ICCJ. Decizia nr. 3818/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3818/2013
Dosar nr. 3339/114/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 18 decembrie 2012 Tribunalul Buzău, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.l., domiciliată în municipiul Buzău, judeţul Buzău, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a menţinut arestul preventiv al inculpatei.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpata a fost obligată să restituie următoarele sume de bani : 1.000 euro către G.L.; 7.900 lei către A.V.; 2.000 lei către I.E.R.; 1.600 euro către M.l.; 800 euro şi 130 lei către P.I.C.; 4.110 lei către A.M.I. ; 3.000 euro către P.M.l.; 500 euro către I.V.
S-a confiscat de la inculpată suma de 1.100 lei, contravaloarea banilor primiţi de la partea civilă S.C.
S-au constatat ca fiind recuperate prejudiciile către B.A.M. şi T.A.I.
Inculpata a fost obligată la 6.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 46/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei D.l., domiciliată în mun. Buzău, judeţul Buzău, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (10 acte materiale), prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 în Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că, în perioada aprilie 2010 - iunie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la intervale scurte de timp a pretins şi primit pentru sine sau pentru alţii, de la 10 persoane (B.A.M., P.M.N., A.C., T.A.I., G.L. şi M.l.) sumele de 7.750 euro şi respectiv 21.030 lei pentru a facilita angajarea sa în cadrul S.J.U. Buzău, la D.S.P. Buzău şi la I.J.P. Buzău, lăsând să se creadă că are influenţă asupra persoanelor de decizie de la aceste instituţii.
Inculpata D.l. a fost audiată în faza. de urmărire penală însă, ulterior, în timpul cercetărilor penale s-a sustras, iar la cercetarea judecătorească, deşi a fost legal citată la domiciliile identificate, precum şi prin afişare, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a fi audiată şi pentru a-şi exercita dreptul la apărare.
Inculpata a beneficiat de un avocat desemnat din oficiu, respectându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil.
Instanţa de fond a audiat denunţătorii, părţile vătămate, precum şi martorii din faza de urmărire penală.
Analizând probatoriile administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpata D.l., în perioada anilor 2010-2011, a fost angajată în cadrul S.J.U. Buzău la serviciul administrative, în calitate de bucătar.
Începând cu data de 17 iunie 2011, contractul individual de muncă al inculpatei a fost suspendat pe o perioada de 3 luni, urmând ca aceasta să efectueze concediu fără plată.
Din probatoriile administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi la cercetarea judecătorească, rezultă cu certitudine că în perioada aprilie 2010 - iunie 2011 inculpata a indus în eroare 10 persoane, în sensul că a lăsat să se creadă că are influenţă asupra factorilor de decizie din cadrul S.J.U. Buzău, D.S.P. Buzău şi I.J.P. Buzău, pentru a facilita angajarea acestora pe diferite posturi în cadrul acestor instituţii.
În schimbul acestor demersuri, inculpata a pretins şi primit diferite sume de bani de la 10 persoane, care ulterior au formulat şi denunţuri împotriva acesteia, astfel:
1. La 27 aprilie 2011, inculpata i-a promis denunţătorului B.A.M. că îl poate ajuta să se angajeze în funcţia de administrator la secţia de boli infecţioase a S.J.U. Buzău. în timpul acestei întâlniri inculpata a simulat o discuţie telefonică cu o persoana influentă din cadrul S.J.U. Buzău şi ulterior i-a scris denunţătorului B.A.M., pe o hârtie, documentele necesare pentru întocmirea dosarului de angajare. Inculpata a părăsit locul unde s-a întâlnit cu denunţătorul, respectiv restaurantul M.D. pentru aproximativ 15-20 minute, spunându-i acestuia că a discutat cu persoana respectivă însă trebuie să îi dea suma de 1.000 de euro în două plicuri separate, cate 500 de euro în fiecare plic.
În aceeaşi zi, B.A.M. a împrumutat suma de 1.000 euro de la martorul C.S., a redactat o cerere de angajare după modelul schiţat de inculpată şi a ataşat copii de pe.cartea de munca şi cartea de identitate. A doua zi, denunţătorul s-a întâlnit cu inculpata, în aceeaşi zonă din municipiul Buzău şi i-a remis acesteia suma de 1.000 euro, pe care a depus-o în două plicuri.
Inculpata a plecat singură spre S.J.U. Buzău, precizându-i denunţătorului că nu trebuie să fie văzuţi împreună, susţinând că va merge la persoana care trebuia să dispună angajarea.
După aproximativ 10 minute, inculpata s-a întors şi i-a confirmat lui B.A.M. că problema s-a rezolvat, urmând ca acesta să-i remită şi restul actelor necesare angajării.
Denunţătorul B.A.M. a mers în incinta S.J.U. Buzău pentru a-l vizita pe socrul său, care era internat şi în momentul în care a aruncat un pahar din plastic la coşul de gunoi care este amplasat la parterul clădirii, a observat că în interior se aflau documentele pe care cu puţin timp în urma le dăduse inculpatei, respectiv cererea şi copii de pe actele solicitate.
În aceste condiţii denunţătorul şi-a dat seama că inculpata nu poate să rezolve problema, astfel că a căutat-o de mai multe ori solicitându-i să-i restituie suma de 1.000 de euro.
După ce denunţătorul a formulat plângere la I.P.J. Buzău, la data de 5 mai 2011, acesta fost contactat telefonic de inculpată care i-a remis suma de 1.000 euro, astfel că B.A.M. şi soţia sa B.G.A. şi-au recuperate prejudiciul.
2. Inculpata a cunoscut-o pe partea vătămată P.M.N. la un magazin alimentar unde partea vătămată era vânzătoare. în urma discuţiilor avute inculpata a aflat că P.M.N. a absolvit o şcoală sanitară şi este interesată să-şi găsească un loc de muncă în acest domeniu. în aceste condiţii, inculpata s-a oferit să-i găsească un loc de muncă, spunându-i că există 3 posturi vacante la secţia de boli infecţioase a S.J.U. Buzău. în schimbul intervenţiei inculpatei, pentru ca P.M.N. să ocupe unul dintre aceste posturi, în mai multe rânduri, inculpata i-a pretins acesteia suma de 3.000 de euro, suma cu care partea vătămată P.M.N. s-a constituit parte civilă la cercetarea judecătorească, deoarece inculpata nu i-a restituit aceşti bani.
3. La data de 5 iunie 2011 inculpata s-a întâlnit cu partea vătămată A.V., pe care o cunoştea din copilărie. Inculpata i-a propus acesteia să-i găsească un loc de muncă ca tehnician medical la S.J.U. Buzău cu un salariu de 2.800 lei lunar, lucru acceptat de către partea vătămată. în acest scop, în perioada 5 iunie - 9 iunie 2011, inculpata s-a întâlnit de mai multe ori cu partea vătămată A.V., care lucra ca muncitor floricultor în cadrul SC U. SRL Buzău şi a asigurat-o că poate să o angajeze în postul menţionat, contra sumei de 3.000 lei. Pentru a o determina să-i dea aceasta sumă de bani, inculpata a simulat din nou pe telefon o convorbire cu o persoana despre care a pretins că este şefa de personal .
Inculpata i-a solicitat părţii vătămate A.V. să dea suma de 3.000 lei, în aceeaşi zi, respectiv la 09 iunie 2011, în două plicuri, separate, cu respectiv 2.000 lei şi 1.000 lei. în aceste condiţii partea vătămată l-a contactat pe fratele său din Constanta, care printr-un virament bancar i-a pus la dispoziţie suma de 3.000 lei. A.V. a introdus banii în cele două plicuri, aşa cum a solicitat inculpata şi i-a remis acesteia.
După aproximativ 10 minute, inculpata i-a mai solicitat părţii vătămate încă 1.000 lei în acelaşi scop, bani pe care A.V. i-a primit din nou de la fratele sau. Alături de această suma de 1.000 lei partea vătămată i-a înmânat inculpatei şi o cerere de angajare, precum şi copiile diplomelor de studii.
La scurt timp inculpata i-a mai solicitat suma de 3.740 lei, sumă pe care A.V. a refuzat sa o mai plătească.
La 14 iunie 2011, inculpata s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate A.V., prezentându-i acesteia două formulare intitulate „lucrare scrisa" şi „test psihologic" care trebuiau să fie completate de partea vătămată la dosarul de încadrare. în acelaşi timp inculpata i-a mai cerut părţii vătămate suma de 4.000 lei cu titlu de împrumut de data aceasta, sumă pe care partea vătămată A.V. a împrumutat-o de la o colegă de serviciu, martora P.E. Inculpata a împrumutat această sumă pentru câteva ore, însă nici după două zile nu a restituit banii părţii vătămate A.V.
În aceste condiţii, partea vătămată a formulat denunţ la poliţie, solicitând tragerea la răspundere penală, dar nici în aceste condiţii inculpata nu a restituit sumele de bani primite, astfel ca A.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.900 lei.
4. Partea vătămată A.M.I. a fost angajat în perioada 2010-2011 ca agent de pază la o firmă din Buzău care îşi desfăşura activitatea la secţia Girlaşi a S.J.U. Buzău. În aceste condiţii a cunoscut-o pe inculpata care lucra la bucătăria acestei unităţi. La începutul anului 2011, inculpata i-a propus părţii vătămate să ocupe un post de administrator la I.P.J. Buzău, spunându-i că soţul ei, R.I. este ofiţer de poliţie şi poate să-l ajute în acest sens. În acest scop inculpata i-a cerut părţii vătămate suma de 4.000 lei, spunându-i că banii urmau să fie daţi persoanei care dispune cu privire la angajare.
Partea vătămată i-a dat aceasta sumă de bani precum şi copii de pe actele de identitate, a actelor de studii, precum şi un C.V.
Constatând că inculpata nu reuşeşte să-l angajeze, partea vătămată a luat legătura cu R.I., aflând că în realitate acesta era concubin şi nu soţ, precum şi faptul că acesta nu cunoaşte nimic despre înţelegerea dintre el şi inculpată.
Audiat în faţa instanţei partea vătămată A.M.I. a solicitat restituirea sumei de 4.110 lei reprezentând 4.000 lei şi contravaloarea unui cartuş de ţigări.
5. Inculpata a cunoscut-o pe partea vătămată S.C. în timp ce se afla într-o vizită la martora Z.N. din Buzău. Vizita a avut loc la 7 aprilie 2010, iar în urma discuţiilor purtate, inculpata a aflat că partea vătămată are un fiu ce este încadrat asistent medical la Spitalul Săpoca, care doreşte să-şi schimbe locul de muncă pentru a nu mai face naveta, dar şi pentru un salariu mai mare. Inculpata a pretins de la partea vătămată suma de 2.000 euro, spunând că-l cunoaşte foarte bine pe managerul de la S.J.U. Buzău, precum şi pe şeful secţiei de pneumologie, astfel că în schimbul acestei sume de bani îi poate facilita angajarea. La data de 12 aprilie 2010 partea vătămată i-a remis într-un plic inculpatei suma de 600 euro şi 4.500 lei, sumă pe care partea vătămată o împrumutase de la martora C.L. Inculpata a luat banii spunându-i denunţătoarei că merge direct la biroul managerului, spunându- i că problema se va rezolva în aproximativ 2 săptămâni. După câteva zile inculpata a sunat-o pe partea vătămată solicitându-i încă 3.500 lei, cu motivarea că trebuie „să facem măcar 10.000 lei pentru doctorul N."
Observând ca angajarea fiului ei nu s-a produs, partea vătămată, începând din toamna anului 2010, i-a cerut în mod repetat să-i restituie suma de 7.000 lei, ameninţând-o cu plângere la organele de poliţie. în toamna anului 2011, partea vătămată a obţinut restituirea unei părţi din suma remisă inculpatei, astfel că în faţa instanţei aceasta nu s-a mai constituit parte civilă.
Tribunalul a reţinut însă că diferenţa (1.100 lei) nerestituită părţii vătămate, urmează să fie confiscată de la inculpată, în baza art. 118 lit. d) C. pen.
6. Partea vătămată I.E.R. s-a întâlnit cu inculpata la 13 mai 2011, pe care o cunoştea, deoarece la un moment dat au locuit în imobile vecine, astfel că inculpata a aflat că aceasta nu mai are loc de muncă. în aceste condiţii, inculpata i-a propus părţii vătămate să se încadreze la o unitate medicală din cadrul S.J.U. Buzău, unde îşi desfăşoară activitatea.
Deoarece partea vătămată a acceptat, cele două s-au deplasat în incinta restaurantului M.D. unde inculpata a simulat .o convorbire telefonică cu o persoană care putea să-i „aranjeze" angajarea părţii vătămate. în acest scop inculpata i-a solicitat suma de 4.000 lei pe care trebuia să o remită persoanei cu atribuţii de decizie în vederea angajării. A doua zi, cele două s-au întâlnit la secţia Gîrlaşi a S.J.U. Buzău unde partea vătămată i-a înmânat inculpatei suma de 4.000 lei, în două plicuri (un plic cu 2.000 lei, şi altul cu contravaloarea de 2.000 lei în euro). După aproximativ 20 minute, inculpata a sunat-o pe partea vătămată spunându-i ca demersurile sale au reuşit astfel că urmează să fie angajată. La o dată ulterioară, inculpata i-a solicitat din nou părţii vătămate suma de 3.800 lei, motivând că are de achitat o amendă. în aceste condiţii partea vătămată a refuzat să-i dea aceşti bani inculpatei şi a început să insiste pentru restituirea sumei de 4.000 lei.
La 19 iunie 2011 inculpata a remis părţii vătămate 2.000 lei, astfel că aceasta s-a constituit parte civilă în faţa instanţei cu diferenţa de 2.000 lei.
7. Partea vătămată P.I.C. a cunoscut-o pe inculpată cu aproximativ 4-5 ani în urmă şi în vara anului 2011 inculpata s-a oferit să-l angajeze la D.S.P. Buzău pe un post de muncitor care devenise vacant, spunându-i ca are influenţă în acest sens la conducerea unităţii. Pentru a face acest lucru, inculpata i-a pretins părţii vătămate suma de 800 euro. Astfel, la 2 iunie 2011 P.I.C. a pus în două plicuri suma totală de 800 euro (într-un plic 500 şi în altul 300) şi s-a întâlnit în faţa D.S.P. Buzău cu inculpata. Aceasta a luat cele două plicuri şi a intrat în incinta clădirii unde a stat aproximativ 15 minute, iar la revenire i-a spus părţii vătămate că va fi chemată pentru a fi angajată.
După 2-3 zile inculpata i-a cerut părţii vătămate şi copii de pe cartea de muncă şi diploma de studii, confirmându-i încă o dată că o să fie angajat.
Ulterior, dându-şi seama că a fost înşelat, partea vătămată a insistat ca partea vătămată să-i restituie suma de 800 euro, însă fără rezultat.
8. Partea vătămată T.A.I. o cunoştea pe inculpată din copilărie. La data de 31 martie 2011 inculpata s-a oferit să o ajute pe partea vătămată cu angajarea soţului pe un post liber la serviciul de ambulanţă. I-a solicitat să se întâlnească în acea seară pentru a-i da o cerere tip pe care să o completeze, urmând să i-o remită a doua zi împreună cu copia cărţii de identitate şi două plicuri cu câte 500 de euro. A doua zi partea vătămată a mers la inculpată la serviciu, i-a dat acesteia actele şi suma solicitată, după care inculpata i-a spus că o să-i comunice când va avea un răspuns. În aceeaşi zi, inculpata a sunat-o pe partea vătămată şi i-a transmis că totul este bine şi că vor mai vorbi la telefon. A doua zi inculpata a sunat-o pe partea vătămată comunicând că soţul său trebuie să obţină fişa medicală şi să urmeze un curs de igienă, dar că o poate ajuta tot ea contra sumei de 480 lei. Partea vătămată a fost de acord şi cu această propunere a inculpatei şi i-a remis şi această sumă de bani. După circa o săptămână, inculpata a sunat-o pe partea vătămată cerându-i împrumut suma de 2.000 lei pentru a-şi debloca contul. Partea vătămată i-a dat această sumă de bani inculpatei. După circa o săptămână, în urma insistenţelor părţii vătămate, inculpata i-a restituit suma de 2.000 lei împrumutată, comunicându-i totodată că dosarul pentru angajarea soţului său este la Bucureşti pentru aprobare şi că totul este bine.
Ulterior, a aflat că inculpata nu mai este în ţară, a formulat sesizarea penală, şi, după acest moment, în luna noiembrie 2011, un frate al inculpatei i-a restituit suma de 4.800 lei. în aceste condiţii partea vătămată T.A.I. nu s-a mai constituit parte civilă, fiindu-i acoperit prejudiciul.
9. Partea vătămată G.L. o cunoştea pe inculpată din cursului anului 2008, copiii lor fiind colegi de şcoală. în luna iunie 2010 inculpata i-a propus părţii vătămate să o ajute să o angajeze pe un post de magazioner la S.J.U. Buzău, contra sumei 1.500 euro. Partea vătămată a fost de acord, a împrumutat această sumă de la un coleg de serviciu al soţului său, după care i-a înmânat inculpatei împreună cu o cerere de angajare, acestea întâlnindu-se în faţa S.J.U. Buzău. Inculpata a intrat în incinta acestei instituţii spunându-i părţii vătămate să o aştepte afară, iar când a revenit a asigurat-o pe aceasta că totul este aranjat şi o să dureze circa o luna de zile până la angajare. Ulterior, deşi a încercat să o contacteze pe inculpată, nu a reuşit acest lucru, iar suma împrumutată a fost restituită după ce a făcut un C.A.R. în acest sens. Audiată în faţa instanţei de judecată, partea vătămată G.L. a solicitat restituirea sumei de 1.000 euro.
10. Partea vătămată M.I. o cunoştea pe inculpată de mai mulţi ani, întrucât locuiau în acelaşi cartier. în luna octombrie 2010 inculpata a sunat-o pe partea vătămată, a invitat-o în locuinţa ei, spunându-i că o poate ajuta cu obţinerea unui loc de muncă, operator calculator sau magaziner la secţia Gîrlaşi a S.J.U. Buzău contra sumei de 1.000 de euro. Partea vătămată a fost de acord, s-a împrumutat de această sumă şi a doua zi a mers împreună cu soţul său la domiciliul inculpatei, i-a dat acesteia suma solicitată şi a completat o cerere, după care au plecat împreună la S.J.U. Buzău. Partea vătămată şi soţul său au rămas în maşină, iar inculpata a intrat în incinta unităţii sub pretextul că va da banii „unui domn V." După 3-4 zile inculpata a contactat-o telefonic pe partea vătămată, spunându-i că dosarul de angajare a plecat la Bucureşti pentru aprobare, însă mai trebuie să mai dea 300 de euro pentru „domnul V." Partea vătămată i-a dat inculpatei şi această sumă de bani, împreună cu copii ale actelor de studii, actul de identitate şi fişa de cazier.
După o perioadă de timp, inculpata i-a comunicat părţii vătămate că sunt posturile blocate, însă o poate ajuta cu angajarea soţului său pe un post de instalator la spital. Partea vătămată i-a comunicat că nu mai dispune de bani, iar inculpata s-a oferit să o împrumute cu suma de 1.000 euro pentru angajarea soţului părţii vătămate, urmând să-i restituie această sumă după ce acesta va începe serviciul. în aceste condiţii partea vătămată a întocmit un dosar de angajare şi pentru soţul său, inculpata i-a comunicat că trebuie să obţină şi diploma de bacalaureat, sens în care i-a solicitat suma de 300 de euro pentru obţinerea diplomei, pentru plata contravalorii unor cursuri de calculator şi pentru a achita suma de 120 lei cu titlu de taxă de examen. Partea vătămată a remis inculpatei şi această sumă, după care, în luna martie 2011, după mai multe insistenţe, s-a întâlnit cu inculpata şi i-a comunicat că renunţă la angajare solicitându-i restituirea sumelor de bani. Inculpata nu i-a restituit sumele primite, astfel că în faţa instanţei de judecată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.600 euro.
În drept, s-a apreciat de către instanţa de fond că faptele inculpatei constituie infracţiunea de trafic de influenţă în forma continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Constatând vinovăţia inculpatei, instanţa de fond a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoare, la stabilirea căreia a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social sporit al faptelor săvârşite de inculpată, respectiv 10 acte materiale a unor infracţiuni de corupţie, persoana inculpatei, care s-a sustras urmăririi şi judecării cauzei, a acoperit parţial prejudiciile cauzate, este la prima încălcare a legii penale şi are în întreţinere un" copil minor, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni .
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, este corespunzătoare gravităţii faptei săvârşite, precum şi datelor personale ale inculpatei, fiind de natură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei, precum şi reeducarea inculpatei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpata D.I., prin apărătorul său ales, invocând motive de netemeinicie, vizând individualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă. S-a solicitat desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Buzău, iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea executării pedepsei, avându-se în vedere circumstanţele personale ale acesteia, respectiv faptul că are un copil minor în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 98 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de avocat C.M. în numele inculpatei D.I., împotriva sentinţei penale nr. 209 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău.
A fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei la 2 ani închisoare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului
Pentru a decide astfel, examinând sentinţa apelată, în raport de întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, de motivele de apel şi ţinând seama de dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., care impun analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat că apelul este fondat.
S-a constatat de către instanţa de apel că, prin motivele invocate, apelanta-inculpată nu contestă situaţia de fapt şi nici vinovăţia în săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 din Legea nr. 78/2008 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina sa, de către prima instanţă.
Inculpata D.I. nu a putut fi audiată în cursul judecăţii la Tribunalul Buzău, neprezentându-se la niciunul din termenele acordate şi nu a putut fi audiată nici în faţa instanţei de apel, deşi s-au făcut demersuri pentru citarea ei la ultimul domiciliu cunoscut şi s-a emis mandat de aducere a acesteia, însă, organele de poliţie însărcinate cu executarea au arătat că, din verificările efectuate, rezultă că aceasta nu a fost găsită la domiciliu, de unde a dispărut, împreună cu copilul său minor, de aproximativ 2 ani.
Din verificarea actelor dosarului de urmărire penală, a rezultat faptul că aceasta a fost audiată o singură dată, la 4 mai 2011, declaraţia olografă aflându-se la filele 452 - 455 dosar urmărire penală. Din cuprinsul acestei declaraţii rezultă că aceasta recunoaşte săvârşirea unora dintre actele materiale ce-i sunt imputate, respectiv fapta de trafic de influenţă comisă în legătură cu promisiunea făcută la solicitarea părţilor vătămate denunţătoare B.A.M. şi B.G.A., de a fi angajate contra cost la S.J.U. În privinţa celorlalte acte materiale reţinute în sarcina sa, inculpata nu a putut fi întrebată, deoarece a dispărut de la domiciliu, după ce a luat la cunoştinţă de existenţa plângerilor penale înaintate de persoanele vătămate împotriva sa.
Instanţa de apel a constatat că, din coroborarea acestor plângeri cu declaraţiile date de denunţători şi în faţa primei instanţe, rezultă fără dubiu că, prin acelaşi mod de operare, inculpata, deşi era doar o simplă bucătăreasă, angajată la o unitate spitalicească, promitea în schimbul a diferite sume de bani în euro şi în lei sau bunuri, că toate rezolva angajări pe diferite posturi, fie la S.J.U. Buzău, la D.S.P. sau la I.J.P. Buzău, prin intervenţii la factorii de decizie din aceste instituţii, pe lângă care susţinea că dispune de o influenţă reală.
Întrucât nu exista posibilitatea ca inculpata să rezolve aceste promisiuni, cumpărătorii de influenţă, văzând că nu-şi pot recupera nici banii, au formulat plângeri penale împotriva sa.
În ce priveşte motivele de apel formulate de către avocatul angajat în cauză de către inculpată, instanţa de apel a constatat că acestea sunt fondate în parte, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanţă.
Este adevărat că, pe parcursul unei perioade de timp, de 1 an (aprilie 2010 - iunie 2011) inculpata D.I. a comis 10 acte materiale de trafic de influenţă, pentru a obţine în beneficiu propriu diferite sume de bani, cuprinse între 3.000 euro şi 130 lei, însă gradul de pericol social al faptelor de corupţie comise de către aceasta trebuie raportat şi la împrejurarea că inculpata D.I. nu era funcţionar public, nu avea vreo calitate specială, ci era o simplă bucătăreasă, angajată la Serviciul Administrativ al S.J.U. din Buzău (situaţie ce rezultă din chiar cuprinsul rechizitoriului, fila 2, vol. 1).
S-a mai reţinut că inculpata este o persoană fără antecedente penale, iar din actele şi lucrările dosarului, ca şi din declaraţiile părţilor vătămate, rezultă că aceasta are un copil minor, rămas în întreţinerea sa după decesul soţului său, situaţii care, în opinia instanţei de apel, permit coborârea pedepsei aplicate chiar limita minimă prevăzută de textul legal incriminator - art. 257 C. pen., care sancţionează traficul de influenţă cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 10 ani.
În ceea ce priveşte împrejurarea că inculpata s-a sustras atât urmăririi penale, cât şi judecăţii la instanţa de fond şi apel, în opinia instanţei de apel s-a apreciat că este suficient sancţionată prin alegerea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, respective privarea de libertate.
S-a apreciat că, în acest fel se realizează un just echilibru şi o proporţionalitate între împrejurările defavorabile acesteia: gravitatea faptelor comise (10 acte materiale, dar de către o persoană neavând o calitate specială) şi sustragerea de la judecată şi de la o eventuală executare a pedepsei şi circumstanţele personale ale acesteia: infractor primar şi părinte unic al unui copil minor.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.I., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul schimbării modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen., având în vedere gravitatea concretă a faptelor săvârşite şi circumstanţele personale, favorabile acesteia.
Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de către inculpată este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3855 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Astfel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 10 mai 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurenta- inculpată şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, încălcându-şi obligaţia, ce-i revenea, potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, instanţa de recurs, în conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. şi ale art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentei prin prisma cazului de casare invocat.
Pe de altă parte, critica inculpatei, în sensul reindividualizării pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci ar fi putut fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă, astfel încât netemeinicia pedepsei nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.I. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 04 iunie 2013 la 03 decembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.I. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestării preventive de la 04 iunie 2013 la 03 decembrie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3820/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3526/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
