ICCJ. Decizia nr. 3765/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3765/2013
Dosar nr. 3379/116/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 30 din data de 4 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3379/116/2012, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a hotărât următoarele:
A respins cererile formulate de către inculpat, prin apărător, de aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi a art. 73 lit. b) C. pen., şi a art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. a computat prevenţia acestuia, de la 12 noiembrie 2012, la zi.
A luat act că partea vătămată T.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "B.A." Bucureşti şi a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.362,90 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui topor corp delict, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Călăraşi şi înregistrat în registrul special deschis la nr. 14/2012.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.015 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 27 decembrie 2012 şi înregistrat sub nr. 3379/116/2012 a fost trimis în judecată inculpatul S.E., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor, prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., faptă comisă pe raza satului Aprozi, oraş Budeşti, jud. Călăraşi.
În actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul a fost căsătorit cu martora T.G. timp de aprox. 10 ani, despărţindu-se în fapt în luna februarie 2012 şi divorţând în aprilie 2012, după care inculpatul a făcut, în mod constant, presiuni asupra fostei soţii să se întoarcă acasă însă, pe fondul refuzului său categoric, situaţia a degenerat, rezultând o stare tensionată şi conflictuală între inculpat şi familia acestuia, soldată chiar şi cu violenţe fizice. O astfel de altercaţie a avut loc între inculpat şi vărul soţiei sale, partea vătămată T.I., ultimele confruntări având loc cu câteva săptămâni înainte de data de 1 octombrie 2012. De asemenea, exista o stare tensionată şi între inculpat şi martora V.M. - fiica martorei T.G., care locuia vis-a-vis de casa inculpatului, acesta din urmă întrerupându-i cablul de alimentare cu energie electrică conectat la consola locuinţei sale.
În seara de 1 octombrie 2012, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul i-a adresat ameninţări şi cuvinte obscene martorei V.M., din stradă, iar în jurul orelor 21,00, acesta din urmă a fost chemat de către martorul R.I. pentru a-l ajuta la anumite activităţi casnice, ocazie cu care inculpatul a mai consumat cea 500 ml vin. în jurul orelor 23,00, inculpatul a plecat de la locuinţa martorului menţionat spre casă, trecând prin dreptul locuinţei martorei V.M. şi continuând s-o ameninţe şi s-o înjure, bătând chiar în uşa locuinţei acesteia, curtea nefiind împrejmuită de gard. Speriată, numita V.M. a telefonat la poliţie, precum şi mamei sale, expunându-i ce se întâmplă. în urma acestui apel, numita T.G., împreună cu concubinul actual V.M. şi cu partea vătămată T.I., au plecat cu autoturismul spre satul Aprozi, nu înainte de a anunţa Poliţia Budeşti, în drum, despre acest fapt. Odată ajunşi în dreptul locuinţei M.V., cei trei s-au dat jos din maşină şi au mers la uşa locuinţei, pregătiţi să intre, numai că, imediat ce uşa a fost deschisă, din partea stângă a casei, inculpatul s-a apropiat în fugă de aceştia şi i-a aplicat victimei o lovitură cu un topor (cu tăişul) în cap care, deşi a ridicat instinctiv mâna într-un gest de apărare, nu a putut bloca sau devia în totalitate lovitura, creându-i, astfel, o plagă delabrantă cu secţionarea conductului auditiv la nivelul urechii stângi. Din fugă, inculpatul s-a dezechilibrat şi a căzut, scăpând toporul, ridicându-se apoi imediat şi fugind în stradă şi strigând: "Hoţii, hoţii la vaci!".
Toporul a fost ridicat de numitul V.C. (care l-a predat organelor de poliţie), iar victima s-a bandajat cu propriul tricou şi a fost urcată în autoturism, plecând spre Spitalul Budeşti. Pe drum, victima a fost preluată de un echipaj de ambulanţă ce fusese sesizat telefonic şi transportată direct la Spitalul Clinic de Urgenţă "B.A." şi internată până la data de 8 octombrie 2012 cu diagnosticul agresiune, plagă contuză topor regiune geniană stângă şi pavilion auricular stând cu secţiune conduct auditiv. Fractură mastoidă", instituindu-se tratament chirurgical de specialitate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalului Călăraşi la data de 27 decembrie 2012 şi, în şedinţa publică din 24 ianuarie 2013, interogat fiind, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, arătând că el a fost atacat de mai multe persoane, printre care şi victima chiar în seara zilei în care şi aceasta din urmă a fost agresată. A fost lovit în cap cu un par de către victimă şi cu: obiecte metalice de către celelalte două persoane, peste mâini şi umeri, a căzut şi nu a ripostat la acest atac, dar l-a anunţat la organele de poliţie din Budeşti, după care a mers la spitalul Olteniţa, unde i s-au acordat îngrijiri.
Au fost audiaţi partea vătămată şi martorii T.G., V.M. şi V.C., care au arătat că l-au văzut pe inculpat lovind victima în zona capului, lângă ureche, iar după lovitură l-au văzut pe inculpat plecând, în fugă, de lângă victimă, ulterior fiind găsită, lângă aceasta din urmă, toporul inculpatului, acesta fiind, de asemenea, recunoscut de către T.G., ca fiind unealtă din gospodăria inculpatului. Martora V.M. a mai arătat că inculpatul a venit în curtea casei sale cu un cuţit şi un topor şi, când a văzut farurile aprinse ale autoturismului cu care a venit mama sa, a fugit şi s-a ascuns după unul dintre colţurile casei sale şi, când victima a coborât din menţionatul autoturism, a lovit-o din lateral şi a fugit.
Martorii T.G., T.C., R.I., B.I., au declarat că, în seara incidentului, l-au văzut pe inculpat cu capul plin de sânge în curtea casei mamei sale, spunând că l-a lovit S.U., care îl agresase cu un par, rană care a necesitat internarea inculpatului în spital.
Tribunalul, analizând probatoriul administrat în ambele faze procesuale, a reţinut că, la data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 21,00, martora T.G. a primit un telefon de la fiica sa, martora V.M., aceasta din urmă spunându-i că inculpatul, având asupra lui un cuţit şi un topor, se află în faţa casei martorei V.M. şi o ameninţă că o omoară, aspect ce a determinat-o pe martora T.G. să ia decizia de a merge la locuinţa fiicei sale împreună cu concubinul său, martorul V.C. şi victimă pentru a o apăra, întrucât V.M. locuia singură. Cele trei persoane menţionate anterior au plecat spre domiciliul martorei V.M. cu autoturismul D. şi, odată ajunşi în oraşul Budeşti, au oprit la Postul de Poliţie, unde au anunţat situaţia reclamată de martora V.M., primind asigurări că, la domiciliul acesteia din satul Aprozi, va pleca un echipaj de poliţie. Martora V.M. a declarat că inculpatul nu a plecat din dreptul casei sale dar, când a văzut apropiindu-se autoturismul D. a fugit în stânga casei martorei, spre câmp şi, în timp ce martorii T.G., V.C. şi victima coborau din autoturism, conform declaraţiilor tuturor celor prezenţi la casa M.V., inculpatul s-a apropiat în fugă de victimă şi a lovit-o în cap şi în zona urechii stângi cu toporul pe care-l avea asupra sa (victima parând lovitura, parţial şi tardiv, apărându-se cu braţul stâng, pe care l-a ridicat pentru a-şi feri capul), după care inculpatul a căzut în genunchi, a scăpat toporul din mână şi a fugit, împrejurare văzută de martorii menţionaţi.
Deşi inculpatul a încercat să acrediteze varianta potrivit căreia a fost agresat de către victimă, cu care s-a bătut în faţa casei martorei V.M. şi că, urmare acestui fapt victima l-a lovit cu un par în cap, această teză nu a fost susţinută de nicio probă, iar martorii soţi T. au declarat că inculpatul a fost lovit în cap de două persoane înarmate cu bâte, fapt ce a rezultat şi din rapoartele Poliţiei Budeşti, dar nu de victimă. Chiar martorul R.I., prietenul inculpatului, a relatat o discuţie avută cu acesta din urmă la data de 2 octombrie 2012, din care a reieşit că inculpatul a fost lovit, la 1 octombrie 2012, de trei persoane, printre care şi victima, dar că şi inculpatul a lovit-o pe aceasta din urmă, că i-a tăiat urechea, că "o să moară" şi că "e nasol".
Prin urmare, agresiunea inculpatului a rezultat din declaraţiile martorilor soţi T., S.M.Ş., B.I. şi R.I., din rapoartele poliţiştilor şi din certificatul medico-legal aflat la Dosarul cu propunerea de arestare preventivă nr. 2883/116/2012 al Tribunalului Călăraşi, reţinându-se că numai inculpatul a susţinut că victima l-a agresat, astfel încât s-a observat că nu se poate reţine existenţa unei altercaţii între ei, a unei încleştări anterioare momentului în care victima a fost lovită de către inculpat şi, mai mult decât atât, inculpatul nu a valorificat în manieră procedural penală certificatul ce atestă leziunile produse la data de 1 octombrie 2012 de "două persoane cunoscute", S.E. nefăcând nicio menţiune cu privire la cea de-a doua persoană cunoscută care l-a lovit, cu excepţia victimei, cu care avea un conflict mai vechi.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S.E. care, în noaptea de 1 - 2 octombrie 2012 i-a aplicat o lovitură cu partea ascuţită a unui topor victimei T.I. cu intenţie (urmărind şi acceptând posibilitatea uciderii acestuia), acţiune ce s-a soldat cu crearea de leziuni ce nu au provocat, însă, decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Deşi apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., această cerere nu s-a putut admite, motivat de faptul că toate probele administrate în cele două faze procesuale l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii deduse judecăţii asupra victimei T.I., inculpatul însuşi recunoscând comiterea faptei într-o discuţie telefonică cu martorul R.I., căruia i-a spus că a lovit victima în cap, i-a tăiat urechea şi că "o să moară". Prin urmare, s-a constatat că, atât timp cât din ansamblul probator nu a rezultat o altă persoană ca fiind autorul faptei deduse judecăţii, cererea de achitare formulată apare ca fiind nefondată şi lipsită de suport probator.
La individualizarea pedepsei tribunalul a reţinut, pe lângă gravitatea deosebită a infracţiunii - ce transpare din obiectul folosit la comiterea ei, din zona vitală în care s-a acţionat (a capului) şi din intensitatea cu care s-a acţionat, împrejurarea că inculpatul a negat constant săvârşirea faptei deduse judecăţii, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin indicarea altor posibili agresori, prin conturarea unei alte situaţii de fapt şi prin negarea unor situaţii dincolo de orice dubiu.
Faţă de aceste considerente şi apreciind că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului nu se pot realiza decât printr-o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, tribunalul a respins cererile formulate de către inculpat, prin apărător, de aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi a art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul S.E., acesta din urmă fără a preciza motivele de apel.
Apelul Parchetului a vizat greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de fond, apreciind că în raport de modalitatea concretă de comitere a infracţiunii şi rezultatul extrem de periculos al acesteia, trebuia aplicată o pedeapsă fermă orientată spre maximul prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, din fişa de cazier judiciar rezultând că în anul 1995 a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., iar în anul 2001 a fost condamnat la amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Motivele de apel ale inculpatului au fost invocate oral, prin avocat, şi au vizat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că probatoriul din dosar se susţine doar pe declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate care sunt părtinitoare, martorii fiind rude cu partea vătămată.
În subsidiar, s-a arătat că între inculpat şi partea vătămată au existat altercaţii chiar înainte de desfăşurarea faptei pentru care a este cercetat, aspect relevat şi de leziunile suferite de inculpat, solicitând în acest sens reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., aplicarea unei pedepse mai mici, cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., având în vedere circumstanţele personale ale acestuia care anterior a suferit o amendă şi o pedeapsă pentru o faptă săvârşită în urmă cu 18 ani şi că este unicul întreţinător al familiei.
Prin Decizia penală nr. 156/A din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul S.E. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 4 martie 2012, pronunţate de Tribunalul Călăraşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care nu a fost motivat în scris, apărătorul acestuia susţinând oral la acest termen motivul de recurs prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Faţă de motivele de recurs ale inculpatului, ce vizează reindividualizarea pedepsei ce aplicate, Înalta Curte reţine că, dată fiind modificarea cazurilor de casare, respectiv a celui prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. intervenită prin Legea nr. 2/2013, recursul promovat nu mai pot fi analizate prin prisma acestui caz de casare, care, în prezent, vizează doar situaţiile în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi, de asemenea, criticile nu pot fi circumscrise nici unuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, individualizarea pedepsei, este, exclusiv, o chestiune de apreciere a instanţei, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii, însă nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală, doar aceste din urmă aspecte făcând obiectul cenzurii instanţei de casaţie, atunci când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac.
În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reţine incidenţa nici unuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererea apărătorului desemnat din oficiu în baza art. 38516 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2012 la 29 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva Deciziei penale nr. 156/A din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2012 la 29 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3773/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3767/2013. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
