ICCJ. Decizia nr. 3832/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3832/2013
Dosar nr. 9496/3/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentiţa penală nr. 301 din 02 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen. şi în referire la art. 3201 C. proc. pen. condamnarea inculpatului E.C. la o pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenţie.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 7 februarie 2013 la zi.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap.la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii unui număr de 15 comprimate de M. (proba 1), 97 comprimate (proba 2a), 6 comprimate (proba 2b) şi 359 comprimate (proba nr. 3), rămase după efectuarea analizelor de laborator cu păstrare de contraprobe.
S-a dispus restituirea sumei de 1.700 lei către inculpat, depusă de Structura Centrala a D.I.I.C.O.T. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 433/D/P/2013 din 6 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul E.C.pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în fapt, la data de 4 februarie 2013 organele de politie în cadrul Serviciului Antidrog - Biroul Substituenți Droguri din cadrul B.C.C.O. Bucureşti s-au sesizat cu privire la faptul că numitul „C." vinde comprimate de M., cu suma de 12-15 lei, în zona sector 4.
La data de 05 februarie 2013, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, martorul denunţător P.A. a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii şi tragerii la răspundere penală a celui mai sus menţionat. în urma cercetărilor efectuate, „C. a fost identificat în persoana inculpatului E.C.
În data de 07 februarie 2013, în baza ordonanţei de delegare emisă de procuror, organele de poliţie au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 240 lei, două bancnote de 100 lei şi 4 bancnote a 10 lei, suma urmând a fi folosită de martorul denunţător P.A.la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliţie, de comprimate de M. de la inculpatul E.C.
Martorul denunţător a fost percheziţionat de către lucrătorii de poliţie, conform normelor legale, asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.După efectuarea percheziţiei, i s-a înmânat martorului denunţător suma de 240 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul verbal amintit mai sus pentru a cumpăra drogurile respective.
În continuare, martorul denunţător P.A. l-a apelat pe inculpatul E.C., stabilind să se întâlnească în faţa blocului unde locuieşte acesta din urmă. împreună cu organele de poliţie, martorul denunţător P.A. s-a deplasat în zona sector 4 unde, în faţa blocului, denunţătorul a rămas în aşteptare.
La scurt timp, în jurul orei 15.45, a venit inculpatul E.C. care a coborât dintr-un autoturism şi a urcat în autoturismul cu care venise martorul denunţător, pe locul dreapta faţă.
Martorul denunţător P.A. i-a înmânat suma de 240 lei inculpatului E.C. iar acesta i-a remis două folii a câte 10 comprimate de M., în total 20 comprimate de M. de 20 mg.
După încheierea tranzacţiei, cei doi s-au despărţit, denunţătorul îndreptându-se spre investigator căruia i-a predat cele două folii a câte 10 comprimate de M. de 20 mg iar inculpatul E.C. a fost imobilizat de către lucrătorii de poliţie.
Cele 20 de comprimate de M. cumpărate de la inculpatul E.C. au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.
Martorul P.A. a fost din nou percheziţionat de către lucrătorii de poliţie asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.
Asupra inculpatului E.C. s-au găsit, în buzunarul interior al gecii pe care o purta un număr de 102 comprimate în folii inscripţionate „M." de 20 mg şi un număr de 11 comprimate pe o folie inscripţionată „S." 2,5 mg.
În buzunarul pantalonilor, s-a găsit suma de 1.940 lei. în această sumă, au fost identificate 2 bancnote a 100 lei şi 4 bancnote a 10 lei ale căror serii erau identice cu cele ale bancnotelor ce au format suma de 240 lei, sumă cu care martorul denunţător a cumpărat de la inculpat 20 comprimate de M. 20 mg.Tot în buzunar, au fost găsite două telefoane mobile, telefoane care au fost ridicate pentru cercetări.
În portofel a fost găsită o prescripţie medicală pe numele E.C., diagnostic „dependenţă opiacee" prin care i se prescrie acestuia un număr de 26 tablete pe zi, cantitatea fiind de 364 tablete, data prescrierii fiind 07 februarie 2013.
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procese verbale de percheziţie corporală, declaraţie martor denunţător, declaraţii martor asistent, raport de constatare tehnico ştiinţifică, declaraţii inculpat.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul E.C.a recunoscut în totalitate faptele săvârşite. în faţă instanţei de judecata, inculpatul E.C., personal şi asistat de apărător ales, a învederat instanţei că doreşte să fie judecat pe baza recunoaşterii vinovăţiei şi a probelor administrate în faza de urmărire penală care i-au fost aduse la cunoştinţă şi pe care le cunoaşte.
Inculpatul E.C.nu a dorit să dea o nouă declaraţie cu privire la situaţia de fapt, dar a menţionat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecata şi îsi menţine declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de judecată a reţinut că, în fapt, la data de 7 februarie 2013 inculpatul E.C. a vândut pentru suma de 240 lei martorului denunţător P.A., un număr de 20 comprimate de M. concentraţie 20 mg.
În urma efectuării percheziţiei corporale, asupra aceluiaşi inculpat au fost descoperite un număr de 102 comprimate M., concentraţie 20 mg., 11 comprimate de S. 2,5 mg şi 364 comprimate de S. concentraţie 2,5 mg. în vederea vânzării şi a consumului.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de judecată a avut în vedere împrejurarea că la data de 4 februarie 2013, I.G.P.R. - B.C.C.O. Bucureşti s-a sesizat din oficiu (fila 3 dup) despre faptul că la adresa din sector 4 Bucureşti, un tânăr pe nume „C." vinde droguri, respectiv M. cu suma de 120-150 lei.
La data de 5 martie 2013 numitul P.A. (fila 5 dup) a înţeles să formuleze un denunţ, prin care învedera :"(...) sunt consumator de droguri, respectiv M., de aproximativ 1 an de zile, M. pe care o cumpăr de la un tânăr pe nume C. care locuieşte pe Aleea A.S.C. vinde folia de M. (10 pastile) cu suma de 120 lei, o pastilă fiind echivalentul a 8 pastile normale. Când doresc să cumpăr de la acesta îl sun, iar acesta mă cheamă în locul unde se află, îi dau banii, iar el îmi dă pastilele. Acesta circulă cu un autoturism. C. este în vârstă de aproximativ 30 de ani, înălţime 165-170 m, şaten, tuns scurt, de obicei se îmbracă sport. Sunt de acord să colaborez cu organele de poliţie pentru prinderea în flagrant a lui C."
Ulterior, în baza acestei sesizări lucrătorii de poliţie au procedat la identificarea numitului C. în persoana inculpatului E.C. (procesul verbal de identificare - fila 7 dup).
Conform procesului -verbal de prindere în flagrant (filele 14-16 dup), datat 7 februarie 2013, lucrătorii de poliţie, în prezenţa martorului asistent C.M.V., au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 240 lei, destinată cumpărării autorizate, precum şi la efectuarea unei percheziţii corporale asupra martorului denunţător A.P.
În continuare, în procesul- verbal de prindere în flagrant se arată: „(...) Denunţătorului i-a fost predată suma de 240 lei, sumă compusă din bancnotele ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal la sediul de Poliţie, urmând ca acesta să cumpere de la C. 20 (douăzeci) comprimate M. de 20 mg. După aceea am plecat din zonă, iar denunţătorul a rămas în faţă blocului, în jurul orei 15.45 de autoturismul acestuia s-a apropiat un tânăr în vârstă de aproximativ 30-35 ani, îmbrăcat sport în haine de culoare închisa, care a intrat în autoturismul denunţătorului, apoi, după aproximativ 1-2 minute, a ieşit grăbit, îndreptându-se spre intrarea în sector 4. Denunţătorul a plecat cu autoturismul şi ne-a predat două folii având fiecare câte 10 comprimate, iar pe folie fiind inscripţionată M. 20 mg. După ce a predat cele două folii ce conţin câte 10 comprimate, atât denunţătorului, cât şi autoturismului cu care acesta se deplasaseră i-a fost efectuată o percheziţie, negăsindu-se sume de bani sau droguri. Denunţătorul a mai declarat că cele două folii au fost cumpărate de la „C." cu suma de 240 lei. Tânărul care a coborât din autoturismul denunţătorului a fost identificat ca fiind E.C., domiciliat în Bucureşti, sector 4. Cu ocazia percheziţiei corporale asupra numitului E.C.în buzunarul interior de la piept al gecii au fost găsite 102 comprimate pe folii inscripţionate M. de 20 mg şi 11 comprimate pe o folie inscripţionată S. de 2,5 mg. în buzunarul pantalonilor a fost găsită suma de 1.940 lei. Examinând seriile bancnotelor în prezenţa martorului asistent s-a constatat faptul că seriile a două bancnote de 100 lei şi seriile a 4 bancnote de 10 lei corespundeau cu seriile cunoscute şi citite în prezenţa numitului E.C.din procesul verbal la sediul de poliţie. Tot în buzunar au fost găsite două telefoane mobile, şi cartela S.I.M. C. În portofel a fost găsită o reţetă. Fiind întrebat despre provenienţa banilor găsiţi asupra sa, numitul E.C. a declarat că banii îi aparţin, iar despre suma de 240 lei compusă din bancnotele consemnate în procesul verbal, numitul E.C.a declarat că a vândut unui tânăr două folii ce conţin 20 comprimate M. de 20 mg.(...). în continuare s-a efectuat o percheziţie domiciliară la adresa din Bucureşti, sector 4. In locuinţă au fost găsite 364 comprimate S. de 2,5 mg şi suma de 4.600 lei. Atât comprimatele găsite la percheziţia corporală, cât şi cele găsite în locuinţa şi cele cumpărate de denunţător, au fost sigilate în trei plicuri cu sigiliul M.I., plicuri ce au fost înaintate de L.C.A.P.D. din cadrul B.C.C.O."
Menţiunile procesului- verbal de prindere în flagrant au fost confirmate de depoziţiile martorului denunţător A.P. şi ale martorului asistent C.M.V.
Astfel, la filele 37-38 dup, martorul denunţător A.P. a arătat :"(...) în data de 7 februarie 2013 în baza denunţului înregistrat la D.I.I.C.O.T. m-am prezentat la sediul B.C.C.O. Bucureşti pentru a merge împreunacu lucrătorii de poliţie să cumpăr de la numitul „C." 20 de comprimate de S. (M.) cu preţul de 240 lei în prezenţa lucrătorilor de poliţie l-am contactat telefonic pe C. (aşa cum precedam de obicei) şi i-am spus că mă duc la el, iar acesta mi-a spus să merg şi să îl aştept în faţă blocului în care locuieşte. La sediul B.C.C.O. Bucureşti poliţiştii mi-au făcut o percheziţie corporală, ocazie cu care asupra mea nu au fost găsite bunuri, valori, substanţe interzise la deţinere sau sume de bani. împreuna cu poliţiştii am mers în zona unde locuieşte C., respectiv str.R.S. Eu am parcat maşina personală în faţă blocului lui C. şi am rămas în aşteptare (aşa cum îmi spusese C.), iar poliţiştii au rămas în apropierea mea în zona blocului sus menţionat pentru a mă supraveghea. După aproximativ 30 minute şi-a făcut apariţia şi C. care a coborât dintr-un autoturism al cărui număr nu l-am văzut. M-a observat, a venit la mine, a urcat în maşină. Eu i-am dat suma de 240 lei care îmi fusese înmânata anterior de poliţişti. C. mi-a dat cele 20 de pastile de M., a băgat banii în portofel, a coborât din maşina mea şi s-a îndreptat spre blocul în care locuieşte. Eu am plecat cu maşina din acea zona şi am mers la poliţistul care mă aştepta în apropierea acelei zone, căruia i-am predat cele 20 de pastile de M. cumpărate de la C. După ce am predat pastilele, poliţistul mi-a făcut o percheziţie corporală, negăsind asupra mea bunuri, valori, substanţe interzise de lege la deţinere sau sume de bani ."
De asemenea, martorul asistent C.M.V., la filele 43-44 dup" a precizat:"(...) în data de 7 februarie 2013 am fost solicitat de către poliţie să asist la consemnarea într-un proces verbal a seriilor unor bancnote ce compun suma de 240 lei, suma fiind compusă din 2 bancnote de 100 lei şi patru bancnote de 10 lei. Cu aceasta ocazie, lucrătorii de poliţie au efectuat în prezenţa mea un control corporal asupra unui martor denunţător care a declarat că poate cumpăra comprimate de M. de la o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 ani pe care o cunoaşte cu apelativul „C." În urma controlului corporal asupra martorului denunţător nu au fost găsite sume de bani sau droguri. De asemenea, a fost efectuat un control asupra autoturismului cu care denunţătorul se deplasează ocazie cu care nu au fost găsite sume de bani sau droguri. în continuare m-am deplasat împreuna cu poliţiştii şi denunţătorul pe str. Aleea R.S. unde locuieşte numitul „C." După ce a aşteptat în maşina aproximativ 20 minute, de maşina denunţătorului s-a apropiat un tânăr şi a intrat în autoturism. Acesta era îmbrăcat în pantaloni şi geacă de culoare neagră. După aproximativ 2 minute tânărul a ieşit din autoturism, iar denunţătorul a semnalizat cu farurile, acesta fiind semn că schimbul s-a realizat. Denunţătorul a predat poliţiştilor doua folii ce conţineau fiecare cate 10 comprimate M., după care atât asupra denunţătorul cât şi autoturismul a fost efectuat un control, negăsindu-se sume de bani sau droguri. Poliţiştii au imobilizat pe tânărul care a coborât din autoturismul denunţătorului, ocazie cu care asupra sa au găsit doua telefoane mobile, 113 comprimate M. şi suma de 1.940 lei. Examinând seriile bancnotelor s-a observat că seriile a două bancnote de 100 lei şi patru bancnote de 10 lei corespundeau cu seriile consemnate într-un proces verbal. în continuare, poliţiştii au efectuat o percheziţie domiciliară, găsindu-se în locuinţă un număr de 364 comprimate S., iar într-un seif s-a găsit suma de 4.600 lei. De la poliţişti am aflat faptul că tânărul imobilizat se numeşte E.C. Comprimatele de M. găsite asupra numitului E.C.au fost introduse în trei plicuri ce au fost sigilate."
Conformraportuluideconstataretehnico-ştiinţifică din n8 februarie 2013 (filele 29-35 dup) probele de 20 comprimate, 102 comprimate, 11 comprimate şi 364 comprimate privind pe inculpatul E.C. conţin ca substanţă activă clorhidrat de M.
M. face parte din Tabelul II din Anexa 1 la Legea nr. 143/2000.
Cu privire la poziţia procesuală a inculpatului E.C., instanţa de judecată reţine că acesta la filele 49-50 dup, a declarat următoarele: "(...) sunt fost consumator de droguri - heroina, iar din anul 2000 sunt înscris la L.S.M. sector 4 care aparţine de Spitalul O. într-un program de dezintoxicare. De la acest centru din cadrul Spitalului O. primesc din două în două săptămâni 26 tablete pe zi, în total 364 tablete M. 2,5 mg. Mai sunt înscris şi la o clinică privată unde mi se prescriu 9 tablete pe zi pentru 3 zile, o săptămână sau două săptămâni. Centrul este situat pe str.R.B., nu mai reţin numele. Astăzi, în jurul orei 15.00 am fost sunat de un băiat pe care-l cunosc din cartier care m-a sunat şi m-a întrebat dacă pot să-l ajut cu ceva pentru că e rău şi are „nevoie". Am stabilit ca loc de întâlnire blocul unde stau, eu fiind plecat de acasă. în jurul orei 1600 m-am întâlnit cu băiatul respectiv, am urcat în maşina acestuia, mi-a spus să-i dau 20 comprimate de M., mi-a dat 240 lei şi i-am dat două folii a câte 10 comprimate de M. 20 mg. După această tranzacţie am plecat spre scara blocului unde locuiesc dar am fost imobilizat de organele de poliţie. Asupra mea s-au găsit suma de 240 lei, 11 comprimate de M. de 2,5 mg, 102 tablete M. de 20 mg, iar la percheziţia domiciliară s-au găsit 364 tablete pe care le primisem chiar azi de la L.S.M. Sector 4 Obregia."
Faţă de întregul material probator mai sus analizat, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului E.C. întruneşte elementele de conţinut constitutiv al infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În raport de încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa la individualizare a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., şi anume limitele legale de pedeapsă aşa cum au fost reduse ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită, gradul concret de pericol social pe care l-a prezentat săvârşirea faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că anterior reţinerii şi arestării era administrator la SC A.E. SRL, a fost potrivit propriilor declaraţii consumator de droguri, a fost în trecut sancţionat administrativ, arestat în Germania pe o perioadă de 40 de zile pentru săvârşirea infracţiunii de furt, iar în anul 2002 Judecătoria sector 2- Bucureşti i-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare pentru complicitate la furt calificat, intervenind în anul 2006 reabilitarea de drept.
Potrivit caracterizării depuse la dosar, inculpatul E.C. este cunoscut ca o persoană dinamică, interesat de bunul mers al asociaţiei de proprietari din cadrul căreia face parte, cultivă relaţii de bună vecinătate.
Faţă de circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a apreciat că o pedeapsă orientată spre 3 ani şi 6 luni închisoare, prin reţinerea şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) și art. 76 C. pen., este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei rezultante ce urmează a se aplica inculpatului poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 350 C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 71 C. pen. a interzis acestuia, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.Sub acest aspect, instanţa a apreciat că dispoziţiile legale în discuţie trebuie interpretate şi aplicate prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei C.E.D.O. care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern.
Astfel, faţă de jurisprudenţa constantă a Curţii (Sabou şi Pârcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii), instanţa a constatat că materia pedepselor accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancţiunile penale care constau în aplicarea interdicţiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu pot fi interzise ope legis, ci doar în măsura în care infracţiunea care a atras condamnarea nu este străină aspectelor privind exercitarea, drepturilor cu privire la care urmează să fie aplicată pedeapsa accesorie.
În lumina acestor consideraţii, faţă de natura faptei comise şi de modul concret de săvârşire, instanţa a apreciat că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activităţile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii.
Deoarece textul de lege care sancţionează săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevede şi aplicarea pedepsei complementare, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementarăa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioada de 3 (trei) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
Având în vedere că din întregul material probator administrat în cauză nu au reieşit indicii că suma de 1.700 lei depusă la S.C.D.I.I.C.O.T. ar proveni din desfăşurarea vreunei activităţi ilicite, instanţa de judecată a dispus restituirea către inculpat a sumei de 1.700 lei depusă de S.C.D.I.I.C.O.T., a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei penale a formulat apel inculpatul E.C., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei şi a modului de executare a acesteia.
Prin Decizia penală nr. 183 din 05 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul E.C.împotriva sentinţei penale nr. 301 din 02 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 07 februarie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpatul s-a prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în totalitate fapta comisă şi renunţând la administrarea probelor. în consecinţă, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a recursului poate fi individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existenţa vinovăţiei.
Astfel, la termenul din 28 martie 201203 inculpatul în prezenţa apărătorului ales a recunoscut comiterea faptei şi a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut şi şi le-a însuşit, fără a fi administrate alte probe.
Curtea a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost temeinic stabilite de prima instanţă, în mod corect reţinând prima instanţă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii, recunoaştere ce se coroborează cu declaraţiile martorilor, cu înscrisurile aflate la dosar, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesele verbale încheiate de organele de poliţie.
În ceea ce priveşte legalitatea pedepsei, Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanţă respectă limitele prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., în cazul procedurii recunoaşterii vinovăţiei, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Cum pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani şi maximul de 20 ani, a reieşit că, în aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa nu putea stabili pedepse mai mici de 7 ani şi 6 luni închisoare şi mai mari de 13 ani şi 8 luni închisoare.
Instanţa a reţinut cu privire la inculpat incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) ,c) C. pen. şi a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă sub cuantumul minim, redus potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Curtea a reţinut şi că potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, iar când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an.
În consecinţă, prin aplicarea atât a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cât şi a art. 74, art. 76 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani si 6 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.
Referitor la solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei, Curtea a constatat că aceasta nu este fondată. Deşi a constatat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii reţinând circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., acest aspect nu a putut fi cenzurat având în vedere principiul non reformatio in pejus.
Curtea a constatat că atât circumstanţele comiterii faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului nu justifică reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanţă, redus sub minimul special prev. de lege potrivit art. 3201 C. proc. pen. şi art. 76 C. pen., şi nici nu există suficiente temeiuri pentru ca instanţa de apel să aplice dispoziţiile art. 861 C. pen.
Referitor la individualizarea modalităţii de executare, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea comisă este corect individualizată, raportat la gravitatea faptei în concret, aşa cum a fost prezentată anterior, la faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, precum şi la reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C., invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, ca urmare, reducerea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen.
Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de către inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alineatul 2 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 5 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. se constată că recurentul inculpat a motivat recursul în termen legal, motivele scrise de recurs fiind depuse la dosarul cauzei la data de 12 octombrie 2013.
În ce priveşte solicitarea formulată de recurentul inculpat în sensul aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Legiuitorul defineşte în art. 2 lit. h) din aceeaşi lege şi infracţiunea gravă, prin aceasta. înţelegându-se infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.
Din adresa emisă la 19 noiembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentul inculpat a formulat un denunţ, la data de 13 septembrie 2013, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti sub nr. 1877/D/P/2013. în urma acestui denunţ a fost identificat inculpatul M.A., cercetat pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în stare de libertate, urmând a fi adoptată o soluţie în timp util.
Ca atare, se constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a fi aplicabilă cauza legală de reducere a pedepsei, atât infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului E.C., cât şi cele denunţate fiind infracţiuni grave în sensul dispoziţiilor Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.
Faţă de cele expuse, rezultă că recursul declarat de inculpatul E.C. este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În ceea ce priveşte solicitarea formulată de recurentul inculpat, în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aspectele invocate ar fi putut fi examinate doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Potrivit vechii formulării a acestui text, hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport- cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".
Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
În raport de aspectele anterior menţionate, se constată că aspectele invocate de recurentul inculpat, în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepsei, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, sfera controlului judiciar exercitat în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel a fost limitată doar la chestiuni ce privesc aspecte de drept, instanţa neavând posibilitatea de a putea examina şi aspecte de netemeinicie a deciziei atacate.
Faţă de considerentele anterior expuse, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul E.C., şi, în rejudecare, va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi procedând la o reducere a pedepsei proporţională cu reducerea limitelor de pedeapsă, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen., cu aplicarea la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 va condamna inculpatul E.C. la o pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 03 decembrie 2013.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 183 din 05 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 301 din 02 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecand:
În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen., cu aplicarea la art. 3201 C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 condamnă inculpatul E.C. la o pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 03 decembrie 2013.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3879/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3829/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
