ICCJ. Decizia nr. 3799/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3799/2013

Dosar nr. 2088/91/2010

Şedinţa publică din 2 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52 din 08 martie 2013, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul M.I. (fost B., zis M.), la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 (şase) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea la grup organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 13 (treisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele principale şi pe cele complementare aplicate inculpatului M.I. și a dispus ca acesta sa execute pedepsele cele mai grele, adică pedeapsa principala de 13 (treisprezece) ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, deci pedeapsa principala de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsa de 654 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 1037 din 06 aprilie 1998 a Judecătoriei Galaţi şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentinţa, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa principala de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.I.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din durata pedepsei principale aplicate inculpatului, perioada reţinerii și arestării preventive, începând cu data de 04 mai 2007 până la data de 11 iunie 2010 și de la 22 februarie 2013 la data pronunţării prezentei sentinţe.

A dispus condamnarea inculpatului B.G. (zis C.), la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru infracţiunea de asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea la grup organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele principale şi pe cele complementare aplicate inculpatului B.G. şi a dispus ca acesta sa execute pedepsele cele mai grele, adică pedeapsa principala de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

A menţinut mandatul de arestare preventivă emis in lipsă, pe numele inculpatului B.G., din 10 mai 2007, de către Curtea de Apel Galaţi.

A condamnat pe inculpatul M.N. (zis N.M.), la următoarele pedepse:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru infracţiunea de asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea la grup organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 10 (zece) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen..

S-a constatat ca aceste infracţiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penala nr. 834 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, rămasa definitiva prin Decizia penala nr. 1277 din 24 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.

A descontopit pedeapsa rezultanta de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicata inculpatului prin susmenţionata sentinţa, în pedepsele componente, astfel:

- 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 8 ani și 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tentativa la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele principale şi cele complementare aplicate inculpatului prin prezenta sentinţa, de: 3 ani închisoare, 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor și 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor cu pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 8 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penala nr. 834 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Galaţi și aplica inculpatului pedepsele cele mai grele, respectiv pedeapsa principala de 10 (zece) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsa de 1.616 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani și 368 zile aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 366 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului Galaţi, rest de pedeapsa care a fost contopit cu pedeapsa principala aplicata prin prezenta sentinţa, astfel s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul M.N. să execute pedeapsa principala de 10 (zece) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura starea de arest a inculpatului M.N.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din durata pedepsei principale aplicate inculpatului, perioada reţinerii și arestării preventive, începând cu data de 04 octombrie 2007 până la data de 11 iunie 2010 și de la 13 septembrie 2010 la data pronunţării prezentei sentinţe.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 25 aprilie 2012 emis de Tribunalul Galaţi și emiterea unui nou mandat de executare.

A condamnat pe inculpata J.A.G. la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. și suspenda executarea acestei pedepse, pe durata termenului de încercare.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii preventive de 1 (una) zi - 04 mai 2007.

A obligat pe inculpatul M.I. să plătească părţii civile I. (fosta M.) I. D. suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale și a respins restul despăgubirilor civile solicitate cu acest titlu, ca nefondate.

A constatat ca partea vătămata T.M. nu s-a constituit parte civila in cauza.

A constatat ca nici victima J.A.G. şi niciuna dintre celelalte 25 de victime ale infracţiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori nu s-au constituit părţi civile in cauza și nici nu și-au exprimat voinţa de a participa in cadrul procesului in calitate de părţi vătămate.

În baza art. 25 alin. (1) şi (2) Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul M.I. (fost B.) a sumei de 60.000 euro.

În baza art. 329 alin. (4) teza a II-a şi art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la acelaşi inculpat a sumei de 170.000 euro.

În temeiul art. 329 alin. (4) teza a II-a C. pen. şi art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul M.N. a sumei de 137.500 euro şi de la inculpatul B.G. a sumei de 30.000 dolari USA şi 16.000 euro.

A menţinut măsurile de indisponibilizare a bunurilor dispuse în faza de urmărire penală, după cum urmează:

- blocarea conturilor deschise la SC R.B. SA Galaţi pentru inculpatul M.I. ( vol. VIII, fila 99, dosar urmărire penală)

- indisponibilizarea unui autoturism, aparţinând inculpatului M.N., conform ordonanţei din 03 octombrie 2007 - vol. VIII, fila. 179, dosar urmărire penală.

- indisponibilizarea unui imobil (apartament) șituat în municipiul Galaţi, aparţinând inculpatului B.G. ( vol. VIII- fila. 168, dosar urmărire penală.)

A dispus ridicarea sechestrului așigurător instituit în cursul urmăririi penale, prin blocarea conturilor deschise la băncile B.C.C. şi SC R.B. SA, pe numele inculpatei J.A.G.

A obligat pe fiecare dintre inculpaţii M.I., B.G. și M.N. sa plătească statului suma de câte 5.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpata J.A.G. să plătească statului suma de 1.000 lei, cu acelaşi titlu, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.G., sumă a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi nr. 97/D/2006 din 25 octombrie 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- M.I., pentru infracţiunile de: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, ambele in forma continuata, proxenetismul și spălare de bani, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- B.G., pentru infracţiunile de: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, ambele in forma continuata și proxenetismul, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.N., pentru infracţiunile de: asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de minori, aceasta din urma in forma continuata și proxenetismul, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- J.A.G., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de seșizare, în sarcina inculpatului M.I. s-au reţinut următoarele fapte:

- În perioada cuprinsă între vara anului 2000 şi luna ianuarie 2003 s-a asociat cu inculpaţii B.G. (fratele sau) şi M.N., precum şi cu învinuiţii D.V., B.M. şi S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism;

- În perioada 29 ianuarie 2003 - ianuarie 2007 a iniţiat și constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.G. și M.N., şi cu învinuiţii D.V., B.M. şi S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism şi pentru a obţine foloase materiale ilicite;

- În perioada decembrie 2001- ianuarie 2007, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat, cazat şi transportat în Spania şi Italia şi a cazat în aceste ţări cinci tinere majore, respectiv pe victimele L.C., O.I., T.M., I.M. și A.E., în scopul exploatării acestora prin însuşirea în mare parte a câştigurilor obţinute de acestea, prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând asupra victimelor prin activităţi de inducere în eroare, constrângere fizica sau morala, precum și prin lipșirea de libertate a acestora;

- În perioada decembrie 2001- ianuarie 2007, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin foloșirea aceloraşi modalităţi de operare, respectiv prin constrângere fizică sau morală, lipșire de libertate ori inducerea în eroare, a racolat, cazat şi obţinut foloase ilegale substanţiale de pe urma practicării prostituţiei de către 14 victime minore, respectiv: S.A.M., M.I.D., M.I.D., C.M., P.N., C.A.A., P.D., P.T., C.L.C., R.G.N., R.L.C., G.V., L.V.R. și J.A.G.;

- În perioada cuprinsă între vara anului 2000-decembrie 2001 şi în perioada noiembrie 2002- vara anului 2003, inculpatul M.I. a recrutat, constrâns, înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către victimele B.I. (minora), N.N. și V.A.L.;

-în perioada octombrie 2003-ianuarie 2007, din banii proveniţi din infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, a achiziţionat, prin intermediul tatălui sau, B.E., imobilul şi terenul aferent din mun. Galaţi, totodată alimentând din sumele provenite din comiterea aceloraşi infracţiuni activul SC A. SRL Galaţi, administrata de sora inculpatului M.I., numita B.L., în scopul ascunderii şi dișimulării provenienţei ilicite a sumelor obţinute.

În sarcina inculpatului B.G., au fost reţinute următoarele fapte:

- În perioada ianuarie 2001-ianuarie 2003 s-a asociat cu inculpaţii M.I. (fost B., fratele sau) şi M.N., dar şi cu învinuiţii D.V., B.M. şi S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism;

- în perioada 29 ianuarie 2003 - ianuarie 2007 a iniţiat și constituit un grup infracţional organizat împreuna cu inculpaţii M.I. și M.N., şi cu învinuiţii D.V., B.M. și S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism și pentru a obţine foloase materiale ilicite;

- În perioada iulie-septembrie 2002 a cazat-o pe victima O.I. şi a ajutat la cazarea, victimei L.C., ambele majore, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituţiei, acţionând asupra victimelor prin lipșire de libertate, constrângere fizică ori morală şi inducerea în eroare;

- în perioada 2001- 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat, cazat şi transportat în Spania și Italia şi a cazat în aceste ţări patru tinere minore, respectiv pe victimele S.A.M., M.I.D., C.L.C. și L.V.R., în scopul exploatării acestora prin însuşirea în mare parte a câştigurilor obţinute de acestea, prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând asupra victimelor prin activităţi de inducere in eroare, constrângere fizică sau morală, precum şi prin lipșirea de libertate a acestora;

- În perioada cuprinsă între ianuarie şi mai 2001 şi în perioada cuprinsă între vara anului 2002 şi toamna aceluiaşi an a recrutat, constrâns, înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către victimele B.I. (minora), C.M. şi M.V.

În sarcina inculpatului M.N. au fost reţinute următoarele fapte:

- În perioada iulie-august 2002 a sprijinit grupul infracţional compus din inculpaţii M.I. (fost B.) și B.G., dar și cu învinuiţii D.V., B.M. și S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism;

- În perioada 29 ianuarie 2003 - iulie 2005 a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreuna cu inculpaţii M.I. şi B.G. şi cu învinuiţii D.V., B.M. şi S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism şi pentru a obţine foloase materiale ilicite;

- În perioada anului 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a racolat, cazat şi transportat în Spania şi Italia şi a cazat în aceste ţări şase tinere minore, respectiv pe victimele R.G.N., B.G.M., R.L.C., M.I.D., G.V. şi L.M.C., în scopul exploatării acestora prin însuşirea în mare parte a câştigurilor obţinute de acestea, prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând asupra victimelor prin activităţi de inducere în eroare, constrângere fizică sau morală, precum şi prin lipșirea de libertate a acestora;

- În perioada iulie-august 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit practicarea prostituţiei de către numita V.A.L.

În sarcina inculpatei J.A.G. s-a reţinut că în perioada mai 2002 - aprilie 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat la practicarea prostituţiei în Spania pe victimele V.A.L., M.I.D., T.M., M.l.D., L.V.R. și A.E., în scopul tragerii de foloase materiale.

Cauza a fost înregistrată pentru prima data pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 26 octombrie 2007, sub nr. 7100/121/2007, însă ca urmare a formulării unor cereri de abţinere de către toţi judecătorii acestei instanţe s-a ajuns în șituaţia prev. de art. 52 alin. (5) C. proc. pen. şi în consecinţă Curtea de Apel Galaţi prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 1499/44/2007 din 27 noiembrie 2007, a desemnat pentru judecarea cauzei Tribunalul Vrancea.

La Tribunalul Vrancea cauza a parcurs doua cicluri procesuale, fiind soluţionata iniţial prin sentinţa penală nr. 154 din 10 aprilie 2009 şi ulterior prin sentinţa penala nr. 234 din 20 decembrie 2011, ambele sentinţe fiind desfiinţate in apel și trimise in rejudecare la prima instanţa.

Prin sentinţa penala nr. 154/2009 a Tribunalului Vrancea toţi inculpaţii au fost condamnaţi pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi in judecata. Sentinţa a fost desfiinţată in totalitate prin Decizia penala nr. 3/A din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi și s-a dispus trimiterea cauzei in rejudecare.

Instanţa de control judiciar a reţinut 4 motive de nulitate a sentinţei instanţei de fond și fata de acestea a apreciat ca se impune rejudecarea cauzei, respectiv:

- cauza a fost judecata cu lipsa de procedura, sub aspectul omișiunii citării in calitate de victima și a inculpatei J.A.G., aceasta având dubla calitate in cauza. De asemenea, acesteia i-au fost încălcate drepturile procesuale reglementate de dispoziţiile legii generale, respectiv C. proc. pen., cat și de dispoziţiile Legii nr. 678/2001, toate declaraţiile date de acestea fiind date doar in calitate de inculpata, deşi aceasta trebuia sa fie citata și audiata și in calitate de victima.

- judecata cauzei la instanţa de fond, inclușiv etapa dezbaterilor, s-a desfăşurat cu lipsa de procedura, sub aspectul necitării victimelor infracţiunilor reţinute in sarcina inculpaţilor. A reţinut instanţa de control judiciar ca neceșitatea citării și prezentei victimelor pe tot parcursul judecării cauzei este data de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 și de prevederile art. 44 din Legea nr. 678/2001, conform cărora victimele infracţiunilor de trafic de persoane au dreptul sa primească așistenta juridica obligatorie, or, daca ele au dreptul de a solicita și beneficia de așistenta juridica este logic și legal ca acestea sa fie citate, deoarece numai in condiţiile legalei citări victimele acestor infracţiuni îşi pot valorifica drepturile prevăzute de lege.

- cercetarea judecătoreasca efectuata de instanţa de fond a fost incompleta, ceea ce a condus la încălcarea dreptului inculpaţilor la un proces echitabil. S-a reţinut ca instanţa de fond a motivat condamnarea inculpaţilor numai pe baza probatoriilor administrate in cursul urmăririi penale, fără să verifice, in cursul cercetării judecătoreşti depoziţiile tuturor victimelor și ale martorilor invocaţi in actul de seșizare, dând astfel dovada de lipsa de preocupare in desfăşurarea cercetării judecătoreşti și abdicând de la principiul aflării adevărului.

- hotărârea instanţei de fond este nemotivata, nerespectând exigentele art. 356 C. proc. pen., instanţa nu a argumentat in fapt și in drept hotărârea pronunţata și a nesocotit apărările inculpaţilor, nefăcând nicio minima referire la solicitările acestora de achitare sau la probatoriile invocate in apărarea lor.

Prin sentinţa penala nr. 234 din 20 decembrie 2011 Tribunalul Vrancea din nou a dispus condamnarea celor patru inculpaţi pentru toate infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi in judecata, respectând totodată îndrumările date de instanţa de control judiciar, in sensul ca a fost citată J.A.G. atât in calitate de inculpata cat și de victima, s-a dispus citarea tuturor victimelor infracţiunilor de trafic de persoane și minori, chiar daca acestea nu și-ai exprimat voinţa de a participa in cadrul procesului in calitate de părţi vătămate sau civile, cu excepţia părţii vătămate T.M., au fost audiate acestea și martorii din lucrări și s-a motivat hotărârea conform exigentelor prevăzute de art. 356 C. proc. pen..

Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penala nr. 150/A din 21 iunie 2012 a admis apelurile declarate de cei patru inculpaţi și de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, a desfiinţat in întregime sentinţa penala nr. 234/2011 a Tribunalului Vrancea și a dispus, din nou, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Vrancea.

Instanţa de control judiciar a reţinut ca inculpaţii M.I., B.G. și M.N. au fost trimişi in judecata atât pentru o infracţiune care se judeca in şedinţa nepublica, respectiv cea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 cat și pentru alte infracţiuni care se judeca după regula publicităţii şedinţei de judecata, cum ar fi cele de proxenetism, spălare de bani, constituire de grup infracţional organizat, asociere pentru săvârșirea de infracţiuni sau trafic de persoane.

A mai reţinut Curtea ca instanţa de fond a procedat greşit, începând de la termenul din 13 septembrie 2010, la judecarea cauzei in condiţii de nepublicitate a şedinţei de judecata, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii, in condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., câta vreme instanţa de fond trebuia sa deruleze întreaga procedura in condiţii de publicitate, pentru a se așigura transparenta administrării justiţiei, întrucât in cauza erau supuse judecaţii și alte infracţiuni decât cele strict enumerate de legiuitor in textul art. 24 din Legea nr. 678/2001.

Cauza a fost înregistrata din nou la instanţa de fond sub nr. 2088/91/2010 la data de 07 septembrie 2012.

La primul termen de judecata cu procedura completa, cel din 19 octombrie 2012, tribunalul, având in vedere decizia de casare și disp. art. 385 alin. (1) C. proc. pen., a stabilit caracterul public al şedinţei de judecata pe toata durata desfăşurării procesului. De asemenea, s-a dispus citarea in dubla calitate a numitei J.A.G., atât in calitate de inculpata cat și cea de victima a infracţiunii de trafic de minori, deşi aceasta a fost așistata de apărător ales pe toata durata procesului, iar in rejudecare nu s-a prezentat pentru a i se lua declaraţie.

Tot pe linia primei decizii de casare s-a dispus citarea tuturor victimelor infracţiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, chiar in aceasta calitate, de victime, cu excepţia părţii vătămate T.M. și I. (fosta M.) I.D. Prima și-a exprimat voinţa de a participa la proces in calitate de parte vătămata încă din cursul urmăririi penale, iar cea de-a doua a fost prezenta la aceasta instanţa la ultimul termen de judecata, din 22 februarie 2013 când s-a constituit parte civila cu suma de 200.000 lei, cu titlu de daune morale solicitate doar de la inculpatul M.I.

Cele 26 victime ale infracţiunilor de trafic de persoane și minori cat și martorii din cursul urmăririi penale au fost citaţi, in vederea audierii, inclușiv cu mandate de aducere, insa nu a fost poșibila audierea tuturor având in vedere perioada mare de timp scursa de la data pretinselor fapte pana in prezent, timp in care unele persoane și-au schimbat numele ori adresa de domiciliu, fie sunt plecate in străinătate și astfel audierea acestora a fost impoșibila, din motive obiective.

În aceasta șituaţie, tribunalul a procedat potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen., pentru martorii care din motivele anterior menţionate nu au putut fi audiaţi.

Inculpatul M.I. nu a fost prezent la instanţa decât la ultimul termen de judecata, cel din 22 februarie 2013, când a solicitat a beneficia de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., insa instanţa i-a respins aceasta cerere, pentru ca el ar fi putut beneficia de aceasta cauza de reducere a pedepsei doar daca ar fi solicitat-o pana la începerea cercetării judecătoreşti, or, in speţa cercetarea judecătoreasca a început prin citirea actului de seșizare potrivit art. 322 C. proc. pen. la termenul din 19 octombrie 2012.

Văzând ca cererea i-a fost respinsa inculpatul M.I. a făcut uz de dreptul la tăcere și nu a înţeles sa mai dea declaraţii in fata instanţei. De asemenea, nici nu a avut de solicitat probe suplimentare.

Totuşi, cu ocazia cuvântului in dezbateri, avocatul ales al inculpatului M.I. a solicitat ca instanţa sa tina seama ca acest inculpat a intenţionat sa uzeze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., ceea ce presupune ca inculpatul recunoaşte in totalitate faptele și solicita ca judecata sa aibă loc in baza probelor administrate la urmărirea penala și a solicitat condamnarea acestui inculpat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul M.N., aflându-se arestat in alta cauza, a fost prezent la toate termenele de judecata. A fost audiat la termenul din 19 octombrie 2012 când a solicitat și instanţa i-a admis judecata in procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen.. In consecinţa și el a recunoscut in totalitate faptele și nu a solicitat alte probe cu excepţia celor administrate in cursul urmăririi penale.

J.A.G. nu a putut fi audiata in rejudecare, in niciuna dintre cele doua calităţi - inculpata și victima - întrucât nu s-a prezentat la instanţa, insa a avut apărător ales care, la termenul din 19 octombrie 2012, a solicitat doar proba cu înscrisuri in circumstantiere, care i-a fost admisa și readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, respectiv audierea martorilor și a victimelor.

Inculpatul B.G. nu a fost prezent la instanţa la nici un termen, astfel ca el nu a fost audiat și aşa după cum am arătat anterior in privinţa lui nu s-a confirmat pana in prezent nici mandatul de arestare preventiva emis in lipsa de Curtea de Apel Galaţi, din 10 mai 2007.

Din examinarea materialului probator administrat in cursul urmăririi penale, cat și in faza de cercetare judecătoreasca, tribunalul a reţinut următoarea șituaţie de fapt:

Inculpatul M.I. (fost B.), zis „M." provine dintr-o familie cu mai mulţi fraţi (cinci), dintr-o zonă rurală. Aceştia nu aveau ocupaţie, întreţinându-se din produsele obţinute de părinţi de pe suprafeţele agricole pe care le aveau în poseșie. Pentru a subzista, unii membrii ai familiei lucrau „cu ziua" la alţi consăteni.

În luna februarie 2000, inculpatul M.I. a fost eliberat condiţionat, după ce a executat o pedeapsă ce i-a fost aplicată ca urmare a comiterii unei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere.

După eliberarea sa din unitatea de deţinere, întrucât nu dispunea de mijloace materiale şi nici societatea nu îi oferea prea multe alternative pentru a-şi câştiga minimul necesar unui trai modest, inculpatul M.I. a luat hotărârea infracţională de a obţine sumele necesare așigurării unui nivel de trai peste limita decenţei, prin racolarea unor tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei.

Iniţial, inculpatul M.I. a încercat să acţioneze șingur în acest scop, racolând un număr mic de tinere, dar observând că din această activitate se pot obţine sume importante de bani şi fiindu-i dificil să îndeplinească toate operaţiunile legate de această activitate, i-a atras treptat în această activitate infracţională şi pe inculpaţii B.G., zis „C." și M.N., zis „N.M."

Urmărind ca finalitate obţinerea unor sume de bani cat mai mari, prin exploatarea sexuala a tinerelor vulnerabile, inculpaţii s-au constituit intr-un grup organizat, in care flecare membru avea atribuţii bine definite, insa pe parcursul timpului, pentru maximizarea profiturilor și îndeplinirea scopului infracţional, aceştia îşi mai schimbau intre ei rolurile.

Scopul acestui grup era racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obţinerea documentelor de călătorie, după care le transportau în Spania şi Italia, unde le cazau în locuri anumite, stabilite şi pregătite, după care le exploatau prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei.

Metoda cea mai des foloșită consta în faptul că, inculpaţii abordau tinerele, cu care intrau în relaţii afective, aceştia pretinzând că doresc să aibă cu victimele o relaţie serioasă şi de lungă durată. Ulterior, inculpaţii se întâlneau în mod repetat cu victimele, iar în scurt timp începeau să pretindă că sunt îndrăgostiţi de acestea, făcându-le chiar propuneri de căsătorie. Pe acest fond, inculpaţii le invitau pe tinerele racolate în locuinţele lor, unde în scurt timp ajungeau să le cazeze.

în aceste circumstanţe, inculpaţii prin diferite manevre, reuşeau să le ducă în eroare pe victime, ca în final să obţină acceptul acestora pentru a pleca în străinătate, unde urmau să fie exploatate.

Alteori, inculpaţii atrăgeau tinerele prin promișiunea ajutorului obţinerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate.

În aceste cazuri, inculpaţii acţionau cu prudenţă, până ce tinerele erau scoase în afara teritoriului ţării, după care le pretindeau restituirea unor datorii conșistente sub pretextul că ar reprezenta cheltuielile efectuate cu obţinerea documentelor de călătorie şi transportul până în ţara de destinaţie şi fiind constrânse, în șituaţia în care se aflau, acestea acceptau să practice prostituţia.

Uneori, au existat şi șituaţii când inculpaţii au „cumpărat" tinerele de la diferiţi racolatori, pe care le-au lipșit de libertate în scopul exploatării acestora în străinătate.

Pentru a avea un control efectiv al victimelor în timp ce acestea se prostituau şi pentru a şti cu exactitate sumele de bani pe care acestea le câştigau, inculpaţii îşi racolau din rândul tinerelor care se prostituau în folosul lor, pe cele care puteau fi controlate mai uşor, cărora le delegau responsabilitatea de a le primi pe unele dintre tinere, de a le caza, de a exercita preșiuni pșihice pentru a accepta să se prostitueze, de a le supraveghea pe acestea şi în final de a lua de la acestea banii obţinuţi.

În această modalitate inculpaţii au acţionat asupra şi împreună cu inculpata J.A.G. (fostă M.).

Iniţial, inculpata J.A.G. s-a prostituat în folosul grupării infracţionale, având o relaţie de concubinaj cu inculpatul M.I.

Întrucât inculpata avea o slăbiciune afectivă faţă de acest inculpat, fapt ce o făcea vulnerabilă şi uşor controlabilă, inculpaţii au început să-i delege, în cadrul grupării infracţionale organizate, atribuţii legate de primirea, transportul, cazarea ori supravegherea tinerelor care practicau prostituţia, precum şi strângerea sumelor de bani obţinute de acestea.

În Italia, gruparea infracţională şi-a stabilit aria de activitate în oraşele Torino şi Mantora, victimele fiind obligate să se prostitueze în anumite locuri, denumite „posturi" şi care erau controlate de inculpaţi.

Raporturile sexuale la „posturi" erau de obicei practicate în autoturisme, modalitate denumită „la stradă".

În Spania, gruparea avea stabilită aria de activitate în oraşele Madrid, Vigo şi Barcelona, tinerele fiind plasate să practice prostituţia în anumite cluburi din aceste localităţi, cu ai căror patroni membrii grupării aveau relaţii de colaborare. Printre cluburile frecventate de tinerele racolate, pot fi menţionate „M.", „L.F." din Madrid, „R." din Barcelona, „A." din Vigo.

Banii obţinuţi din traficul de persoane, traficul de minori şi proxenetism au fost investiţi prin diferite persoane interpuse, în diferite bunuri imobile şi mobile, precum şi în alimentarea activului SC A. SRL Galaţi, administrată de B.L. (fostă B.).

În actul de seșizare s-a reţinut ca deşi in perioada 2000-2007 inculpaţii au acţionat asupra unui număr impreșionant de victime, in acest dosar s-a reuşit audierea doar a 25 de astfel de victime, activitatea infracţionala desfăşurata asupra acestora fiind următoarea:

În cursul anului 1995, când victima N.N. avea vârsta de 16 ani, l-a cunoscut pe inculpatul M.I., iar in scurt timp a devenit concubina lui, mutându-se împreuna cu inculpatul in locuinţa părinţilor acestuia, din com. Pechea, judeţul Galaţi, victima fiind astfel convinsa ca inculpatul avea gânduri de căsătorie cu ea.

Până la arestarea inculpatului M.I. în anul 1996, pentru săvârşirea infracţiunii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, minora N.N. a stat în locuinţa părinţilor acestuia din comuna Pechea, judeţul Galaţi. La un moment dat relaţia lor a încetat.

În luna februarie 2000, după ce s-a liberat condiţionat, inculpatul a contactat-o pe martoră, determinând-o să reia acea relaţie de concubinaj, ulterior mutându-se împreună la locuinţa părinţilor acestuia din comuna Pechea, judeţul Galaţi.

În vara anului 2000, inculpatul M.I. i-a spus martorei N.N., că urmează să plece în Italia însoţit de o tânără care urma să practice prostituţia în folosul său, banii obţinuţi urmând a fi foloșiţi pentru întreţinerea familiei, fără să-i spună concubinei identitatea tinerei ce urma să practice prostituţia în Italia.

După aproximativ o lună de zile, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora N.N., spunându-i că trebuie să se deplaseze la rândul său în Italia, unde trebuia să practice prostituţia alături de cealaltă tânără, motivând că acest lucru este spre binele lor.

N.N. a acceptat propunerea inculpatului şi cu bani trimişi de acesta şi-a scos paşaportul turistic pe care l-a utilizat pentru a părăși România cu destinaţia Serbia.

În această ţară martora a fost contactată de o călăuză care a trecut-o în mod fraudulos frontierele de stat, conducând-o până în oraşul Bologna din Italia, unde a fost aşteptată de inculpatul M.I.

Martora N.N. a început să practice prostituţia alături de cealaltă tânără, cu numele de „Lăcrămioara", într-un „post" pe care-1 deţinea în acea localitate pe Via Vialli, având în media cam 5-6 clienţi, de la care obţinea 200 - 300 mărci germane.

Toţi banii obţinuţi de acele două tinere, „N." şi „L." erau luaţi de inculpatul M.I.

După aproximativ 2 luni, numita „L." a fugit de sub protecţia inculpatului M.I., astfel că N.N. a practicat șingură prostituţia pentru o perioadă de timp, în favoarea inculpatului.

La scurt timp, inculpatul M.I. a adus în casa în care se aflau cazaţi o altă tânără minoră, pe nume „M."

Cele două tinere au practicat prostituţia „la stradă", până în luna februarie 2001 când N.N. a revenit în ţară, la „post" a rămas în continuare „M.", supravegheată de inculpat.

În vara anului 2002, inculpatul M.I. a venit în România şi cu banii obţinuţi prin practicarea prostituţiei de către cele trei tinere a cumpărat pe numele fratelui său, inculpatul B.G., zis “C.” un imobil șituat în municipiul Galaţi, cât şi un autoturis.

În acelaşi timp, s-a mai cumpărat un apartament pe numele B.M., imobil șituat în cartierul I.C.F., unde inculpatul B.I. şi martora N.N. au locuit pe întreaga perioadă a toamnei anului 2002, dar şi inculpatul B.G. şi B.L. (sora acestora).

În această perioadă, martora N.N. a cunoscut două tinere, pe numita B.E.C. şi P.M. despre care a aflat că au fost transportate în străinătate de către membrii grupării infracţionale, fiind obligate să practice prostituţia.

Tot în cursul anului 2002, inculpatul M.I. a început să întreţină o relaţie de concubinaj cu inculpata-victimă J.A.G.

Spre sfârşitul toamnei anului 2002, inculpatul M.I. a plecat spre Spania, însoţit de mai multe tinere şi pe care le-a obligat să practice prostituţia.

Martora N.N. susţine în declaraţiile sale că a cunoscut-o pe inculpata-victima J.A.G. şi-n discuţiile purtate cu aceasta, a aflat că avea o relaţie de concubinaj cu M.I. și că se prostituase la rândul său în folosul grupării infracţionale. Mai arată aceeaşi martoră că relaţiile dintre cei doi inculpaţi erau foarte strânse, iar spălătoria auto aparţinând SC A. SRL Galaţi, de fapt aparţine celor doi.

O altă tânără exploatată de inculpatul M.I. a fost şi victima B.I. din municipiul Galaţi, născută la 25 noiembrie 1984.

În cursul lunii ianuarie 2001, pe fondul unor certuri din familie, martora s-a hotărât să plece de acasă, cu intenţia să ajungă într-o ţară din vestul Europei. Cum nu dispunea de sumele necesare obţinerii paşaportului şi costului călătoriei, martora s-a interesat despre o persoană care să o ajute în acest sens.

Astfel, prin intermediul numitului D.V., B.I., care la acea vreme avea vârsta de 16 ani, într-un apartament din municipiul Galaţi, s-a întâlnit cu inculpatul M.I.

Întrucât martora fiind minoră, nu avea acordul părinţilor de a pleca din ţară, M.I. i-a pregătit excurșia într-o ţară în Europa Occidentală prin intermediul unor „cunoştinţe" care aveau un TIR, aceasta urmând a fi plasată printre mărfurile din autovehiculul respectiv.

Inculpatul i-a zis că, banii obţinuţi în primele 3 luni de practicare a prostituţiei în Italia trebuie să-i predea lui în totalitate drept răsplată pentru ajutor, urmând ca apoi să împartă în mod egal sumele abţinute în acest mod.

Martora a rămas în apartamentul lui D.V. zis „V.", fiind practic sechestrată de acesta şi de inculpatul M.I. şi obligată să practice prostituţia, aducându-i-se în fiecare zi 10-15 clienţi, cu care aceasta trebuia să întreţină relaţii sexuale normale, orale şi anale.

Martora a fost obligată să se prostitueze în acest mod până în cursul lunii martie 2001, obţinând din această activitate peste 60.000 dolari USA, bani însuşiţi în totalitate de inculpatul M.I. zis „M." şi B.G., zis „C."

În jurul datei de 09 martie 2001, cu ajutorul inculpatului M.I., martora B.I. a intrat în poseșia paşaportului turistic, act care, alături de buletinul de identitate şi certificatul de naştere i-au fost luate de inculpat, care le-a pus în torpedoul autoturismului. Ulterior actele respective au fost gășite cu ocazia unui control de rutină a poliţiei rutiere în torpedoul autoturismului respectiv, care la data controlului era condus de martorul Ş.P.N.

În declaraţia sa, martorul Ş.P.N. a arătat să în cursul anului 2002 a fost solicitat de către inculpatul M.I. să-i conducă autoturismul respectiv şi că nu ştie cum au ajuns acele documente în torpedoul maşinii.

Într-una din serile lunii mai 2001, inculpatul M.I. a anunţat-o pe martora Bamboi Ionela să urmează să întreţină relaţii sexuale cu un client, cetăţean italian, într-o camera a hotelului „G." din centrul municipiului Galaţi, cameră pe care trebuia să o închirieze pe numele său. în acest scop, inculpatul i-a cerut fratelui său B.G. zis „C." să coboare la autoturism şi să aducă din torpedou buletinul de identitate a martorei.

În seara respectivă, martora a fost transportată de inculpat la hotelul unde i-a prezentat clientul italian care i-a plătit inculpatului suma de 1.000 dolari USA pentru activităţile sexuale pe care urma să le presteze.

Spre dimineaţă, în jurul orelor 5,00, după plecarea clientului italian şi până la ora 08,00 când trebuia să fie luată de la hotel de inculpatul B.G., martora a apreciat că este momentul de a scăpa de sub puterea inculpaţilor, astfel că a luat legătura cu un prieten, cu care în prezent este căsătorită, în speţă martorul B.G., căruia i-a prezentat cele întâmplate şi i-a cerut să o protejeze.

În scopul racolării de tinere pe care apoi să le exploateze, inculpatul M.I. l-a contactat pe numitul S.M. din com. Lieşti, judeţul Galaţi.

Astfel, în cursul lunii septembrie 2002, S.M. a reuşit să ia legătura cu victimele S.A.M. (fostă L.) şi O.I., despre care aflase că doreau să lucreze în străinătate, oferindu-se să le ajute în acest sens prin intermediul unui prieten al său, din municipiul Galaţi.

În ceea ce priveşte pe numita S.A.M., i-a spus că urmează să lucreze în străinătate, ca dansatoare într-un club din Spania, precizându-i că prietenul său este o persoană serioasă, așigurând-o totodată că nu va fi obligată să practice prostituţia.

În ceea ce priveşte pe victima O.I., aceasta i-a spus că prietenul său călătoreşte des în străinătate şi că urma să locuiască cu soţia acestuia în acelaşi imobil, împărţind cheltuielile de întreţinere, timp în care avea poșibilitatea să-şi caute un loc de muncă.

În cele din urmă S.M. le-a „predat" pe cele două tinere inculpatului M.I.

În primele discuţii purtate cu acestea, inculpatul M.I. le-a spus că au fost cumpărate de la S.M., cu sumele de 200 dolari USA - S.A.M. şi 300 dolari USA - O.I. şi că urmează să plece în străinătate pentru a se prostitua.

Fireşte că cele două tinere nu au fost de acord, însă pentru a le menţine în vederea realizării scopului pentru care le „cumpărase", acestea au fost duse în apartamentul din blocul din str. I.C.F. din municipiul Galaţi, unde au rămas sub supravegherea inculpatului B.G., D.V. (zis „S.") şi S.V. (zis „S.C.").

Victima O.I., profitând de neatenţia lui S.V., care la un moment dat a plecat din apartamentul respectiv, lăsându-1 neașigurat, a reuşit să fugă, relatând cele întâmplate organelor de poliţie.

În urma seșizării, la data de 16 septembrie 2002, organele de anchetă au efectuat o percheziţie la imobilul șituat în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi, ocazie cu care a fost depistat D.V. (fost B.) şi martora S.A.M. (fostă L.), într-una din camere au fost gășite buletinul de identitate şi certificatul de naştere aparţinând lui S.V. zis „Ș."; de asemenea au mai fost gășite mai multe bunuri vestimentare aparţinând martorei S.A.M. şi victimei O.I.

Este adevărat că, ulterior S.A.M. şi-a schimbat parţial cele declarate iniţial, în sensul că a fost cazată în apartamentul respectiv de B.G., deoarece nu avea unde să locuiască, menţionând că avea libertatea de mişcare în timp ce era cazată în apartament şi că nu i-ar fi spus niciodată că urma să plece în străinătate unde să practice prostituţia.

Parte din susţinerile martorei din declaraţia dată la data de 02 februarie 2007 nu pot fi reţinute de instanţă, întrucât nu se coroborează pe de o parte cu declaraţiile furnizate de martoră cu ocazia audierii sale în data de 16 septembrie 2002, iar pe de altă parte nici cu declaraţiile victimei O.I. şi procesul-verbal de percheziţie imobiliară.

În cursul lunii aprilie 2002 inculpatul M.I. a cunoscut-o pe victima A.E. (fosta M.), la o discotecă din comuna Slobozia Conachi, judeţul Galaţi.

Cu această ocazie, acesta i-a declarat martorei că are poșibilitatea de a obţine în Italia sume mari de bani ca dansatoare de strip-tease, susţinând că el a ajutat mai multe tinere să meargă în ţara respectivă unde câştigă sume importante de bani.

În acelaşi timp i-a mai spus că aceste câştiguri băneşti pot fi mărite, dacă acceptă să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi clienţi ai clubului în care dansa, fără a fi obligată la aceste raporturi sexuale. Având în vedere că avea o condiţia materială precară, dar şi susţinerile inculpatului, care o convinsese, martora A.E. a acceptat propunerea.

Prin intermediul inculpatului M.I. cât şi pe cheltuiala acestuia, martora A.E., ajunge în Italia în localitatea Torino, unde este preluată de B.M.

După o instruire cu privire la modul de practicare a prostituţiei „la stradă" şi tarifele care trebuie pretinse clienţilor, în funcţie de tipul de raport sexual practicat, martora îşi începea activitatea într-un „post" deţinut de gruparea infracţională pe Via-Corso-Unita din Torino.

Din practicarea prostituţiei, martora câştiga pe zi, circa 400 euro, bani însuşiţi de B.M.

Ulterior, la Torino, au soșit încă două tinere, G.D. şi L.C., care fuseseră racolate în România de M.I. şi trimise în Italia la B.M. pentru a fi exploatate sexual.

Cele două tinere, după instructajul făcut de B.M., au început să practice prostituţia alături de O.I., banii obţinuţi fiind predaţi lui B.M.

În luna septembrie 2002, B.M. a plecat în Spania, activitatea de supraveghere a celor trei tinere fiind lăsată în sarcina numitei „M.", concubina lui D.V.

După scurt timp, martora A.E. a fost contactată telefonic de B.M., care i-a cerut ca împreună cu numita G.D. să se deplaseze în Spania, în localitatea La Coruna.

Cele două tinere s-au conformat cerinţei, astfel că, în cea de a doua decadă a lunii septembrie 2002 au plecat în Spania.

În această ţară, au ajuns în oraşul La Coruna, unde erau aşteptate de B.M., M.I., J.A.G., D.V., toţi locuind în acelaşi imobil.

Cele două martore au fost instruite de inculpata J.A.G., cu modul în care se practica prostituţia în cluburile spaniole, indicându-le totodată şi tarifele ce trebuiau percepute de la fiecare client în funcţie de fiecare raport sexual. De asemeni li s-a prezentat şi patronul clubului în care urma să se practice prostituţia, cerându-le să nu-i creeze probleme.

Banii obţinuţi, fiind predaţi integral lui B.M. După aproximativ 3 zile, martora A.E. şi B.M. au fost reţinuţi de autorităţile spaniole în cadrul unor operaţiuni derulate de acestea, martora fiind returnată în România.

în perioada în care a practicat prostituţia martora A.E. a obţinut peste 70.000 euro, bani însuşiţi integral de membrii grupării infracţionale.

După revenirea în ţară a martorei, inculpatul M.I. i-a dat acesteia suma de 4.000 lei, spunându-i că pentru diferenţa de bani trebuie să se înţeleagă cu inculpatul B.M.

O altă tânără exploatată de membrii grupării infracţionale este şi victima L.C. din com. Rediu, judeţul Galaţi.

În cursul lunii iunie 2002, în timp ce se afla în discoteca din comuna susmenţionată, martorei i-a fost prezentat inculpatul M.I., zis „M."

Cu ocazia discuţiilor purtate, inculpatul s-a oferit să o ajute să găsească un loc de muncă în Italia, într-un restaurant ce aparţinea unui prieten de al său, oferindu-se să suporte toate cheltuielile legate de obţinerea paşaportului cât şia transportului până în localitatea Torino din Italia.

După obţinerea paşaportului, martora L.C. a fost dusă împreună cu numita G.D., de către inculpatul M.I., în oraşul Braşov, unde au fost urcate într-un microbuz care efectua transport de persoane pe relaţia România - Italia.

La urcare în microbuz, inculpatul M.I. le-a înaintat celor doua tinere documentele de călătorie, spunându-le că la destinaţie vor fi aşteptate de fratele său B.M., care urma să le ajute să-şi găsească un loc de muncă.

La Torino, L.C. şi Grosu Dana au fost cazate într-un imobil unde se mai afla martora A.E., spunându-le că în realitate urmează să practice prostituţia „la stradă" şi toţi banii obţinuţi urmau să fie remişi acestuia în vederea acoperirii cheltuielilor efectuate pentru obţinerea paşaportului şi a cheltuielilor de transport.

Iniţial, L.C. a refuzat să practice prostituţia, dar în șituaţia în care se afla în cele din urmă a acceptat şi alături de A.E. şi G.D., s-a prezentat „la post" pe Via-Corso-Unita din Torino, Italia.

După plecarea în Spania a lui B.M. şi a celor două martore A.E. şi G.D., L.C. a mai practicat o perioadă de timp prostituţia, fiind supravegheată de D.V., ca în cele din urmă să fugă de sub influenţa grupării infracţionale, cu un „client" italian, cazându-se în locuinţa acestuia.

Pentru a o determina să revină şi să practice prostituţia în folosul său şi al grupării din care făcea parte, inculpatul B.M. a contactat-o telefonic în mod repetat pe martora L.C. adresându-i diferite ameninţări.

După un timp, martora s-a hotărât să revină în România, și întrucât nu era în poseșia paşaportului, fiind reţinut de către B.M., L.C. s-a deplasat la Consulatul României din Milano, unde a obţinut un titlu de călătorie, în baza căruia a revenit în România.

Printre tinerele minore care au practicat prostituţia în folosul grupului infracţional se numără şi victima M.l.D.

În timp ce era elevă la Grupul Şcolar „G.A." din municipiul Galaţi, martora s-a împrietenit cu numita D. (fostă M.) V., zisă „G.", prin care l-a cunoscut mai întâi pe B.G., iar ulterior pe M.I.

Deşi a cunoscut de la acestea că sunt minore, inculpatul M.I. le-a promis că se va ocupa de toate cele necesare (paşaport, transport, cazare) ca să ajungă în Spania. în cele din urmă, tinerele au acceptat propunerea, astfel că au ajuns în localitatea Torino, unde la autogara au fost aşteptate de M.I.

Aceste două tinere au fost cazate la un hotel, unde mai erau şi alte tinere, respectiv martorele V.A.L., B.M., A.C. şi L.C.

La Torino, martora M.l.D. a rămas doar trei zile, după care inculpatul M.I. a transportat-o spre destinaţia finală Spania, împreună cu martorele V.A.L., B.M. şi D.V. în Spania, inculpatul le-a cazat pe cele patru tinere în clubul „L.F." din oraşul La Coruna.

Pentru a evita returnarea tinerelor, dacă ar fi fost depistate de poliţia spaniolă, având in vedere ca erau minore, la soșire, inculpatul le-a dat martorelor M.l.D. şi D.V. paşapoartele româneşti falșificate, purtând alte nume.

În acest oraş, tinerele au stat 5 zile, timp în care au practicat prostituţia, tariful fiind de 60-70 euro de client.

După aceste 5 zile, inculpatul le-a luat pe tinere, transportându-le în oraşul Madrid, unde au fost cazate în clubul „M.", loc unde s-au prostituat.

La clubul respectiv, tinerele au rămas aproximativ două luni, interval în care, inculpatul a mai trimis în club alte două tinere din România care să se prostitueze în folosul său, respectiv pe victimele M.I. și T.M.

Acestea alături de celelalte tinere, predau inculpatului sumele obţinute din activitatea de prostituţie, însă o parte din sume le rămâneau acestora. De exemplu, martora M.l.D. a obţinut prin practicarea prostituţiei în clubul „M." suma de 10.000 euro, din care 5.000 euro i-a revenit inculpatului, iar restul au fost cheltuiţi de martoră.

După cele două luni, inculpatul M.I. le-a mutat pe cele 6 tinere la clubul „A." din oraşul Vigo, iar după o săptămână le-a cerut să plece din club, fără ştirea patronului spaniol al acestuia şi să se mute în clubul „R." din oraşul Barcelona. Din cele 6 tinere, la Barcelona au ajuns numai martorele M.I.D., V.A.L., B.M., M.I. şi T.M.

Martora D.V. s-a întors în România întrucât avea o problemă în familie.

La Barcelona, cele cinci tinere au fost aşteptate de către inculpata J.A.G., care le-a cazat la clubul „R." M.I.D. a continuat să se prostitueze în aceleaşi condiţii şi-n acest club, obţinând circa 200-300 euro pe zi.

Martora a rămas în clubul respectiv până în cursul lunii martie 2003, când, cu ajutorul patronului spaniol, a fugit de la inculpat, împreună cu martora M.I., T.M.. în acea perioadă M.I. i-a dat inculpatului suma de 4.000 euro din banii obţinuţi din prostituţie.

Ulterior, spre sfârşitul anului 2003, martora M.I.D., l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I. solicitându-i restituirea paşaportului.

Acesta a fost de acord, cu condiţia sa martora să-i plătească suma de 1.000 euro, ceea ce martora a şi făcut, astfel că la intervenţia inculpatului M.I., J.A.G. i-a restituit paşaportul martorei, prin intermediul lui V.A.

Printre persoanele recrutate de inculpatul M.I. în vederea practicării prostituţiei şi pe care acesta le-a îndemnat şi ajutat să practice prostituţia, trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, se numără şi victima V.A.L.

În luna august, prin intermediul martorului E.D. şi a martorei I.M., l-a cunoscut la inculpatul M.I., într-un restaurant din municipiul Brăila. Discuţiile s-au prelungit peste ora la care martora trebuia să ajungă acasă, spunându-le celor care o însoţeau, că avea probleme cu tată ei. în aceste circumstanţe, martorei i s-a propus să înnopteze împreună la numitul N.C.D.

Întrucât martora povestise că avea divergenţe cu membrii familiei sale, inculpatul M.I. s-a oferit să o cazeze pe aceasta în locuinţa unei prietene, până se rezolvă obţinerea paşaportului.

Totodată i-a propus martorei să meargă împreună cu el în Spania, unde urma să practice prostituţia sub protecţia sa, urmând să împartă în mod egal sumele obţinute de martoră. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a spus că va suporta cheltuielile necesare pentru aceasta în Spania.

Pe fondul unei neînţelegeri cu membrii familiei sale, V.A.L. a acceptat propunerea inculpatului M.I.

După ce a luat actele de stare civilă ale martorei de la numitul E.D., inculpatul M.I. a cazat-o pe martora V.A.L. într-un apartament aparţinând unei prietene a acestuia cu numele „G.", unde a stat circa 2 luni de zile.

Ulterior, V.A.L. s-a deplasat împreună cu M.N. la serviciul de paşapoarte unde şi-a ridicat paşaportul turistic, act ce i-a fost dat însoţitorului, care la rândul său l-a predat inculpatului M.I.

În apartamentul în care a fost cazată, martora a întâlnit o altă tânără, pe nume „M." La data de 10 octombrie 2002, inculpatul M.I. le-a anunţat pe tinere că urmează să plece în Spania, via Italia.

Astfel, acestea au fost îmbarcate într-un mijloc de transport cu destinaţia Torino - Italia, unde au fost aşteptate de A.C.E. şi L.C., care le-au cazat într-un hotel din oraşul respectiv. După circa 10 zile, martora V.A.L. şi numita „M." au plecat spre Spania, unde în localitatea La Coruna au fost aşteptate de inculpata J.A.G., care le-a condus pe cele două la Clubul „L.F." din localitatea respectivă, unde acestea au început să practice prostituţia.

În acest local, V.A.L. le-a cunoscut pe martorele D.V. (fostă M.) şi M.I.D., care practicau prostituţia în favoarea inculpatului M.I.

După aproximativ 10 zile, în Clubul „L.F." a venit inculpatul M.I., care împreună cu tinerele respective au plecat în oraşul Barcelona, plasându-le în Clubul „R." local unde martora V.A.L. le-a cunoscut şi pe martorele M.I.D. şi T.M., despre care a înţeles că se prostituau în favoarea inculpatului M.I.

La acest club a rămas numai martora V.A.L., însoţită fiind de inculpata J.A.G., care avea rolul de a o supraveghea şi de a colecta banii.

Martora a practicat prostituţia în acest club aproximativ 10 zile, interval de timp în care a obţinut suma de 3.000 euro, jumătate din această sumă fiind dată inculpatului M.I., prin intermediul inculpatei J.A.G.

În cursul lunii decembrie 2002, numita V.A.L., însoţită fiind de inculpata J.A.G., au rămas în localitatea Madrid, la Clubul „M.", unde s-au reîntâlnit cu celelalte martore, mai sus menţionate.

Toate aceste martore s-au deplasat în localitatea Vigo, conform indicaţiilor inculpatului M.I., unde au practicat prostituţia şa Clubul „A.", dar la scurt timp au plecat la Barcelona, unde la Clubul „R.", local unde se afla şi inculpata J.A.G., au practicat prostituţia.

În primăvara anului 2003, martorele M.I.D., M.I. şi T.M. au fugit, martora V.A.L. a continuat să se prostitueze, alături de inculpata J.A.G., D.V. şi de numita „M.", toate la Clubul „M." din Madrid.

La scurt timp, numita „M." a reuşit să fugă, șituaţie în care V.A.L. s-a deplasat în Clubul „R." din Barcelona, unde s-a reîntâlnit cu inculpata J.A.G. La această locaţie, martora a practicat prostituţia aproximativ 2 luni de zile, perioadă în care a obţinut circa 20.000 euro, jumătate din aceşti bani fiind trimişi inculpatului M.I.

În vara anului 2003, inculpata i-a transmis lui M.I. faptul că nu mai doreşte să se prostitueze, acesta acceptând această șituaţie.

T.M. a fost o altă tânără exploatată de membrii grupării infracţionale. Aceasta era în Spania în momentul când l-a cunoscut pe inculpatul M.I., desfăşurând diferite activităţi, inclușiv de prostituţie.

La propunerea acestuia, T.M. a acceptat să-şi desfăşoare activitatea de prostituţie sub protecţia inculpatului, astfel că a transportat-o pe aceasta la clubul „M." din oraşul Madrid.

La acest club victima T.M. le-a cunoscut pe martorele V.A., M.I., M.I. şi B.M., care practicau la rândul lor prostituţia. Victima a început să practice prostituţia în acest club, cu un tarif de 50 euro pe client timp de jumătate de oră, iar în media avea patru clienţi. Banii astfel obţinuţi ajungeau prin intermediul numitei B.M., la inculpat.

După circa o lună de zile, inculpatul a mutat-o pe victimă cât şi pe martorele V.A., M.I., M.I., B.M. la Clubul „R." din localitatea Barcelona, unde au continuat să se prostitueze sub supravegherea inculpatei J.A.G., care la rândul ei practica prostituţia. Banii obţinuţi ajungeau prin intermediul inculpatei, la inculpatul M.I.

Victima T.M. a practicat prostituţia în Clubul „R." din localitatea Barcelona până în cursul lunii aprilie 2003 când, profitând de faptul că a intrat în poseșia paşaportului, a fugit împreună cu martorele M.I. şi M.I. de sub influenţa grupării infracţionale cu ajutorul unui client al clubului.

M.I.D., este o altă tânără exploatată de gruparea infracţională.

Această tânără l-a cunoscut pe numitul D.V., zis „Ș.", despre care ştia că este fratele inculpatului M.I. zis „M." Din discuţiile purtate, martora a aflat că aceştia aveau mai multe tinere în Italia şi Spania, care practicau prostituţia, arătându-se interesată la rândul ei, să plece în străinătate în acelaşi scop. Cu toate că ştia că martora este minoră, D.V. a așigurat-o că îi va obţine paşaport turistic şi procurile necesare pentru călătoria în străinătate, paşaport care a fost obţinut prin intermediul inculpatului M.N.

În cursul lunii noiembrie 2002, martora a fost îmbarcată într-un microbuz, de către D.V. care efectua transport pe relaţia România - Italia, plătindu-i totodată cheltuielile de deplasare. Martora a ajuns la Torino în Italia, unde a fost aşteptată de o tânără neidentificată, care a cazat-o la Hotelul V., ca în scurt timp să fie îmbarcată într-un alt mijloc de transport cu destinaţia Madrid.

În capitala Spaniei, martora M.I. a fost aşteptată de inculpatul M.I., care iniţial a cazat-o în acelaşi imobil cu el, iar la câteva zile a condus-o la Clubul M., unde aceasta a cunoscut alte tinere care practicau prostituţia.

Anterior transportului, inculpatul i-a reţinut martorei care era minoră, paşaportul, dându-i un alt paşaport emis pe numele martorei L.T., spunându-i să-l folosească în cazul unui control din partea autorităţilor spaniole.

Martora a început să practice prostituţia în Clubul M., începând cu un tarif de 50 euro pentru o jumătate de oră, având în medie 6-7 clienţi pe seară, de la care obţinea sume cuprinse între 300 - 400 euro.

În acest club, M.I. le-a întâlnit şi pe M.I., V.A., T.M., D.V. şi B.M.

După aproximativ 10 zile, inculpatul M.I. le-a cerut tinerelor care se prostituau în clubul M. din Madrid să se deplaseze în localitatea Vigo. în această localitate, M.I. şi celelalte tinere au practicat prostituţia în Clubul Afrodita, timp de o săptămână.

În cursul lunii ianuarie 2003, inculpatul M.I. a deplasat pa martora M.I. şi pe celelalte tinere în localitatea Barcelona, la Clubul R. în acest club, M.I. a practicat prostituţia timp de două săptămâni, fiind supravegheată de J.A.G.

Realizând faptul că sunt exploatate, martora M.I., împreună cu martora M.I. şi T.M. au fugit din Clubul R., cu ajutorul unui cetăţean spaniol.

În toamna anului 2000, victima C.M. (fostă M.), care le acea vreme abia împlinise vârsta de 17 ani, l-a cunoscut pe D.V. Acesta o prezentat-o mamei spunându-i că este viitoarea lui soţie. De altfel, martora s-a mutat în locuinţa părinţilor acestuia. Cu această ocazie, a cunoscut-o pe sora lui, L., zisă “L.”

Pe timpul relaţiei pe care a avut-o cu cu D.V., martora a aflat că acesta se ocupa cu furturile din occident. Acesta a sfătuit-o să-şi scoată paşaport turistic, pentru a-l însoţi în Occident, unde ea urma să muncească cinstit, pentru a nu crea probleme cu autorităţile.

În cursul anului 2000, D.V. a plecat în Italia, martora C.M. rămânând în România pentru a-şi scoate paşaport turistic.

Însoţită fiind de B.M., în cele din urmă, martora a intrat în poseșia paşaportului turistic. în luna mai sau iunie 2001, martora a plecat din ţară, împreună cu B.M. şi o tânără despre care a înţeles că era prietena acestuia din urmă. Cei trei au plecat cu avionul până în Cehia, unde au stat două săptămâni, timp în care B.M. s-a ocupat de obţinerea de paşapoarte cehe pentru toţi trei, lucru pe care l-a rezolvat. Cu paşapoarte străine, aceştia s-au îmbarcat cu destinaţia Torino -Italia, unde au fost aşteptaţi de D.V. Când s-au întâlnit, D.V. i-a spus martorei că dacă doreşte să câştige bani mulţi, ar fî bine să practice prostituţia, iar dacă va accepta acest lucru, el nu îşi va schimba sentimentele faţă de ea, afirmând că o va iubi în continuare, continuând că banii care vor fi câştigaţi prin practicarea prostituţiei, îi vor foloși împreună pentru a lua casă, maşină, etc.

Martora C.M. a fost de acord cu propunerea şi a acceptat să practice prostituţia.

Martora a fost instruită, în sensul că, urma să practice prostituţia „la stradă", în Bologna, într-un loc ce purta denumirea de „post", loc ce aparţinea lui B.I., având „colegă" pe prietena lui M., despre care i-a spus că este prietena fratelui său, inculpatul M.I.

Martora C.M. a practicat prostituţia „la stradă" în Bologna, aproximativ 1-2 luni de zile, după care împreună cu M. au mers la Modena, unde timp de câteva luni, cele două tinere au practicat prostituţia într-un „post"ce-i aparţinea tot inculpatului M.I., iar în toată această perioadă au foloșit paşaportul ceh, falșificat pe numele „S.L.", obţinut prin intermediul lui B.M.

La Modena, cele două tinere au fost depistate de organele de aplicare a legii din Italia, martorei C.M. i-a fost reţinut paşaportul ceh, ulterior fiind cercetată de către Serviciul Poliţiei Criminale din cadrul I.P.J. Galaţi, cu privire la utilizarea acestui document pe teritoriul Italiei.

La inșistentele lui D.V., martora a revenit la Torino, unde a practicat prostituţia până în luna decembrie 2001 sau ianuarie 2002, data de la care a plecat cu „S." în Spania. întrucât rămăsese fără paşaport, deoarece organele de poliţiei ridicaseră paşaportul ceh, martorei i-a fost trimis din ţară paşaportul său.

Cu ajutorul tinerei M., prietena inculpatului M.I., martora C.M. a intrat în clubul „L.F." din oraşul La Coruna, unde a început să practice prostituţia, după ce în prealabil, fusese instruită de patroana clubului cu privire la preţurile practicate şi anume, 60 euro de client pentru o jumătate de oră.

Cele două tinere M. şi martora C.M. au practicat prostituţia la acest club până în luna martie sau aprilie 2002, când au părășit acel local, deoarece aflase că aici urma să sosească o altă prietenă de-a inculpatului M.I., pe nume A.

Alături de A., la club au mai venit în acelaşi timp încă două fete, M. şi E.. Cu privire la M., martora arată că aceasta era nemulţumită de ceea ce făcea, că ea îl iubea pe inculpatul B.G. zis “C.”, şi că dorea să-şi caute un loc de muncă cinstit.

M., cu numele de P., alături de cele două tinere E. şi A., au fost implicate într-un accident de circulaţie având drept consecinţă decesul acesteia.

La funeraliile lui P.M., alături de N.N., concubina inculpatului M.I., a mai participat şi fratele acestuia B.G., zis “C.”, cât şi sora acestuia B. L.

La Clubul „L.F.", martora C.M. a rămas şi a practicat prostituţia alături de A. şi E., până în luna august 2002, când a revenit în ţară.

Cu sumele obţinute şi date lui D.V., acesta a cumpărat apartamentul din municipiul Galaţi, cât şi un microbuz, pe care i l-a dat tatălui său care l-a înscris într-u traseu de maxi-taxi.

Cu privire la banii pentru cumpărarea vehiculului, inculpatul i-a spus tatălui său că provin din furat.

În luna august 2002, martora C.M. a revenit în Spania unde, prin intermediul inculpatului M.I. a practicat prostituţia la Clubul R. din Barcelona, local unde le-a regășit pe A. şi E., de asemenea, le-a cunoscut şi pe D. şi A.

 În acest club martora a practicat prostituţia în perioada august 2002 - decembrie 2004, cu menţiunea că revenea în ţară, la flecare interval de 3 luni. Banii obţinuţi, i-au fost daţi lui D.V., iar când a venit în ţară, asupra sa avea suma de 10.000 lei, sumă ce i-a fost dată tot lui “S.”

Cu acești bani, cei doi fraţi “S.” şi “M.”, au cumpărat o spălătorie auto, pe numele tatălui lor.

Ajunsă în ţară, C.M. i-a zis lui D.V. că nu mai doreşte să se prostitueze, acesta în principiu a fost de acord, însă martora să-i aducă alte fete.

Martora nu a fost de acord cu această prepunere, între timp D.V. a plecat în Elveţia, ţară unde a săvârşit mai multe infracţiuni de furt. în această perioadă, martora s-a angajat, cu carte de muncă la spălătoria auto „A." pe care cei doi fraţi o cumpăraseră.

Din declaraţiile martorei, rezultă că aceasta s-a prostituat în Italia, timp de 1 an şi 3 luni şi respectiv 2 ani şi 3 luni în Spania, obţinând din această activitate aproximativ 200.000 euro, bani ce i-au fost daţi lui D.V., convinsă fiind că, urma să se căsătorească cu el.

Tot din declaraţia martorei C.M., mai rezultă că inculpatul D.V. (fost B.), nu a obligat-o în nici un fel şi nici nu a forţat-o, pentru a o determina să se prostitueze în favoarea lui, șingurul lucru care a determinat-o să desfăşoare această activitate fiind promișiunea inculpatului D.V., de a se căsători cu ea.

La data de 24 august 2007, victima B.E.C. a declarat că îi cunoaşte pe inculpaţii M.I., B.G. şi pe D.V., B.M. de circa 6 luni, arătând că aceştia deţin un apartament în blocul situat în Galaţi, bloc în care locuieşte şi martora.

În cursul anului 2001, martora i-a cunoscut pe cei patru fraţi, şi a avut o relaţie mai strânsă cu unul dintre aceştia, respectiv cu inculpatul B.G.

Mai arată martora că ar fi auzit că tinerii noi văzuţi în bloc, s-ar ocupa cu transferul de femei în Italia şi Spania, dar nici unul dintre aceştia nu a încercat să o racoleze în vederea practicaţii prostituţiei în Occident şi nici nu i-a cerut să le prezinte tinere care să dorească să plece în Italia sau Spania.

În apartamentul respectiv martora arată că a văzut găzduite mai multe tinere printre care: N.N., cunoscută sub numele de C., pe vecina şi prietena M., identificată ulterior ca fiind martora T.M., pe V., prietenă cu fraţii B., identificată ulterior sub numele de A.V., pe M., o altă vecină, pe nume M., amică cu inculpatul M.I., şi care a fost identificată ca fiind martora E.M., o tânără care umblă cu inculpatul D.V., identificată ulterior ca fiind C.M.I.

Aceeaşi martoră, mai declară că la sfârşitul anului 2001, inculpatul B.G., a cunoscut-o pe tânăra P. M., prietena şi vecina ei.

Între aceştia, s-a legat o relaţie de prietenie, cu toate că, părinţii fetei nu doreau o asemenea relaţie, întrucât auziseră că “C.”, se ocupa cu transferul de femei.

Cu toată opoziţia părinţilor, M. şi-a continuat relaţia cu inculpatul B.G., sub protecţia bunicii acesteia, care locuia în aceeaşi scară cu P. M.

După obţinerea paşaportului turistic, P. M. i-a spus martorei că intenţionează să plece în Italia cu B.G., zis „C."Despre plecarea în Italia a aflat şi mama martorei B.E.C., ambele i-au spus lui P. M. că dacă va pleca în Italia va practica prostituţia în folosul inculpatului B.G.

Fără a ţine seama de sfaturi, la data de 23 februarie 2002, P. M. a plecat în Italia, iar la câteva zile, martora a primit telefon de la aceasta, spunându-i că a ajuns cu bine în Italia şi o roagă să transmită acest lucru şi părinţilor ei, lucru pe care l-a făcut.

La circa o săptămână de la plecarea în Italia a M., martora a fost contactată de inculpatul B.G., care i-a înmânat 100 euro, rugându-o ca suma să fie predată părinţilor M., din partea acesteia.

La începutul lunii aprilie 2002, martora B.E. a aflat de la inculpatul B.G. că P. M. a avut un accident de circulaţie şi se află în comă la un spital din Spania.

De acest accident de circulaţie de circulaţie au auzit şi părinţii M., prin intermediul lui B.G., pe care i-a așigurat că fratele său B.I. (M.), va suporta toate cheltuielile ocazionate de așigurările medicale, iar în caz de deces, va suporta cheltuielile de înmormântare. La aflare veştii, tatăl lui P. M. a plecat în Spania, deplasare ce a fost suportată de inculpatul M.I.

În vara anului 2002, victima C.M. l-a cunoscut pe inculpatul B.G., devenind prieteni.

Ca urmare a acestor relaţii, martora a frecventat apartamentul șituat în Galaţi, unde a mai gășit două tinere şi un prieten, identificat ulterior ca fiind S.V. cunoscut sub porecla de S.C.

La circa trei săptămâni de la data când l-a cunoscut pe inculpatul B.G. i s-a propus de către acesta să practice prostituţia în Italia în favoarea şi sub protecţia sa, urmând ca banii obţinuţi din această activitate să fie împărţiţi în mod egal.

“S.” s-a angajat că se va ocupa de obţinerea paşaportului şi totodată va suporta cheltuielile de deplasare. La data de 16 august 2002, martora a obţinut paşaportul turistic dar i-a fost reţinut imediat după primire de către inculpatul B.G.

În aceeaşi zi, martora C.M. a dormit în apartamentul lui “C.”, întrucât a doua zi urma să plece în Italia, apartament în care se mai aflau S.V. şi o altă fată pe care o văzuse anterior. întrucât nu dorea să plece în Occident pentru a practica prostituţia, martora i-a cerut voia inculpatului B.G. să o lase să meargă până acasă pentru a-i spune mamei sale că pleacă în Italia, deoarece aceasta nu ştia nimic de această deplasare. Ajunsă acasă, tânăra i-a povestit mamei sale toate șituaţia de fapt, în sensul că a fost racolată de inculpatul B.G. cu scopul de a practica prostituţia în Italia sau Spania, sens în care i-a făcut şi paşaport turistic, pe care nu îl are asupra sa. Firesc, că mama nu a fost de acord şi-n consecinţă, i-a interzis categoric să se mai întâlnească cu B.G.

A doua zi, martora a fost contactată telefonic de inculpatul B.G., solicitându-i să vină la el acasă pentru a pleca în Italia, invitaţie pe care a refuzat-o.

După o perioadă de timp, martora C.M. a fost contactată telefonic de inculpatul M.I., care i-a spus că are la el o datorie de 2000 euro, şi că reprezintă contravaloarea paşaportului, a transportului până în Italia (biletul de călătorie), precum şi cheltuielile făcute de el şi fratele său B.G. cu ea, cu ocazia ieşirilor în oraş.

Tânăra, nu i-a dat nici un răspuns inculpatului, iar în cursul anului 2004 şi-a recuperat paşaportul turistic prin intermediul unui tânăr care se numea R.

În vara anului 2002, victima M.V. l-a cunoscut pe inculpatul M.I., cu care a avut o relaţie de prietenie, de circa două luni, până când acesta din urmă a plecat în Spania. în toamna anului 2002, aceeaşi tânără l-a cunoscut şi pe fratele acestuia, respectiv inculpatul B.G., care i-a propus să meargă în Spania la fratele său, inculpatul M.I. pentru a practica prostituţia, urmând ca el să se ocupe de obţinerea paşaportului şi de cheltuielile de deplasare.

M.V. a fost de acord cu propunerea inculpatului, astfel că împreună cu „C.", a mers la Serviciul de Paşapoarte Galaţi, în vederea obţinerii paşaportului, inculpatul fiind cel care a plătit cheltuielile necesare obţinerii actului respectiv.

Ulterior, tânăra a aflat de la diverse cunoştinţe că inculpatul M.I. se comportă urât cu fetele care se prostituează în favoarea lui în Spania, ceea ce a determinat-o să renunţe la a mai pleca în Spania, sens în care nici nu şi-a mai ridicat paşaportul.

O altă victimă minoră traficată de inculpaţi a fost P.N., născută la 20 iulie 1988. Victima l-a cunoscut pe inculpatul M.I. în cursul lunii mai 2004, perioadă în care aceasta era elevă în clasa a X-a la Colegiul „D.M." din Galaţi.

La fel ca şi în cazul altor victime, inculpatul i-a captat bunăvoinţa martorei printr-o invitaţie în oraş, ulterior intre cei doi dezvoltându-se o relaţie de prietenie. Printre alte discuţii, i-a propus tinerei să meargă să muncească în Spania, fără să precizeze în vreun fel la ce fel de muncă se referea.

În principiu, P.N. a fost de acord, însă i-a spus inculpatului că este minoră și că părinţii săi nu vor fi de acord în mod șigur, cu plecarea ei din ţară.

Inculpatul a așigurat-o,că nu va fi nici o problemă şi că va face rost de o procură notarială pentru obţinerea paşaportului. Ca atare, victima i-a dat cartea de identitatea şi certificatul de naştere, inculpatului M.I.

După ce a ajuns în poseșia procurii falșificate, inculpatul a achitat taxele necesare, trimiţând-o apoi pe victimă la S.E.I.P. Galaţi, să depună cererea de eliberare a paşaportului, sub supravegherea unui prieten al său, rămas neidentificat. Acelaşi prieten a însoţit-o pe victimă şi atunci când acesta şi-a ridicat paşaportul turistic, pe care i l-a luat şi predat inculpatului.

La data de 07 iulie 2004 victima a plecat în Spania, prin punctul de trecere al frontierei vama Nădlac. La microbuz, a fost condusă de inculpat, care i-a dat paşaportul cât şi procura notarială, falsă, spunându-i că la Madrid, va fi aşteptată de S.V. După ce s-au întâlnit, S.V. a transportat-o pe minoră în oraşul Guadalajara, unde a cazat-o într-un apartament indicat. Fiind minoră, S.V., i-a procurat victimei un paşaport fals ceh, spunându-i acesteia să memoreze datele de stare civilă după noul act.

De asemenea, i-a mai spus că preţul este de 70 euro, pe client pentru jumătate de oră şi 150 euro pentru o oră.

Minora, împreună cu martora T.A.M., s-a postat într-un club din oraşul Guadalajara, obţinând în medie, pe zi, 200 - 300 euro. Ulterior, cele două victime, s-au postat în diferite cluburi din alte oraşe din Spania, cum ar fi Madrid. în cursul lunii noiembrie 2004, victima P.N., aflase că inculpatul M.I. începuse între timp o relaţie de concubinaj cu inculpata J.A.G., fapt ce a deranjat-o. Drept urmare, minora a revenit în România în data de 11 decembrie 2004, stabilindu-se la domiciliul părinţilor săi.

În perioada ce a urmat, victima a fost contactată de inculpat, spunându-i că a încetat relaţia cu Juncu A., propunându-i să se întâlnească din nou şi să practice prostituţia în folosul său, de această dată în oraşul Genova - Italia, la un „post" la stradă.

Fiind îndrăgostită de inculpat, victima a acceptat această propunere, astfel că, la începutul lunii aprilie 2005, a plecat din tară cu un microbuz, având destinaţia Genova, cheltuielile ocazionate cu această călătorie fiind suportate de inculpat.

Fiind minoră, prin intermediul unui cunoscut din municipiul Arad, inculpatul M.I. i-a dat victimei o procură notarială falșificată ce atesta faptul că părinţii acesteia şi-ar fi dat conșimţământul ca să părăsească România.

La Genova, victima a fost aşteptată de trei tinere, O., M. şi S., care au condus-o la casa unde locuiau, apoi toate s-au deplasat la „postul" unde victima urma să lucreze, undeva în apropiere portului din oraşul Genova, precizându-i şi tarifele pe care urma să le practice, respectiv 40 euro pentru un raport sexual în autoturismul clientului, 150 euro pentru o jumătate de oră de raport sexual în cameră și 300 euro pentru o oră de raporturi sexuale în cameră.

Victima s-a prostituat în intervalul aprilie - iunie 2005, obţinând în medie, pe zi, între 500 - 700 euro, în total obţinând aproximativ 20.000 euro.

Banii au fost trimişi pe numele altor persoane, cum ar fi S.V., zis "S.C." şi D.S.A.M., soţia lui D.V. (fost B.).

În urma unei razii, efectuată de poliţia italiană, în cursul lunii mai 2005, victima a fost depistată şi fiind minoră a fost internată într-un centru de minori de la Genova.

La data de 27 iunie 2005, victima s-a întors în România, fiind contactată de inculpatul M.I., care i-a spus că urmează să se întoarcă din nou la Genova, având ca sarcină să supravegheze două tinere, martora S.P. şi pe o altă tânără pe nume A.

La data de 03 august 2005 victima a plecat din nou în Italia, împreună cu R.M., cazându-se la hotelul C. din Genova, unde se mai aflau şi martora M.A.V., care practica prostituţia în folosul lui “S.” La circa o săptămână, la hotel au soșit şi cele două tinere pe care i le prezentase în România inculpatul M.I., respectiv S.P. şi tânăra A.

Cele patru tinere s-au prostituat la stradă în perioada august 2005 - ianuarie 2006, obţinând un „venit" de aproximativ 80.000 euro.

În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul M.I. a anunţat-o pe martora P.N. că-i va trimite din România o altă minoră, care trebuie să se prostitueze, victima C.A.A. Aceasta s-a prostituat doar 2-3 zile după soșire, după care a fugit, iar în luna iunie 2006, au fugit şi martorele S.P. şi A.

După fuga tinerelor, martora P.N. s-a întors în România, unde s-a întâlnit cu inculpatul M.I. şi care a fost trimisă de acesta din nou la Genova, plecând din România la data de 24 februarie 2006. Ajunsă în Italia, martora a rupt orice legătură cu inculpatul, deşi acesta a ameninţat-o că o va schilodi.

În toamna anului 2005, prin intermediul numitei C.D., care era concubina lui S.V., zis S.C., victima C.A.A. l-a cunoscut pe inculpatul M.I.

În cursul lui octombrie 2005, inculpatul s-a întâlnit cu tânăra căreia i-a spus că o va ajuta să ajungă în Italia, unde urma să practice prostituţia şi că toţi banii obţinuţi îi reveneau acesteia.

Cu ocazia discuţiilor, martora i-a spus inculpatului că are vârsta de 17 ani, dar acesta i-a răspuns că nu va fi o problemă acest aspect. Având probleme familiale, martora a acceptat propunerea.

Prin intermediul martorei C.D., inculpatul M.I. i-a transmis martorei biletul de călătorie, aceasta îmbarcându-se într-un microbuz ce făcea transport internaţional pe ruta Galaţi - Genova.

La destinaţie, martora a fost aşteptată de P.N. care a cazat-o la hotelul C., unde se mai aflau numitele S.P. şi M.A.V. care se prostituau. După ce martorei i s-a explicat de către P.N. modul de acostare a clienţilor, prezentându-i totodată şi tarifele aceasta a început să practice prostituţia împreună cu cele trei tinere mai sus menţionate.

Banii obţinuţi, martora îi dădea în totalitate numitei P.N., fapt ce a nemulţumit-o, reproşându-i inculpatului că nu îşi respectă promișiunea.

Realizând că a fost dusă în eroare, C.A. a fugit din hotelul în care era cazată, reuşind să intre în poseșia paşaportului cât şi a sumei de 2.000 euro.

O altă victimă minoră transferată de inculpatul M.I. este martora P.D., născută la 20 martie 1989.

În cursul lunii ianuarie 2006, prin intermediul unei prietene, minora l-a cunoscut pe inculpatul M.I. Foloșind acelaşi mod de operare, şi anume întâlniri repetate, în diverse cluburi, discoteci, restaurante din Galaţi, a reuşit să o facă pe aceasta să se îndrăgostească de el.

Independent de relaţia sa cu inculpatul, întrucât avea o șituaţia financiară foarte grea în familie, martora s-a hotărât să plece la muncă în Spania, urmând să fie ajutată să-şi găsească loc de muncă în Spania de către sora mai mare, care era stabilită în ţara respectivă.

Cu acordul părinţilor, minora s-a îmbarcat în autocarul cu destinaţia Spania, iar în municipiul Piteşti, inculpatul M.I. se urcă în autocar şi reuşeşte să o convingă să renunţe la deplasare şi împreună cu autoturismul acestuia cei doi se reîntorc în municipiul Galaţi.

Totuşi, după două săptămâni, martora a plecat din nou spre Spania.

Timp de două luni, martora a locuit în Spania la sora sa. După mai multe convorbiri telefonice, martora s-a întâlnit cu inculpatul M.I., care a transportat-o într-un apartament unde se aflau alte tinere care practicau prostituţia, acestea fiind M.I., V.A. şi I.M.

A doua zi, inculpatul M.I., le-a trimis pe cele patru martore cu un microbuz spre Italia, unde în oraşul Verona au fost luate de un tânăr pe nume D.

M.I., V.A. şi I.M. au rămas pentru moment la Verona, iar P.D. a fost transportată de D. în oraşul Torino, unde a predat-o unui alt tânăr, poreclit „P.", cazând-o pe minoră la hotelul M.C.

La câteva zile, cât s-a aflat la Torino, martora a cunoscut un cetăţean italian, care i-a propus să lucreze ca dansatoare,propunere pe care a acceptat-o şi pentru care a primit de la persoana respectivă suma de 10.000 euro.

Martora P.D. l-a informat pe inculpatul M.I. de această șituaţie, astfel că acesta i-a cerut să se întoarcă în ţară, cu foaie consulară, între timp acesta primise suma de 10.000 euro, trimisă de martoră.

Martora a rămas în ţară, aproximativ o lună, iar după obţinerea unui al doilea paşaport turistic, în luna august 2006, inculpatul a trimis-o în Italia cu autocarul, unde a continuat să se prostitueze.

După circa 3 luni, martora s-a întors în ţară, la viză, după care a plecat din nou în Italia, continuând să se prostitueze, obţinând un venit lunar de 4.000 euro.

Conform înţelegerii, martora s-a deplasat apoi în Spania unde la Madrid s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a predat suma respectivă, după care, a revenit în România.

În cursul lunii aprilie 2006, victima I.M. l-a cunoscut pe inculpatul M.I., căruia i-a povestit că are probleme familiale, împrejurare în care i-a propus să meargă în Spania, unde urma să o angajeze într-un club ca damă de companie.

Martora a avut încredere în susţinerile inculpatului M.I., astfel că la data de 02 mai 2006, fără acordul părinţilor s-a mutat la locuinţa deţinută de inculpat, unde mai erau câteva tinere cazate, respectiv M.I. şi V.A.

În data de 03 mai 2006, inculpatul M.I. le-a transportat pe cele trei tinere până la Aeroportul Internaţional Otopeni, îmbarcându-se toţi patru într-o cursă aeriană cu destinaţia Spania, cu escală în Franţa. în Franţa, autorităţile au dispus întreruperea călătoriei pentru cele trei minore şi returnarea lor cu o cursă aeriană spre România, inculpatul şi-a continuat călătoria spre Spania.

După ce şi-au completat documentele necesare pentru călătoria în ţările membre ale U.E., în data de 05 mai 2006, cele trei martore s-au îmbarcat într-o cursă aeriană cu destinaţia Spania, cu escală la Praga.

În Madrid, au fost întâmpinate de inculpatul M.I., care după o şedere de o noapte în oraş, toţi patru au plecat spre localitatea Barcelona, unde s-au cazat şi practicat prostituţia în clubul R.

Martora a început să practice prostituţia, cu un tarif de 50 euro pentru un raport sexual, jumătate fiind dată administratorului clubului, restul rămânând în poseșia inculpatului. După trei săptămâni, martorele au fost transportate din nou la Madrid, unde au început să practice prostituţia la clubul F. Întrucât nu se obţinea suma dorită, inculpatul M.I. a trimis-o pe martora I.M., împreună cu martorele V.A., M.I. şi P.D., la Verona - Italia.

V.A. şi M.I. au rămas la Verona unde au continuat să se prostitueze, în timp ce I.M. şi P.D. s-au deplasat la Torino, pentru aceleaşi practici, la stradă.

După aproximativ două săptămâni, la Torino s-au deplasat şi martorele V.A. şi M.I., care la rândul lor au început să se prostitueze la stradă. întrucât martora I.M. s-a îmbolnăvit, în cursul lunii iulie 2006, la cererea inculpatului, aceasta s-a întors în ţară, pentru tratament.

Refuzând să plece din nou „afară" pentru a se prostitua, după discuţii contradictorii, inculpatul M.I. i-a dat acesteia suma de 100 euro şi 300 lei, cerându-i în mod expres să nu povestească nimic organelor de poliţie din cele întâmplate.

Printre minorele exploatate de gruparea infracţională se numără şi victima P.T., care în anul 2002 l-a cunoscut pe inculpatul M.I.

În cursul anului 2004 martora l-a cunoscut şi pe numitul B.T., prieten cu inculpatul M.I. în scurt timp, martora a devenit prietena lui B.T.

La un moment dat, acesta i-a propus tinerei să meargă în Spania, unde urma să se prostitueze sub protecţia sa, banii obţinuţi prin această modalitate urmând a fî împărţiţi în mod egal. Prin intermediul unui prieten, B.T. a depus actele necesare eliberării documentului de călătorie pentru martora Patriche Tincuta.

La scurt timp, minora a fost contactată de prietenul ei, cerându-i ca în cel mai scurt timp să plece în Spania, însă aceasta a refuzat, astfel că tânăra a fost contactată telefonic de inculpatul M.I., carea invitat-o la o plimbare în municipiul Galaţi.

Pe parcursul discuţiilor inculpatuTa aflat că martora urma să-şi ridice paşaportul şi i-a propus acesteia să meargă în Spania, unde urma să practice prostituţia sub protecţia sa, așigurând-o că vor împărţi în mod egal sumele obţinute din această activitate.

După ce a aflat că este minoră, inculpatul i-a spus că se va deplasa în Spania când va deveni majoră, respectiv în luna martie 2005, propunere ce a fost acceptată, dându-i acestuia actele de identitate, stabilind ca în ziua următoare să părăsească locuinţa părinţilor şi să se deplaseze în Spania.

Întrucât inculpatul i-a comunicat că, pentru ziua respectivă nu poate pleca în Spania, a invitat-o în oraş, propunându-i să o cazeze într-un apartament.

Rămânând acasă tânăra a avut o discuţie cu tatăl său referitor la plecarea sa în Spania, convingând-o să nu facă deplasarea în ţara respectivă, fapt cu care P.T. a fost de acord.

În aceste împrejurări, l-a contactat telefonic pe inculpat, spunându-i ce hotărâre a luat, aceasta cerându-i să-i restituie actele de identitate şi documentul de călătorie, însă inculpatul M.I. a refuzat pretinzând suma de 400 euro, sumă ce i-a fost trimisă şi astfel a intrat în poseșia actelor de identitate.

La data de 26 noiembrie 2004, martorul la seșizat organele de poliţie faptul că, inculpatul M.I. îi propusese fiicei sale să meargă în Spania pentru a se prostitua.

La începutul anului 2003, prin intermediul unei colege de liceu, inculpatul B.G. a cunoscut-o pe victima C.L.C. şi-n scurt timp au devenit prieteni.

În discuţiile purtate inculpatul B.G. i-a declarat martorei că are intenţii serioase, însă fiind lipșit de poșibilităţi financiare, i-a propus să meargă în Italia, unde să practice prostituţia, urmând ca sumele de bani obţinute să fie foloșite pentru achiziţionarea unor bunuri necesare pentru viaţa unui cuplu. Martora a refuzat propunerea, astfel că relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat.

în toamna anului 2003, victima C.L.C. l-a cunoscut pe inculpatul M.I. devenind prietena lui. Deşi inculpatul i-a propus martorei să meargă în Spania să se prostitueze, aceasta a refuzat în mod categoric, ceea ce l-a nemulţumit pe acesta, devenind agreșiv cu tânăra.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.N., aceasta constă în următoarele:

În cursul lunii mai 2003, victima B.G.M., ce era minoră la acea vreme, a cunoscut o tânără, pe nume L., într-o discotecă din municipiul Galaţi. Cele două tinere s-au împrietenit şi-n discuţiile pe care le-au purtat, a aflat că L. dorea să plece în Italia ca damă de companie şi că o poate ajuta şi pe ea să plec în acea ţară cu o altă prietenă, pe nume T.M., concubina inculpatului M.N.

Martora B.G.M. a fost de acord cu propunerea L., astfel că, în urma unei discuţii telefonice cu o altă tânără pe nume M. aflată în Italia s-a „aranjat" plecarea.

M. i-a mai spus la telefon martorei că îi va trimite bani pentru paşaport şi transport, urmând să-i fie restituiţi după ce va lucra ca damă de companie. Din Italia, M. a sunat-o din nou pe martoră, spunându-i că i-a trimis banii promişi prin șistemul W.U. pe numele prietenului ei M.N.

La data de 19 februarie 2003, după ce împlinise vârsta de 17 ani, martora B.G. a obţinut paşaportul turistic şi tot în acea zi, împreună cu L. a plecat spre Italia.

La Torino, cele două tinere au fost aşteptate de inculpatul M.N. zis N.M. Acesta le-a condus la o casă,din Torino unde a gășit-o pe M., în vârstă de 22 ani, spunându-le celor două tinere că nu vor lucra ca dame de companie, aşa cum fusese înştiinţate şi că vor practica prostituţia la stradă „într-un loc care se numeşte post" şi care-i aparţine inculpatului. De asemeni, inculpatul le-a mai spus că banii obţinuţi din practicarea prostituţiei vor fi împărţiţi în mod legal şi că, pentru acest lucru, le va așigura protecţia în „post". în șituaţia în care se afla, martora B.G.M. a acceptat să practice prostituţia în condiţiile stabilite de inculpat.

În momentul în care a ajuns în casa unde stătea M., martora B.G.M. a mai cunoscut şi alte tinere, printre care, R. de 17 ani din com. Băleni, jud. Galaţi, Ramona din com. Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi, L, din Bucureşti, A. din Jud. Galaţi, I. din Bacău, O. din Buzău şi alte fete, tinere care practicau prostituţia pe Via Corso Unita din Torino, banii obţinuţi, în totalitate erau daţi inculpatului M.N.

Martora a declara că pe zi câştiga între 500 şi 1000 euro, în funcţie de numărul clienţilor şi că, a practicat prostituţia pentru inculpat în perioada 23.09,2003-07 ianuarie 2001, când a fost depistată de carabinierii din Torino, oraş în care a fost reţinută şi apoi la data de 16 ianuarie 2004 returnată în România.

Mai arată martora că, prin practicarea prostituţiei a câştigat în jur de 40.000 euro, sumă ce i-a fost dată inculpatului M.N. prin intermediul prietenei sale, M..î

Venită în ţară, minora B.G.M., l-a telefonat pe inculpat, cerându-i să-i dea partea din bani, conform înţelegerii. Acesta i-a răspuns că, trebuie să vină în Italia, pentru a rezolva cu banii respectivi, spunându-i totodată că, va fi contactată de o persoană ce se va recomanda sub apelativul „I."

La câteva zile, persoana sub numele de Ion i-a telefonat spunându-i să se deplaseze la Cluj, unde o va transporta ilegal în Italia şi că o va costa 200 euro. Ascunsă în tirul condus de I., martora a ajuns în Italia unde s-a cazat la acelaşi imobil unde fusese anterior.

După revenirea la Torino, martora a practicat din nou prostituţia la „stradă" pe Via Corso Unita, împreună cu M., L., R. şi L. în favoarea şi sub protecţia inculpatului M.N.

După două săptămâni, inculpatul M.N. le-a mutat pe acestea în localitatea Peschiera de lângă Verona, locuind într-o casă închiriată, localitate unde a practicat prostituţia în favoarea şi sub protecţia inculpatului până la data de 25 mai 2004, câştigând în total suma de 15.000 euro, bani pe care i-a dat în totalitate inculpatului.

La data de 21 mai 2004 martora B.G.M. a fost din nou depistată de carabinieri, motiv pentru care a fost returnată în ţară la aceeaşi dată.

Şi de această dată, martora l-a contactat telefonic pe inculpat cerându-i să îi predea, conform înţelegerii banii, însă acesta la fel ca la prima solicitare, a invitat-o în Italia, fiind însă refuzat.

În cursul anului 2003, victima R.G.N. (fostă Manofu), ce avea vârsta de 17 ani, l-a cunoscut pe D.V. (fost B.) zis “S.”, (ce este fratele inculpatului M.I., fost B., zis “M.”), într-un restaurant de pe raza municipiului Galaţi. După 3-4 săptămâni, D.V. (fost B.), i-a propus martorei R.G.N. să meargă în Italia pentru a practica prostituţia şi că o va ajuta în acest sens.

Aceasta a acceptat propunerea, dar ulterior l-a cunoscut şi pe inculpatul M.I., care i-a făcut aceeaşi propunere, însă să se prostitueze sub protecţia lui, pentru că va câştiga mai mult. Martora a acceptat aceasta din urmă propunere, iar în perioada imediat următoare, inculpatul M.I. i-a achitat acestuia taxele necesare paşaportului turistic şi ulterior biletul de transport cu microbuzul pe relaţia Galaţi - Padova Italia.

Pe la sfârşitul lunii octombrie 2003 începutul lunii noiembrie martora R.G.N., a reuşit să obţină paşaportul turistic, act ce i-a fost luat de inculpat.

Ulterior, minora a fost condusă de inculpat intr-o staţie din cartierul Ţ., unde a fost urcata intr-un microbuz cu destinaţia Padova Italia. Cu această ocazie, inculpatul i-a predat tinerei paşaportul turistic și actele necesare pentru transport. La destinaţie tânăra a fost aşteptata de inculpatul M.N. și de o alta persoana pe nume O. zis „J." În momentul in care a ajuns la Padova, inculpatul M.N. a transportat-o și cazat-o pe martora R.G.N. (fosta M.), intr-o locuinţa din Verona şi că urmează să „lucreze" pentru el și nu pentru inculpatul M.I. în contul unei datorii.

Inculpatul M.N. la soșire i-a luat paşaportul martorei, ocazie cu care seșizase ca este minoră şi tot atunci a instruit-o ca in șituaţia in care va fi prinsa de carabinieri să îşi declare o alta identitate și sa nu spună ca lucrează pentru el. tot atunci i-a arătat și „postul" la stradă, unde urma sa se prostitueze dand-o in grija prietenei sale zisa M. Martora a precizat ca a practicat prostituţia timp de 2 luni şi ca banii pe care ii obţinea i-a împărţit in mod egal cu inculpatul M.N. iar din banii ce i s-au dat a achitat chiria şi celelalte cheltuieli pe care le făcea personal. În perioada respectiva mai arată martora la „post mai erau încă 5 tinere, care se prostituau in favoarea și pentru inculpatul M.N.

După 2 luni martora R.G.N. împreuna cu M., A. zisă „P." şi L. zisă „B." au fost mutate de inculpatul M.N. in oraşul Madova. In continuare timp de încă 2 luni, martora R.G.N. a practicat prostituţia in acelaşi „post" din localitatea Verona, sumele de bani astfel câştigate fiind împărţite cu inculpatul M.N.. Intr-una din zile martora R.G.N., M., I., I. au fost depistate de carabinieri in urma unei razii, acţiune ce a avut drept urmare internarea sa pe o perioada de 2 luni intr-un centru pentru străini. După eliberarea din acest centru, R.G.N. a mai practicat prostituţia timp de o săptămâna in favoarea inculpatului M.N., după care a fugit de la acesta, mergând la consulatul României din Milano, unde a obţinut titlul de călătorie, cu care a venit în tară.

În perioada de aproximativ 4 luni, cât a practicat prostituţia în favoarea şi sub protecţia inculpatului M.N., martora R.G.N. a precizat că i-a dat acestuia aproximativ 50.000-60.000 euro. După revenirea in România, R.G.N. a precizat că inculpatul i-a restituit paşaportul turistic, buletinul de identitate, precum și alte lucruri persoanele.

O altă victimă minoră, traficată a fost și R.L.C. (fostă V.) din com. Frumuşiţa, sat Ijdileni, jud. Galaţi născuta 2 noiembrie 1986. La începutul lunii septembrie 2003, prin intermediul martorului B.V. zis „V.", victima l-a cunoscut pe M.I. Aflând ca tânăra doreşte sa ajungă in Italia deşi era minoră și nu avea paşaport turistic, inculpatul s-a oferit sa o ajute cu condiţia sa practice prostituţia la stradă, sub protecţia sa.

Victima a acceptat, inculpatul i-a oferit cazare într-unui din apartamentele din municipiul Galaţi până la obţinerea paşaportului. Pe parcursul şederii sale in acel apartament, victima i-a cunoscut şi pe D.V. (fost B. zis “S.” şi S.V. zis S.C.). Ocazional în acel apartament a mai locuit şi o altă tânără, victima R.G.N.

M.I. şi S.V., intr-una din zile s-au deplasat cu cele două tinere la serviciul de Paşapoarte Galaţi, unde acestea au depus cererile de eliberare paşapoarte, care la sfârşitul lunii noiembrie au fost eliberate.

Raboveanu L. la data de 05 decembrie 2003 a părășit România cu destinaţia Verona-Italia, unde a fost aşteptată de inculpatul M.N. Acesta a cazat-o într-o locuinţă închiriată în oraşul respectiv, unde se mai aflau două tinere care se prostituau.

A doua zi a venit şi R.G.N., care împreună cu R.L.C. au început sa practice prostituţia la stradă, post, aparţinând inculpatului M.N. aflat pe o porţiune de drum numită „stradale", după ce in prealabil au fost instruite cu privire la tariful ce urma să îl practice.

Victima R.L. in circa 3 luni de şedere la Verona a obţinut din practicarea prostituţiei aproximativ 36 000 euro, din care 25.000 euro i-a dat lui M.N.

După cele trei luni, R.L. şi R.G. au fost mutate de inculpat în oraşul Mantova unde se afla deja o tânără cunoscută sub apelativul M., identificată ulterior ca fiind T.M. Aici tânăra R.L. nu s-a mai prostituat deoarece a constat că este însărcinată în trei luni, iar când sarcina a ajuns în luna a 8 s-a întors in România.

În anul 2001 victima L.M.C. (fosta T.) s-a stabilit împreuna cu familia în comuna Tuluceşti, jud. Galaţi. Sora acesteia T.M., în cursul anului 2000, 1-a cunoscut pe inculpatul M.N. care în scurt timp s-a deplasat cu aceasta in Italia, unde a practicat prostituţia.

Inculpatul M.N. având intenţia să o racoleze pentru acelaşi scop şi pe martora Leu M. (sora numnitei T.M.) s-a deplasat în mod repetat în comuna Tuluceşti, jud. Galaţi oferindu-i acesteia diferite cadouri pentru ca in final să reuşească închegarea unei relaţii de prietenie.

După un anumit timp, inculpatul i-a propus martorei să meargă în excurșie in Italia, împreună cu prietena sa P.I.M. Tânăra a acceptat propunerea întrucât comportamentul inculpatului nu i-a creat suspiciuni.

După ce inculpatul i-a scos paşaportul martorei în cursul lunii iulie 2005, acesta s-a deplasat la locuinţa părinţilor acesteia, spunându-le că L.M.C. urma să meargă in excurșie in Italia in vizită la sora sa. Părinţii au fost de acord, crezând ca acesta este o persoana de încredere.

La data de 29 iulie 2005, prin punctul de trecere a frontierei Cenad, martora a părășit România şi a ajuns în oraşul Verona din Italia, fiind aşteptata de un prieten al inculpatului, care a cazat-o intr-un imobil din localitatea Mantova.

După aproximativ 2 săptămâni în imobilul respectiv a sosit şi inculpatul M.N., care a mai adus două tinere pe nume I. şi A.M.

La scurt timp după soșirea sa, inculpatul i-a cerut tinerei L.M. sa înceapă sa practice prostituţia la strada, fiind instruită de modul de acostare a clienţilor şi de stabilirea tarifelor de către o alta tânăra A.M.

În teren L.M. a fost data in grija unei tinere cunoscute sub porecla de B., pana când va învăţa să se descurce in limba italiana.

Martora a practicat prostituţia timp de aproximativ 6 zile, perioada in care a obţinut suma de aproximativ 200 de euro, care a fost însuşită in mod integral de inculpat. In toata aceasta perioada inculpatul i-a cerut martorei sa întreţină raporturi sexuale cu un cetăţean italian cunoscut sub numele de G.

Dat fiind faptul că martorei expira perioada de şedere legală in Italia, aceasta fiind și bolnavă i-a cerut inculpatului să o ducă în tara. În aceste condiţii martora a intrat in România la data de 15 octombrie 2005, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac. Ajunsă in municipiul Galaţi, martora a fost cazata, intr-o garsoniera din cartierul M., unde a stat circa 3 zile, reuşind in cele din urma să plece la părinţii săi din comuna Tuluceşti, jud Galaţi.

Una din victimele minore traficate de membrii grupului infracţional, care a fost racolată de inculpatul M.I. şi exploatată de inculpatul M.N. a fost şi victima G.V. audiată sub identitate protejată.

În cursul lunii septembrie 2003, martora era elevă şi avea intenţia să fugă de acasă în Italia, pentru a câştiga bani. Prin intermediul unei cunoştinţe comune, victima l-a cunoscut pe M.I. Iniţial, inculpatul a cazat-o într-un apartament din cartierul M., ulterior i-a schimbat locaţia, într-un alt apartament din municipiul Galaţi.

Cu această ocazie, victima l-a cunoscut şi pe S.V., căruia i-a predat cartea de identitate şi certificatul de naştere.

În apartamentul respectiv, victima a cunoscut-o pe o altă minoră R.G.N., iar la sfârşitul lunii septembrie 2003 cei doi, împreună cu minora s-au deplasat la Serviciul de Paşapoarte Galaţi, unde acesta a depus cerere de eliberarea paşaportului turistic. Deşi părinţii victimei, nu îşi dăduse acordul, inculpatul a „rezolvat problema", cel mai probabil prin intermediul unei procuri notariale false.

După ridicarea paşaportului, la începutul lunii decembrie 2003, victima a fost îmbarcată într-un microbuz cu destinaţia Italia, plata transportului fiind achitată de inculpatul M.N.

În Italia, victima a ajuns în oraşul Verona, unde s-a cazat într-un apartament, iar a doua zi a început să se prostitueze „la stradă", tarifele fiind de 30 euro pentru actul sexual desfăşurat în autoturismul clientului şi respectiv 100 euro pentru relaţiile sexuale întreţinute în camera de hotel, locaţie unde se mai aflau alte două fete care se prostituau în folosul lui, printre care şi concubina sa „M.", identificată ulterior în persoana numitei T.M.

Victima s-a prostituat aproximativ o lună de zile, timp în care a reuşit să strângă suma de 9.000 lei, pe care i-a dat-o inculpatului M.N., moment în care a şi realizat că „lucrează" pentru acest inculpat şi nu pentru inculpatul M.I. Din suma respectivă, inculpatul i-a restituit victimei, jumătate.

În luna februarie 2004 în urma unor razii efectuate de poliţia italiană, inculpatul M.N. le-a mutat pe victimele G.V., R.G.N. şi T.M. în oraşul Mantova unde le-a cazat într-o nouă locuinţă, acestea continuând să se prostitueze.

În acea locuinţă, inculpatul M.N. a mai adus încă două tinere, ambele purtând numele de „Ionela", iar ulterior au mai venit „A.", „M.", „O." din Oneşti şi o tânără din Focşani, care s-au prostituat în folosul inculpatului M.I.

După circa o lună, victima G.V. a fugit de la inculpatul M.N.

În perioada cât s-a prostituat „la stradă", în oraşul Montava, victima a obţinut circa 6.000 euro, suma ce a fost împărţită în mod egal cu inculpatul.

O altă victimă exploatată a fost tânăra L.V.R., care prin intermediul unei colege de liceu, în cursul anului 2001 l-a cunoscut pe inculpatul B.G., zis “C.”, cei doi devenind prieteni. Ulterior 1-a cunoscut şi pe inculpatul M.I. şi S.V.

După mai multe întâlniri, inculpatul B.G. a început să pretindă că este îndrăgostit de martoră, că are intenţii serioase, în sensul că dorea să se căsătorească cu aceasta, dar nu avea banii necesari întemeierii unei familii şi achiziţionării bunurilor necesare unui cuplu.

Pe fondul acestor discuţii, inculpatul B.G. i-a cerut martorei să meargă în Italia, unde să practice prostituţia, urmând ca banii obţinuţi din această modalitate să fie foloșiţi pentru achiziţionarea bunurilor necesare traiului în comun.

Martora i-a reamintit inculpatului că este minoră şi pentru a putea părăși România, era nevoie de acordul unuia dintre părinţi, însă inculpatul a așigurat-o, că de această „problemă" se va ocupa inculpatul M.I.

În zilele următoare tânăra însoţită de inculpatul M.I. s-a deplasat la Serviciul de Paşapoarte din Municipiul Galaţi, unde a depus actele necesare eliberării documentului de călătorie.

După ridicarea paşaportului, tânăra împreună cu o altă fată pe nume „D." şi cu inculpatul M.I. au plecat în Italia, unde în localitatea Torino, au fost aşteptate de B.M., fratele inculpatului M.I. (fost B.), acesta cazându-i într-un imobil în care se mai afla şi martora A.E.

Martora a obţinut prin practicarea prostituţiei peste 5.00 euro, bani care au fost însuşiţi integral de B.G.

După o perioadă nu prea lungă de timp, martora L.V.R. şi cu tânăra D., au fost transportate de inculpatul M.I. în Spania, unde au practicat prostituţia în clubul „ L.F." din localitatea La Coruna, fiind supravegheate de inculpata J.A.G., care le-a şi „instruit" cu privire la tarifele ce urmau a fi practicate, cât şi la modul de evidenţiere a banilor obţinuţi.

Banii astfel obţinuţi erau predaţi în totalitate inculpatului M.I., iar când acesta nu era în Spania, banii erau colectaţi de inculpata J.A.G. şi trimişi în ţară aceluiaşi inculpat.

Martora L.V.R. a practicat prostituţia în clubul „L.F." aproximativ trei luni de zile, interval în care a obţinut suma de aproximativ 30.000 euro, bani însuşiţi integral de gruparea infracţională, eoarece patronul clubului i-a interzis să mai practice prostituţia pentru că, aflaseră ce vârstă avea şi deci era minoră, martora l-a contactat pe inculpatul M.I., cerându-i să-i găsească un alt club. Acesta i-a răspuns că trebuie să vină în Italia la Torino, deplasare pe care a făcut-o, unde s-a întâlnit cu B.M. în această localitate, martora a început să practice prostituţia în „postul" deţinut de inculpat pe Via Corso Unite din Italia.

Pe perioada cât a practicat prostituţia în cel de al doilea interval de timp în localitatea Torino, martora a obţinut suma de 2.000 euro, care a fost însuşită integral de membrii grupării infracţionale.

O altă minoră exploatată sexual de membrii grupării infracţionale a fost şi victima S.E. din com. Slobozia Conachi, jud. Galaţi.

Aceasta îi cunoştea de mai mult timp pe fraţii M.I. şi D.V. (fost B.). în vara anului 2006, minora S.E. şi-a exprimat dorinţa de a pleca în străinătate, intenţie de care a aflat şi inculpatul D.V.

Intenţia tinerei era de a ajunge în Italia la rudele sale, însă inculpatul i-a propus şi-n acelaşi timp s-a obligat că o va ajuta în demersul său, însă în Italia urma să se prostitueze, pentru a putea câştiga sume mari de bani. D.V. s-a ocupat de obţinerea paşaportului plătindu-i totodată taxele, cât şi contravaloarea de transport pe ruta Galaţi - Verona. La destinaţie, S.E. a fost aşteptată de o altă tânără pe nume A. care a condus-o la hotelul B., unde a cazat-o.

Martora S.E. nu a reuşit să practice prostituţia, deşi i se stabilise locul unde trebuia să se șitueze, iar banii obţinuţi trebuiau predaţi lui M. şi S.

Iniţial, audiată în instanţă martora şi-a retractat declaraţia, dar în urma cercetărilor privind fapta de mărturie mincinoasă a solicitat reaudierea în instanţă şi a menţinut declaraţi dată în faza urmăririi penale.

Din probele administrate in cursul urmăririi penale cu referire expresă la depoziţiile martorilor a rezultat că inculpatul M.I. era preocupat în mod constant în a investi banii obţinuţi din activitatea infracţională în dobândirea de bunuri prin intermediul fraţilor săi şi tatălui acestuia B.E., pentru a ascunde și dișimula provenienţa ilicita a sumelor de bani.

Astfel, spălătoria auto din municipiul Galaţi, dobândită prin cumpărare, a fost trecută pe numele tatălui său B.E., deşi negocierea preţului şi plata a fost făcută de M.I., iar de administrarea spălătoriei se ocupa sora acestuia B.L., șituaţie ce rezultă din declaraţia martorilor N.N. şi M.J.

Tot în acest sens, se are în vedere şi declaraţia martorilor G.M. şi M.V., care au arătate, că în mod efectiv inculpatul M.I. se ocupa de spălătoria auto.

Pe data de 07 mai 2007, când cercetările erau în plină desfăşurare spălătoria a fost înstrăinată unei alte persoane, cu scopul de a nu se putea aplica sechestrul așigurător.

O altă manifestare de dișimulare a sumelor de bani obţinuţi din activitatea infracţională constă în faptul că autoturismul, a fost înmatriculat pe numele unei alte persoane, prieten cu inculpatul şi anume N.P., autovehiculul fiind foloșit în exclușivitate de membrii familiei sale.

Ulterior, pentru a o determina pe martora M.I.D. să nu facă declaraţii complete în faţa organelor judiciare, i-a cerut martorului N.P. să-i înstrăineze acestei tinere autoturismul.

Cu privire la atitudinea inculpatului M. (fost B.) I. pe parcursul procesului penal, s-a reţinut că acesta în mod constant a refuzat să dea declaraţii în faza urmăririi penale, iar în faza cercetării judecătoreşti, in prima rejudecare a cauzei, a negat comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În prezentul ciclu procesual inculpatul M.I. a solicitat sa fie judecat in procedura prevăzuta de art. 320 * C. proc. pen. și ca urmare a respingerii acestei cereri, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, nefiind de acord sa mai dea declaraţii in aceasta faza a procesului.

În prima rejudecare a cauzei, (când de altfel a dat și șingurele declaraţii) inculpatul M.I. a susţinut că, activitatea sa s-a limitat la un ajutor dezinteresat dat acelor tinere din România, care nu aveau nici o perspectivă de a munci în ţară şi-n consecinţă doreau să-şi caute un loc de muncă în străinătate.

A mai arătat că acestor tinere nu le-a îngrădit libertatea de mişcare, nu le-a forţat, obligat să practice prostituţia, nu le-a supravegheat, nu le-a promis locuri de muncă şi nici nu le-a dus în eroare cu privire la activitatea ce urma a o desfăşura în afara ţării. A susţinut că a plecat în Spania, deoarece concubina sa J.A.G., la acea vreme era deja în ţara respectivă din anul 2002, unde avea un loc stabil de muncă.

Referitor la declaraţiile date de martori, inculpatul M.I. a arătat că acestora li s-a sugerat ce anume să declare, iar cu privire la investiţiile reţinute în rechizitoriu susţine că nu-i aparţin, spălătoria fost dobândită în mod legal de tatăl său, iar în străinătate a lucrat în mod ocazional ca paznic, apoi în construcţii, cât şi alte domenii.

Apărările inculpatului M.I. au fost înlăturate de instanţa, conform art. 69 C. proc. pen., acestea fiind infirmate din probele administrate pe parcursul întregului proces penal.

Prima instanţă a reţinut că victimele infracţiunilor de trafic de persoane și minori dar și martorii audiaţi, au arătat modul iniţial de operare a inculpatului şi anume identificarea victimelor vulnerabile (in special minore certate cu părinţii, ori provenind din familii sărace, lipșite de poșibilităţi financiare și deci dornice de obţinerea de câştiguri rapide și importante, sau tinere fara locuri de munca ori perspectiva de a găși ceva de lucru in tara noastră, victime naive având in vedere și vârsta lor, care se și îndrăgosteau de inculpaţi) apropierea de aceasta, fără un scop anume, ca ulterior să închege relaţii de prietenie, cu propuneri de căsătorie şi sub motivul neceșităţii unui trai în comun fără neajunsuri din punct de vedere material-financiar să-i propună tinerei practicarea prostituţiei, în folosul cuplului.

În ceea ce priveşte pe inculpatul B.G., acesta în prima fază a cercetărilor a declarat la data de 04 mai 2007 (fila 65 vol. IX u.p), că a fost plecat în perioada 2003-2007 în Italia şi Spania, unde s-a ocupat cu furturi de maşini, iar în ceea ce priveşte activitatea fratelui, său M.I., reţinută în rechizitoriu, nu a dorit să dea declaraţii, pentru ca ulterior să se sustragă de la urmărirea penală şi cercetărilor de judecată.

Inculpatul M.N. a dat declaraţii în faza de urmărire penală şi a judecăţii arătând că l-a cunoscut pe inculpatul M.I. anterior anului 2001, în penitenciar, când executa o pedeapsă privativă de libertate şi că, a rămas amic cu acesta, iar după ce au fost puşi în libertate se mai întâlneau, însă în mod ocazional.

A mai arătat că inculpatul M.N., că în baza acestor relaţii, în perioada 2004-2005 a cumpărat de la sora inculpatului M.I., un autoturism.

Cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul M.N. nu a recunoscut nici una, susţinând că, nu a ajutat nici o persoană să obţină paşapoarte pentru a pleca în străinătate, alte persoane pe care le cunoştea nu aveau asemenea preocupări. Activitatea lui în Italia cât şi în alte ţări din occident consta în aceea de a fura autovehicule, iar uneori, mai desfăşura şi alte munci ocazionale.

În această cauză inculpatul a solicitat şi i s-a admis judecata în condiţiile art. 320x C. proc. pen., a recunoscut faptele in totalitate şi nu a solicitat alte probatorii cu excepţia celor de la urmărirea penala, care oricum îl incriminau.

Din declaraţiile date de martorii audiaţi cât şi din depoziţiile victimelor, rezultă că inculpatul M.N. se preocupa de obţinerea paşapoartelor pentru tinerele ce urmau să plece din ţară, toate taxele fiind suportate de acesta.

Pe de altă parte, inculpatul nu a justificat provenienţa sumelor de bani, pentru bunurile mobile şi imobile dobândite în perioada de referinţă, ceea ce duce la concluzia, de altfel ce rezultă şi din probele aflate la dosar că, sumele de bani dobândite prin practicarea prostituţiei de către tinere, erau investite în lucrurile respective, având astfel o provenienţă ilicită.

Inculpata J.A.G. a dat declaraţii detaliate în faza de urmăririi penale, arătând activitatea în care a fost angrenată de inculpatul M.I., cu care a avut şi relaţii de concubinaj, prevalându-se în faza cercetării judecătoreşti de dreptul de a tăcea. Nici la cea de-a doua rejudecare în fond inculpata nu s-a prezentat pentru audiere.

Aceasta a solicitat prin apărător, achitarea ei conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., susţinându-se că aceasta nu poate avea dublă calitate, şi de victimă şi de inculpată - pentru aceeaşi activitate desfăşurata.

A mai precizat că ea a fost victima inculpatului M.I. şi a grupării infracţionale conduse de acesta, că la data la care s-au cunoscut era minora, părinţii acesteia erau în divorţ şi deci trecea printr-o șituaţie mai grea şi că prin diverse manopere executate de inculpatul M.I., a ajuns să se îndrăgostească de acesta şi să se prostitueze în folosul lui la fel ca toate celelalte victime din prezenta cauza. A solicitat a se avea în vedere că niciuna dintre cele 25 victime nu a fost trimisă în judecată şi inculpata, deşi activitatea acestora era asemănătoare cu cea desfăşurată de victima J.A.G.

Pe de alta parte a solicitat a se observa că activitatea desfăşurată de J.A.G. nu se poate circumscrie elementului material al infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât în speţă nu există dovezi că aceasta ar fi îndemnat " sau înlesnit practicarea prostituţiei de către vreuna dintre celelalte victime şi nici nu rezultă că ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către celelalte victime.

Tribunalul a reţinut că şi acuzaţia adusă inculpatei J.A.G. este întemeiată, deşi aceasta a negat-o.

Astfel, s-a reţinut că victimele V.A., M.I., T.M., M.I.D., L.V. și A.E., au descris fiecare în ce a constat activitatea inculpatei J.A.G.: fie că le supraveghea pe unele dintre acestea, fie le primea la soșirea din ţară, le oferea cazare în hotelul în care aveau deja camerele rezervate, le descria activitatea pe care acestea urmau să o efectueze, respectiv le spunea unde anume sunt „posturile" în care victimele urmau să „lucreze" şi le detalia costurile practicate, colecta banii de la victime şi-i triraitea inculpatului M.I. în ţară, ba chiar se afla şi în poseșia paşapoartelor unora dintre victime.

S-a mai reţinut că, în faza primelor cercetări J.A.G. a recunoscut atât că a practicat prostituţia în interesul grupului infracţional condus de inculpatul M.I., dar a şi supravegheat şi dirijat activitatea tinerilor care practicau prostituţia la îndemnul şi sub influenţa lui M.I., că a colectat banii obţinuţi din asemenea practici, sume ce erau predate aceluiaşi inculpat.

Rezultă din cele expuse că J.A.G. nu era o șimplă prostituată, ca şi celelalte victime ale traficului de persoane, ci era omul de încredere a inculpatului M.I. şi că practic în acea perioadă inculpatul M.I. i-a delegat ei toate atribuţiile pe care le avea acesta în cadrul grupului, acesta fiind plecat în tara pentru a racola alte tinere.

Tribunalul a apreciat că activităţile desfăşurate de J.A.G. descrise anterior realizează latura obiectivă a infracţiunii de proxenetism, în forma înlesnirii practicării prostituţiei, ceea ce presupune ajutarea, în orice mod, a practicării prostituţiei de către altă persoane.

Înlesnirea practicării prostituţiei constituie unul din cele 3 elemente materiale alternative ale laturii obiective a infracţiunii de proxenetism şi este suficientă dovedirea acestei activităţi pentru ca fapta să constituie infracţiune, indiferent dacă inculpata a obţinut ori nu foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei.

Pe de altă parte cele două calităţi ale numitei J.A.G. în acest proces nu se exclud. Aceasta este victima traficului de minori exercitat de inculpatul M.I. asupra sa, în condiţiile descrise de apărare, respectiv profitând de vulnerabilitatea victimei care se afla într-o șituaţie familială grea datorită divorţului părinţilor şi de naivitatea acesteia, determinată şi de vârsta fragedă, fiind minoră, dar este şi acuzată, întemeiat de faptul că a ajutat la practicarea prostituţiei, prin modalităţile anterior menţionate, pe victimele V.A., M.I., T.M., M.I.D., L.V. şi A.E.

Celelalte susţineri ale apărării cu privire la integrarea inculpatei victime J.A.G., la împrejurarea că a reuşit să iasă de sub influenta inculpatului M.I. şi să-şi facă o viaţă decentă, absolvind o facultate de medicină şi maşterul în acelaşi domeniu, sunt aspecte care urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Pentru toate acestea, prima instanţă a reţinut că toate acuzaţiile aduse celor 4 inculpaţi sunt întemeiate, vinovăţia acestora fiind dovedita cu plângerile și declaraţiile părţii vătămate T.M., declaraţiile celorlalte 25 victime, ale martorilor, acte transfer sume de bani, procese-verbale de percheziţie, acte de proprietate bunuri imobile şi imobile, declaraţiile inculpaţilor la urmărirea penală, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice dintre inculpaţi.

Din examinarea fişelor de caziere judiciare se constată că inculpaţii B.G. şi J.A.G. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Inculpatul M.I. a mai fost condamnat la 5 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 1037 din 06 aprilie 1998 a Judecătoriei Galaţi şi a executat-o în perioada 2 decembrie 1996 până la 16 februarie 2000, rămânându-i un rest de 645 zile, rest ce urma să expire la data de 01 decembrie 2011, astfel că, pentru activităţile infracţionale ale acestuia care s-au consumat după această dată, inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar pentru cele consumate înainte de acest moment inculpatului îi sunt aplicabile disp. art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul M.I. mai are pe rolul Tribunalului Galaţi Dosarul nr. 3146/121/2012 în care este trimis în judecată pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) şi art. 14 alin. (1) lit. c), ambele din Legea nr. 143/2000, dosar în care inculpatul este arestat preventiv, fiindu-i înlocuită măsura obligării de a nu părăși ţara cu cea a arestării preventive.

Şi pe rolul Judecătoriei Galaţi inculpatul M.I. mai are un dosar penal în care, de asemenea, este arestat preventiv pentru un accident de circulaţie soldat cu decesul a doua persoane şi vătămarea corporală a altor trei, plus părășirea locului accidentului.

S-a reţinut că inculpatul M.N. a mai fost condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 368 zile închisoare, prin sentinţa penală nr. 366 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului Galaţi, pedeapsă pe care a executat-o până la 21 noiembrie 2001, restul rămas neexecutat, de 1.616 zile, urmând a se împlini la data de 1 noiembrie 2006.

Având în vedere că toate infracţiunile au fost comise de inculpat până la momentul împlinirii restului de pedeapsă rămas neexecutat, acesta la momentul consumării tuturor infracţiunilor din prezenta cauză, se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, la cercetarea judecătorească inculpatul a depus la dosar înscrisuri din care a rezultat că în prezent inculpatul se află în executarea pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 834/2011 a Tribunalului Galaţi şi a solicitat contopirea acestor pedepse, conșiderând că sunt aplicate pentru infracţiuni concurente.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.I., care în perioada cuprinsă între vara anului 2000 şi luna ianuarie 2003 s-a asociat cu inculpaţii B.G. (fratele său) şi M.N., precum şi cu învinuiţii D.V., B.M. și S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în perioada 29 ianuarie 2003 - ianuarie 2007 a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.G. și M.N., şi cu învinuiţii D.V., B.M. şi S.V., în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism şi pentru a obţine foloase materiale ilicite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada decembrie 2001-ianuarie 2007, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat, cazat şi transportat în Spania şi Italia şi a cazat în aceste ţări cinci tinere majore, respectiv pe victimele L.C., O.I., T.M., I.M. și A.E., în scopul exploatării acestora prin însuşirea în mare parte a câştigurilor obţinute de acestea, prin practicarea prostituţiei, inculpatul acţionând asupra victimelor prin activităţi de inducere în eroare, constrângere fizică sau morală, precum şi prin lipșirea de libertate a acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în forma continuată, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada decembrie 2001-ianuarie 2007, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin foloșirea aceloraşi modalităţi de operare, respectiv prin constrângere fizică sau morală, lipșire de libertate ori inducerea în eroare, a racolat, cazat şi obţinut foloase ilegale substanţiale de pe urma practicării prostituţiei de către 14 victime minore, respectiv: S.A.M., M.I.D., M.I.D., C.M., P.N., C.A.A., P.D., P.T., C.L.C., R.G.N., R.L.C., G.V., L.V.R. şi J.A.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, în forma continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a Il-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că această faptă a fost comisă de inculpat împreuna cu ceilalţi membrii ai grupului infracţional, acţionând asupra victimelor minore prin violentă, ameninţare ori inducerea în eroare cu privire la motivul pentru care le transporta în străinătate, acestea fiind practic obligate să se prostitueze în folosul grupării infracţionale, rezultă că încadrarea juridică dată acestei fapte prin rechizitoriu este temeinică şi nu se impune schimbarea acesteia, în sensul solicitat de apărătorul inculpatului M.I. cu ocazia cuvântului înaintea dezbaterilor.

Tribunalul nu a primit favorabil cererea acestui inculpat, de a nu se ţine seama la încadrarea juridica a acestei fapte de modificările aduse Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005, întrucât fapta de trafic de minori a fost comisă în forma continuată, s-a consumat în ianuarie 2007 şi la acest moment Legea nr. 678/2001 era deja modificată prin ordonanţa din 2005, deci corect s-a avut în vedere la încadrarea juridică legea existentă la momentul consumării infracţiunii continuate, având în vedere principiul activităţii legii penale, prevăzut de art. 10 C. pen.

Art. 13 C. pen. invocat de apărătorul inculpatului M.I. nu-i dă dreptul acestuia de a alege încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului.

În consecinţă, instanţa a respins cererea inculpatului M.I., prin apărător de schimbare a încadrării juridice în ce priveşte această faptă, în sensul de a înlătura din încadrarea juridică reţinută în actul de seșizare alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001.

În perioada cuprinsă între vara anului 2000-decembrie 2001 şi în perioada noiembrie 2002- vara anului 2003, a recrutat, constrâns, înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către victimele B.I. (minora), N.N. și V.A.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada octombrie 2003-ianuarie 2007, din banii proveniţi din infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, a achiziţionat, prin intermediul tatălui sau, B. Ene, imobilul şi terenul aferent din mun. Galaţi, totodată alimentând din sumele provenite din comiterea aceloraşi infracţiuni activul SC A.D.R.A SRL Galaţi, administrată de sora inculpatului M.I., numita B.L., în scopul ascunderii şi dișimulării provenienţei ilicite a sumelor obţinute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Faptele inculpatului B.G. care, în perioada ianuarie 2001-ianuarie 2003 s-a asociat cu ceilalţi inculpaţi în scopul comiterii de trafic de persoane şi proxenetism, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.

Pentru perioada 29 ianuarie 2003 - ianuarie 2007, faptele de iniţiere şi aderare la un grup infracţional, se încadrează în dispoziţiile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Pentru infracţiunile de trafic de persoane comise în perioada iulie - septembrie 202, inculpatului i se aplică disp. art. 12 alin. (1), (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.,- victime L.C. şi O.I.

Faptele aceluiaşi inculpat, comise în perioada 2001-2003 asupra minorelor S.A.M., M.I.D., C.L.C. şi L.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza I și a II-a, faptul că a înlesnit practicarea prostituţiei şi a obţinut foloase materiale, fără a întrebuinţa constrângerea victimelor, încadrarea juridică va fi cea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. Se va avea în vedere că, inculpatul este recidivist.

În ceea ce priveşte pe inculpatul M.N., aceasta a sprijinit grupul infracţional în perioada iulie-august 2002, fapta sa, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru perioada 29 ianuarie 2003-iulie 2005 când a iniţiat şi a aderat la un grup infracţional, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru traficarea persoanelor prin racolare, cazare şi transport în Italia, constrângere, intervenţii pentru obţinerea documentelor de călătorie - pentru minorele R.G.N., B.G., R.C.L., M.I.D., G.V. şi L.M.C., faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), teza I și a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta acestuia, de a înlesni practicarea prostituţiei, activitate din care a obţinut foloase materiale, fără a întrebuinţa constrângerea victimelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen.

Faptele inculpatei J.A.G. care a acţionat în mod repetat, în perioada mai 2002-aprilie 2003, ajutând la practicarea prostituţiei pe victimele V.A., M.I., T.M., M.I. D., L.V. şi A.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Având în vedere că inculpaţii M.I., M.N. şi B.G. au comis mai multe infracţiuni, mai înainte de a interveni condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, acestora li s-a aplicat disp. art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul real de infracţiuni.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, dar şi persoana inculpaţilor, atitudinea acestora pe parcursul întregului proces penal.

S-a reţinut că faptele săvârşite de inculpaţi prezintă un pericol social ridicat, având în vedere consecinţele pe care le generează acest gen de infracţiuni. Pericolul social ridicat mai rezultă din modalitatea comiterii faptelor, prin exercitarea de violenţe, ameninţări, multitudinea faptelor comise, a persoanelor traficate, vârsta acestora şi perioada mare de timp în care inculpaţii au acţionat, caracterul continuat al faptelor, scopul urmărit de inculpaţi, respectiv obţinerea unor beneficii materiale importante prin exploatarea unor tinere minore.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că inculpaţii M.I. (fost B.) şi M.N. anterior au mai comis fapte penale. Aceste împrejurări duc la concluzia că aplicarea unor pedepse cu executarea în penitenciar pentru inculpaţii M.I., M.N. şi B.G. dau eficienţă criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi totodată, pedeapsa îşi va atinge scopul prev. de art. 52 C. pen.

Pentru inculpatul M.N., instanţa a avut în vedere ca acesta a fost judecat în procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. și conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepselor de la care a pornit instanţa fiind reduse cu o treime.

Pentru inculpata J.A.G. s-a avut în vedere modul cum a fost atrasă de inculpaţi în comiterea faptelor, dar şi gradul redus de participare a acesteia şi nu în ultimul rând, faptul că în prezenta a absolvit Facultatea de Medicina și îşi continuă studiile de pregătire într-o specialitate medicală.

Pentru această inculpată, prima instanţă a conșiderat că aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată, în condiţiile prev. de art. 81, 82 C. pen., dă satisfacţie funcţiilor şi scopului prev. de art. 52 C. pen. Alături de pedeapsa principală s-au stabilit şi pedepse complementare privind interzicerea unor drepturi.

Având în vedere data consumării prezentelor infracţiuni şi data comiterii infracţiunilor aplicate inculpatului M.N. prin sentinţa penala nr. 834/2011 a Tribunalului Galaţi, raportat la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 834/2011 respectiv 24 aprilie 2012, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie nr. 1277, instanţa a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente şi în consecinţă a procedat la contopirea acestor pedepse în conformitate cu disp. art. 36 C. pen.

În ce-l priveşte pe inculpatul M.I., având în vedere că a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în lipsă, la data de 01 februarie 2.013, iar mandatul a fost confirmat după audierea sa la termenul din 22 februarie 2013, conform art. 88 C. pen., prima instanţă a dedus această perioadă din durata pedepsei, dar şi perioada anterioară, cu începere de la 04 mai 2007 până la data punerii sale în libertate la 11 iunie 2010.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului M.I.

Având în vedere că inculpatul B.G. a fost arestat în lipsă, prin mandatul de arestare preventivă din 10 mai 2007 emis de Curtea de Apel Galaţi, însă nici până la data pronunţării prezentei acest mandat nu a fost pus în executare, inculpatul nefiind prins, tribunalul a menţinut acest mandat de arestare preventiva, până la rămânerea definitiva a prezentei sentinţe.

Şi inculpatei J.A.G. urmează a i se deduce perioada de o zi de reţinere, din durata pedepsei.

S-a luat act că șingura victimă a infracţiunii de trafic de persoane care a participat la proces în calitate de parte vătămata, respectiv T.M. nu s-a constituit parte civila.

De asemenea, victima Ionescu (fosta M.) I.D. s-a prezentat la instanţă la ultimul termen de judecata, 22 februarie 2013 când s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale, solicitând doar obligarea inculpatului M.I. la plata acestora.

Tribunalul a reţinut că aceasta a suferit un prejudiciu nepatrimonial ca urmare a traumelor produse de activitatea inculpatului M.I., aşa cum rezultă şi din înscrisul depus de la pșihologul de recuperare al acesteia, însă cuantumul daunelor morale solicitat este exagerat, deoarece rolul daunelor morale este acela de a recunoaşte o suferinţă şi de a încerca compensarea acesteia şi nu de îmbogăţire fără justă cauză.

Fata de aceste criterii, tribunalul l-a obligat pe inculpatul M.I. la plata unei sume cu titlu de daune morale către partea civilă I.I.D., respingând celelalte pretenţii solicitate cu acest titlu, ca nefondate.

A constatat că celelalte victime ale infracţiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori nu şi-au exprimat voinţa de a participa la proces în calitate de părţi vătămate şi nici nu s-au constituit părţi civile.

Inculpatului M.I., în baza art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea 656/2002, cu referire la art. 118 C. pen. i s-a confiscat suma de 60.000 euro reprezentând contravaloarea spălătoriei auto achiziţionată de acesta pe numele părinţilor săi.

Sumele obţinute ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane și proxenetism, în baza art. 329 alin. (4) teza a II-a cu referire la art. 118 lit. a) C. pen. au fost confiscate de la inculpaţi astfel: de la inculpatul M.I. în temeiul art. 329 alin. (4) teza a II-a cu referire la art. 118 lit. a) C. pen. i s-a confiscat suma de 170.000 euro; de la inculpatul M.N. suma de 137.000 euro, iar de la inculpatul B.G. a suma de 30.000 dolari USA şi 16.000 euro.

S-a menţinut măsura de indisponibilizare a bunurilor dispusă în faza de urmărire penală astfel:

- blocarea conturilor deschise la SC R.B. SA Galaţi pentru inculpatul M.I.;

- indisponibilizarea unui autoturism, aparţinând inculpatului M.N., conform ordonanţei din 03 octombrie 2007;

- indisponibilizarea unui imobil (apartament) situat în municipiul Galaţi aparţinând inculpatului B.G.

Având în vedere că măsurile așigurătorii se instituie în vederea reparării pagubei ori a plaţii amenzii, iar inculpata J.A.G. nu se regăseşte în niciuna dintre aceste șituaţii, a dispus a se ridica toate masurile așigurătorii instituite în cursul urmăririi penale asupra conturilor acesteia.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpaţii M. (B.) I., B.G. şi J.A.G., precum şi partea civilă I. (M.) I.D.

În cursul judecăţii în apel, prin încheierea din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Galaţi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis la data de 10 mai 2007 (în cursul urmăririi penale), privind pe inculpatul B.G.

La termenul de judecată din data de 31 mai 2013 - primul termen cu procedura completă - inculpatul B.G. a cerut să se i-a act de faptul că îşi recunoaşte vinovăţia şi a solicitat că judecata să se desfăşoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Prin motivele de apel formulate în scris Parchetul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe, sub următoarele aspecte:

- prima instanţă a procedat în mod greşit la contopirea, în baza art. 33 lit. b) C. pen., a tuturor pedepselor aplicate inculpatului M.I. pentru infracţiunile deduse judecăţii, neţinând cont de faptul că unele dintre infracţiuni au fost săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar altele au fost săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 103 din 06 aprilie 1998 a Judecătoriei Galaţi;

- în cazul inculpaţilor M. (B.) I., B.G. şi M.N., care au săvârşit infracţiunea de trafic de minori, s-ar fi impus aplicarea pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii dreptului de a fi tutore sau curator, prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.;

- privitor la inculpatul B.G., prima instanţă a omis să deducă din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive, de 24 de ore, din ziua de 04 mai 2007;

- pedepsele aplicate inculpatului B.G. sunt prea reduse în raport cu gradul de pericol social al faptelor şi cu împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii.

Inculpatul M. (B.) I., prin apărătorul ales, a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală, sub următoarele aspecte:

- hotărârea apelată nu este motivată în mod corespunzător, astfel că s-ar impune desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare;

- în mod greşit prima instanţă a respins cererea inculpatului, privind aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.;

- prima instanţă a încălcat principiul neagravării șituaţiei în propria cale de atac, aplicându-i inculpatului pedepse mai mari decât cele aplicate prin hotărârea pronunţată la prima judecată în fond, deşi respectiva hotărâre a fost atacată cu apel numai de inculpat;

- în mod greşit prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului, privind pe victimele C.A.A., P.D. şi P.N. constituie acte materiale ale infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 676/2001; în realitate, aceste fapte au fost săvârşite fără a foloși constrângerea, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- cu excepţia actelor materiale privind pe cele trei victime mai sus menţionate - toate celelalte fapte care intră în conţinutul infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost comise anterior datei de 22 iulie 2005, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 78/2005, act normativ prin care au fost majorate limitele pedepselor prevăzute de art. 13; prin urmare, în opinia apărării, ar trebui să se dispună schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în varianta actuală, în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I şi alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în descrierea anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 78/2005, care constituie legea penală mai favorabilă.

Inculpatul B.G. a solicitat prin motivele de apel să se facă aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., dat fiind faptul că şi-a recunoscut vinovăţia la primul termen de judecată cu procedura completă, în condiţiile prevăzute de lege.

Totodată, inculpatul a invocat prin apărătorul ales, următoarele aspecte privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe:

- faptele de trafic de minori reţinute în sarcina inculpatului au fost comise în perioada 2001-2003, astfel că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) teza I şi alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, în varianta modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, care era în vigoare la data săvârşirii faptelor şi care trebuie aplicată ca lege penală mai favorabilă.

Inculpata J.A.G. prin apărătorul ales, a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală, pentru următoarele motive:

- instanţa de rejudecare nu s-a conformat indicaţiilor date de instanţa de control judiciar, potrivit cărora era obligată să efectueze o cercetare judecătorească completă, ci s-a limitat la audierea unui număr mic de martori şi s-a pronunţat în mod preponderent în baza probelor administrate în cursul umiăririi penale, încălcând astfel dreptul inculpaţilor la un proces echitabil; pentru acest motiv a solicitat desfiinţarea hotărârii aplicate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare;

- în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatei infracţiunea de proxenetism, deoarece, în realitate, ea a fost victimă a infracţiunilor săvârşite de inculpatul M. (B.) I., la îndemnul şi în folosul căruia s-a prostituat; pentru acest motiv, a solicitat să fie achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

În subșidiar, a solicitat să se constate că, prin modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite, faptele inculpatei sunt în mod vădit lipșite de pericol social, astfel că se impune aplicarea prevederilor art. 181 C. pen.

Partea civilă I. (fostă M.) I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat hotărârea primei instanţe ca netemeinică în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, susţinând că, în raport cu suferinţele pșihice suportate în urma constrângerilor exercitate de inculpatul M. (fost B.) I. asupra sa, pentru a o determina să se prostitueze, s-ar impune admiterea integrală a daunelor morale pe care le-a solicitat, în sumă de 200.000 lei.

Prin Decizia penală nr. 164 din data de 12 iunie 2013, Curtea de apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpaţii M. (fost B.) I. şi B.G.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 52 din 08 martie 2013 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei şi numai referitor la inculpatul M. (B.) I. şi B.G. şi, rejudecând:

I.A Înlăturat aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicate inculpatului M. (B.) I., în pedepsele componente, respectiv:

- 1)- 4 (patru) ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2)- 6 (şase) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea la un grup organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 3)- 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4)- 13 (treisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5)- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 6)- 5 (cinci) ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 7)- restul de pedeapsă, de 654 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1037 din 06 aprilie 1998 a Judecătoriei Galaţi.

A înlăturat sporul de pedeapsă, de 2 ani închisoare, aplicat la contopirea efectuată în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.

A redus de la 6 (şase) ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa principală de la pct. 2, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani;

A redus de la 13 ani închisoare la 11 (unsprezece) ani închisoare pedeapsa principală de la pct. 4, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., şi a menţinut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele de la punctele 1), 3), (4) (astfel cum a fost modificată prin prezenta decizie) şi 5), aplicate pentru infracţiunile săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., respectiv:

- 4 (patru) ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.;

A dispus ca inculpatul M. (B.) I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 11 ani închisoare, sporită la 12 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani (Rl).

În baza art. 33 lit. a), art. 34. lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de la pct. 2) (astfel cu a fost modificată prin prezenta decizie) şi pct. 6), aplicate pentru infracţiunile săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., respectiv:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 5 (cinci) ani închisoare, pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5 ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 doi ani.

Conform art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a contopit prima pedeapsă rezultantă cu restul de pedeapsă, de 654 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1037 din 06 aprilie 2013 a Judecătoriei Galaţi, urmând ca inculpatul M. (B.) I. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 12 (doisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

A contopit pedeapsa rezultantă mai sus menţionată cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

II. A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului B.G. şi admis cererea acestuia, privind aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi condamnă pe acesta la următoarele pedepse:

- 1)- 2 (doi ani şi 6 şase luni închisoare, pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;

- 2)- 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- 3)- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 4)- 8 (opt) ani închisoare şi 4 patru ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5)- 4 (patru) ani închisoare şi 2 doi ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele principale şi pedepsele complementare aplicate inculpatului B.G., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 ani, sporită la 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) tz. a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

Conform art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ ref. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor M. (B.) I. şi B.G.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. referitor la art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate celor doi inculpaţi durata reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează:

- pentru inculpatul M. (B.) I. - începând cu data de 04 mai 2007 până la 11 iunie 2010 şi începând cu 22 februarie 2013 până la zi;

- pentru inculpatul B.G., durata reţinerii de 24 ore din ziua de 04 mai 2007 şi durata arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2013 până la zi.

A menţinut starea de arest a inculpatului M.N.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

III. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata J.A.G. şi de partea civilă I. (fostă M.) I.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat-o pe inculpata J.A.G. la plata sumei de 400 lei, iar pe partea civilă I. (M.) I.D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M.N. (av. S.D.) a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

Onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate au fost avansate din fondurile Ministerului justiţiei către Baroul Galaţi, respectiv: suma de 750 pentru av. Ş.A.D., suma de 750 lei pentru av. I.I.M., suma de 750 lei pentru av. J.R., suma de 750 lei pentru av. H.C. şi suma de 600 lei pentru av. V.C.

1. Examinând cauza în raport cu motivele de apel formulate de inculpatul M. (fost B.) I., precum şi cu motivele de apel formulate de Parchet, care îl vizează pe acest inculpat, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prima instanţă, în urma examinării şi interpretării unui vast material probator, administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii, pe parcursul celor trei cicluri procesuale, a reţinut în mod corect șituaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M. (fost B.) I., iar încadrarea juridică a faptelor săvârşite de acesta a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.

Prin motivele de apel, inculpatul M. (fost B.) I. nu a obiectat cu privire la șituaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi nu şi-a negat vinovăţia, ci a invocat alte aspecte care în opinia sa atrag nelegalitatea hotărârii apelate.

Un prim aspect de nelegalitate invocat de inculpat se referă la greşit a respingere de către prima instanţă a cererii sale, privind judecarea cauzei conform procedurii șimplificate, prevăzută de art. 320: C. proc. pen.

Această critică formulată de inculpat este nefondată, pentru următoarele conșiderente:

Cercetarea judecătorească în primă instanţă a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (cauza a fost pentru prima dată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 26 octombrie 2007 sub nr. 7100/121/2007) astfel că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. puteau fi aplicate la primul termen cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 din acest act normativ.

În cauza de faţă, primul termen de judecată cu procedură completă de după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011 a fost termenul de judecată din 19 iunie 2012, când cauza se afla pe rolul Curţii de Apel Galaţi, investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 234 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, pronunţată la a doua judecată în fond.

La termenul de judecată mai sus menţionat, inculpatul M. (fost B.) I., fiind prezent în instanţă şi așistat de un apărător ales, a precizat în mod expres că nu doreşte să se prevaleze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. (Dosarul nr. 2088/91/2010 al Curţii de Apel Galaţi - fila 90).

Prin Decizia penală nr. 150/A din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile şi a desfiinţat sentinţa penală nr. 234 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că a fost încălcat principiul publicităţii şedinţei de judecată - fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii primei instanţe.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Vrancea, pentru rejudecarea în fond (Dosarul nr. 2088/91/2010) primul termen cu procedura completă a fost la 19 octombrie 2012, termen la care inculpatul, care la acea dată se afla în stare de libertate (măsura arestării preventive luată faţă de acesta în cursul urmăririi penale a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăși localitatea, prin Decizia penală nr. 99/R din 11 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 777/44/2010) nu s-a prezentat în instanţă.

Întrucât a lipșit nejustifîcat şi la termenele următoare, Tribunalul Vrancea, prin încheierea din 01 februarie 2013, a dispus, conform prevederilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăși ţara cu măsura arestării preventive.

Fiind adus în instanţă în stare de arest, la termenul din 22 februarie 2013, inculpatul M. (fost B.) I. a solicitat să fie judecat potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. - cerere pe care în mod corect prima instanţă a respins-o ca tardivă, fiind formulată cu mult după depăşirea termenului prevăzut de lege.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu s-a prezentat la judecata în faţa primei instanţe din cauza, restricţiilor impuse de măsura preventivă sub puterea căreia s-a aflat nu poate fi primită favorabil, deoarece, prin natura restricţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (1)¹ C. proc. pen., măsura preventivă a obligării de a nu părăși ţara nu împiedică, ci dimpotrivă, impune inculpatului obligaţia de a se prezenta la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat.

Pe de altă parte, formularea declaraţiei prevăzute de art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. nu presupune în mod obligatoriu prezenţa în faţa instanţei, ci ea poate fi făcută şi prin înscris autentic.

Pentru aceste conșiderente, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a respins ca tardivă cererea inculpatului M.I., privind aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., astfel că motivul de apel care vizează acest aspect este nefondat.

Nefondat este şi motivul de apel care vizează greşita încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I., privind pe părţile vătămate - minore C.A.A., P.D. şi P.N.

Contrar susţinerilor apărării, din probele administrate în cauză rezultă că pentru recrutarea victimelor minore P.N. şi P.D., inculpatul M. (fost B.) I. a foloșit aceeaşi „strategie" pe care a utilizat-o şi în cazul celorlalte victime ale infracțiunii de trafic de minori: profitând de naivitatea şi de lipsa experienţei de viaţă a acestora, le-a făcut să se îndrăgostească de el, dându-le speranţe că le va lua în căsătorie, după care le-a convins să plece în Spania, sub pretextul că le va ajuta să-şi găsească locuri de muncă. Odată ajunse în străinătate, victimele au fost determinate să se prostitueze, iar banii astfel obţinuţi au fost luaţi de inculpat, care le-a dat de înţeles că îi va foloși pentru achiziţionarea de bunuri necesare pentru a le așigura o căsnicie prosperă. în realitate, banii au fost foloșiţi de inculpat în interes propriu, pentru cumpărarea unor importante, bunuri mobile sau imobile, pe numele său sau al unor membri ai familiei sale.

Atunci când victimele au înţeles că au fost induse în eroare şi au încercat să rupă relaţia cu inculpatul, acesta a recurs fie la mijloace de seducţie, fie la violenţe sau ameninţări, pentru a le determina să rămână sub controlul său.

Prin urmare, se reţine că cele două victime minore au fost determinate să se prostitueze în folosul inculpatului prin înşelăciune (amăgire) - mijloc ce constituie una dintre modalităţile alternative de săvârşire a infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2000.

în ce o priveşte pe victima C.A.A., se reţine că acesta a fost ajutată de inculpatul M. (fost B.) I. să plece în Italia, pentru a se prostitua. Inculpatul i-a plătit transportul şi a trimis-o la Genova, unde a început să se prostitueze împreună cu alte tinere, sub coordonarea lui P.N., care devenise „fata de bază" a inculpatului M. (fost B.) I.

După ce şi-a plătit datoria, victima a încercat să iasă de sub controlul inculpatului dar a fost ameninţată pentru a continua să se prostitueze în folosul acestuia, sub pretextul că nu şi-a achitat integral datoria.

Prin urmare, având în vedere că şi în cazul victimelor minore P.N., C.A.A. şi P.D. inculpatul M. (fost B.) I. a foloșit mijloace de constrângere, de natura celor prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, Curtea constată că nu este întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor care privesc pe aceste victime, din infracţiunea de trafic de minori în interacţiunea de proxenetism.

Faptele mai sus menţionate, care s-au consumat după modificarea adusă Legii nr. 678/2001 prin O.U.G. nr. 79/2005 (intrată în vigoare la 14 iulie 2005) sunt acte materiale ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată săvârşită în perioada 2001-2007, privind pe cele 14 victime minore.

Întrucât infracţiunea săvârşită de inculpat s-a consumat sub imperiul legii noi, nu poate fi primită favorabil solicitarea acestuia, în sensul de a fi avută în vedere încadrarea juridică anterioară modificării Legii nr. 678/2001.

Nu este întemeiată nici critica formulată de inculpatul M. (fost B.) I., în sensul că hotărârea primei instanţe nu este corespunzător motivată. Sub acest aspect, s-a reţinut că în conșiderentele hotărârii apelate sunt expuse temeiurile de fapt şi de drept care fundamentează soluţia pronunţată, astfel că nu se justifică desfiinţarea ei pentru acest motiv.

Este însă întemeiat motivul de apel al inculpatului, care vizează încălcarea de către instanţa de rejudecare a principiului neagravării șituaţiei în propria cale de atac, prevăzut de art. 372 C. proc. pen.

Sub acest aspect, se reţine că la prima judecată în fond a cauzei, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 154/10 aprilie 2009 a Tribunalului Vrancea (Dosarul nr. 3705/91/2007), prima instanţă i-a aplicat inculpatului M. (fost B.) I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 11 ani închisoare. Aceluiaşi inculpat i s-a aplicat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare.

În condiţiile în care sentinţa penală mai sus menţionată a fost atacată cu apel numai de către inculpat, în mod greşit prima instanţă, prin sentinţa apelată, pronunţată la a doua rejudecare, după admiterea apelului declarat de inculpat, i-a aplicat acestuia pedepse mai mari (de 13 ani şi respectiv de 6 ani închisoare) pentru cele două infracţiuni - încălcând astfel principiul „non reformatio în pejus".

Prin urmare, s-a apreciat că se impune admiterea apelului declarat de acest inculpat şi reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracţiuni, până la nivelul cuantumurilor stabilite la prima judecată în fond.

În raport cu acelaşi principiu, al neagravării șituaţiei în propria cale de atac, s-a apreciat că nu poate fi primit favorabil nici motivul Parchetului, în sensul de a se aplica inculpatului M. (fost B.) I. pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. „e)" C. pen. (interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator) - pedeapsă care nu a fost aplicată la prima judecată în fond a cauzei.

S-a apreciat însă ca fiind întemeiată critica formulată de Parchet, cu privire la greşita contopire a pedepselor şi greşita rezolvare a antecedentelor penale ale inculpatului M. (fost B.) I.

Sub acest aspect, s-a reţinut că, la contopirea pedepselor, prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că, în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1037 din 06 aprilie 1998 (din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiţionat la data de 01 decembrie 2011, rămânând un rest de pedeapsă de 645 zile închisoare) unele dintre infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar celelalte -în stare de recidivă post executorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Întrucât cele două forme de recidivă au regimuri sancţionatoare diferite, s-a reţinut că prima instanţă ar fî trebuit să contopească separat cele două grupuri de infracţiuni şi stabilesc pentru fiecare dintre ele pedepse rezultante.

Pedeapsa rezultantă obţinută prin contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile săvârşite în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., care atrag revocarea liberării condiţionate, trebuia contopită în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu restul de pedeapsă, de 654 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1037/2013 a Judecătoriei Galaţi, pedeapsa rezultantă astfel obţinută trebuia contopită cu pedeapsa rezultantă obţinută în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

2. În ce-l priveşte pe inculpatul B.G., s-a constatat, în primul rând, că cererea acestuia, privind aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., este întemeiată.

Sub acest aspect, s-a reţinut că inculpatul, împotriva căruia s-a dispus, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă în lipsă, s-a sustras atât urmăririi penale, cât şi judecăţii, fiind prins şi încarcerat abia la data de 23 aprilie 2013, când cauza se afla pe rolul Curţii de Apel Galaţi, în cel de-al III-lea ciclu procesual.

La primul termen de judecată cu procedură completă, din data de 31 mai 2013 (când au avut loc dezbaterile), inculpatul B.G. a solicitat să se ia act de faptul că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de seșizare şi că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 121/2011, a admis cererea formulată de inculpatul B.G. şi va face, în ce îl priveşte pe acest inculpat, aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

S-a mai reţinut că este întemeiată susţinerea inculpatului -în sensul că toate actele materiale ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, privind pe victimele S.A.M., I. (M.) I.D., C.L.C. şi L.V.R. au fost comise anterior datei de 14 iulie 2005, dată la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 79/2005, prin care a fost modificată Legea nr. 678/2001.

În raport cu reglementările anterioare, faptele de trafic de minori săvârşite în modalitatea reţinută în sarcina inculpatului B.G. (fapte săvârşite de două sau mai multe persoane împreună, prin constrângere, împotriva unor persoane cu vârste între 15 şi 18 ani)se regăsesc în conţinutul art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I şi alin. (4) teza a III-a din Lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind sancţionate cu închisoare de la 5 la 18 ani.

Întrucât faptele au fost comise de către o persoană care face parte dintr-un grup infracţional organizat, s-a apreciat că sunt aplicabile şi prevederile art. 14 din lege (text în vigoare în acea perioadă, care ulterior a fost abrogat) potrivit cărora limita maximă a pedepsei se majorează cu 3 ani, ajungând la 21 de ani închisoare.

În actuala reglementare, faptele inculpatului constituie infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

În condiţiile în care prevederile art. 14 din legea anterioară privind majorarea limitei maxime a pedepsei au fost abrogate, s-Observat că noua lege are o limită minimă de pedeapsă mai ridicată, dar o limită maximă mai redusă, în raport cu legea anterioară. în aceste condiţii, având în vedere circumstanţele referitoare la faptă (săvârşită prin acte materiale repetate, împotriva a patru victime minore) precum şi circumstanţele personale (inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale şi judecăţii timp de aproape 6 ani), s-a apreciat că, la identificarea legii penale mai favorabile, trebuie avută în vedere limita maximă a pedepsei. în raport cu acest criteriu, legea penală mai favorabilă este cea actuală, care prevede o limită maximă a pedepsei mai redusă şi care trebuie avută în vedere, conform prevederilor art. 13 C. pen. - astfel că va fi menţinută încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut că activitatea inculpatului B.G. în cadrul grupului infracţional nu s-a prelungit până în luna ianuarie 2007, aşa cum greşit se arată în rechizitoriu, ci a încetat în luna noiembrie 2003 (acesta aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate în Italia, în perioada 19 noiembrie 2003 -19 noiembrie 2006, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 127-133).

Prin urmare, s-a reţinut că această infracţiune a fost săvârşită în perioada 29 ianuarie 2003 (data intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003) - noiembrie 2003 - perioadă care coincide cu cea în care a săvârşit unele dintre actele materiale ale infracţiunii de trafic de minori.

Constatând că vinovăţia inculpatului B.G. este dovedită în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, s-a procedat la condamnarea acestuia pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

De asemenea la pedepsele ce au fost aplicate inculpatului reflectă gradul ridicat de pericol social al faptelor, caracterul repetat al activităţilor infracţionale, multitudinea victimelor infracţiunilor de trafic de persoane (patru victime minore şi două majore) precum şi aspectele referitoare la persoana inculpatului, care, aşa cum s-a arătat, s-a sustras urrnăririi penale şi judecăţii timp de aproape 6 ani, precum şi atitudinea șinceră manifestată de inculpat în cursul judecăţii în apel - conduită procesuală care atrage incidenţa prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În raport cu aceste noi limite ale pedepsei, precum şi cu împrejurarea că hotărârea pronunţată la prima judecată în fond a cauzei nu a fost atacată cu apel decât de inculpat, s-a apreciat că nu poate fi primită favorabil solicitarea Parchetului, privind majorarea pedepselor aplicate prin sentinţa apelată.

Totodată, ca şi în cazul inculpatului M. (fost B.) I., s-a apreciat că nu se poate da curs solicitării Parchetului, privind aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., atâta vreme cât această pedeapsă nu a fost aplicată la prima judecată în fost, iar hotărârea a fost atacată cu apel numai de inculpat.

S-a apreciat însă întemeiată critica formulată de Parchet, privind omișiunea primei instanţe de a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G. durata reţinerii preventive, de 24 de ore, din ziua de 04 mai 2007.

3. În ceea ce priveşte pe inculpatul M.N., care nu a declarat apel, Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe numai sub aspectul omișiunii de a i se aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.

Aşa cum s-a arătat şi în cazul inculpaţilor M. (B.) I. şi B.G., s-a apreciat că această critică nu poate fi primită favorabil, deoarece s-ar ajunge la încălcarea principiului neagravării șituaţiei în propria cale de atac.

4. Inculpata J.A.G., prin apărătorul ales, a invocat, în primul rând nelegalitatea hotărârii apelate, determinată de faptul că instanţa de rejudecare nu s-a conformat indicaţiilor instanţei de control judiciar, în sensul de a audia în mod nemijlocit pe toate victimele şi pe toţi martorii audiaţi în cursul urmăririi penale.

În opinia apărării, prima instanţă i-a încălcat inculpatei dreptul la un proces echitabil, deoarece hotărârea se întemeiază în mod preponderent pe probele administrate la urmărirea penală.

Examinând cauza prin prisma acestui motiv de apel, s-a reţinut că în cursul judecăţii în primă instanţă, pe parcursul celor trei cicluri procesuale, au fost audiaţi un mare număr dintre cei 33 de martori audiaţi în cursul urmăririi penale, precum şi dintre cele 26 de victime şi de părţi vătămate ale infracţiunii de trafic de persoane (inclușiv victima L.V.R., care a fost audiată în calitate de martor cu identitate protejată, în primul ciclu procesual - vol. 3, fila 155).

În ciuda numeroaselor demersuri făcute de instanţe în toate cele trei cicluri procesuale (constând în citarea repetată cu mandate de aducere, efectuarea de verificări cu privire la eventuala schimbare a domiciliului, aplicarea de amenzi judiciare) o parte dintre martori şi dintre victime nu au putut fi audiate în cursul cercetării judecătoreşti.

Aflându-se într-o impoșibilitate obiectivă de a readministra probele mai sus menţionate, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a avut în vedere la soluţionarea cauzei declaraţiile date

În cursul urmăririi penale de victimele şi de martorii respectivi -declaraţii pe care le-a valorificat prin coroborare cu celelalte probe, în scopul aflării adevărului.

În condiţiile în care nu există nici un indiciu că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost obţinute prin foloșirea unor mijloace interzise de lege, s-a apreciat că acestea nu pot fi înlăturate „de plano", ci, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, ele trebuie evaluate în urma examinării tuturor probelor administrate.

În cauza de faţă, din coroborarea probelor administrate atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti s-a reţinut că rezultă că în perioada mai 2002 - aprilie 2003 inculpata J.A.G. a înlesnit practicarea prostituţiei de către numitele V.A.L., M.I.D., T.M., M.I.D., L.V.R. şi A.E.

Astfel s-a reţinut că, din declaraţiile victimelor M.I.D. (vol. II filele 119 - 125), V.A. (vol. II filele 198-213), M.I.D. (vol. III filele 37-41) şi T.M. (vol. III filele 3-4) rezultă că, după ce au practicat prostituţia o anumită perioadă de timp în folosul inculpatului M. (B.) I., în diferite oraşe din Spania, au fost trimise de acesta la Barcelona, unde au fost primite de inculpata J.A.G.. în această localitate, la clubul „R.", cele 4 victime au practicat prostituţia sub îndrumarea inculpatei J.A.G., care a păstrat paşapoartele victimelor şi a adunat banii obţinuţi de acestea prin practicarea prostituţiei, trimiţându-i inculpatului M.M. (B.) I.

După o perioadă de timp, victimele M.I.D. şi M.I.D. au reuşit să fugă din clubul în care erau cazate, dar nu şi-ai putut recupera de la inculpata J.A.G. paşapoartele decât după ce i-au trimis inculpatului M. (B.) I. sumele de câte 1.000 euro.

De asemenea s-a reţinut că, din declaraţiile victimelor A.E. (vol. II filele 7.-14) şi L.V.R., audiată ca martor sub identitate protejată (vol. V filele 214-221), rezultă că într-o perioadă de timp, în cursul anului 2002, au practicat prostituţia la un club din localitatea La Coruna din Spania - sub îndrumarea şi supravegherea inculpatei J.A.G., care, atunci când lipsea inculpatul M. (B.) I., aduna banii pe care ele îi obţineau şi îi trimitea acestuia.

În condiţiile în care din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpata J.A.G. a săvârşit acte de înlesnire a practicării prostituţiei de către victimele mai sus menţionate, s-a apreciat că este lipșită de relevanţă împrejurarea că nu s-a făcut dovada că ea ar fi tras foloase de pe urma acestei activităţi, deoarece „înlesnirea practicării prostituţiei" şi „tragerea de foloase de pe urma acestei activităţi" sunt modalităţi diferite de săvârşire a infracţiunii de proxenetism, flecare dintre ele putând constitui elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Faptul că inculpata J.A.G. are în aceeaşi cauză şi calitatea de victimă a infracţiunii de trafic de minori s-a apreciat că nu exclude poșibilitatea reţinerii în sarcina acesteia a infracţiunii de proxenetism, atâta vreme cât inculpata a săvârşit activităţi de înlesnire a practicării prostituţiei de către alte persoane.

Este adevărat că aceste activităţi au fost săvârşite fie înainte, fie la scurt timp după împlinirea vârstei majoratului, când aceasta se afla sub influenţa şi controlul inculpatului M. (B.) I., dar nu există nici un temei pentru a pune la îndoială că a acţionat cu discernământ ori pentru a conșidera că s-a aflat sub stăpânirea unei forme de constrângere fizică sau morală de natură să-i înlăture răspunderea penală.

Totodată s-a reţinut ca fiind relevantă în acest sens împrejurarea că, în cea mai mare parte, activitatea infracţională a inculpatei J.A.G. s-a desfăşurat în perioada când inculpatul M. (B.) I. lipsea (aflându-se într-o altă localitate din Spania sau fiind plecat în ţară), împrejurare din care se deduce că ea a acţionat ca „persoană de încredere" a inculpatului, şi nicidecum sub constrângerea acestuia.

De aceea se constată că este neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorul ales, privind achitarea inculpatei J.A.G., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Totodată, s-a apreciat că nu poate fi primită favorabil cererea apărării, privind achitarea inculpatei J.A.G. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) ref. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen.

În raport cu modalitatea şi cu împrejurările concrete în care au fost săvârşite - reţinându-se că inculpata J.A.G., prin acte materiale repetate, derulate într-o perioadă relativ lungă de timp, a înlesnit practicarea prostituţiei de către un număr de 6 persoane de sex feminin, în scopul obţinerii unor importante foloase materiale, care au fost însuşite de inculpatul M. (B.) I. - s-a apreciat că faptele inculpatei nu sunt în mod vădit lipșite de importanţă, ci dimpotrivă, ele aduc o atingere severă valorilor ocrotite de lege, astfel că ele prezintă periculozitatea socială caracteristică infracţiunilor.

Circumstanţele referitoare la persoana inculpatei - care a săvârşit faptele la o vârstă fragedă, aflându-se sub influenţa inculpatului M. (B.) I., care a profitat de vulnerabilitatea sa pșihică şi de naivitatea specifică vârstei - s-a apreciat că nu pot atrage, prin ele însele, aplicarea prevederilor art. 181 C. pen., atâta vreme cât circumstanţele referitoare la fapte relevă o periculozitate sporită a acestora.

S-a apreciat că prima instanţă nu a ignorat însă circumstanţele personale ale inculpatei, ci le-a avut în vedere atât la individualizarea cuantumului pedepsei, care a fost stabilit la limita minimă specială prevăzută de lege, cât şi la individualizarea modalităţii de executare, prin aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată. 5. Apelul declarat de partea vătămată (constituită parte civilă) I. (M.) I.D., s-a apreciat că este nefondat.

Fără a pune la îndoială traumele pșihice suferite de partea vătămată, care a fost constrânsă de inculpatul M. (B.) I. să se prostitueze în folosul său, apreciat că suma de 100.000 lei, acordată de prima instanţă cu titlu de daune morale, este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat, astfel că nu se impune a fi majorată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpaţii B.G., M. (B.) I. şi J.A.G., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 395⁹ pct. 172 C. proc. pen., în plus recurenta inculpată J.A.G. a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 395⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi de apărători intimatelor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpaţii B.G., M. (B.) I. şi J.A.G. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele conșiderente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alineatul 2 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alineatul 21, că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu șingura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în conșiderare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 12 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, șituaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării -vizând exclușiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Raportat la aceste conșiderente şi stabilind limitele în cadrul cărora pot fi analizate criticile inculpatei J.A.G., Înalta Curte constată că deşi aceasta a invocat ca temei de drept cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., din expunerea motivelor care susţin această critică, în esenţă, rezultă că sunt critici ce vizează șituaţia de fapt reţinută în privinţa sa de instanţele inferioare, respectiv calitatea sa de victimă este incompatibilă cu calitatea de autor al infracţiunii de proxenetism, nefiind realizate latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, prin urmare criticile sale se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Or, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de inculpată, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi B.G., M. (B.) I. şi J.A.G., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în conșiderare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurenţii inculpaţi şi-au motivat recursul după cum urmează B.G. şi M. (B.) I. la data de 4 noiembrie 2013 şi J.A.G. la data de 19 noiembrie 2013, primul termen de judecată acordat în cauză fiind 04 noiembrie 2013 încălcându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2)¹ C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în conșiderare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. şi nici nu a fost identificată incidenţa vreunui caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G., M. (B.) I. şi J.A.G. împotriva Deciziei penale nr,164/A din data de 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor B.G., durata reţinerii de 24 ore din ziua de 4 mai 2007 şi durata arestării preventive de la 23 aprilie 2013 până la 2 decembrie 2013 şi M. (B.) I. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 mai 2007 la 11 iunie 2010 şi de la 22 februarie 2013 la 2 decembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G., M. (B.) I. şi J.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 164/A din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.G., durata reţinerii de 24 ore din ziua de 4 mai 2007 şi durata arestării preventive de la 23 aprilie 2013 până la 2 decembrie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. (B.) I. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 mai 2007 la 11 iunie 2010 şi de la 22 februarie 2013 la 2 decembrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi B.G. şi M. (B.) I. la plata sumelor de câte 1.533 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales şi suma de câte 933 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimata parte vătămată T.M., intimata parte civilă M. (l.) l.D. şi intimatele victime ale infracţiunii N.N., S. (L.) A.M., S. (L.) A.M., A.E., L.C., M.I.D., P.N., C. (C.) A.A., P.D., I.M., C.L.C., P.T., V.A.L., C.M., C.M., S.E., M.V., B.G.M., R.G.N., R.L.C., L.M.C., B. (B.) I. şi O.I., în sumă de câte 100 se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată J.A.G. la plata sumei de 1108 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 933 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimata parte vătămată T.M., intimata parte civilă M. (I.) I.D. şi intimatele victime ale infracţiunii N.N., S. (L.) A.M., S. (L.) A.M., A.E., L.C., M.I.D., P.N., C. (C.) A.A., P.D., I.M., C.L.C., P.T., V.A.L., C.M., C.M., S.E., M.V., B.G.M., R.G.N., R.L.C., L.M.C., B. (B.) I. şi O.I., în sumă de câte 100 se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3797/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3803/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3794/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3796/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3797/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3803/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3815/2013. Penal