ICCJ. Decizia nr. 3727/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3727/2013
Dosar nr. 1661/103/2012
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.S.
Prin Sentinţa penală nr. 29/P din 07 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 1661/103/2012 s-a dispus:
Respingerea cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, formulată de inculpatul B.S.
A fost condamnat inculpatul B.S., (cetăţenie română, studii - 12 clase, ocupaţia - administrator la SC I.T. SRL, căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 lit. d) C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B.S. să execute pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 81 - 82 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionare a executării, pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului de încercare.
S-a luat act că prejudiciul cauzat de inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.F. SRL Piatra-Neamţ a fost achitat părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin plata sumei de 8990 RON.
S-a luat act că prejudiciul cauzat de inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.T. SRL Tulgheş, a fost achitat părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin plata sumei de 2150,70 RON.
S-a respins cererea formulată de partea civilă, de înfiinţare a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-au anulat facturile fiscale: seria ROV nr. 1157, 1158, 1159, 1160, 1162, 1164, 1165, 1166, 1167, 1169, 1170, seria SYL nr. 1201 şi nr. 1202, avizele de însoţire primare nr. 0899406 - 0899409, 0899425 - 0899427, 0249955, 0249969, chitanţele seria SYL nr. 51 - 53, seria ROV C nr. 1157 - 1157 - 1160, 1162, 1164 - 1167, 1169, 1170, emise în anul 2009.
După rămânerea definitivă a prezentei sentinţe s-a comunicat o copie a dispozitivului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 109/P/2012 din 19 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, înregistrat la Tribunalul Neamţ sub nr. 1661/103 din 06 aprilie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpatului s-au reţinut, prin actul de sesizare, următoarele:
La data de 03 februarie 2010 organele de poliţie şi organele silvice au efectuat un control la pct. de lucru al SC "M." SRL Târgu-Neamţ, din com. Pipirig, sat Leghin, jud. Neamţ, unde, în prezenţa numitei M.M., contabil şef au fost identificate mai multe achiziţii de lemn lucru fag, din cursul anului 2009, de la SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ, SC "D.D." SRL Tulgheş, SC "S.T." SRL Tulgheş şi SC "P." SRL Tulgheş. Toată marfa a fost transportată de inculpatul B.S., iar contravaloarea materialului lemnos a fost achitată de M.M. cu numerar, aşa cum a solicitat inculpatul, pentru care au fost completate şi emise chitanţe fiscale.
Prin adresa nr. 5548 din 23 februarie 2010 Oficiul Registrului Comerţului a comunicat că SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ a fost înregistrată la data de 10 noiembrie 2009, prin schimbarea sediului social în mun. Piatra-Neamţ, firma figurând cu administratori A.C. şi C.C., numiţi la 04 noiembrie 2009.
Din adresa nr. 1655/2010 a Oficiului Registrului Comerţului Harghita reiese că SC "S.T." SRL Tulgheş a fost radiată din data de 15 octombrie 2008, întrucât şi-a schimbat sediul în jud. Neamţ, administrarea firmei fiind preluată de la T.P.D. de către C.E. şi, ulterior, de către A.C. şi B.O.P.
De la SC "M." SRL Târgu-Neamţ organele de poliţie au ridicat în original următoarele înscrisuri:
- pentru SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ - 7 avize de însoţire marfă, 11 facturi fiscale, 11 chitanţe fiscale, care atestă transportul cantităţii de 295,67 m.c. buştean fag, în cursul lunii decembrie 2009;
- pentru SC "S.T." SRL Tulgheş - 2 avize de însoţire marfă, 2 facturi fiscale, 3 chitanţe fiscale, care atestă transportul cantităţii de 71,92 m.c. buştean fag, în curul lunii octombrie 2009.
S-a mai constatat că cele două CNP-uri atribuite lui I.P. şi I.M. nu figurează în baza de date, fiind greşite.
Toate aceste date au fost folosite la completarea rubricilor aferente din cuprinsul avizelor de însoţire a mărfii şi a facturilor fiscale care aveau ca emitent SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş.
Prin adresa nr. 2839/2010 a Companiei Naţionale - Imprimeria Naţională S.A. s-a comunicat că avizele de însoţire utilizate în numele SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ au fost achiziţionate în fapt de firma SC "T." SRL la data de 23 decembrie 2008, firmă ce a fost administrată, de la 18 decembrie 2009 de către B.O.P. şi A.C.
Conform aceleiaşi adrese avizele de însoţire utilizate în numele SC "S.T." SRL Tulgheş au fost achiziţionate de către SC "C.P." SRL Tulgheş la data de 17 decembrie 2008, administrată de T.C..
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică grafoscopică ce viza documentele justificative emise în numele SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş, iar din concluziile raportului nr. 122774/2010 al IPJ Neamţ reiese că semnăturile din dreptul rubricii "Semnătura de primire" de pe borderourile de achiziţii aparţinând SC "M." SRL Târgu-Neamţ, semnătura din dreptul rubricii "Casier" de pe chitanţele fiscale şi semnăturile de la rubrica "Furnizor" de pe facturi au fost executate de inculpatul B.S.
Prin semnarea în fals a facturilor şi chitanţelor fiscale emise în numele SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş inculpatul a creat aparenţa legală a unor afaceri cu material lemnos, efectuate în numele unor firme ai căror reprezentanţi nu aveau cunoştinţă despre aceste aspecte şi fără activitate comercială, încercând să ascundă beneficiarul real al veniturilor obţinute, respectiv propria persoană.
Partea vătămată Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 10666 RON, actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc., reprezentând impozitul pe profit aferent veniturilor rezultate din vânzarea materialului lemnos în numele SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ- 8515,3 RON şi SC "S.T." SRL Tulgheş - 2150,7 RON.
Partea civilă a solicitat introducerea în cauză, ca părţi responsabile civilmente a SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş şi înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului.
Inculpatul B.S. a solicitat judecarea sa potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., conform declaraţiei autentificate sub nr. 1222 din 20 iunie 2012 la Biroul Notarului Public M.C.. Acesta a recunoscut în totalitate infracţiunea comisă, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale.
Instanţa a admis cererea inculpatului, de judecare potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., întrucât infracţiunile comise de acesta nu a fost exceptată de la aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, iar inculpatul a adoptat o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite.
În raport de atitudinea procesuală a inculpatului instanţa a reţinut situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, constând, în esenţă, în faptul că, în cursul anului 2009 inculpatul, în calitate de administrator al SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş a executat în fals semnătura de pe chitanţele fiscale şi facturile fiscale emise în numele celor două societăţi şi le-a predat spre înregistrare în contabilitate reprezentanţilor SC "M." SRL Târgu-Neamţ, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit aferent veniturilor rezultate din vânzarea de material lemnos.
Prima instanţă a apreciat că vinovăţia inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal nr. 802517 din 02 mai 2011 întocmit de Garda Financiară, secţia Judeţeană Neamţ la SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ, procesul-verbal nr. 802451 din 26 aprilie 2011 întocmit de Garda Financiară, secţia Judeţeană Neamţ la SC "S.T." SRL, raportul de inspecţie fiscală nr. 5347 din 24 iunie 2010, chitanţe, facturi fiscale, borderouri de achiziţii, adresa nr. 2839 emisă de C.N. "Imprimeria Naţională" S.A., actele celor două societăţi comerciale ale inculpatului ce fac obiectul prezentului dosar, adresele emise de Ministerul Finanţelor Publice, referitoare la întinderea prejudiciului, declaraţiile martorilor A.C., B.O.P., M.M., procesul-verbal de ridicare probe de scris, raportul de expertiză nr. 122774 din 02 noiembrie 2010 întocmit de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Neamţ, Serviciul Criminalistic şi declaraţiile inculpatului, de recunoaştere a faptei.
Instanţa de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului B.S. care, în cursul anului 2009, în calitate de administrator al SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş a falsificat chitanţe fiscale şi facturi fiscale emise în numele celor două societăţi şi le-a predat spre înregistrare în contabilitate reprezentanţilor SC "M." SRL Târgu-Neamţ, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în cuantum de 10666 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere, în primul rând dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. care prevăd că, în cazul judecării inculpatului potrivit procedurii simplificate limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancţionator se reduc cu 1/3, precum şi dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv: modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă infracţiunea - inculpatul a folosit manopere ilicite în vederea prejudicierii statului şi obţinerii de profit imediat, urmările produse - crearea pagubei, natura relaţiilor sociale încălcate, amploarea fenomenului infracţional având ca obiect evaziunea fiscală, pericolul social al infracţiunii comise.
În acelaşi timp instanţa a ţinut seama de circumstanţele personale ale inculpatului, care se află la prima abatere de la legea penală şi care a adoptat o poziţie procesuală sinceră. Inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere şi loc de muncă, a avut un comportament corespunzător în familie şi în societate şi a achitat prejudiciul.
Totodată, au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) (conduita anterioară bună), lit. b) (stăruinţa depusă pentru a înlătura rezultatul infracţiunii şi a repara paguba pricinuită), lit. c) (prezentarea în faţa autorităţilor, în cursul urmăririi penale) şi alin. (2) C. pen. (faptul că are familie şi ocupaţie) şi va face aplicarea art. 76, orientându-se către o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală şi de 1000 RON amendă pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 - 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii, respectiv 3 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a desfăşura activitatea de administrator al vreunei societăţi comerciale - activitate de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor).
Instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 luni, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei, motiv pentru care s-a fixat termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni, s-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Instanţa a apreciat că cererile formulate de inculpat, de aplicare a prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, în sensul de a se aplica o sancţiune administrativă întrucât prejudiciul a fost achitat ori de a se face aplicarea art. 181 C. pen. sunt nefondate.
Conform art. 10 din legea nr. 241/2005 în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat se aplică o sancţiune administrativă, dacă prejudiciul este de până la 50.000 euro.
Inculpatul a achitat integral prejudiciul în cursul judecăţii abia la cel de-al 8-lea termen acordat în cauză în acest scop, depăşind astfel primul termen de judecată prevăzut de dispoziţiile menţionate, neputând beneficia de această cauză de nepedepsire legală.
Nici nu s-a putut reţine că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanţă în condiţiile în care acesta a săvârşit două infracţiuni în concurs real, a produs un prejudiciu care nu este modic, a urmărit scopul producerii unui beneficiu imediat, în dauna bugetului de stat iar evaziunea fiscală este o infracţiune ce a luat o amploare deosebită, în ultimii ani.
Prin urmare faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
În ceea ce priveşte latura civilă a acuzei instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul a achitat suma de 8990 RON, conform chitanţei nr. 0151999 din 23 octombrie 2012, compusă din suma de 8514 RON - impozit pe profit şi suma de 476 RON - impozit pe venit.
Din certificatul de atestare fiscală emis la 23 octombrie 2012 de către Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Bicaz reiese că inculpatul nu are obligaţii de plată la bugetul de stat.
Cu factura nr. 00001653 seria CNPRZNT02 din 23 ianuarie 2013 inculpatul a achitat suma de 2150,70 RON către Trezoreria Topliţa.
Pentru a verifica situaţia prejudiciului instanţa a emis o adresă către partea civilă pentru a preciza dacă aceasta mai are pretenţii civile de la inculpat sau consideră paguba acoperită.
Din adresa nr. 1911 din 22 februarie 2013 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş, Serviciul Colectare executare Silită Persoane Juridice reiese că inculpatul a achitat suma de 8515 RON pentru SC "R.F." SRL.
Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Topliţa a comunicat, cu adresa nr. 2598 din 18 februarie 2013 că prejudiciul în cuantum de 2150,70 RON a fost acoperit integral la data de 28 ianuarie 2013, prin plată.
Faţă de adresele primite de la partea civilă instanţa a reţinut că inculpatul a achitat integral prejudiciul produs în calitate de administrator al SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş şi a respins cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător ca fiind rămasă fără obiect.
Partea civilă nu a comunicat instanţei că inculpatul ar mai avea alte obligaţii de plată la bugetul de stat, care să rezulte din prezenta cauză, iar din adresa nr. 18544/2012 a Administraţiei Finanţelor Publice Bicaz reiese că a fost instituit sechestru asigurător, de către partea civilă asupra unui teren aparţinând inculpatului, situat în com. Grinţieş, jud. Neamţ.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-au anulat înscrisurile falsificate de către inculpat, aflate la Dosarul nr. 109/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, solicitându-se desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte omisiunea aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, precum şi obligarea acestuia la plata accesoriilor fiscale.
Prin Decizia penală nr. 85 din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie s-a dispus, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondat apelul declarat de apelant - parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - DGFP Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 29/P din 07 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 1661/103/2012.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Procedând la verificarea sentinţei apelate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele de apel invocate instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, cu privire la latura civilă a cauzei, a constat că prejudiciul produs de către inculpat părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ fost acoperit integral prin plată.
La această concluzie s-a ajuns, aşa cum se reţine şi în considerentele sentinţei, prin luarea în considerare a adreselor şi a certificatului de atestate fiscală emise de către însuşi reprezentanţii părţii civile.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu poate să-şi însuşească acele critici exprimate de partea civilă, întrucât acţiunea civilă a acesteia s-a stins, rămânând practic fără obiect, ca urmare a acoperirii prejudiciului de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod de procedură penală, întrucât consideră că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, deoarece instanţa de fond şi instanţa de apel nu au dispus obligarea inculpatului şi la plata accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc. A solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, în ce priveşte soluţia dată în latura civilă, în sensul obligării inculpatului la plata accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc. şi instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei totale de 10.666 RON şi accesoriile e se vor calcula conform legii până la data plăţii efective a debitului.
Examinând recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta sunt nefondat pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 din acelaşi cod.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie la data de 07 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod de procedură penală, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, aspect invocat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 998, "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999, "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţă sau imprudenţa sa".
Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiţii şi anume: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale se constată că în mod corect, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au apreciat că acestea sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, inculpatul B.S. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, acestea constând în faptul că, în cursul anului 2009, în calitate de administrator al SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş a falsificat chitanţe fiscale şi facturi fiscale emise în numele celor două societăţi şi le-a predat spre înregistrare în contabilitate reprezentanţilor SC "M." SRL Târgu-Neamţ, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în cuantum de 10666 RON.
Inculpatul B.S. a solicitat judecarea sa potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., conform declaraţiei autentificate sub nr. 1222 din 20 iunie 2012 la Biroul Notarului Public M.C. Acesta a recunoscut în totalitate infracţiunea comisă, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale.
Instanţa a admis cererea inculpatului, de judecare potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. întrucât infracţiunea comisă de acesta nu este exceptată de la aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, iar inculpatul a adoptat o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite.
Conform adresei nr. 100/IE/MS din 22 iunie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ nu s-a constituit parte civilă în cauză, situaţie confirmată şi în conţinutul rechizitoriului nr. 109/P/2012 din 19 martie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.S., în prezenta cauză.
După sesizarea instanţei de fond, la data de 02 mai 2012, prin adresa nr. 6052/NB din 25 aprilie 2012, partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10666 RON, actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc., reprezentând impozitul pe profit aferent veniturilor rezultate din vânzarea materialului lemnos în numele SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ - 8515,3 RON şi SC "S.T." SRL Tulgheş - 2150,7 RON.
Conform chitanţei nr. 0151999 din 23 octombrie 2012, inculpatul B.S. a achitat suma de 8990 RON, compusă din suma de 8514 RON - impozit pe profit şi suma de 476 RON - impozit pe venit.
Prin certificatul de atestare fiscală emis la 23 octombrie 2012 de către Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Bicaz, se confirmă faptul că inculpatul nu are obligaţii de plată la bugetul de stat.
De asemenea, conform facturii nr. 00001653 seria CNPRZNT02 din 23 ianuarie 2013, aflată la fila 87 din dosarul instanţei de fond, inculpatul a achitat suma de 2150,70 RON către Trezoreria Topliţa.
Pentru a verifica situaţia prejudiciului, instanţa de fond a emis adresă către partea civilă pentru a preciza dacă aceasta mai are pretenţii civile de la inculpat sau consideră paguba acoperită.
Din adresa nr. 1911 din 22 februarie 2013 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Târgu Mureş, Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice rezultă că inculpatul a achitat suma de 8515 RON pentru SC "R.F." SRL.
Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Topliţa a comunicat, cu adresa nr. 2598 din 18 februarie 2013, aflată la fila 98 din dosarul instanţei de fond că, prejudiciul în cuantum de 2150,70 RON a fost acoperit integral la data de 28 ianuarie 2013, prin plată efectuată în contul Trezoreriei Topliţa de inculpatul B.S.
Faţă de adresele primite de la partea civilă, Înalta Curte constată că în mod corect, atât instanţa de fond, cât şi instanţa apel au constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul produs în calitate de administrator al SC "R.F." SRL Piatra-Neamţ şi SC "S.T." SRL Tulgheş şi a respins cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător ca fiind rămasă fără obiect.
Pe de altă parte, din examinarea actelor dosarului rezultă că la adresa nr. 1661/103/2012 din 25 ianuarie 2013 emisă de Tribunalul Neamţ prin care s-a solicitat părţii civile să comunice, dacă, în raport de plăţile efectuate de către inculpat, dovedite cu chitanţe şi facturi fiscale şi împrejurarea că partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10666 RON, aceasta nu a comunicat instanţei că inculpatul ar mai avea alte obligaţii de plată la bugetul de stat, care să rezulte din prezenta cauză.
Totodată, din adresa nr. 18544/2012 a Administraţiei Finanţelor Publice Bicaz reiese că a fost instituit sechestru asigurător, de către partea civilă asupra unui teren aparţinând inculpatului, situat în comuna Grinţieş, jud. Neamţ.
Aşa fiind Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 Cod de procedură penală invocat, la soluţionarea laturii penale cât şi a laturii civile a cauzei, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au făcut o corectă aplicarea a legii, astfel că recursul declarat partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 85 din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie este nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) Cod procedură penal recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.S. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva Deciziei penale nr. 85 din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, privind pe intimatul inculpat B.S.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.S. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2013. Penal. Infracţiuni privind legea... | ICCJ. Decizia nr. 3679/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
