ICCJ. Decizia nr. 3820/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3820/2013
Dosar nr. 6574/30/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269/PI din 17 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.G.I. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi mare risc, în modalitatea vânzării, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.G.I., şi în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 aprilie 2013 şi până la zi.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de droguri: 0,93 gr. fragmente vegetale, 1,0 gr. fragmente vegetale, 0,60 fragmente vegetale, 0,06 gr. substanţă pulverulentă de culoare alb-gălbui, 1,0 gr. ;canabis, 0,47 gr. şi 2,50 gr., rămase în urma analizelor de laborator. în- baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor menţionate cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 207/D/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara a fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul R.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, în modalitatea vânzării, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în perioada 05 noiembrie 2012-25 aprilie 2013, a valorificat droguri de risc (canabis conţinând T.H.C.) şi droguri de mare risc (comprimat ecstasy conţinând M.D.M.A., prevăzut cu loggo-ul „H." şi substanţă pulverulentă conţinând M.D.M.A.), colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." şi investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", cât şi consumatorilor de pe piaţa timişoreană.
La dosar s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 207/D/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declaraţie inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum sunt descrise în rechizitoriu şi a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., în cazul recunoaşterii vinovăţiei, doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. în raport de declaraţia inculpatului de recunoaştere în totalitate a faptelor, constatând că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc existenţa faptelor şi comiterea faptei de către inculpat, instanţa a procedat la judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declaraţiile inculpatului în faza de urmărire penală au confirmat faptele descrise în rechizitoriu, astfel că s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 05 noiembrie 2012, organele de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Timişoara - Serviciul Antidrog, s-au sesizat faţă de inculpatul R.G.I. despre care existau unele date că desfăşura, pe raza municipiului Timişoara, activităţi de trafic de droguri de risc şi de deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consumul propriu.
Astfel, datele preliminare existente în cauză au relevat faptul că inculpatul R.G.I. se afla în posesia stupefiantelor (iniţial doar a canabisului), pe care le distribuia în mod constant pe raza mun. Timişoara (datele au parvenit prin intermediul colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R.,,).
Pentru a se concretiza sub aspect probator activitatea infracţională a inculpatului R.G.I. s-a procedat, în fază preliminară, la introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", a colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R.", precum şi la autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice derulate de către inculpat, investigatorul sub acoperire, colaboratorul sub acoperire şi unele persoane. din anturajul inculpatului R.G.I., fiind astfel identificate sursele de aprovizionare ale inculpatului, considerente din care s-a dispus extinderea cercetărilor penale faţă de inculpatul T.A.V., pe învinuitul C.S., (surse de aprovizionare cu stupefiante ale inculpatului R.G.I.) şi pe făptuitorul M.M.B., consumator de stupefiante având ca furnizor de droguri pe inculpatul T.A.V.
Pe baza analizei materialului probator administrat în cauză, în baza rezoluţiei din data de 22 aprilie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul R.G.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, în modalitatea vânzării, în formă continuată, infracţiune prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din ansamblul probelor aflat la dosar, s-a reţinut că inculpatul R.G.I., în perioada 05 noiembrie 2012-25 aprilie 2013, a valorificat prin opt acte materiale, droguri de risc (canabis conţinând T.H.C.) şi droguri de mare risc (comprimat ecstasy conţinând M.D.M.A., prevăzut cu loggo-ul „H." şi substanţă pulverulentă conţinând M.D.M.A.), colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." şi investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", cât şi consumatorilor de pe piaţa timişoreană.
Astfel, în cauză s-a dovedit cu certitudine că în data de 05 noiembrie 2012, în jurul orelor 23,30, inculpatul R.G. s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire P.R. în zona service-ului A.B.C.G. din din Timişoara, şi inculpatul i-a remis colaboratorului un plic tip zipp - lok ce conţinea fragmente vegetale de culoare verde oliv, susceptibilă a fi cannabis. Cu ocazia acestei întâlniri, inculpatul i-a spus colaboratorului că dacă este mulţumit de calitatea drogurilor să se mai întâlnească pentru a cumpăra cannabis de la inculpat cu preţul de 60 lei/gram.
Ulterior, în după amiaza zilei de 29 noiembrie 2012, inculpatul R.G. şi colaboratorul sub acoperire P.R. s-au întâlnit, şi, după o discuţie de câteva minute, inculpatul i-a înmânat colaboratorului un plic tip zipp-lok, care conţinea substanţe vegetale, iar colaboratorul i-a remis inculpatului suma de 120 lei. Analizele de laborator au stabilit că substanţa respectivă - 0,99 grame cannabis conţine T.H.C.
Alte valorificări (vânzări) de droguri făcute de inculpatul R.G.I. au avut loc după cum urmează: în data de 31 ianuarie 2013 inculpatul a valorificat cantitatea de 3 pliculeţe cannabis investigatorului S.G. în schimbul sumei de 180 lei; în data de 01 februarie 2013 inculpatul R.G.I. a valorificat un comprimat şi un pliculeţ tip zipp - lok în care se afla un praf alb, investigatorului S.G. contra sumei de 190 lei, (la analiza de laborator s-a stabilit: comprimatul extazy conţinea 3,4 M.D.M.A. iar substanţa pulverulentă de culoare albă nu conţinea substanţe stupefiante sau psihotrope); în data de 15 februarie 2013 inculpatul R.G.I. a valorificat fragmente vegetale 0,60 grame cannabis într-o folie de aluminiu - investigatorului S.G. contra sumei de 60 de lei; în data de 16 februarie 2013 inculpatul R.G.I. a valorificat 0,16 grame substanţă pulverulentă ce conţinea 3,4 M.D.M.A., investigatorului S.G., pentru suma de 100 lei.
Cu această ocazie, inculpatul R.G.I. i-a dat indicaţii cumpărătorului în sensul ca să nu tragă pe nas praful cumpărat, ci să-l pună în suc sau pe gingie, şi cei doi au stabilit o altă tranzacţie pentru săptămâna care urma, în sensul că inculpatul s-a oferit să-i vândă comprimate extasy la preţul de 60 - 70 lei pastila. în după amiaza zilei de 09 aprilie 2013, inculpatul R.G.I. a valorificat fragmente vegetale de culoare verde oliv ambalate în două folii de staniol, respectiv 1,4 grame cannabis investigatorului S.G. cu suma de 120 lei.
Procesele-verbale de cumpărare supravegheată de droguri de la inculpatul R.G.I. certifică cumpărările efectuate în zilele de 05 noiembrie 2012 (proba nr. 1- 1,44 gr. fragmente vegetale), 29 noiembrie 2012 (proba nr. 2- 0,99 fragmente vegetale), 31 ianuarie 2013 (proba nr. 3 -1,7 gr. fragmente vegetale), 01 februarie 2013 (proba nr. 4, comprimat ecstasy prevăzut cu loggo-ul „H.", conţinând M.D.M.A. şi substanţă pulverulentă de culoare albă care, potrivit probelor de laborator, nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope), 15 februarie 2013 (proba nr. 5- 0,60 gr. fragmente vegetale), 16 februarie 2012 (proba nr. 6- 0,16 gr. substanţă pulverulentă de culoare alb-gălbui care conţine 3,4 M.D.M.A.), 09 aprilie 2013 (proba nr. 7- 1,4 gr. fragmente vegetale).
În urma analizelor de laborator a probelor menţionate, s-au stabilit următoarele:Raportul de constatare tehnico-ştiinţiifică din 14 noiembrie 2012 (proba nr. 1, R.G.I.) atestă faptul că în proba înaintată spre analiză constituită din 1,44 grame de cannabis, s-a evidenţiat T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 decembrie 2012 (proba nr. 2, R.G.I.) atestă"faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 0,99 grame de cannabis, conţine T.H.C., substanţă psihotropă bio sintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-ştiinţiifică din 07 februarie 2013 (proba nr. 3, R.G.I.) atestă faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 1,7 grame de cannabis, a evidenţiat T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 08 februarie 2013 (proba nr. 4, R.G.I.) atestă faptul că proba înaintată spre analiză constituită dintr-un comprimat de culoare alb stanţat pe una din feţe cu loggo-ul „H.", conţine 3,4 M.D.M.A. şi substanţă pulverulentă de culoare albă, care însă nu conţine substanţe stupefiante sau psihotrope; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 februarie 2013 (proba nr. 5, R.G.I.) atestă faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 0,60 grame de cannabis, a evidenţiat T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 februarie 2013 (proba nr. 6, R.G.I.) certifică faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 0,16 gr. substanţă pulverulentă, conţine 3,4 metilendioximetamfetamină (M.D.M.A.); Procesul verbal din data de 09 aprilie 2013 certifică efectuarea testului Cannabis Test (proba 7 - R.G.I.), care a evidenţiat prezenţa T.H.C.-ului în proba dobândită la data de 09 aprilie 2013 constând în cantitatea de 1, 4 gr.; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 aprilie 2013 (proba nr. 7, R.G.I.) a statuat asupra faptului că proba înaintată spre analiză constituită din 1,4 gr. cannabis, a evidenţiat T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Având în vedere aceste dovezi cu privire la activitatea infracţională a inculpatului R.G., în data de 25 aprilie 2013 s-a realizat un flagrant constând în cumpărarea de către colaboratorul sub acoperire cu numele de -cod P.R., a cantităţii de 3 gr. cannabis de la inculpatul R.G.I., cantitate de cannabis dobândită de acesta de la învinuitul C.S. (proba nr. 8).
Această cantitate de droguri a fost supusă analizelor de laborator, şi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 mai 2013 (proba 8) s-a stabilit că proba înaintată spre analiză constituită din 1,57 gr. fragmente vegetale (flagrant), a evidenţiat T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Fiind efectuată o percheziţie domiciliară autorizată la adresa la care locuieşte, inculpatul R.G.I., au fost prelevate următoarele cantităţi de fragmente vegetale: 0,22 gr., 0,28 gr.,0,20 gr., 0,38 gr.,0,83 gr., 1,03 gr., 3,05 gr., precum şi două cântare electronice cu urme de materie şi un recipient prezentând urme de substanţă de culoare roz.
Prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 mai 2013 ale laboratorului de profil (bunurile ridicate la percheziţia domiciliară) s-a stabilit faptul că în fragmentele vegetale ridicate (0,22 gr., 0,28 gr.,0,20 gr., 0,38 gr.,0,83 gr., 1,03 gr., 3,05 gr.) şi pe cele două cântare electronice este prezent T.H.C.-ul, iar pe recipientul din material plastic este prezent M.D.M.A.-ul.
Instanţa de fond a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului R.G.I. a fost dovedită prin procesele-verbale care certifică valorificarea stupefiantelor, de către inculpat colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." şi investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", prin procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice derulate şi a interceptărilor în mediu ambiental efectuate, prin depoziţiile persoanelor audiate în calitate de martori, prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite, dar şi prin procesele verbale de redare a supravegherilor operative efectuate.
Astfel, la dosarul cauzei se află procesul -verbal din data de 05 decembrie 2012 de redare a supravegherii operative cu privire la dobândirea supravegheată a două grame de cannabis de la inculpatul R.G.l. s-a efectuat în data de 29 noiembrie 2012, în baza Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 emise de Tribunalul Timiş; procesul verbal din data de 08 martie 2013, de redare a supravegherii operative cu privire la procurarea supravegheată a unui gram de cannabis de la inculpatul R.G.l., s-a efectuat în data de 15 februarie 2013 în baza Autorizaţiei (prelungire) din 19 noiembrie 2012, emisă de Tribunalul Timiş; procesul verbal din data de 08 martie 2013 de redare a supravegherii operative vizând întâlnirea dintre inculpatul R.G.l. şi investigatorul sub acoperire din data de 20 februarie 2013, s-a efectuat în baza Autorizaţiei (prelungire) din 19 noiembrie 2012 emisă de Tribunalul Timiş; procesul verbal de efectuare investigaţii din data de 18 februarie 2013, certifică investigaţiile efectuate asupra imobilului din Timişoara, în care locuieşte T.A.V.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, pentru probarea activităţii infracţionale a inculpatului R.G., în cauză au fost autorizate interceptări telefonice, audio şi ambientale, acestea fiind redate în cuprinsul unor procese verbale, respectiv: procesul verbal din data de 10 ianuarie 2013redă notele de interceptare telefonică cu privire la inculpatul R.G.l., urmare a punerii în executare a Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 şi a Autorizaţiei din 24 ianuarie 2013, emise de tribunalul Timiş; procesul verbal din data de 29 noiembrie 2012 redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul a discuţiilor derulate între investigatorul sub acoperire „S.G." şi inculpatul R.G.l. la data de 29 noiembrie 2012,urmare a punerii în executare a Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012; procesul verbal din data de 18 martie 2013 redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul, înregistrare vizând discuţiile dintre investigatorul sub acoperire „S.G." şi inculpatul R.G.l. din data de 15 februarie 2012,urmare a punerii în executare a Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizaţie); procesul verbal din data de 18 martie 2013, redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul, înregistrare vizând discuţiile dintre investigatorul sub acoperire „S.G." şi inculpatul R.G.l. din data de 16 februarie 2013, urmare a punerii în executare a Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizaţie); procesul verbal din data de 18 martie 2013 redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul şi vizează discuţiile dintre investigatorul sub acoperire „S.G." şi inculpatul R.G.l. din data de 20 februarie 2013, ca urmare a punerii în executare a Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizaţie); procesul verbal din data de 10 aprilie 2013, redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul a discuţiilor dintre investigatorul sub acoperire „S.G." şi inculpatul R.G.l. din data de 09 aprilie 2013, ca urmare a punerii în executare a Autorizaţiei din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizaţie).
Astfel, analiza interceptărilor convorbirilor telefonice în cauză a evidenţiat conexiunile inculpatului R.G.I. cu sursele sale de aprovizionare cu stupefiante, cu persoanele aflate în cercul său de cunoscuţi care achiziţionau constant de la acesta droguri, precum şi convorbirile derulate cu persoanele introduse în cauză în calitate de colaborator sub acoperire şi investigator sub acoperire.
Relevantă este convocarea din data de 19 noiembrie 2012, în jurul orelor 19.21, R.G.I., a primit un telefon de la S.A.S., care îl întrebase dacă poate să-l viziteze (pag.2 din procesul verbal de redare a interceptărilor telefonice din 19 aprilie 2013 şi pag. 3). în data de 21 noiembrie 2012, R.G.I. a fost întrebat de către un consumator dacă mai deţine marfă: „Mai ai?", confirmându-i: „Da!", iar acesta îi răspunse lui R.G.I. „Da, da" numa" aşa, eventual, dacă-mi dai. Să-mi fi dat ca şi aseară. Ştii?" (pag. 5). în data de 23 noiembrie 2012, R.G.I. a fost sunat de o prietenă care îi spusese că este plecată din Timişoara în localitatea Călan, jud. Hunedoara, şi îl întrebase dacă poate să-i ofere droguri unei prietene Bianca, pe care acesta o cunoaşte (pag. 9 şi pagina 14, care se referă la o discuţie similară şi cu S.A.). În data de 27 noiembrie 2012, R.G.I. s-a întâlnit cu un consumator, în zona Calea L. din Timişoara, iar după ce s-au văzut, consumatorul nefiind mulţumit, îi trimite următorul mesaj ,,Asta e ultima, hai că data trecută a fost cum a fost. dar acuma e prea de tot. E aproape 1, nici măcar 1. aşa ceva nu se face." (pag. 16).
Din analiza unora dintre convorbirile telefonice reiese că inculpatul R.G.I. folosea un limbaj codat atunci când vorbea despre o tranzacţie, fapt care reiese din convorbirea din data de 29 noiembrie 2012, orele 17.23, derulată cu o persoană de sex feminin, în care aceasta îi cere să-i spună un număr norocos pentru loto, iar persoana respectivă îi indică 2, însă discuţia este în realitate despre câte grame de cannabis doreşte, înţelegându-se asupra a două grame (pag. 25-26 vol. 2 dosar U.P.).
Faptul că R.G.I. distribuise şi altceva decât cannabis, reiese din convorbirea telefonică avută cu o persoană, derulată în data de 30 noiembrie 20129 (pag. 28-29).
În data de 01 decembrie 2012 apare legătura dintre inculpaţii T.A.V. şi R.G.I.. T.A.V., poreclit şi „P.", se deplasase împreună cu K.R.A. la locuinţa lui R.G.I., aspect care reiese din convorbirea telefonică derulată între K.R.A. şi R.G.I. (pag. 30).
În perioada sărbătorilor de iarnă, R.G.I. a călătorit în străinătate, iar după revenirea în Timişoara, R.G.I. şi-a reluat preocupările infracţionale şi a început să distribuie droguri după aceeaşi metodă, acesta îşi chema consumatorii în zona locuinţei sale şi le remitea marfa, fie în stradă, fie în locuinţa sa. în acest sens, în data de 25 ianuarie 2013, în jurul orelor 20.28, inculpatul R.G.I. a purtat o discuţie cu un tânăr (pag. 39-40).
De asemenea, R.G.I. frecventa cluburile deschise noaptea în Timişoara (Clubul „F.") şi a distribuit droguri, activitate ce rezultă din conversaţia cu un tânăr, din data de 26 ianuarie 2013, orele 03.28 (pag. 39-40).
în data de 31 ianuarie 2013, înjurai orelor 17.58, R.G.I. a iniţiat o convorbire cu investigatorul sub acoperire „S.G.", valorificându-i trei grame de cannabis (proba nr. 3, pag. 44).
S-a mai reţinut că, începând cu data de 10 februarie 2013, inculpatul R.G.I. a iniţiat distribuirea de droguri şi în Complexul Studenţesc, iar cu ocazia supravegherilor operative s-a stabilit faptul că acesta, de fiecare dată, trecea pe la imobilul de pe strada M., în care domiciliază T.A.V. R.G.I. a valorificat unor persoane droguri din Timişoara, în faţa fostului club „O.M.", aspect ce reiese din convorbirea telefonică derulată dintre R.G.I. şi un tânăr, din data de 01 februarie 2013, ora 23.16 (pag. 49-50).
În data de 01 februarie 2013, în jurul orelor 23.25, R.G.I. trimisese un S.M.S. investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", stabilind o întâlnire pe str. M.: „Ceau, poţi să vii până în complex. La fostul milion. Sau the note?" (pag. 50). Astfel, inculpatul R.G.I. îi valorificase investigatorului „S.G." o pastilă ecstasy şi un plic cu o substanţă albă pulverulentă (proba nr. 4).
După ce a vândut investigatorului sub acoperire pastila ecstasy şi praful de culoare albă, R.G.I. a primit un S.M.S. de la o persoană cu următorul conţinut: „Hai aici că facem iureş, să vii încărcat. Te pup. white sensation" (a se vedea pag. 52).
S-a mai reţinut că inculpatul R.G.I. folosea un limbaj codat la telefon, acesta sugerându-i investigatorului „S.G." ca atunci când dorea cannabis să-i solicite „bere" (o „bere" reprezentând un gram de cannabis), iar când dorea pastile sau prafuri să-i solicite „votcă" sau „coniac". Acest lucru reiese şi din convorbirea telefonică dintre acesta şi utilizatoarea numărului de telefon (pag. 58 - vol. 2 dosar U.P.).
Totodată, instanţa a mai constatat că activitatea infracţională a inculpatului R.G. este evidenţiată şi de unele probe care relevă legătura infracţională dintre inculpatul R.G. şi învinuitul T.A.V. În acest sens, în dosar sunt dovezi în sensul că inculpatul R.G.I. când a vândut drogurile de mare risc investigatorului sub acoperire „S.G.", respectiv proba nr. 4 (pastila ecstasy), proba nr. 5 (un gram de cannabis) şi proba nr. 6 (praf care conţine M.D.M.A.), a făcut iniţial o vizită la domiciliul inculpatului T.A.V.; discuţiile ambientale dintre investigatorul sub acoperire şi R.G.I., faptul că acesta a luat gramul de cannabis din interiorul imobilului din Timişoara, imobil în care locuieşte T.A.V., aspect confirmat şi de supravegherea efectuată la acea dată; în convorbirile telefonice derulate între cei doi, în data de 16 martie 2013, T.A.V. a fost rugat de către o amică cu apelativul „I." să-i dobândească droguri pentru distracţie, iar acesta îl sunase pe R.G.I., în final, deplasându-se cu amica sa „I." la locuinţa acestuia. Astfel, în data de 16 martie 2013, orele 14.17, T.A.V. a fost sunat de o amică „I.", (pag. 33). După discuţie, acesta luase legătura telefonic cu inculpatul R.G.I. în jurul orelor 20.24, T.A.V. a sunat-o pe „I." şi a întrebat-o dacă doreşte să-l însoţească la R.G.I. (pag. 35). Din această convorbire reiese faptul că R.G.I. nu accepta în locuinţa sa orice persoană. T.A.V. se arăta preocupat de faptul că acesta nu o va lăsa pe „I." în casă şi va fi nevoită să îl aştepte în autoturism (pag. 36). La orele 20.44, T.A.V. l-a sunat pe R.G.I. şi i-a comunicat că e cu „I.", intrând împreună la acesta în locuinţă (pag. 37 - vol. 2 dosar U.P.).
Inculpatul R.G. a recunoscut aceste fapte în faza de urmărire penală şi a formulat la data de 14 mai 2013 un denunţ în vederea valorificării art. 16 din Legea nr. 143/2000, în rechizitoriu menţionându-se că, în cauza având ca obiect denunţul depus de către inculpatul R.G.I., s-a administrat un probatoriu concludent, considerente pentru care s-a solicitat reţinerea beneficiului art. 16 din legea specială.
Având în vedere starea de fapt reţinută de instanţa de fond, s-a apreciat că fapta inculpatului R.G.I. care, în perioada 05 noiembrie 2012 - 25 aprilie 2013 a valorificat în mod repetat (prin opt acte materiale) droguri de risc (canabis conţinând T.H.C.) şi droguri de mare risc (comprimat ecstasy conţinând M.D.M.A., prevăzut cu loggo-ul "H." şi substanţă pulverulentă conţinând M.D.M.A.), colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." şi investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", cât şi consumatorilor de pe piaţa timişoreană), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc şi mare risc, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept", iar potrivit alin. (2) din acelaşi articol dacă aceste fapte au ca obiect droguri de mare risc, fapta este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul R.G. a recunoscut în totalitate fapta şi a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cerere încuviinţată de instanţă.
Din cazierul aflat la dosar rezultă că inculpatul este fără antecedente penale.
Având în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen. şi criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat în formă continuată, modalităţile concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului care este fără antecedente penale şi a dat dovadă de o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, văzând limitele de pedeapsă de 10 la 20 ani, prevăzute pentru fapta comisă de inculpat, limite reduse apoi la jumătate prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, şi reduse apoi cu încă o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul R.G.I., pentru fapta de trafic de droguri de risc şi mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 -cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu
aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă situată spre limita minimă specială prevăzută pentru această faptă.
La stabilirea acestei pedepse, instanţa de fond a avut în vedere că aceasta este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei şi reeducarea inculpatului, în raport de toate circumstanţele concrete ale cauzei, atât de pericolul social ridicat al faptei (pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care inculpatul a acţionat, prin mai multe acte materiale), şi în raport de coordonatele ce caracterizează şi circumstanţiată persoana inculpatului, inclusiv conduita bună în societate avută de inculpat anterior comiterii faptei, relevată atât de lipsa antecedentelor penale, cât şi de faptul că inculpatul a fost implicat în diverse activităţi voluntare, este absolvent al unei facultăţi de educaţie fizică şi practică sportul de performanţă, desfăşurând inclusiv acţiuni de instructor de schi şi alte activităţi sportive.
La dosar s-au depus înscrisuri în apărarea inculpatului, în sensul că desfăşoară activităţi de voluntariat, este instructor sportiv, instructor de schi, este sportiv în cadrul unor cluburi în care se desfăşoară activităţi sportive, este absolvent al facultăţii de educaţie fizică şi sport din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, a absolvit specializarea kinetoterapie şi motricitate specială în anul 2011 la aceeaşi facultate, este înscris în anul I la Facultatea de Medicină „V.B." din Timişoara, caracterizări eliberate de fundaţiile şi cluburile sportive la care a activat inculpatul.
Nu au putut fi reţinute însă în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii), întrucât deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanţa a avut în vedere toate coordonatele ce privesc conduita bună anterioară, aplicând o pedeapsă spre minimul special, astfel că această împrejurare nu mai poate fi reţinută încă o dată pentru a duce şi la reducerea pedepsei sub minimul special, dat fiind că o astfel de pedeapsă ar fi prea blândă şi ineficientă în raport cu toate circumstanţele reale ale faptei comisă în formă continuată.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine in favoarea inculpatului nici circumstanţa atenuată prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (conduita sinceră a infractorului după comiterea infracţiunii), întrucât în cauză s-a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., astfel încât comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, constând în recunoaşterea săvârşirii faptei, nu mai poate fi valorificată din nou şi ca o circumstanţă atenuantă judiciară prev de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât recunoaşterii faptei nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu cel ale art. 3201 C. proc. pen. doar atunci când se constată existenţa unei atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportarea sinceră.
Prima instanţă a considerat nefondată şi susţinerea în apărarea inculpatului cu privire la conduita acestuia, în sensul că în majoritatea situaţiilor inculpatul a făcut acte de intermediere, procurând droguri fără a realiza vreun profit. Instanţa a reţinut că probele dosarului relevă că inculpatul realiza profituri din activitatea infracţională.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că nu poate fi reţinut nici argumentul că fără iniţiativa investigatorului inculpatul nu ar fi ajuns să vândă droguri. La dosar sunt suficiente şi concludente probe şi date relevante in sensul preocupărilor şi acţiunilor manifestate de inculpat pe linia activităţilor privind traficul de droguri - aşa cum reiese din conţinutul mijloacelor de probă evidenţiate în cuprinsul stării de fapt mai sus descrisă de instanţă.
În sensul celor menţionate de instanţă, este semnificativ şi faptul că datele dosarului relevă că inculpatul adoptase deja un anumit mod de acţiune pentru a nu-i fi depistată activitatea infracţională, şi anume proceda de regulă la distribuirea drogurilor doar într-un cerc limitat de persoane, cunoscute şi verificate în prealabil.
În raport de art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate concretizând dezaprobarea legală şi juridică atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa ca şi modalitatea de executare trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea pe viitor a săvârşirii de fapte penale similare, ceea ce în speţă poate fi realizat doar prin aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare mai sus stabilită de instanţă, orientată înspre minim special, executată în regim de detenţie.
Nu se justifică aplicarea unei alte modalităţi de executare - suspendare sub supraveghere, aşa cum s-a solicitat în apărarea inculpatului, întrucât în raport de toate circumstanţele concrete ale cauzei, pentru motivele mai sus menţionate, s-a apreciat că nu se poate realiza atingerea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, neputându-se reţine că perioada de arest preventiv de doar circa 3 luni ar fi suficientă pentru a conştientiza gravitatea faptelor, în condiţiile în care inculpatul, anterior constatării faptelor de către organele de anchetă, a avut posibilitatea realizării riscului - de a fi plasat în detenţie, la care se expune prin comiterea unor asemenea fapte grave cu consecinţe dăunătoare asupra sănătăţii. De altfel, pe lângă criteriile mai sus menţionate de instanţă, la înlăturarea argumentelor susţinute în apărare - privind o modalitate de executare neprivativă de libertate, instanţa de fond a reţinut şi împrejurarea că tocmai datorită faptului că inculpatul este o persoană în vârstă de 26 ani" şi absolvent al unei facultăţi de educaţie fizică şi sport, inclusiv cu specializare în Minetoterapie şi motricitate, înscris la o facultate de medicină în anul I şi a desfăşurat activităţi ca şi monitor de schi şi sport de performanţă, trebuia să manifeste o altă atitudine şi nicidecum să desfăşoare activităţi de trafic de droguri cu efecte deosebit, de dăunătoare asupra sănătăţii şi vieţii populaţiei.
De asemenea, s-a mai constatat că nu poate fi reţinută nici susţinerea în apărarea inculpatului cu referire la existenţa la nivelul instanţei a unei practici judiciare constante în cauzele de trafic de droguri pentru care s-au aplicat unor inculpaţi pedepse cu suspendare, neprivative de libertate. Astfel, s-a constatat că nu se poate reţine existenţa unor împrejurări identice în comiterea faptelor şi nici în ceea ce priveşte datele şi coordonatele ce caracterizează persoana inculpatului R.G. şi a altor inculpaţi din alte dosare privind infracţiuni de trafic de droguri, şi nici măcar egalitate sub durata arestului preventiv executat până la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă. De altfel, individualizarea judiciară a pedepsei nu poate fi realizată unitar, ci se materializează prin aplicarea pedepsei concrete în raport de circumstanţele specifice ale fiecărei speţe şi situaţia personală a infractorului.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor complementare şi accesorii, instanţa de fond a avut în vedere faptul că se impune aplicarea acestora, întrucât natura, modalitatea săvârşirii faptelor, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul R.G.I., apelul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecăţii de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., aplicarea disp. art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în subsidiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei întrucât inculpatul a absolvit trei facultăţi, a traficat cantităţi mici de droguri şi desfăşoară activităţi sportive.
Prin Decizia penală nr. 178/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 269 din 17 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6574/30/2013.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 17 iulie 2013 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide astfel, examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelul declarat de inculpatul R.G.I. este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiş fiind temeinică şi legală.
Astfel, s-a reţinut că în mod judicios instanţa de fond a stabilit starea de fapt dedusă judecăţii, respectiv că în perioada 05 noiembrie 2012 - 25 aprilie 2013 inculpatul a comercializat droguri de risc şi de mare risc, respectiv canabis şi comprimate extasy colaboratorului sub acoperire cu nume de cod P.R. şi investigatorului sub acoperire sub numele de cod S.G., cât şi consumatorilor de pe piaţa timişoreană (8 acte materiale), faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată în speţă, întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, uzând de disp. art. 3201 C. proc. pen., iar declaraţiile de recunoaştere ale acestuia se coroborează cu întreg materialul de urmărire penală administrat.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, s-a constatat că instanţa de fond a ţinut cont de prev. art. 72 C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptei care a avut un caracter continuat, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, caracterul repetitiv al faptelor săvârşite de către inculpat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a dat dovadă de o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, motiv pentru care a beneficiat de avantajul conferit de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., s-a dispus aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 având în vedere colaborarea acestuia cu organele de urmărire penală, iar raportat la toate aceste elemente, fără a se putea reţine şi circumstanţe atenuante facultative în favoarea acestuia aşa cum a solicitat inculpatul pentru activităţile cu caracter sportiv şi absolvirea unor instituţii de învăţământ superior, instanţa apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului, neimpunându-se reducerea pedepsei aplicate în cauză.
S-a apreciat că, în mod judicios instanţa de fond a constatat că în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, pe considerentul că ar fi avut o activitate sportivă intensă anterior, că a absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, tocmai în ideea că în această calitate trebuia să conştientizeze efectele deosebit de dăunătoare ale consumului de droguri asupra sănătăţii şi vieţii populaţiei, iar acesta a valorificat totuşi în mod continuu diverse cantităţi de droguri.
Cu privire la comportamentul inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii, respectiv lipsa antecedentelor penale, s-a constatat că aceasta este regula şi normalitatea în viaţa unui om, iar pentru acest fapt nu este nevoie să fie reţinute, circumstanţe atenuante facultative, cu atât mai mult că inculpatul este un element tânăr.
Cu privire la conduita procesuală a inculpatului, în sensul că a fost sincer, s-a apreciat că această atitudine a fost valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 raportat la regulile impuse de art. 3201 C. proc. pen., iar colaborarea cu organele de urmărire penală a fost fructificată prin reţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de asemenea cu consecinţa reducerii pedepsei, astfel că alte reduceri nu mai pot fi operate în favoarea inculpatului, aşa cum s-a solicitat de către acesta.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că nu sunt îndeplinite două condiţii impuse de art. 81 C. pen. care reglementează suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în primul rând criteriul legat de cuantumul pedepsei care impune o limită maximă de 3 ani închisoare, dar şi condiţia existenţei convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.
În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a inculpatului referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că, chiar dacă primele două condiţii impuse de art. 861 C. pen. ar fi îndeplinite, respectiv condiţia privitoare la cuantumul pedepsei, respectiv lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni, nu este îndeplinită condiţia existenţei convingerii instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.G.I., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului şi schimbării modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate,, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Astfel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 19 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale, prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recursul a fost motivat în termen, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, la data 25 noiembrie 2013, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând recursul inculpatului, întemeiat pe cazul" de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. - incident când "hotărârea este contrară legii sau cănd prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii" - instanţa constată că, în realitate, criticile formulate nu se circumscriu cazului de casare invocat, întrucât aspectele învederate nu vizează legalitatea hotărârii atacate, ci temeinicia acesteia, sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului.
Criticile recurentului inculpat ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
În raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile recurentului inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, sfera controlului judiciar exercitat în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel a fost limitată doar la chestiuni ce privesc aspecte de drept, instanţa neavând posibilitatea de a putea examina şi aspecte de netemeinicie a deciziei atacate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva deciziei penale nr. 178/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 03 decembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 03 decembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3825/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3818/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
