ICCJ. Decizia nr. 3829/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3829/2013
Dosar nr. 2963/1/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţiei în anulare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 18 iulie 2012 a Tribunalului Dămboviţa, în temeiul disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c), art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpata G.C.C., domiciliată în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În temeiul art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) şi c), art. 76 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În temeiul disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei G.C.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpata G.C.C., să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 86l C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul disp. art. 862 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata G.C.C. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 863 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive a inculpatei G.C.C. de la data de 11 ianuarie 2012 până la data de 27 martie 2012.
S-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată prev. de art. 1451 C. proc. pen., dispusă prin Decizia penală nr. 446 din 27 martie 2012 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul penal nr. 207/42/2012 luată faţă inculpata G.C.C.
S-a luat act că partea vătămată M.C.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul disp. art. 18 C. proc. pen., a obligat pe inculpata G.C.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri morale către partea vătămată minoră M.C.V.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata sumei de 1.150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu părţii vătămate M.C.V. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa nr. 95/D/P/2011 din 7 februarie 2012, înregistrat la instanţă la data de 7 februarie 2012 sub nr. 1145/120/2012, ş-a pus în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii I.I.M., zis „R.", domiciliat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; V.G., domiciliat în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., G.C.C., domiciliată în. Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, aflată în Penitenciarul Târgşor, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a Il-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi R.A.F., domiciliată în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, aflată în Penitenciarul Târgşor, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în vara anului 2011, inculpatul I.I.M. zis „R." a racolat-o pe partea vătămată M.C.V., cunoscând că este minoră şi profitând de situaţia familială a acesteia i-a propus să practice prostituţia şi a găzduit-o în acest sens într-o garsonieră pe care inculpatul o închiriase în zona P., din municipiul Târgovişte. Minora a practicat prostituţia o perioadă în această locaţie, zilnic inculpatul aducându-i în medie 4-5 clienţi.
Deşi, inculpatul I.I.M. i-a promis iniţial minorei că vor împărţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, în realitate aceştia erau opriţi de către inculpat, din suma câştigată, de 300 - 400 lei zilnic, minorei îi reveneau cea. 15 - 20 lei pentru a-şi achiziţiona mâncare şi ţigări.
Partea vătămată M.C.V. s-a prostituat timp de o lună în această garsonieră, iar atunci când şi-a manifestat dorinţa de a pleca acasă a fost ameninţată cu acte de violenţă de către inculpat pentru a nu renunţa la activitatea ei.
La sfârşitul lunii septembrie 2011, inculpatul i-a propus părţii vătămate M.C.V. să plece cu el şi cu alte două fete în Grecia pentru a practica prostituţia, lucru care s-a şi întâmplat. în Grecia, M.C.V. a practicat prostituţia într-un club şi a avut în medie 2-3 clienţi pe noapte, iar banii câştigaţi din această activitate ajungeau în totalitate prin intermediul inculpatei R.A.F., la inculpatul I.I.M.
Inculpata R.A.F. avea rolul de a supraveghea fetele cât timp acestea racolau clienţii din club şi de a ţine evidenţa sumelor de bani obţinute din această activitate. în acelaşi club a practicat prostituţia şi martora D.R., care se înţelesese anterior cu inculpatul Iordan să-i dea acestuia doar jumătate din banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei.
După aproximativ o lună, partea vătămată M.C.V. s-a întors în ţară şi a fost din nou abordată de către inculpatul I.I.M. care a cazat-o de această dată în garsoniera inculpatei G.C.C., aceasta cunoscând că partea vătămată era minoră şi că se prostitua pentru inculpatul I.I.M.
Minora era de faţă la discuţiile purtate între inculpaţii I.I.M. şi G.C.C., referitor la activitatea infracţională desfăşurată.
De supravegherea părţii vătămate minore - M.C.V. cât timp a stat în acea garsonieră se ocupa inculpata G.C.C., aspect confirmat şi de martorul R.F.R., fostul concubin al acesteia, iar de găsirea clienţilor pentru părţile vătămate se ocupa inculpatul V.G., un bun prieten al inculpatului I.M.
Pe toată această perioadă partea vătămată M.C.V. a fost ameninţată cu acte de violenţă în cazul în care refuza să mai întreţină relaţii sexuale contra cost.
în luna decembrie a anului 2011, profitând de neatenţia celor care o supravegheau, partea vătămată M.C.V. a reuşit să plece din garsonieră şi să meargă la domiciliul părinţilor săi din satul Viişoara, însă având nevoie de bani a reluat legătura cu inculpatul R. şi a reînceput să practice prostituţia pentru acesta.
Pe lângă rolul de a-i găsi clienţi părţii vătămate M.C.V., inculpatul V.G. zis „G." se ocupa şi de supravegherea efectivă a minorei în situaţiile în care clienţii erau prieteni sau cunoştinţe de-ale lui, iar banii, erau colectaţi de către el, din care un procent de 30% îi reveneau lui, iar restul îi înmâna inculpatului I.I.M. (conform proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice).
Cu privire la partea vătămată N.M.A., inculpatul I.I.M. a încercat să o racoleze pentru a practica prostituţia în Grecia, însă aceasta a refuzat şi din acel moment, inculpatul a început să facă presiuni asupra părţii vătămate şi a familiei acesteia, ameninţându-o cu acte de violenţă, incendierea locuinţei şi chiar cu moartea.
După întoarcerea din Grecia, după aproximativ 3 luni, inculpatul I.I.M. a luat legătura cu partea vătămată N.M.A. pentru a o determina să practice prostituţia şi ulterior, aceasta a cedat insistenţelor pentru că îi era teamă de el.
La sfârşitul lunii noiembrie 2011, N.M.A. şi M.C.V. au mers într-o garsonieră din zona Colegiului „I.V." din Târgovişte şi au întreţinut relaţii sexuale cu clienţii găsiţi de inculpatul I.I.M.. De la garsonieră părţile vătămate au plecat cu un taxi însoţite de către inculpaţii I.I.M. şi V.G. până la motelul P. din Targovişte. Acestea au fost agresate fizic şi verbal de către cei doi inculpaţi pentru că doreau să-şi păstreze o parte din banii obţinuţi de la clienţii cu care anterior întreţinuseră relaţii sexuale.
S-a apreciat de către procuror că faptele inculpaţilor I.I.M., zis R., V.G. zis „G.", R.A. - F.a şi G.C.C., care în cursul anului 2011, s-au constituit într-un grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin şi care folosind acte de violenţă fizică şi verbală ori acte de înşelăciune, au recrutat-o, transferat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată M.C.V., despre care cunoşteau că este minoră, în scopul exploatării sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori prevăzute de disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Cu privire la inculpaţii I.I.M. zis R. şi V.G. zis „G." s-a mai reţinut şi faptul că în cursul anului 2011, au recrutat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată N.M.A., în scopul exploatării sexuale, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în sarcina acestora reţinându-se şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., având în vedere concursul real de infracţiuni.
Situaţia de fapt expusă mai sus a fost probată prin: declaraţiile învinuiţilor şi inculpaţilor; declaraţiile părţilor vătămate; declaraţiile martorilor; procesele" - verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor scrise interceptate în cauză; rapoartele de evaluare întocmite de către A.N.T.P. - Centrul Regional Ploieşti; fişele de cazier judiciar; procesele - verbale de constatare a unor situaţii de fapt întocmite de lucrătorii de poliţie; procesul-verbal de sesizare şi procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Prin actul de sesizare s-a solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 118 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, referitoare la măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani obţinute de inculpaţi în urma exploatării sexuale a părţilor vătămate.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, fiind arestaţi pe o perioadă de 29 de zile, în baza încheierii nr. 4 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa, pronunţată în Dosarul nr. 347/120/2012, începând cu data de 12 ianuarie 2012 până la 9 februarie 2012, pe numele acestora fiind emise mandatele de arestare preventivă din 12 ianuarie 2012.
După înregistrarea dosarului la instanţă, s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor I.I.M., V.G., R.A.F. şi G.C.C., conform disp. art. 3001 C. proc. pen., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea impun şi în continuare privarea acestora de libertate, fiind incidente atât disp. art. 143, cât şi cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
După constatarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, fiind audiate, părţile vătămate M.C.V. şi N.M.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză, cea din urmă precizând că doreşte să fie ascultată în calitate de martor şi nu de parte vătămată.
În şedinţa publică din data de 19 martie 2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii I.I.M., V.G., R.A.F., în prezenţa apărătorilor, au învederat instanţei că înţeleg să se judece conform procedurii simplificate prev. de disp. art. 3201 C. proc. pen., iar inculpata G.C.C. a solicitat ca judecata să se efectueze conform procedurii de drept comun, prev. de disp. art. 313 şi urm. C. proc. pen.
La acelaşi termen de judecată s-a procedat la ascultarea inculpaţilor I.I.M., V.G., R.A.F., care au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, în sarcina lor şi nu solicită administrarea altor probe, înţelegând să se judece pe baza probelor deja existente la dosar din cursul urmăririi penale, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.
Pentru o bună înfăptuire a actului de justiţie şi având în vedere că inculpaţii I.I.M., R/A/F.a şi V.G. au înţeles să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2011 şi au dat declaraţii în acest sens, tribunalul a disjuns cauza privind pe inculpata G.C.C., formându-se Dosarul nr. 2374/120/2012 înregistrat în sistemul Ecris.
După înregistrarea cauzei, la data de 19 martie 2012 în conformitate cu prevederile disp. art. 3002 C. proc. pen., tribunalul a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei G.C.C., însă prin Decizia penală nr. 446 din 27 martie 2012 pronunţată în Dosarul penal nr. 207/42/2012, Curtea de Apel Ploieşti a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de aceasta, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea instanţei de judecată potrivit disp. art. 1451 C. proc. pen.
În şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012 s-a procedat la ascultarea inculpatei G.C.C., care a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, menţionând că a cunoscut-o pe partea vătămată M.C.V. prin intermediul martorului R.F.R., fostul său concubin şi a inculpatului I.I.M., pe care îl cunoştea de aproximativ 3 ani, când a aflat că este căsătorit cu R.A.F. o cunoştinţă de-a sa.
Inculpata G.C.C. a susţinut că locuinţa în care domicilia fostul său concubin R.F.R., o deţine în baza unui contract de comodat încheiat cu domnul P.B. şi că deşi se despărţise de R. îl lăsa să locuiască în continuare, neavând autoritatea să-l dea afară. R. o întrebase cu o zi înainte de a o aduce pe partea vătămată M.C.V. dacă ar incomoda-o ca aceasta să locuiască pentru două - trei zile împreună cu R., până îi găseşte o locuinţă, fapt care nu a deranjat-o, mai ales că R. vorbise cu R. despre găzduirea părţii vătămate, specificându-le doar să aibă grijă de lucrurile aflate în garsonieră.
A arătat totodată că R. i-ar fi vorbit de găzduirea V., în ziua în care i-a cumpărat autoturismul ce-l deţinea în proprietate, inculpatul achitându-i prima tranşă de 300 lei din preţul de 1.000 de euro al maşinii.
Deşi a recunoscut că în luna decembrie inculpatul I.I. zis R. i-a dat suma de 50 de euro prin intermediul martorului R. susţine că această sumă reprezenta o rată din preţul maşinii şi că a bănuit ce activitate desfăşurau V. şi R. abia în luna decembrie când o persoană s-a amuzat pe seama ei în faţa blocului.
A mai arătat că, nu înţelege de ce martorul R.R. a susţinut în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că a discutat cu ea înainte de a accepta să o găzduiască pe V. în garsonieră motivând că ea este proprietara acelei garsoniere, întrucât ea nu a vorbit niciodată cu R. despre relaţiile dintre V. şi R. în acea perioadă.
Audiată şi în Dosarul nr. 2374/120/2012, partea vătămată M.C.V. a învederat instanţei că nu se constituie parte civilă în cauză. A menţinut în parte declaraţiile date în cursul urmăriri penale arătând că acestea corespund adevărului, descriind în detaliu activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii I.I.M., R.A. şi V.G., revenind însă, asupra aspectului că inculpata G.C.C. ştia că întreţine relaţii sexuale contra cost în favoarea inculpatului I. şi că este minoră, având 17 ani, cu motivarea că a fost intimidată de către organele de urmărire penală (procuror şi poliţişti), susţineri ce vor fi înlăturate de către instanţă întrucât nu se poate pune la îndoială veridicitatea şi condiţiile în care au fost obţinute, având în vedere că la momentul la care i s-au luat declaraţiile de către organele de urmărire penală a fost asistată de către un apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului Dâmboviţa, iar cele relevate în cursul urmăririi penale sunt confirmate pe deplin şi de celelalte mijloace de probe administrate.
Partea vătămată a mai arătat că îi era şi îi este frică doar de inculpaţii I.I.M., zis R., R.A. şi V.G., nu şi de inculpata G.C.C. şi că inculpaţii sau apărătorii acestora nu au luat legătura cu ea.
A mai precizat că în perioada în care a stat în garsoniera ce îi aparţinea inculpatei G.C.C. se întâlnea cu aceasta zilnic întrucât venea să-şi ia îmbrăcămintea pe care o deţinea într-un şifonier aflat în acel imobil, dar „discutau de cel mult două - trei ori pe săptămână, fără a intra în detalii".
Totodată, au fost audiaţi martorii din acte N.M.A., D.R., V.I.G., R.F.R., T.C.I., I.S.A., Ş.V., R.P., G.V.G., N.M.B., C.F.B. şi S.Ş. şi martorii propuşi de către inculpata G.C.C. pe situaţia de fapt G.M., M.M., precum şi martorii în circumstanţiere G.I. şi I.C.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că inculpaţii I.I.M., V.G., R.A.F. şi G.C.C., în cursul anului 2011 s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin şi care folosind acte de violenţă fizică şi verbală, ori acte de înşelăciune, au recrutat-o, transferat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată M.C.V., despre care cunoşteau că este minoră, în scopul exploatării sexuale.
Astfel, din materialul probator a rezultat că partea vătămată M.C.V. a fost racolată de către inculpatul I.I.M., care împreună cu inculpatul V.G. aveau şi rolul de a-i găsi clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, fiind unul dintre cei care au constituit grupul infracţional, coordonându-1 şi însuşindu-şi o mare parte din sumele obţinute de partea vătămată prin practicarea prostituţiei, inculpata R.A.F. ocupându-se de supravegherea acesteia în Grecia pe perioada cât lipsea inculpatul I.I.M. şi de încasarea banilor obţinuţi din această activitate infracţională care ulterior ajungeau tot la inculpatul I.I.M.
„Legăturile" cu clienţii erau stabilite de obicei de către inculpatul I.I.M., prin intermediul telefonului mobil şi din când în când şi de inculpatul V.G., cei doi inculpaţi constituind totodată şi latura „dură" a grupului.
În momentul când partea vătămată nu mai dorea să practice prostituţia pentru membrii grupului, aceasta era urmărită de către inculpaţi, ameninţată cu acte de violenţă, agresată fizic şi readusă pentru a practica din nou prostituţia.
În ce priveşte găzduirea părţii vătămate M.C.V. aceasta a locuit până în septembrie 2011 într-un apartament închiriat în zona P. din Municipiul Târgovişte de către inculpatul I.I.M. zis R., când inculpatul i-a propus părţii vătămate să plece cu el în Grecia pentru a practica prostituţia, lucru care s-a şi întâmplat, iar la întoarcerea în ţară, după aproximativ o lună aceasta a fost cazată în garsoniera deţinută de către inculpata G.C.C., care cunoştea că partea vătămată era minoră şi se prostitua pentru inculpatul I.I.M., până la jumătatea lunii decembrie 2011, aspect confirmat şi de martorul R.F.R., fostul concubin al inculpatei G.C.C.
Deşi, inculpata G.C.C. a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, susţinând că nu are nicio implicare în această activitate infracţională, declaraţiile acesteia nu se coroborează cu depoziţiile inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., care au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei, cu procesele-verbale de sesizare, procesele- verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice şi a mesajelor scrise, cu declaraţiile persoanei vătămate M.C.V. date în cursul urmăririi penale şi menţinute în parte în faţa instanţei de judecată şi nici cu depoziţiile martorului R.F.R.
Astfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată M.C.V. a susţinut că la întoarcerea din Grecia, când a ajuns în Târgovişte a fost aşteptată de R. care a dus-o la garsoniera unei cunoştinţe de-a lui pe nume C., care nu a părut surprinsă de prezenţa ei acolo, dându-i de înţeles că vorbise anterior cu R.
A mai susţinut partea vătămată că inculpata G.C.C. avea cunoştinţă că are 17 ani şi că se prostituează în beneficiul lui R., întrucât fusese de faţă când inculpatul I.I.M. i-a spus că ea se prostituează, inculpata fiind de acord să o găzduiască şi că pentru a nu fugi din garsonieră era păzită de către fostul concubin al inculpatei, pe nume R. care o însoţea peste tot (fila 59 vol.I. dos. u.p.).
Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.F.A. care au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, precum şi cu declaraţiile martorului R.F.R. date în cursul urmăririi penale care a arătat că în noiembrie 2011 R. l-a rugat să o găzduiască pe V., întrucât-el nu o poate ţine acasă la el, acolo locuind concubina sa F. „Înainte de a accepta am discutat cu C., care de fapt este proprietara garsonierei în care locuiesc şi i-am cerut acordul. Şi ea şi-a dat acceptul şi astfel „V." a rămas peste noapte în mai multe rânduri la mine în garsonieră" (fila 79 vol. I dos. u.p.).
Acelaşi martor a precizat că, ştia de la inculpatul I.I.M. că partea vătămată M.C.V. se prostituează pentru el, întrucât de câte ori îi cerea banii datoraţi pe maşină inculpatul afirma „că va face bani având combinaţii cu V. (fila 80 vol. I dos.u.p.). Ba mai mult, în luna noiembrie 2011 auzise mai multe discuţii telefonice între cei doi, din care şi-a dat seama că partea vătămată M.V. practica prostituţia în favoarea lui R.
În faţa instanţei de judecată martorul R.F.R. a reiterat faptul că înainte să vină R. cu V. la el în garsonieră, a avut o discuţie cu inculpata G.C.C. comunicându-i acesteia că Iordan îi ceruse să o găzduiască pe partea vătămată două trei zile, inculpata dându-şi acordul ca V. să locuiască în garsonieră. în total, partea vătămată a stat aproximativ două luni, două luni şi jumătate cu mici întreruperi.
Mai mult, acesta a arătat că în seara când R. a venit cu V. la garsonieră, inculpata C. a sosit imediat după ei la câteva minute, au stat de vorbă, după care C. şi R. au plecat la domiciliile lor, el rămânând cu V. în garsonieră cât şi faptul că „la jumătatea lunii decembrie V. mi-a spus că a discutat cu C. şi i-a spus acesteia că are diverse combinaţii pe ici pe acolo" (fila 157 dos.fond).
Faptul că inculpata G.C.C. se întâlnea zilnic cu partea vătămată pe perioada cât. a găzduit-o este confirmat şi de către martorul R.F.R., fostul concubin al inculpatei care în declaraţiile sale a precizat că inculpata venea zilnic în garsoniera în care locuia el întrucât „C. avea şifonierul cu lucruri în garsoniera în care locuiam eu efectiv, iar aceasta venea dimineaţa pentru a se schimba şi seara ori de câte ori avea nevoie .inculpata G.C.C. s-a întâlnit în garsonieră în prezenţa mea de aproximativ trei - patru ori cu V..
Inculpata C. putea veni oricând, întrucât avea o cheie de la garsonieră. Cred că se puteau întâlni şi în lipsa mea" (fila 157 dos. fond).
Astfel, din probele analizate rezultă cu certitudine că inculpata G.C.C. avea cunoştinţă despre faptul că partea vătămată se prostitua în favoarea inculpatului I.I.M. şi că este minoră, având în vedere că pe perioada cât a găzduit-o pe aceasta s-au întâlnit în mod frecvent, purtând discuţii atât în prezenţa martorului R.F.R. cât şi în lipsa acestuia, nefiind credibilă apărarea inculpatei că deşi se vedea aproape zilnic cu partea vătămată şi discutau, nu a cunoscut „ocupaţia acesteia".
Activitatea infracţională a inculpaţilor în cadrul grupului rezultă şi din declaraţiile martorilor N.M.A., D.R., V.I.G., R.F.R., T.C.I., I.S.A., I.M., Ş.V., R.P., D.M.C., G.V.G., N.M.B., C.F.B. şi S.Ş., care au relatat că partea vătămată M.C.V. practica prostituţia în favoarea inculpatului I.I.M., zis R., care împreună cu inculpatul V.G. „facilita întâlnirile cu clienţii".
Tribunalul a apreciat că materialul probator relevă că activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţii I.I.M., V.G., R.A.F. şi G.C.C. nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp, începând cu anul 2011, în mod repetat, aceştia neacţionând de sine stătător, ci în cadrul grupării infracţionale ce avea ca scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin, printre care şi minore.
S-a constatat că inculpaţii au recrutat persoane lipsite de o situaţie materială satisfăcătoare, cu un nivel scăzut, de pregătire, fără un minim necesar de cunoştinţe, ceea ce le-a făcut uşor de convins, cu atât mai mult cu cât cel puţin una dintre ele era minoră, fiind determinate să practice prostituţia prin promisiunea unei vieţi mai bune şi a unui câştig uşor, cât şi prin ameninţări.
În baza probelor adriiinistrate în cauză, tribunalul a apreciat că faptele inculpatei G.C.C. care împreună cu inculpaţii I.I.M., V.G., R.A.F., în cursul anului 2011 s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, şi care folosind acte de violenţă fizică şi verbală, ori acte de înşelăciune, au recrutat-o, transferat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată M.C.V., despre care cunoşteau că este minoră, în scopul exploatării sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora aceasta a fost condamnată.
Nu au putut fi reţinute apărările inculpatei în sensul că nu făcea parte dintr-un grup infracţional ce avea ca scop exploatarea sexuală şi că nu a săvârşit faptele pentru care a fost trimisă în judecată, având în vedere că latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin acţiuni alternative - „iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni" - astfel încât săvârşirea oricărei dintre ele realizează conţinutul infracţiunii.
Nici cererea inculpatei de a se dispune achitarea sa pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, întrucât nu a ştiut cu ce se ocupa partea vătămată şi nici vârsta acesteia, şi că bani încasaţi de la inculpatul Iordan reprezentau ratele lunare din preţul de 1.000 de euro a maşinii vândute acestuia şi nu contravaloarea „chiriei", nu este susţinută de materialul probator din care rezultă că inculpata avea cunoştinţă că partea vătămată este exploatată sexual de către inculpatul I.I.M. şi că este minoră, beneficiind totodată de banii rezultaţi din traficarea acesteia.
Mai mult în conformitate cu disp. art. 13 din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia" fără a mai fi necesare şi alte cerinţe suplimentare cum se cere în cazul art. 12 din aceeaşi lege ce priveşte traficul de persoane, neavând relevanţă faptul că minora şi-ar fi dat acordul pentru a fi traficată.
La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatei G.C.C., tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, precum şi circumstanţele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut un comportament adecvat normelor de convieţuire socială anterior săvârşirii faptelor şi are în întreţinere un copil minor, conform certificatului de naştere depus la dosar.
Faţă de conduita anterioară săvârşirii faptelor şi atitudinea acesteia în faţa instanţei de judecată, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu efectele prevăzute de disp. art. 76 C. pen.
În raport de aceste criterii, instanţa a dispus condamnarea inculpatei G.C.C., la pedepse orientate sub minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Conform art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatei G.C.C., ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi e) C. pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis aceleiaşi inculpate exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi e) C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.
Întrucât, inculpata a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa în concurs real, instanţa a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele ce i-au fost stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatei G.C.C., tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta şi, chiar fără executarea pedepsei condamnata nu va mai săvârşi infracţiuni, având în vedere că nu are antecedente penale, iar potrivit declaraţiilor martorilor în circumstanţiere şi caracterizării depuse la dosar, aceasta este în relaţii bune cu vecinii, este respectuoasă, avea o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, a fost angajată cu carte de muncă la SC M. SA Târgovişte, fiind înscrisă şi la facultatea de drept din cadrul Universităţii Valachia din Târgovişte.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 861 alin. (1) lit. a)-c) C. pen., mărimea pedepsei, faptul că inculpata nu a mai fost condamnată anterior şi ţinând seama de persoana acesteia, tribunalul a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere.
în conformitate cu disp. art. 18 C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public, la data de 19 martie 2012, a solicitat, obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale către partea vătămată minoră M.C.V., având în vedere traumele psihice suferite de aceasta, ca urmare a faptelor inculpaţilor, chiar dacă nu s-a constituit parte civilă.
Deşi, partea vătămată minoră M.C.V. nu s-a constituit parte civilă şi nu a solicitat despăgubiri civile, tribunalul în urma examinării materialului probator, a apreciat că i-a fost cauzat un prejudiciu moral.
În speţă, tribunalul a considerat că suma de 500 lei acordată cu acest titlu părţii vătămate M.C.V. este de natură să-i acopere traumele psihice prin care a trecut, să-i atenueze suferinţele şi disconfortul ce i-au fost create prin acţiunile inculpatei.
Astfel, în temeiul disp. art. 346 raportat la art. 14 alin. (5) şi art. 17 C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri morale către partea vătămată minoră M.C.V.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata a câte 1.150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu părţi vătămate, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata G.C.C., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând, în esenţă, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 3 din 11 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata G.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 250 din 18 iulie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa.
A fost obligată apelanta la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea examinând hotărârea apelată în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) şi art. 379 C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat.
S-a reţinut că, în şedinţă publică din data de 10 aprilie 2012, instanţa de fond a procedat la ascultarea inculpatei G.C.C., care a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei. Din actele dosarului rezultă, aşa cum de altfel a reţinut şi prima instanţă, că inculpata, a cunoscut-o pe partea vătămată M.C.V., prin intermediul martorului R.F.R. - fostul său concubin - şi a inculpatului I.I.M., pe care îl cunoştea de aproximativ 3 ani şi a găzduit-o o perioadă de timp, dar a susţinut că a bănuit ce activitate desfăşura V. în luna decembrie când o persoană s-a amuzat pe seama ei în faţa blocului.
Partea vătămată M.C.V., audiată fiind în această cauză a învederat instanţei că nu înţelege să se constituie parte civilă, a menţinut în parte declaraţiile date în cursul urmăririi penale arătând că acestea corespund adevărului, descriind în detaliu activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii I.I.M., R.A. şi V.G., revenind însă, asupra aspectului că inculpata G.C.C. ştia că întreţine relaţii sexuale contra cost în favoarea inculpatului I. şi că este minoră.
Instanţa de apel a înlăturat aceste susţineri, apreciind că nu se poate pune la îndoială veridicitatea şi condiţiile în care au fost obţinute. Cert este că, minora M.C.V., a fost cazată în garsoniera deţinută de către inculpata G.C.C., care cunoştea că partea vătămată era minora şi se prostitua pentru inculpatul I.I.M., aspect confirmat şi de martorul R.F.R., fostul concubin al inculpatei.
Deşi inculpata G.C.C. a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, declaraţiile acesteia nu se coroborează cu depoziţiile inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., care au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a inculpatei, cu procesele-verbale de sesizare, procesele verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice şi a mesajelor scrise, cu declaraţiile persoanei vătămate M.C.V., date în cursul urmăririi penale şi menţinute în parte în faţa instanţei de judecată şi nici cu depoziţiile martorului R.F.R.
Mai mult decât atât, inculpata avea cunoştinţă că, partea vătămată are 17 ani şi că se prostituează în beneficiul unui coinculpat, întrucât fusese da faţă când acesta i-a spus personal că ea se prostituează, situaţie cu care G.C.C. a fost de acord să o găzduiască, ştiind că pentru a nu fugi din garsonieră era păzită de fostul său concubin, care o însoţea peste tot.
Martorul R.F.R. - fostul concubin al inculpatei - a precizat în declaraţiile sale că inculpata G.C.C. se întâlnea zilnic cu partea vătămată în perioada când a găzduit-o în garsonieră.
În concluzie, din probele analizate rezultă cu certitudine că inculpata avea cunoştinţă despre faptul că partea vătămată se prostitua în favoarea inculpatului I.I.M. şi că este minoră, situaţie în care în mod corect prima instanţă a apreciat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost dedusă judecăţii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata G.C.C., care a criticat hotărârile pronunţate în cauză, ca netemeinice şi nelegale, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Inculpata a arătat că a avut o locuinţă pe care a pus-o la dispoziţia părţii vătămate, dar nu a cunoscut că aceasta este minoră şi că practică prostituţia, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau d) C. proc. pen.
A solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepselor, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 1569 din 09 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2374/120/2012 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 11 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost obligată recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu, a constatat că recursul formulat este nefondat.
S-a reţinut că inculpata a criticat situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe anterioare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt.
Acest caz de casare vizează însă un viciu în stabilirea situaţiei de fapt în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate.
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu vizează dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe este în concordanţă cu probatoriul administrat în cauză şi, deşi inculpata a negat aspectul că ştia că partea vătămată este minoră şi că urmează să se prostitueze pentru I.I.M. zis „R.", din declaraţiile inculpaţilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., a părţii vătămate M.C.V. şi a martorului R.R.F. rezultă că în realitate cunoştea toate aceste aspecte.
Ca atare, s-a apreciat că în cauză nu există nicio contradicţie între situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe şi cea care rezultă din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penal şi în cea de judecată, motiv pentru care solicitarea inculpatei de a fi achitată nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte reindividualizarea pedepsei,. în sensul schimbării formei de executare, instanţa de recurs a reţinut că, în raport de gravitatea faptei săvârşite, sancţiunea aplicată este blândă şi o reindividualizare în sensul solicitat de inculpată ar lipsi-o de eficacitate, aducând atingere scopurilor prevenţiei speciale şi a celei generale.
Împotriva deciziei menţionate, la data de 17 mai 2013, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea G.C.C., invocând cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs.
Examinând cererea de contestaţie în anulare, sub aspectul admisibilităţii în principiu, în conformitate cu dipoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute la lit. a)-e).
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a), c) şi e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, instanţa este obligată să examineze dacă cererea priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar, toate aceste condiţii trebuind a fi îndeplinite cumulativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocate de contestatoare, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.C.C. nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., întrucât la dosarul cauzei nu se află dovezi în sprijinul cazului de contestaţie invocat.
Astfel, din actele dosarului de recurs rezultă că, la termenul din 9 mai 2013, când s-a soluţionat cauza de către instanţa de recurs, procedura de citare a fost legal îndeplinită, contestatoarea fiind citată atât la adresa domiciliului său, din Târgovişte, jud Dâmboviţa, cât şi la domiciliul ales, respectiv Cabinetul de avocatură „L."cu sediul în Târgovişte, judeţul Dâmboviţa.
În consecinţă, nefiind îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, se va respinge, ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea G.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 1569 din 09 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2374/120/2012.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea G.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 1569 din 09 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2374/120/2012.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3832/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3825/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
