ICCJ. Decizia nr. 3767/2013. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3767/2013
Dosar nr. 3221/108/2013
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 126 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Arad în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Z.I., arestat în prezenta cauză, în Penitenciarul Arad, la:
- 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept.
- în baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul de mai sus la:
- 4 luni închisoare, pentru cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare, pe care inculpatul o execută în detenţie.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 25 ianuarie 2013, până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.
(2) În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.V., arestat în prezenta cauză, în Penitenciarul Arad, la:
- 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept.
În baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul de mai sus la:
- 4 luni închisoare, pentru cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare, pe care inculpatul o execută în detenţie.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 25 ianuarie 2013, până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat.
(3) În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), rap. la art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul minor G.M.C. la:
- 2 ani închisoare, pentru introducerea în ţară de droguri de risc, fără drept.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), rap. la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul de mai sus la:
- 500 RON amendă penală, pentru cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. d) C. pen., inculpatul execută pedeapsa de 2 ani închisoare şi 500 RON amendă penală.
În baza art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate acestui inculpat, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6.luni.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate, în cazul săvârşirii unor noi infracţiuni, revocare ce va atrage executarea cumulată a pedepselor.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii din data de 25 ianuarie 2013 şi arestul preventiv, din perioada 18 februarie 2013 - 22 februarie 2013.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat, în vederea distrugerii, următoarele cantităţi de droguri, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.I. nr. 35971:
- 16 grame rezină de cannabis (proba nr. 1);
- 38 grame rezină de cannabis (proba nr. 2a);
- 52 grame rezină de cannabis (proba nr. 2b);
- 11 grame rezină de cannabis (proba nr. 2c)
- precum şi cantitatea de 20 grame rezină de cannabis, reprezentând cele patru contraprobe a câte 5 grame fiecare.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus virarea sumei de 800 RON, reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul întocmit la data de 19 februarie 2013 în Dosarul nr. 10D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, înregistrat la această instanţă la data de 19 februarie 2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii Z.I., B.V. şi G.M.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă că, în data de 25 ianuarie 2013, lucrători din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Arad, i-au depistat pe inculpaţii Z.I., B.V. şi G.M.C., în staţia C.F.R. Arad, procedându-se la legitimarea şi controlul bagajelor acestora.
În bagajele aparţinând inculpaţilor Z.I. şi B.V. au fost găsite, printre alte bunuri, o combină muzicală cu boxe, iar în interiorul acestor boxe au fost găsite un număr de patru pachete, respectiv trei pachete, care conţineau mai multe baghete constituite dintr-o substanţă maro cu miros înţepător, care la testul MMC a reacţionat pozitiv pentru cannabis.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului G.M.C. a mai fost găsit un pachet care conţinea mai multe baghete cu acelaşi tip de substanţă, care a reacţionat pozitiv la testul MMC pentru cannabis.
În total, asupra celor trei inculpaţi a fost găsită cantitate totală de 140,7 grame rezină de cannabis (haşiş).
Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale: proces-verbal sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare a infracţiunii; proces-verbal de depistare; procese-verbale cântărire droguri; planşe fotografice; raport de constatare tehnico-ştiinţifică; declaraţie martor V.L.; declaraţii inculpat B.V.; declaraţii inculpat Z.I.; declaraţii inculpat G.M.C., instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt cu cea reţinută în rechizitoriu.
În fapt, în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpaţii Z.I., B.V. şi G.M.C., au cumpărat haşişul în Franţa, în Paris, contra sumei de 300 euro, fiecare dintre cei trei inculpaţi contribuind cu câte 100 euro, iar în data de 24 ianuarie 2013 au plecat din Franţa spre România, cu un microbuz condus de martorul V.L., ajungând în Arad (parcarea din faţa staţiei C.F.R. Arad) în dimineaţa zile de 25 ianuarie 2013, unde ulterior au fost găsiţi de jandarmi având asupra lor drogurile. Totodată, cei trei inculpaţi au declarat că drogurile au fost cumpărate în vederea consumului propriu.
Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 ianuarie 2013, întocmit de B.C.C.O. Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele găsite asupra inculpaţilor Z.I., B.V. şi G.M.C. sunt constituite din: proba nr. 1: 21,7 grame rezină de cannabis; proba nr. 2a: 43,8 grame rezină de cannabis; proba nr. 2b: 58,3 grame rezină de cannabis; proba nr. 2c: 16,9 grame rezină de cannabis. în toate aceste probe s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.
Rezină de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/200 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantităţile de câte 5,0 grame rezină de canabis, prelevate din fiecare probă înaintată, ambalate şi sigilate cu sigiliul tip M.I. nr. 35971, au fost predate organului de cercetare penală drept contraprobele probelor nr. 1, 2a, 2b, 2c.
În cursul urmăririi penale, cei trei inculpaţi au avut o atitudine sincera, recunoscând faptele reţinute în sarcina lor.
În faţa instanţei, înainte de deschiderea cercetării judecătoreşti, inculpaţii au declarat că doresc să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele, aşa cum au fost reţinute în sarcina lor în rechizitoriu şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc.
Texte legale incidente în cauză:
- art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000:
"Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000:
"Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă."
Faptele inculpaţilor Z.I., B.V. şi G.M.C., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Recunoaşterea inculpaţilor se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, astfel încât vinovăţia acestora a fost dovedită.
Prin introducerea art. 3201 C. proc. pen., prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, s-a dat posibilitatea ca în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi îndeplinirii celorlalte condiţii, prevăzute la alin. (1) - (6), instanţa să poată pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Aceste dispoziţii sunt incidente în cauză, astfel că instanţa le va aplica.
La individualizarea pedepselor, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa a ţinut seama de faptul că inculpaţii sunt persoane foarte tinere, au avut o atitudine sinceră, de regret, pe tot parcursul procesului penal.
Referitor la inculpaţii Z.I. şi B.V., instanţa a constatat că aceştia au săvârşit prezentele fapte în situaţia recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul Z.I. faţă de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 3592 din 19 noiembrie 2009 a Judecătoriei Iaşi, arestat preventiv la data de 3 septembrie 2009, liberat condiţionat la data de 13 iulie 2011, cu un rest rămas neexecutat, de 232 zile, iar inculpatul B.V., faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1619/2009 a Judecătoriei Iaşi, arestat la data de 14 august 2008, liberat condiţionat la data de 2 august 2011, cu un rest rămas neexecutat, de 72 zile.
Prin Decizia penală nr. H5/A din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii B.V. şi Z.I,, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, care au invocat, prin apărători din oficiu, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat în speţă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare, sub aspectul conţinutului, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recursurile au fost motivate numai oral în ziua judecăţii, de către apărătorii din oficiu, inculpaţii încălcându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reţine incidenţa nici unuia dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art. 385 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2013 la 29 noiembrie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.I. şi B.V. împotriva Deciziei penale nr 115/A din 5 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2013 la 29 noiembrie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru termenul din 1 noiembrie 2013, în sume de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în. şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3765/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3771/2013. Penal. Infracţiuni privind legea... → |
|---|
