nu a depus la organele fiscale declaraţiile prevăzute de legislaţia financiar-contabilă. - în momentul în care situaţia SC C.M.A.B. SRL s-a deteriorat, inculpatul fiind presat să se prezinte la organele fiscale cu documentele contabile, totul culminând cu confiscarea autocamioanelor care transportau cereale din Ungaria în vama Vărsând, numitul C.M.A. a apelat la serviciile unei persoane fără adăpost, încercând astfel să îndepărteze suspiciunile care planau asupra sa. Existenţa infracţiunii este confirmată şi prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, în care se concluzionează că, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003, în contextul în care nu au fost puse la dispoziţia expertului şi a organelor fiscale documentele şi evidenţele financiar-contabile ale SC C.M.A.B. SRL, procedura de estimare a bazei de impozitare reprezintă modalitatea legală de stabilire a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Reţinând vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de. evaziune fiscală în formă continuată în variantele reglementate de art. 9 alin. (1) - lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., instanţa a apreciat corectă soluţionarea laturii penale a cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ ai pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Transpunând aceste reguli la speţa de faţă, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este corect individualizată raportat la probele administrate şi circumstanţele personale ale inculpatului, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte antisociale.

La aplicarea pedepsei de către instanţă s-a avut în vedere multitudinea faptelor comise de inculpat şi aplecarea acestuia spre săvârşirea de fapte ilicite care aduc atingere relaţiilor sociale referitoare la corectitudinea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale şi furnizarea de informaţii organelor fiscale pentru stabilirea legalităţii operaţiunilor comerciale derulate.

Raportat la principiul reparării integrale a reparării prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită prev. de art. 998, 999 cod civ, raportul de expertiză întocmit în cauză în vederea stabilirii prejudiciului cauzat bugetului statului prin neînregistrarea in contabilitate a operaţiunilor desfăşurate/in mod corect s-a soluţionat latura civilă a cauzei, prin obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de1.653.801,35 lei, la care ş-au adăugat dobânzile legale până la data executării efective, daune materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.M.A., solicitând, prin apărătorul său ales, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi înlăturarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) Legea nr. 241/2005, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

S-a mai arătat că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 67 alin. (2) din C. fisc. şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, precum şi că, tot în mod greşit, s-a aplicat un spor de pedeapsă, instanţa de fond neavând obligaţia să aplice acest spor.

Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, consacrându-se în acest fel efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară.

Potrivit dispoziţiilor, legale mai sus invocat, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii nu pot formula, iar instanţa nu va putea analiza decât criticile ce vizează încălcări ale legii şi care se circumscriu cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel încât, în consecinţă, pe această cale nu vor putea fi înlăturate toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰alin. (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹din acelaşi cod, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în uni dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată la data de 7 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menţionat; trebuie precizat că în speţa dedusă judecăţii nu pot fi aplicate dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege (referitore la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se şi limitându-se doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹alin. (3), C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară,:. pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul C.M.A., prin apărătorul său ales, a depus la .dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs la data de 13 noiembrie 2011, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile în care primul termen de judecată a fost la data de 17 octombrie 2013, susţinerea apărătorului în sensul că primul termen de judecată este cel de astăzi, 28 noiembrie 2013 neputând fi primită.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰alin. (2) C. proc. pen.

Faţă de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 7 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Constată că recurentul inculpat C.M.A. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3725/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3754/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3706/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3725/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3754/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3858/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumu ICCJ. Decizia nr. 3946/2013. Penal