ICCJ. Decizia nr. 3794/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3794/2013

Dosar nr. 7583/63/2012

Şedinţa publică din 2 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 540 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 7583/63/2012 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E.V.H. (în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova), la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 64 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen. - acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale - pe o durată de 3 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată; în temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E.V.H. la pedeapsa de 8 luni închisoare; iar în temeiul art. 272 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 272¹ alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E.V.H. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 64 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen. - acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale - pe o durată de 3 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată; în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale stabilite, în pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale; în temeiul art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani, începând de la data executării pedepsei rezultante, sau considerării ca executată.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata E.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 64 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen. - acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale - pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată; în temeiul art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata E.C. la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale stabilite, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale. în temeiul art. 35 alin. (1) - (3) C. pen.; s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principala de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani, începând de la data executării pedepsei rezultante, sau considerării ca executată.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.D.A. (în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova) la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 64 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen. - acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale - pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată; în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.A. la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale stabilite, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale; în temeiul art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani, începând de la data executării pedepsei rezultante sau considerării ca executată.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea duratei reţinerii din data de 03 aprilie 2012 şi arestării preventive din data de 04 aprilie 2012, până la zi; s-a respins cererea inculpatului privind revocarea măsurii preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.L.M. la pedeapsa de 1 an închisoare; în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, a fost condamnat inculpatul M.R.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 64 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen. - acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale - pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată; în temeiul art. 134 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat inculpatul M.R.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare; în temeiul art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 25 din 23 februarie 2011 a Judecătoriei Filiaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 213 din 01 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele: 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 1320 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 669 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj; conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 1320 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 669 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, în pedeapsa cea mai grea, aceea 1 an închisoare, iar în baza art. 40 C. pen., s-a contopit rezultanta de 1 an închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare; în baza art. 40 C. pen., s-a contopit rezultanta de 1 an închisoare cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată în temeiul art. 134 din Legea nr. 295/2004, în pedeapsa cea mai grea, aceea 1 an închisoare; în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) - (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 2 ani, începând de la data executării pedepsei rezultante, sau considerării ca executată; în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) C. pen., constând în: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale; s-a dispus deducerea duratei reţinerii din data de 03 aprilie 2012 şi s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul M.R.M.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea unui pistol cu aer comprimat G. (made în Spania cu seria X şi încărcător aferent); în temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca nici unul dintre inculpaţii E.V.H., S.D.A., E.C., M.R.M. şi C.L.M. să nu fie fondator, asociat, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi; în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a constatat că prejudiciul a fost achitat parţial de către inculpatul S.D.A., în suma de 2.000 RON; în temeiul art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii E.V.H., S.D.A., E.C. şi partea responsabil civilmente SC S.C. SRL Craiova, în solidar, la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF, prin DGFP Dolj a sumei de 1.060.955,92 RON, precum şi la dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform codului de procedură fiscală, calculate până la data achitării integrale a debitului; în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 163 alin. (2), art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din data de 27 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, asupra imobilului situat în Craiova, deţinut de către inculpatul S.D.A. în coproprietate cu numita S.O.R.; în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 163 alin. (2) C. proc. pen., art. 353 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor E.V.H., E.C. şi părţii responsabil civilmente SC S.C. SRL Craiova, până la concurenţa sumei de 1.060.955,92 lei, precum şi la dobânzi legale şi penalităţile de întârziere aferente, conform codului de procedură fiscală, calculate până la data achitării integrale a debitului; în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E.V.H. la plata sumei de 2.200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400 RON, inculpatul S.D.A. la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare către stat, E.C. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400 RON, M.R.M. la plata sumei de 1.700 RON din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400 RON, C.L.M. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 705/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaţilor: E.V.H., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 5 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen., împrumutul sub orice formă direct de la societatea pe care o administrează sau o controlează, prev. de art. 272 alin. (3) din Legea nr. 31/1991 şi încasarea sau plata de dividende, sub orice formă, în lipsă de situaţie financiară sau contrar celor rezultate din aceasta, prev. de art. 272¹ alin. (2) din Legea nr. 31/1990, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi S.D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi complicitate la transmiterea fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; de asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaţilor: E.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi transmiterea fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală, prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; M.R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală prev. de art. 26 din C. pen. rap la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 şi deţinerea ilegală a unei arme, prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi C.L.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la transmiterea fictivă a părţilor sociale deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul E.V.L., în calitate de administrator împuternicit, cu puteri depline, prin procura notarială nr. 1496 din 29 octombrie 2010, la SC S.C. SRL a înregistrat în contabilitatea societăţii aprovizionări fictive de cereale provenite de la alte societăţi comerciale din ţară (SC A.V. SRL, SC C.C. SRL, SC A.L.F. SA ş.a.) în scopul deducerii fără drept a taxei pe valoare adăugată şi diminuării impozitului pe profit producând bugetului de stat prejudiciu.

Din probele administrate în cauză privind aceste societăţi comerciale şi administratorii lor, a rezultat faptul că acestea nu au desfăşurat activităţi comerciale efective cu SC S.C. SRL Craiova.

În acest sens, s-au apreciat relevante declaraţiile martorilor C.C.Z., administrator al SC A.L.F. SA Ploieşti, judeţul Prahova, care a arătat rezultă SRL prin care inculpatul E.V.H. justifică achiziţia de floarea soarelui sunt false. Aceasta precizează că facturile respective nu au caracteristicile facturilor folosite de SC A.L.F. SA, N.I. - administrator al SC C. SRL Buzău, care a precizat că societatea comercială sus-menţionată nu au avut niciodată relaţii comerciale cu SC S.C. SRL, iar facturile folosite în mod fraudulos de inculpatul E.V.H. nu au fost emise de către el şi nu au aceleaşi elemente de identificare cu cele pe care acesta le-a folosit în derularea activităţilor comerciale cu terţe persoane fizice sau juridice, T.L., contabila SC A.V. SRL Tulcea, care arată că această societate nu a valorificat niciodată îngrăşăminte chimice şi utilaje agricole şi nu a avut relaţii de nici un fel cu SC S.C. SRL. De asemenea, aceasta mai precizează că facturile folosite de SC S.C. SRL, pentru justificarea achiziţiei de mărfuri, nu sunt din carnetul pe care-l foloseşte SC A.V. SRL, iar ştampila aplicată nu corespunde cu ştampilele folosite de societate.

De asemenea, s-a constat faptul că inculpatul E.V.H. a ridicat în numerar din contul societăţii deschis la R.B. suma de 6.387.650 RON pe care a justificat-o, în explicaţiile conferite, ca fiind încasată cu titlul de avansuri dividende. Din actele dosarului a rezultat că suma de 6.387.650 RON a fost ridicată din contul societăţii în baza unor formulare de eliberare numerar depuse la bancă, pe care inculpatul a făcut menţiunea că numerarul este ridicat pentru achiziţii cereale, deşi nu a fost depus nici un document din care să ateste efectuarea de achiziţii de cereale. Inculpatul E.V.H. a completat şi depus la bancă sub semnătură privată, documente ce prezintă informaţii false cu privire la destinaţia sumelor de bani (care au fost ridicate în numerar), cu scopul de a-l determina pe funcţionarul bancar să elibereze sumele solicitate.

Atât din verificarea operaţiunilor de încasări şi plăţi prin bancă efectuată de organele fiscale, cât şi din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că suma de 6.387.650 RON, ridicată de inculpatul E.V.H. a fost utilizată în interes propriu cu încălcarea flagrantă a prev. art. 272 şi art. 272¹ din Legea nr. 31/1990.

În paralel cu activitatea desfăşurată de inculpatul E.V.H., încă de la constituirea societăţii inculpata E.C., împreună cu inculpatul S.D.A. au achiziţionat cantităţi însemnate de fructe (citrice şi prune) din spaţiul intracomunitar, inculpatul fiind împuternicit de E.C., să reprezinte interesele SC S. SRL în vederea achiziţionării de mărfuri.

Începând cu luna octombrie 2010, prin intermediul societăţii au fost efectuate achiziţii intracomunitare de prune din Bulgaria şi citrice din Grecia, ce au fost valorificate pe piaţa internă, respectiv în Târgul Comercial M. din mun. Craiova, de către inculpaţii E.C. şi S.D.A.

Tranzacţiile comerciale au fost confirmate şi de martorul V.M. care a arătat că în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2012, inculpatul S.D.A. a fost împuternicit de către inculpata E.C. să se ocupe de activitatea societăţii SC S. SRL, privind achiziţii intracomunitare. Acesta întocmea facturile în numele societăţii SC S. SRL după care prin intermediul său le înmâna numitului B.N. care se ocupa de valorificarea fructelor provenite din achiziţii intracomunitare. Facturile erau întocmite la locuinţa inculpatului S.D.A.. De asemenea la discuţiile care aveau loc între S.D.A. şi B.N. cu privire la achiziţii intracomunitare şi întocmirea unor documente fictive care să ateste că fructele achiziţionate erau vândute tot în spaţiul intracomunitar participa şi inculpata E.C.

Valorificarea fructele provenite din achiziţia intracomunitară în Târgul Comercial M. a rezultat şi din verificările încrucişate efectuate la SC S. SRL, SC Z.C. SRL, unde au fost identificate facturi emise de furnizorul SC S.C. SRL. Facturile identificate nu s-au regăsit evidenţiate în contabilitatea SC S.C. SRL, iar din declaraţiile inculpatei E.C., coroborate cu declaraţiile martorilor V.M., V.M., B.N. şi T.A., a rezultat că de valorificarea fructelor achiziţionate şi întocmirea documentelor s-au ocupat ambii inculpaţi (S.D.A. şi E.C.).

Deşi fructele au fost valorificate numai în municipiul Craiova, pentru a se sustrage de la plata TVA şi diminuarea masei impozabile, inculpata E.C. a pus la dispoziţia comisarilor Gărzii Financiare documente (facturi fiscale, CMR-uri, chitanţe) care atestau că fructele au fost vândute în mare parte către societăţi din spaţiul intracomunitar (G.I. Bulgaria, N. Bulgaria). Totodată, pentru a colecta TVA, la indicaţiile inculpatului S.D.A., administratorul SC S.C. SRL a evidenţiat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive în care se atesta în mod nereal achiziţia de prune de la SC M.T. SRL Craiova.

În urma verificărilor efectuate de Garda Financiară, secţia Dolj la SC S.C. SRL, concretizate prin procesul-verbal nr. 1035 din 28 martie 2011, a rezultat că SC S.C. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.060.955,92 RON.

În cursul judecăţi, în urma expertizei efectuate în cauză de către experta F.C.C., s-a constat că SC S.C. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.060.955,92 RON prin neînregistrarea în evidenţele contabile a facturilor privind vânzarea pe piaţa internă de fructe şi prin înregistrarea în evidenţa contabilă de facturi false care nu au la bază operaţiuni reale.

După controlul efectuat de organele fiscale la SC S. SRL, inculpaţii E.V.H. şi E.C. au hotărât să înstrăineze societatea unor persoane dispuse să preia în schimbul unei sume de bani, de identificare a acestor persoane urmând să se ocupe inculpata E.C. şi inculpatul S.D.A.

Prin intermediul inculpatului S.D.A., a avut loc activitatea de transmitere fictivă a părţilor sociale a SC S.C. SRL, societatea "cesionată" către inculpaţii C.L.M. şi M.R.M. în schimbul unei sume de aproximativ de 35.000 RON, pe care cei doi au pretins-o şi primit-o pentru preluarea societăţii.

Inculpatul C.L.M. are un nivel redus de educaţie şi pregătire şi a semnat documentele de cesionare şi numirea în funcţia de administrator fără a avea reprezentarea gravităţii faptelor comise. Deşi acesta a fost numit administrator, nu a primit ştampila şi documentele SC S.C. SRL, acestea rămânând în posesia inculpatului M.R.M., care s-a ocupat de negocierea condiţiilor de preluare a părţilor sociale, aşa cum sunt menţionate în procesul-verbal încheiat la data de 18 martie 2011.

Inculpatul C.L.M. nu este la prima faptă de acest gen şi în anul 2011 şi 2012 a fost determinat de inculpatul M.R.M. să preia părţile sociale ale SC B. SRL, SC F.C. SRL şi SC P. SRL şi să dobândească calitatea de administrator al acestor societăţi. Aceste fapte rezultă şi din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerţului Dolj.

Fictivitatea transmiterii părţilor sociale între inculpaţi rezultă din faptul că inculpata E.C. a plătit suma de 35.000 RON inculpatul M.R.M. pentru preluarea SC S.C. SRL, contrar uzanţelor legale, prin care plata se face de către cesionar.

Cu ocazia percheziţiei la domiciliul inculpatului M.R.M. s-a descoperit o armă neletală deţinută fără drept, deoarece din adresa nr. 56115 din 23 martie 2012 eliberată de I.P.J. Dolj - Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase a rezultat că inculpatul nu figurează în evidenţele instituţiei ca deţinător legal de armă letală sau neletală şi nici nu a fost autorizat să procure astfel de arme. Inculpatul a motivat că a găsit arma pe stradă.

În urma expertizei efectuate în cauză s-a constat că SC S.C. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.060.955,92 RON prin neînregistrarea în evidenţele contabile a facturilor privind vânzarea pe piaţa internă de fructe şi prin înregistrarea în evidenţa contabilă de facturi false care nu au la bază operaţiuni reale astfel că instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S.D.A., E.V.H. şi E.C., pentru inculpaţii E.V.H. şi E.C. din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. iar pentru inculpatul S.D.A. din complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului E.V.H. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; ale infracţiunii prev. art. 290 C. pen. şi ale infracţiunii prev. de art. 272 alin. (3) şi art. 272¹ alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În cazul inculpatului E.V.H. s-a apreciat că operează reducerea limitelor de pedeapsa conform art. 320¹ alin 7 C. pen.p, având în vedere atitudinea de recunoaştere a faptelor reţinute în actul de sesizare, iar împrejurările cuprinse în referatul de evaluare vor avea influenţă în sensul orientării pedepsei către minimul special al pedepsei, redus conform art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepsei, instanţa de fond a considerat necesar ca executarea prezentei pedepse să se facă în regim de detenţie, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor acestuia, pedeapsa fiind atât un mijloc de reeducare a condamnatului, dar şi un mijloc de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

În drept, prima instanţă a constatat că faptele inculpatei E.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ale infracţiunii prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, pentru care a fost condamnată, la individualizarea pedepsei aplicate avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, prejudiciul important produs bugetului de stat, nerecuperat până în prezent, persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, care a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal.

Având în vedere toate aceste circumstanţe personale, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege conf. art. 76 lit. c) şi d) C. pen., iar referitor la modalitatea de executare a acestei pedepsei, s-a considerat ca executarea prezentei pedepse trebuie să se facă în regim de detenţie, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor acesteia - pedeapsa fiind atât un mijloc de reeducare a condamnatei, dar şi un mijloc de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului S.D.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. şi c şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ale infracţiunii prev. de 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, prejudiciul important produs bugetului de stat, nerecuperat până în prezent, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a nu a avut o atitudine sinceră, însă a achitat o mică parte din prejudiciu.

Având în vedere toate aceste circumstanţe personale, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., şi a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, conf. art. 76 lit. c) şi d C. pen.; în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepsei, prima instanţă a considerat necesar ca executarea prezentei pedepse să se facă în regim de detenţie, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor.

Instanţa de fond a respins cererea inculpatului S.D.A. privind revocarea măsurii preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Cu privire la inculpatul C.L.M., instanţa de fond a reţinut că faptele acestuia - de a cumpăra fictiv de la inculpata E.C. părţile sociale pe care le deţineam cadrul SC S.C. SRL, în scopul de o ajuta să se sustragă de la urmărirea penală - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, iar la individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, care a recunoscut numai parţial faptele.

Având în vedere toate aceste circumstanţe personale, instanţa a făcut aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege conf. art. 76 lit. d) C. pen.; în ceea ce priveşte modalitatea de executare a acestei pedepsei, instanţa de fond a considerat necesar ca executarea prezentei pedepse să se facă în regim de detenţie, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor acestuia.

Instanţa de fond a mai reţinut şi că fapta inculpatului M.R.M. - constând în ajutorul dat inculpatei E.C. la transmiterea fictivă a părţilor sociale pe care le deţinea în cadrul SC S.C. SRL, către inculpatul C.L.M. cu scopul de a se sustrage de la urmărirea penală - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, iar fapta aceluiaşi inculpat - de a deţine fără drept o armă neletală din categoria celor supuse autorizării - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii şi S.D., E.V.L., E.C., M.R.M. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.

Prin Decizia penală nr. 193 din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.D.A., împotriva Sentinţei penale nr. 540 de la 17 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 7583/63/2012.

A fost desfiinţată sentinţa şi încheierea din 08 ianuarie 2013, în parte, sub aspectul laturii penale şi laturii civile.

A înlăturat dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.D.A., din art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului S.D.A., pe care le repune în individualitatea lor şi, rejudecând:

În baza art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.D.A. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 11 (unusprezece) luni închisoare.

A menţinut condamnarea inculpatului S.D.A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor, astfel încât inculpatul S.D.A. să execute pedeapsa cea mai grea - de 1 (unu) an şi 11 (unusprezece) luni închisoare.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi 3 C. pen. privind aplicarea pedepsei complementare.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 11 luni închisoare aplicată inculpatului S.D.A., pe durata termenului de încercare compus conform art. 86² C. pen. din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, respectiv 6 ani şi 11 luni.

În baza art. 86³ C. pen. a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen. a interzis inculpatului S.D.A. ca, pe durata termenului de încercare, să exercite funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 17 decembrie 2012, la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.D.A., dacă acesta nu este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. şi 350 alin. (1) C. proc. pen. a dedus detenţia preventivă a inculpatului E.V.H. de la 17 decembrie 2012, la zi şi a menţinut starea de arest.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea actelor false.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj şi, în consecinţă:

- a obligat în solidar pe inculpaţii E.V.H., E.C. şi S.D.A. şi partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL Craiova, la plata sumei de 149.695 RON despăgubiri civile, cu obligaţiile accesorii calculate conform art. 119 şi art. 120 C. proc. fisc., către partea civilă;

- a obligat în solidar pe inculpaţii E.V.H. şi E.C. şi partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL Craiova, la plata sumei de 911.260,92 RON despăgubiri civile, cu obligaţiile accesorii calculate conform art. 119 şi art. 120 C. proc. fisc., către partea civilă.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi încheierii recurate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E.V.H., E.C. şi M.R.M. şi de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, împotriva Sentinţei penale nr. 540 de la 17 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 7583/63/2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii inculpaţi E.V.H., E.C. şi M.R.M. la 500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care, 400 RON pentru fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei, iar partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariu avocat oficiu în cuantum de 400 RON pentru inculpatul S.D.A., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că din actele administrate în cauză, rezultă, contrar susţinerilor inculpaţilor, că activitatea de transmitere fictivă a părţilor sociale a SC S.C. SRL către inculpaţii M.R.M. şi C.L.M., s-a efectuat prin intermediul inc. S.D., în schimbul sumei de 35.000 RON, pe care cei doi au pretins-o şi primit-o pentru preluarea societăţii. Inculpata E.C. a declarat că inc. S.D. a intermediat cesionarea SC S.C. SRL către cei doi inculpaţi menţionaţi mai sus, în acest sens fiind şi declaraţiile celor doi inculpaţi, aceştia cunoscând şi împrejurarea că SC S.C. SRL este supusă unor verificări financiar-fiscale, motiv pentru care au acceptat să preia societatea numai în schimbul achitării unei sume de bani. Administratorul acestei societăţi a fost numit inc. C.L.M., care a semnat documentele de cesionare fără a avea reprezentarea gravităţii faptelor comise, fiind o persoană cu un nivel redus de pregătire, iar după numirea în funcţia de administrator, inc. M.R.M. a fost cel care s-a ocupat de negocierea condiţiilor de preluare a părţilor sociale, în acest sens fiind încheiat procesul-verbal de la 18 martie 2011.

Procesul-verbal încheiat la 14 februarie 2011 între inc. E.C. şi inculpaţii C.L.M. şi M.R.M. (depus de inc. M.R.M. la instanţa de apel la data de 15 mai 2013), nu înlătură vinovăţia acestuia pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum acesta a susţinut, ci, din contră, confirmă împrejurarea că, la preluarea părţilor sociale ale SC S.C. SRL de la inc. E.C., s-a stabilit un comision de preluare de 35.000 RON, rezultând astfel fictivitatea acestei cesiuni între inculpaţi, deoarece plata comisionului s-a efectuat - contrar uzanţelor legale - de către cesionar şi nu de cel care a preluat părţile sociale (menţionăm că inc. M.R.M. a desfăşurat o activitatea asemănătoare celei din cauza de faţă şi în alte împrejurări, respectiv, în cursul anilor 2011 - 2012, acesta a determinat pe acelaşi inc. C.L.M. să preia părţile sociale ale altor două societăţi care prezentau datorii către bugetul de stat, primind în schimb de la cesionar diferite sume de bani).

Motivul de apel formulat de inculpatul S.D., care se referă la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, invocând în acest sens declaraţiile martorilor din faza de cercetare judecătorească, este nefondat, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Din analiza dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti, că probele administrate în faza de urmărire penală se administrează coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti şi că scopul probelor, prevăzut în art. 62 C. proc. pen., constând în aflarea adevărului, este identic pentru ambele faze ale procesului penal.

Aşadar, aşa cum a reţinut şi instanţa supremă, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a unui inculpat, iar faptul că instanţa de judecată este obligată să verifice legalitatea probelor şi să stabilească activitatea şi concludenţa acestora în cadrul cercetării judecătoreşti, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

De altfel, între declaraţiile martorilor V.M., B.N., T.A., V.M., date în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, nu există contradicţii majore, diferenţele fiind justificate de trecerea unui anumit interval de timp între datele la care au fost audiaţi martorii în cele două faze ale procesului penal, esenţial fiind însă tranzacţiile comerciale prin care au fost efectuate achiziţii intracomunitare de prune din Bulgaria şi citrice din Grecia prin intermediul SC S.C. SRL începând cu luna octombrie 2010, de către inculpata E.C. cu ajutorul inc. S.D.A., sunt confirmate de declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, precum şi cele ale reprezentanţilor societăţilor transportatoare SC M.A. SRL, SC S.T. SRL, SC L. SRL şi SC M. SRL.

Din conţinutul aceloraşi declaraţii, rezultă că fructele provenite din achiziţia intracomunitară au fost valorificate în Târgul Comercial M., existând şi verificări încrucişate efectuate la societăţile unde au fost identificate facturi emise de furnizorul SC S.C. SRL, respectiv la SC S. SRL şi SC Z.C. SRL, facturi care nu s-au regăsit evidenţiate în contabilitatea societăţii furnizoare, iar de valorificarea fructelor achiziţionate şi întocmirea documentelor s-au ocupat atât inc. E.C., cât şi inc. S.D.A.

Astfel, martorul B.N. a arătat în declaraţiile date pe parcursul procesului penal că inculpaţii S.D. şi E.C. au adus la locuinţa sa din com. Şimnicu de Sus un tir încărcat cu prune uscate, inc. S. spunându-i martorului că o prietenă aduce fructe din Bulgaria şi neavând unde să le depoziteze are nevoie de ajutor, fiind încheiat un act de custodie cu privire la cantitatea de prune, iar a doua zi, aceiaşi inculpaţi - S. şi E.C. - au venit şi au încărcat marfa depozitată la martorul B.N. Acelaşi martor a arătat că inc. S. l-a întrebat dacă o poate ajuta pe E.C. să vândă alte cantităţi de fructe, în acest sens martorul discutând cu reprezentanţii societăţii S. SRL şi S.C. SRL. Martorul a confirmat că inculpaţii S. şi E.C. erau prezenţi la fiecare transport efectuat de către acesta, ocazie cu care îi înmânau o factură şi o chitanţă pentru cantitatea de marfă încărcată, banii încasaţi ca urmare a vânzării fructelor în Târgul M. fiind ulterior predaţi inc. E.C.

Participaţia inc. S.D. în forma complicităţii la săvârşirea infracţiunilor, este confirmată şi de declaraţiile inc. E.C., care arată că acesta se ocupa de identificarea atât a furnizorilor, cât şi a clienţilor, de asemenea, a confecţionat o altă ştampilă şi a folosit facturi fiscale şi chitanţe altele decât cele ale SC S.C. SRL, în acest sens fiind şi procesul-verbal din 03 aprilie 2012 privind compararea elementelor ştampilelor aplicate pe facturi şi declaraţia martorului V.M. (acesta precizând că inc. S., cu ocazia întocmirii facturilor, a aplicat şi ştampila SC S.C. SRL), precum şi declaraţia inc. E.V.H.

Astfel, acesta din urmă a menţionat în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că, în toamna anului 2010, inc. S.D., motivând că nu poate efectua achiziţii intracomunitare întrucât societatea pe care o administra se afla sub incidenţa Legea nr. 85/2006, l-a rugat să efectueze astfel de achiziţii prin intermediul SC S. SRL, motiv pentru care inc. E.C. i-a întocmit inc. S.D.A. o împuternicire prin care acesta reprezenta societatea în relaţiile cu furnizorii şi clienţii.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inc. E.C., au fost identificate o serie de documente aparţinând SC T.D. SRL al cărei administrator era inc. S.D.A., iar din analiza acestor documente a rezultat că SC G.I. Bulgaria, SC N. Bulgaria, SC S.D. SRL Craiova, SC Z.C. SRL, făceau parte din categoria clienţilor SC T.D. SRL, confirmând astfel veridicitatea declaraţiilor inculpaţilor E.V.H. şi E.C., în sensul că documentele care atestau fictivitatea tranzacţiilor dintre societăţile menţionate mai sus, au fost puse la dispoziţie de inculpatul S.D.A.

Aşadar, în cadrul operaţiunii de sinteză a probelor, instanţa de fond a apreciat corect care dintre declaraţiile date în cauză atât de martori, cât şi de inculpaţi, reflectă adevărul, credibilitatea acestor declaraţii neputând fi contestată, întrucât este confirmată şi de actele existente la dosarul cauzei şi menţionate mai sus.

Este fondat însă motivul de apel formulat de inculpatul S.D.A. privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., impunându-se înlăturarea acestei dispoziţii din sentinţa apelată, întrucât în mod greşit instanţa de fond a stabilit că prejudiciul creat bugetului de stat, aşa cum a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, respectiv suma de 1.060.955,92 RON, a fost cauzat de inculpaţii S.D., E.V. şi E.C. şi, în consecinţă, în raport de alin. (2) al art. menţionat - care se referă la faptele prin care s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro - a dispus schimbarea încadrării juridice.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, aşa cum de altfel a fost reţinut şi de instanţa de fond, rezultă însă că inculpatul apelant S.D. împreună cu inculpata E.C. au efectuat prin intermediul SC S. SRL Craiova, achiziţii intracomunitare de prune din Bulgaria şi citrice din Grecia, valorificate pe piaţa internă, prejudiciul produs bugetului de stat ca urmare a neevidenţierii în contabilitatea societăţii a facturilor emise fiind - conform raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de cercetare judecătorească - de 149.695 RON. astfel, s-au avut în vedere numai achiziţiile de citrice din Grecia şi achiziţiile de prune din Bulgaria, participaţia inculpatului S.D., reţinută conform actelor administrate, fiind numai în legătură cu aceste operaţiuni, nu şi în ceea ce priveşte achiziţiile de cereale din Republica Moldova, la care au participat numai inculpaţii E.V. şi E.C. (în raportul de expertiză s-a stabilit valoarea obligaţiilor fiscale aferente achiziţiilor de frunte din Bulgaria şi Grecia, respectiv TVA în cuantum de 74,526 RON, iar impozit pe profit 49.684 RON la obiectivul 7 al raportului de expertiză, conform declaraţiilor lunilor noiembrie şi decembrie 2010 ale SC S. SRL, iar în anexa IV a aceluiaşi raport de expertiză, este menţionată valoarea impozitului pe profit, respectiv 10.496,88 RON în raport de facturile emise de SC S.C. SRL, beneficiarilor Z. SRL şi SC S.D. SRL şi respectiv TVA în cuantum de 15.291,48 RON).

Ca o consecinţă a înlăturării schimbării încadrării juridice dispusă de instanţa de fond cu privire la inculpatul S.D.A., se va modifica şi latura civilă a cauzei, inculpatul S. urmând a fi obligat în solidar cu inculpata E.C., precum şi cu partea responsabilă civilmente SC S.C. SRL Craiova, la plata sumei de 149.695 RON despăgubiri civile, cu obligaţiile accesorii calculate conform art. 119 şi art. 120 C. proc. fisc., către partea civilă.

Este fondat în consecinţă şi motivul de apel formulat de inculpatul S.D.A. în subsidiar, privind aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. d) C. pen., urmând a se dispune condamnarea acestuia pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 1 an şi 11 luni închisoare, pedeapsă apreciată de instanţa de apel ca fiind de natură să-l convingă pe inculpat pe viitor de necesitatea respectării legii penale şi, de asemenea, să evite în viitor săvârşirea de alte fapte penale.

Dispoziţiile art. 74 lit. b) şi c) C. pen., contrar susţinerilor apelantului - inculpat S.D., nu sunt aplicabile în cauză, întrucât stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită, în sensul art. 74 lit. b) C. pen., nu se rezumă doar la achitarea unei părţi foarte mici din prejudiciul produs, iar atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se rezumă numai la prezentarea acestuia (aflat în stare de arest preventiv) la organele judiciare de urmărire penală şi de judecată, în condiţiile în care nu a recunoscut faptele săvârşite şi, cu atât mai mult, nu le-a regretat, deşi există un probatoriu care dovedeşte vinovăţia sa.

Toate datele personale ale inculpatului, invocate de către acesta, vor fi avute în vedere, ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen., criterii care au determinat instanţa de apel să dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă - aşa cum am arătat - de 1 an şi 11 luni închisoare, orientată aşadar sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art. 74 lit. a) C. pen., în raport de absenţa antecedentelor penale ale inculpatului şi comportamentul său în societate anterior săvârşirii infracţiunilor din cauza de faţă.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului în scopul săvârşirii de infracţiuni, ca măsură de constrângere, pedeapsa concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei ce se va aplica inc. S., instanţa de apel are în vedere că atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului - pe de o parte - şi durata sancţiunii şi natura sa, pe de altă parte.

Faţă de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunilor, dar şi de datele favorabile care caracterizează persoana inculpatului S.D.A. (acesta nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere, a achitat o parte din prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii), instanţa de apel apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în contextul cauzei justificându-se modalitatea neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante, după o durată a detenţiei preventive de circa 1 an şi 4 luni, apreciindu-se că o astfel de modalitate este în măsură să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, coerciţia şi exemplaritatea pedepsei putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispoziţiile art. 86¹ şi următoarele C. pen., în condiţiile în care inculpatul va fi obligat ca, pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 11 luni, să se supună unor măsuri de supraveghere, urmând a fi de altfel interzisă şi exercitarea funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei în caz de nerespectare a acestor măsuri.

Motivul de apel formulat de inculpatul E.V. privind greşita schimbare a încadrării juridice dispusă de instanţa de fond, este nefondat, deoarece s-au avut în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, care au în vedere situaţia în care s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, ca şi în cauza de faţă, în acest sens, încadrarea juridică stabilită de instanţa de fond fiind legală.

Este nefondată şi critica formulată de acelaşi inculpat cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu, în sensul că nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, întrucât, din practicaua sentinţei apelate rezultă că reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul celor menţionate, iar inculpatul E.V.H. a declarat că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa condamnării la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege în raport de toate criteriile prev. de art. 72, 74 şi 76 C. pen. De altfel, inc. E.V.H. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, solicitând instanţei soluţionarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cererea acestuia fiind apreciată ca întemeiată, instanţa de fond făcând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Or, probele administrate în cursul urmăririi penale şi actul de sesizare a instanţei, însuşite de către apelantul - inculpat E.V., confirmă existenţa unui prejudiciu mai mare de 100.000 euro ca urmare a activităţii infracţională desfăşurată de inculpat, încadrarea juridică stabilită de instanţa de fond, cu referire la alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind astfel legală.

Nu se impune reducerea pedepselor stabilite de instanţa de fond pentru inculpatul E.V.H., însă nici majorarea acestora, aşa cum s-a solicitat de parchet prin motivele scrise şi susţinute oral, întrucât la individualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat, instanţa de fond a reţinut şi a dat eficienţă atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de inculpat, interpretând şi aplicând corect prevederile art. 72 C. pen.

De asemenea, sunt nefondate motivele de apel formulate de inculpaţii E.C. şi M.R.M., în care se solicită reducerea pedepselor stabilite de instanţa de fond şi schimbarea modalităţii de executare, întrucât numai lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, în raport de împrejurările săvârşirii infracţiunilor (inc. E.C. a produs un prejudiciu bugetului de stat într-un cuantum, ridicat, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să convingă instanţa că nu a avut cunoştinţă de activitatea desfăşurată de inc. S.D., deşi probele administrate au dovedit cu certitudine participaţia penală a acesteia în forma autoratului la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, iar inculpatul M.R.M. a mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni, unele asemănătoare cu cele pentru care a fost trimis în judecată).

În cauza de faţă, ceea ce dovedeşte o perseverenţă infracţională a acestuia, nu poate constitui un motiv suficient pentru coborârea pedepselor la un minim exagerat. Şi aceasta, întrucât în procesul de individualizare al pedepsei, instanţa are în vedere un ansamblu de criterii şi nu numai unul singur, deoarece numai prin prisma acestuia se poate diferenţia pedeapsa aplicată unui inculpat sau altul pentru acelaşi gen de infracţiuni.

La o examinare atentă a acestor criterii se poate conchide că au existat motive care să conducă instanţa de fond spre stabilirea unor pedepse pentru cei doi inculpaţi, care să înfăptuiască în concret atribuţiile funcţionale ale sancţiunii, impunându-se şi menţinerea modalităţii de executare stabilită de instanţa de fond, apreciată ca fiind necesară realizării funcţiilor de constrângere, de reeducare şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Apelul declarat de parchet este însă fondat în ceea ce priveşte critica de nelegalitate privind aplicarea dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen. de către instanţa de fond cu privire la rezolvarea unei probleme de fond. Astfel, conform dispoziţiilor legale menţionate, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural, se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu, conform practicii instanţelor constituind erori materiale indicarea greşită a unui număr, sau alt aspect care nu impune reaprecierea, deliberarea sau exprimarea unei convingeri.

În cauza de faţă, omisiunea instanţei de a dispune anularea actelor false nu poate fi suplinită prin aplicarea dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., deoarece această anulare nu poate constitui o eroare materială în sensul dispoziţiilor legale invocate, impunându-se astfel admiterea apelului declarat de parchet, cu consecinţa anulării actelor false.

Apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Dolj este nefondat, întrucât, în cauză, inculpaţii au fost obligaţi la plata obligaţiilor fiscale de la care societăţile pe care le administrau s-au sustras şi au constat în taxă pe valoare adăugată şi respectiv impozit pe profit în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, precum şi la obligaţii accesorii calculate conform codului de procedură fiscală, astfel încât lipsa menţiunii privind data exactă de la care se datorează aceste obligaţii, în condiţiile indicării textelor de lege în baza cărora urmează a se calcula în momentul executării hotărârii, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei. Este nefondată şi critica părţii civile privind cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligaţi inculpaţii, întrucât, aşa cum am arătat, deşi în soluţionarea acţiunii civile instanţa este ţinută şi de respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, fiind vorba de o acţiune civilă derivând dintr-o acţiune penală, stabilirea despăgubirilor se face doar de instanţa de judecată, exclusiv pe bază de probe şi numai dacă sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege.

Or, în cauza de faţă, aşa cum am arătat, partea civilă nu a făcut dovada certă a sumei solicitate cu titlu de despăgubiri civile, indicând numai împrejurarea că expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit în mod eronat suma reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, fără a arăta însă probele din care rezultă o altă sumă reprezentând prejudiciu, astfel încât, în lipsa unor dovezi certe, instanţa apreciază că suma reţinută în raportul de expertiză întocmit în cauză cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat, este conformă cu actele existente la dosar, care au fost avute în vedere de expertul contabil în momentul efectuării expertizei.

De asemenea, este nefondată critica părţii civile privind nemotivarea hotărârii, întrucât, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti impuse instanţelor naţionale prin art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu implică existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, ci presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus.

Or, instanţa de fond, în considerentele hotărârii apelate a examinat criticile invocate de inculpaţi, iar cu privire la latura civilă a cauzei a indicat temeiul de drept în baza căruia a soluţionat acţiunea civilă promovată de partea civilă, prejudiciul reţinut fiind conform actelor existente la dosar, inclusiv raportului de expertiză contabilă efectuat în faza de cercetare judecătorească.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi de inculpaţii E.V.H., E.C. şi S.D.A. şi M.R.M.

Partea civilă a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul laturii civile, solicitând casarea acestora şi obligarea inculpaţilor la plata integrală a prejudiciului.

Recurentul inculpat S.D. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17 C. proc. pen. .

În principal a solicitat achitarea în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

S-a susţinut reţinerea greşită a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din aceeaşi lege.

Sub aspectul laturii civile, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. s-a solicitat a se constata că o parte din prejudiciu a fost recuperat, iar pe de altă parte, întinderea acestuia nu a fost stabilită corect.

Recurenţii inculpaţi E.V.H. şi E.C. au criticat hotărârile prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile pentru stabilirea întinderii prejudiciului, respectiv audierea mai multor martori care ar putea dovedi nevinovăţia în raport cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor.

Recurentul M.R.M. şi-a retras recursul, solicitând a se lua act de manifestarea sa de voinţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma criticilor invocate cât şi din oficiu, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul, ca şi cale ordinară de atac, constituie acel remediu procesual, care are ca raţiune şi finalitate îndreptarea eventualelor greşeli comise de instanţă sau de părţi cu ocazia primei judecăţi sau a celei efectuate în apel.

Prin reglementările legislative succesive, motivele de recurs au fost restrânse, actualmente legea procesual penală limitând exercitarea acestei căi de atac doar pentru erori de drept nu şi erori de fapt.

Ca atare, recursul nu declanşează un control asupra fondului cauzei, instanţa de recurs exercitând controlul doar în ceea ce priveşte aplicarea corectă a legii pentru faptele reţinute de instanţa de fond.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. poate fi cerut numai atunci când se apreciază că s-a făcut o greşită aplicare a legii, nefiind posibilă verificarea de către instanţa de recurs a unor aspecte de fapt invocate de părţi.

Ca atare, cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că nici întinderea prejudiciului şi nici cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor (critici invocate de recurenţii inculpaţi) nu pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., ele constituind chestiuni de fapt şi nu de drept.

Din această perspectivă, apare ca fiind neîntemeiată solicitarea inculpaţilor de casare a hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile, respectiv completarea probatoriului prin administrarea altor probe testimoniale.

Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.D., Înalta Curte constată că nu este fondat, faptele reţinute în sarcina acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

În esenţă, probele administrate în cauză au dovedit faptul că inculpatul S.D. a înlesnit activitatea infracţională a inculpatului E.V.L., fiind cel care împreună cu inculpata E.C. au achiziţionat cantităţile mari de fructe din spaţiul intercomunitar, acesta reprezentând interesele SC S. SRL.

Tranzacţiile comerciale au fost efectuate în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2012, inculpatul S.D. fiind cel care întocmea facturile şi documentele fictive care atestau faptul că fructele achiziţionate erau vândute tot în spaţiul intercomunitar.

Urmare cercetărilor efectuate s-a constatat că facturile nu erau evidenţiate în contabilitatea SC S.C. SRL, iar fructele au fost valorificate numai în mun. Craiova pentru ca inculpaţii să se sustragă de la TVA şi implicit să diminueze suma impozabilă.

Prin intermediul aceluiaşi inculpat a avut loc operaţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale a SC S.C. SRL, societatea fiind cesionată către inculpaţii C.S. şi M.R.M., în schimbul unei sume de 35.000 RON.

Ca atare, activitatea ilicită desfăşurată de inculpatul S.D. constituie acte de complicitate în sensul prevăzut de art. 26 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei se constată că instanţa de apel a înlăturat, în mod corect, dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 dispunând condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2004 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

Cât priveşte recursul părţii civile, se constată că aspectele invocate nu constituie critici de drept, ci în fapt, cea ce excede analizei pe care o poate face instanţa de recurs.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă şi inculpaţii E.V.H., E.C. şi S.D.A..

Se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.R.M..

Pentru inculpatul E.V.H. va fi dedusă perioada arestului preventiv de la 3 aprilie 2012 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 - 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.R.M. împotriva Deciziei penale nr. 193 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi de inculpaţii E.V.H., E.C. şi S.D.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului E.V.H. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 3 aprilie 2012 la 2 decembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat E.V.H. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi E.C. şi S.D.A. la plata sumelor de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.R.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 3792/2013. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 3796/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3794/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs