ICCJ. Decizia nr. 3797/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3797/2013
Dosar nr. 3898/114/2012
Şedinţa publică din 2 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din data de 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.D., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.
În baza disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabiilit potrivit art. 82 C. pen., aplicându-se, totodată, şi dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile către D.G.F.P. Buzău, la care s-au adăugat accesoriile datorate de drept conform art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a menţinut sechestrul asigurător, iar inculpatul a fost obligat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor dosarului următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 866/P/2010 din 05 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2007-2008, a înregistrat cheltuieli fictive, întocmind facturi false, pentru a diminua masa impozabilă şi a se sustrage, în acest fel, de la plata obligaţiilor fiscale către stat în sumă totală de 45.155 RON.
Această situaţie de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de inspecţie fiscală din 05 noiembrie 2010, înregistrat la D.G.F.P. Buzău, raportul de inspecţie fiscală însoţit de anexele acestuia, înscrisuri contabile emise de PFA N.M., documente privind relaţia comercială cu SC F.D. SRL, documente privind relaţia comercială fictivă cu SC N.G.I. SRL, SC F.F.I. SRL, SC C.T. SRL şi SC A.I. SRL, declaraţii de martori şi declaraţiile date de inculpat în condiţiile prev. de art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., privind judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdus prin Legea nr. 202/2010.
Solicitarea apărătorului inculpatului de aplicare a disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen., respectiv achitarea sau aplicarea unei amenzi administrative, motivat de împrejurarea că inculpatul a achitat întregul prejudiciu, nu a fost primită de Tribunal cu motivarea că în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 241/2005 se impune ca prejudiciul să fie acoperit integral în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată, or inculpatul a depăşit acest termen limită, primul termen de judecată fiind la data de 18 septembrie 2012.
Mai mult, deşi a arătat că a achitat prejudiciul integral, instanţa de fond a constatat, din însumarea chitanţelor depuse, că a mai rămas o diferenţă de 1.000 RON.
La aplicarea pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este căsătorit şi are doi copii minori în întreţinere şi a depus eforturi pentru achitarea prejudiciului.
De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, astfel că, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit potrivit disp. art. 82 C. pen., făcând şi aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.
A dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile către D.G.F.P. Buzău, la care s-au adăugat accesoriile datorate de drept, conform art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului. Totodată, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător.
Împotriva sentinţei penale nr. 47 din data de 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău au declarat apel, în termen legal, inculpatul N.M.D. şi partea civilă D.G.F.P. Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin memoriul ataşat cauzei, apelantul-inculpat a criticat sentinţa de nelegalitate şi netemeinicie susţinând că în mod greşit instanţa de fond a constatat că prejudiciul a fost parţial achitat întrucât înscrisurile ataşate cauzei fac dovada că acesta, respectiv suma de 45.116 RON, a fost integral acoperit, iar în raport de această situaţie se impunea încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 11 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. cu aplic. art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative.
De asemenea, sentinţa a fost criticată de netemeinicie sub aspectul laturii civile întrucât obligarea sa la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri cu accesoriile fiscale nu se justifică faţă de împrejurarea că prejudiciul fost integral achitat.
Şi dispoziţia de menţinere a sechestrului asigurător a fost criticată de inculpat, faţă de criticile anterioare şi susţinerea că prejudiciul a fost integral acoperit.
În fine, sentinţa a fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei principale, dar şi a celei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., susţinându-se că în raport de criteriile cuprinse în art. 181 C. pen. se putea concluziona că, în concret, fapta pe care a săvârşit-o prezintă un grad minim de pericol social.
Cu ocazia dezbaterilor, apelantul-inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentinţa de netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât şi în privinţa modului de soluţionare a laturii civile.
Pe latură penală, s-a susţinut că instanţa de fond a dispus condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., însă, în opinia sa, faţă de circumstanţele reale şi personale, aplicarea unei amenzi administrative poate să îşi atingă mai bine scopul preventiv-educativ şi sancţionator.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a susţinut că pe parcursul judecării cauzei până la pronunţarea sentinţei inculpatul a achitat în totalitate prejudiciul cauzat părţii civile aşa încât obligarea sa la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de despăgubiri civile este consecinţa unei erori.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond, aplicarea disp. art. 181 C. pen., ridicarea măsurii sechestrului asigurător şi respingerea acţiunii civile.
Apelanta-parte civilă D.G.F.P. Buzău a criticat sentinţa de netemeinicie susţinând că instanţa de fond a soluţionat necorespunzător latura civilă întrucât prejudiciul creat statului este în cuantum de 58.838 RON, aşa cum s-a constituit parte civilă şi a rămas neacoperit cel de 29.838 RON, iar nu de 1.000 RON, aşa cum s-a stabilit de către Tribunal, solicitând admiterea căii de atac şi obligarea inculpatului la plata sumei de 29.838 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr. 111 din data de 06 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul N.M.D., împotriva sentinţei penale nr. 47 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, pe care o desfiinţează în totalitate şi, rejudecând:
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. şi art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) - art. 76 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
Conform art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. coroborat cu art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului N.M.D. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON şi dispune înregistrarea acesteia în cazierul judiciar.
A constatat acoperit în totalitate prejudiciul cauzat părţii civile D.G.F.P. Buzău.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat apelanta-parte civilă la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., astfel că, în mod temeinic şi legal s-a stabilit că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) C. pen. din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aşa încât condamnarea sa în temeiul acestor dispoziţii legale este justă, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei şi vinovăţiei inculpatului.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că prin adresa din 17 septembrie 2012, aflată la dosar fond, A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 45.115 RON, reprezentând prejudiciul total cauza bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpat în perioada 2007-2008.
În raport de aceasta se constată, contrar susţinerilor formulate de apelanta-parte civilă, că suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă este de 45.115 RON, iar nu de 58.838 RON, cum s-a arătat prin motivele de apel, în fapt, aceeaşi sumă cu cea arătată în actul de sesizare al instanţei şi care formează obiectul procesului, conform art. 317 C. proc. pen.
Verificând soluţia adoptată de instanţa de fond în raport de constituirea de parte civilă şi înscrisurile depuse de inculpat anterior pronunţării sentinţei, rezultă că susţinerile invocate de acesta prin motivele de apel sunt pe deplin dovedite cu chitanţele de plată din care rezultă, într-adevăr, că prejudiciul în cuantum de 45.115 RON a fost integral achitat până la judecarea în fond a cauzei.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a apreciat că soluţia instanţei de fond prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând prejudiciul neacoperit, dar şi a accesoriilor fiscale prev. de art. 119 şi urm. din O.G. nr. 93/2003, este consecinţa evaluării greşite a probatoriilor, mai exact, a adiţionării greşite a sumelor plătite de inculpat în contul debitului.
Raportat la infracţiunea ce a constituit obiectul judecăţii, respectiv evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 42 C. pen. şi mai ales faţă de perioada infracţională reţinută prin actul de sesizare, respectiv 2007-2008, s-a apreciat că în cauză de impune aplicarea disp. art. 13 C. pen. cu referire la art. 741 C. pen. chiar în condiţiile în care prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 363/25.05.2011, acestea au fost declarate neconstituţionale, întrucât, aşa cum se arată în considerentele instanţei de contencios constituţional, se încalcă principiul egalităţii în faţa legii consacrat prin art. 16 din Legea fundamentală când tratamentul juridic de clemenţă nu se aplică în raport de criterii obiective, cum ar fi data comiterii faptelor, ci pe considerente de ordin aleatoriu şi exterioare conduitei persoanei, precum cel legat de celeritatea soluţionării cauzei.
Pe de altă parte, s-a apreciat că dispoziţiile cuprinse în art. 741 C. pen. constituie legea penală mai favorabilă pentru inculpat şi din perspectiva faptului că prin acestea nu se limitează acordarea tratamentului juridic de favoare, de altfel acelaşi cu cel instituit prin art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi care fiind cuprinse în lege specială ar avea întâietate faţă de cele ale C. pen., deoarece nu limitează acoperirea integrală a debitului până la primul termen de judecată, aşa cum se întâmplă prin legea specială.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău.
Pe calea motivelor scrise depuse la dosar, au fost criticate hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate, sub aspectul laturii civile solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 19.765 RON reprezentând rest de plată neachitat la care se adaugă sumele reprezentând accesoriile aferente creanţelor bugetare.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte constată că recurenta parte civilă deşi a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare şi nici nu se identifică incidenţa vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
Totodată, în acord cu instanţa de prim control judiciar, reţine că partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 45.115 RON potrivit adresei din data de 17 septembrie 2012 aflată la dosar fond, reprezentând prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpat în perioada 2007-2008, prejudiciu care a fost integral achitat până la judecarea în fond a cauzei justificat cu chitanţele din 26 noiembrie 2012 pentru suma de 12.000 RON, din 21 februarie 2013 pentru suma de 8.765 RON, din 23 ianuarie 2013 pentru suma de 11.000 RON şi din 18 decembrie 2012 pentru suma de 13.350 RON.
Drept urmare, criticile formulate sunt neîntemeiate, în condiţiile în care inculpatul a acoperit în totalitate prejudiciul cauzat părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău în cuantum de 45.115 RON cu care aceasta s-a constituit parte civilă, în mod corect dispunându-se încetarea procesului penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 111 din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul N.M.D.
Obligă recurenta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 111 din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul N.M.D.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3796/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3799/2013. Penal → |
|---|
