ICCJ. Decizia nr. 3879/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), vătămarea corporală gravă (art. 182), încăierarea (art. 322 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3879/2013
Dosar nr. 6117/40/2012
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 8 februarie 2013 a Tribunalului Botoşani au fost condamnaţi inculpaţii:
1. A.C.F. (minor), pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală;
- art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată E.G.);
- art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare (parte vătămată E.E.);
- iar în temeiul art. 33 lit. a) şi b), art. 34 C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În temeiul art. 861, art. 110 şi art. 1101, art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate, pe timp de 3 ani, interval care constituie termen de încercare şi a fost încredinţată supravegherea minorului pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, părinţilor săi A.V. şi A.C.
În temeiul art. 1101 raportat la art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, s-a impus inculpatului minor respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;
b) să anunţe serviciul, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Totodată, s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 1101 pct. 2 şi 3 raportat la art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori stabilite de instanţă.
2. E.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2.000 RON amendă penală;
- art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2.000 RON amendă penală (parte vătămată A.V.);
- art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2.000 RON amendă penală (parte vătămată A.A.N.);
- iar în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 RON amendă penală.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
3. M.M.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3.000 RON amendă penală şi s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
4. Z.F. şi Z.B.I., fiecare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la câte o pedeapsă de 2.000 RON amendă penală şi s-a atras atenţia acestora asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
5. E.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală şi s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
6. C.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 322 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală şi s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de părţile civile A.V. şi A.A.N., împotriva inculpatului E.M.; s-a constatat că partea vătămată - inculpatul E.G. şi partea vătămată E.E. nu s-au constituit părţi civile în cauză în legătură cu inculpatul minor A.C.F. şi au fost respinse, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de părţile civile E.G. şi E.E. împotriva inculpaţilor Z.F., Z.B.I. şi M.M.C.
Inculpatul minor A.C.F. a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente A.V. şi A.C. să plătească următoarele cheltuieli de transport şi spitalizare, aferente părţilor vătămate E.G. şi E.E. anume:
- Serviciului Judeţean de Ambulanţă Botoşani sumele de 347,6 RON şi respectiv de 355,80 RON;
- Spitalului Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N.O.” Iaşi sumele de 3.776,56 RON şi respectiv de 2.632,26 RON.
În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată-inculpat E.G., prin apărător, privind obligarea inculpaţilor la cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut, în esenţă, că:
I. În seara zilei de 11 august 2011, în jurul orelor 2200, pe fondul unei stări conflictuale vechi, inculpaţii A.C.F., Z.F., M.M.C., Z.B.I. s-au încăierat cu inculpaţii E.M., C.G. şi E.G., lovindu-se reciproc. În timpul încăierării inculpatul A.C.F. i-a aplicat inculpatului E.G. lovituri cu o furcă, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, fiindu-i necesare pentru vindecare un nr. de 85-90 zile îngrijiri medicale.
II. În noaptea de 11 din 12 august 2011, în jurul orelor 2330 – 2345, pe fondul incidentului aflat în desfăşurare, inculpatul minor A.C.F. a aplicat părţii vătămate E.E. lovituri cu un corp contondent (bâtă), cauzându-i un traumatism cranio-cerebral, iar pentru vindecare i-au fost acordate un nr. de 85-90 zile îngrijiri medicale.
III. În noaptea de 11 din 12 august 2011, în jurul orelor 2345, inculpatul E.M., a pătruns, iară drept, în perimetrul gospodăriei părţilor vătămate A.A.N. şi A.V. (locuinţa nu are împrejmuire) şi le-a aplicat lovituri cu picioarele, cauzându-le suferinţe fizice.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor; declaraţie parte vătămată E.E.; declaraţiile martorilor C.D., C.F.P., C.V., E.T., C.M., E.C., R.P., C.M., E.P., T.G., P.N.; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică; proces-verbal de examinare criminalistică şi planşă fotografică; procese-verbale de confruntare; raport de examinare medico-legale; referat de evaluare inculpat minor.
Fiind audiaţi la termenele de judecată din 6 decembrie 2012 şi 10 ianuarie 2013, toţi inculpaţii cu excepţia inculpatului C.G., au arătat că solicită să fie judecaţi potrivit procedurii cuprinse în art. 3201 C. proc. pen., că recunosc şi regretă săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt trimişi în judecată ca fiind corect descrise în rechizitoriu, dar că nu sunt de acord să despăgubească părţile vătămate, acestea arătând la aceleaşi termene de judecată că nu au de formulat probe în legătură cu latura civilă a cauzei.
Inculpatul minor a arătat expres faptul că a lovit pe cele două părţi vătămate E.G. şi E.E. cu o bâtă, consecinţele acestor lovituri fiind relevate în expertizele medico-legale ale acestor părţi vătămate.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 71 din 29 mai 2013 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată E.E. şi inculpatul - parte vătămată E.G. şi ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Tribunalului Botoşani.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Tribunalului Botoşani.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală sus menţionată şi în rejudecare:
1. Cu privire la inculpatul minor A.C.F.
A înlăturat aplicarea disp. art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul minor A.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. e) [în loc de art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare (în loc de 8 luni închisoare)], parte vătămată fiind E.E.
În temeiul art. 33 lit. a) şi b), art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele stabilite prin sentinţa penală apelată, la pct. 1 şi 2, respectiv: 1000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de „încăierare”, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de „omor calificat”, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca inculpatul A.C.F. să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 (doi) ani şi 6 luni închisoare.
A majorat termenul de încercare de la 3 ani la 4 ani şi 6 luni.
2. A înlăturat starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului major M.M.C.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva deciziei penale nr. 71 din 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs partea vătămată E.E., întrucât nu a fost audiat, a fost bătut de inculpatul M. şi de cei doi Z., fără a avea nici un conflict cu ceilalţi.
În motivele de recurs scrise depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. a invocat faptul că la instanţa de fond cercetarea judecătorească nu s-a desfăşurat astfel încât să stabilească adevăraţii autori ai faptei, care sunt Z.F., Z.B.I. şi M.M.C., iar la instanţa de apel i-au fost respinse în mod nejustificat solicitările de probatorii.
Examinând recursul declarat de partea vătămată E.E. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând recursul părţii vătămate, Înalta Curte constată că aceasta, în motivele scrise aflate la dosar nu a indicat niciunul din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., iar criticile sale nu se circumscriu nici unuia dintre acestea.
Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
În ceea ce priveşte solicitarea apărătorilor desemnați din oficiu pentru a asigura asistenţa juridică a intimaţilor inculpaţi Z.F. şi E.M., vizând acordarea unor onorarii parţiale pentru prezentarea la acest termen de judecată, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor „Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală”, încheierea între UNBR şi Ministerul Justiţiei, această solicitare apare ca fiind nejustificată motivat de faptul că în cauză s-a acordat un singur termen de judecată la care s-au prezentat cei doi apărători desemnaţi din oficiu, şi, în raport de faptul că recursul părţii vătămate nu îi viza pe intimaţii inculpaţi pentru care aceştia aveau delegaţii de la Barou, nici nu au susţinut concluzii pe fondul cauzei.
Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată E.E.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată E.E. împotriva deciziei penale nr. 71 din data de 29 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A.C.F., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3881/2013. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 3832/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
