ICCJ. Decizia nr. 3880/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3880/2013
Dosar nr. 5941/110/2012
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10/D din 16 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului T.G.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 5 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat şi pedeapsa accesorie.
S-a constatat achitat prejudiciul în sumă de 372.520,70 RON către partea civilă SC R. SRL Mărgineni.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător angajat.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului T.G.L., care, în perioada 13 mai 2010-19 mai 2010 a achiziţionat diverse materiale de construcţii de la SC R. SRL Mărgineni, judeţul Bacău pe care le-a achitat cu 13 bilete la ordin, instrumente de plată ce au fost refuzate la decontare la data scadenţei, datorită lipsei disponibil în cont, înşelând-o şi cauzându-i un prejudiciu ce a fost achitat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:
- plângerea din 06 septembrie 2010 a SC R. SRL;
- fişa analitică partener SC K. SRL Braşov în perioada ianuarie 2010 - iunie 2010;
- scrisoarea de transport din data de 19 mai 2010;
- adresa nr. 5357/62/2010 a Tribunalului Braşov, secţia comercială de faliment;
- sentinţa civilă nr. 50 din 26 mai 2010 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ pronunţată în Dosarul nr. 5357/62/2010;
- adresa din 20 decembrie 2010 a Societăţii profesionale de administrare şi lichidare judiciară C. SRL Braşov;
- Raport privind analiza situaţiei patrimoniale a debitorului SC K. SRL Braşov la data deschiderii procedurii insolvenţei a Societăţii profesionale de administrare şi lichidare judiciară C. SRL Braşov;
- adresa din 07 decembrie 2010 a Gărzii Financiare Braşov, raport facturi furnizori;
- facturile fiscale emise de SC R. SRL în calitate de vânzător către SC K. SRL Braşov în calitate de cumpărător;
- declaraţia agentului de vânzări N.R.;
- extrasele de Carte Funciară ale O.C.P.I. Braşov;
- adresa din anul 2011 a Consiliului Local Braşov;
- extrasele de cont emise de Banca C.R. - titular SC K. SRL Braşov;
- adresa din anul 2010 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău;
- biletele la ordin nr. 9011, nr. 9012, nr. 6016, nr. 9010, nr. 6023, nr. 6027, nr. 6033, nr. 9006, nr. 6032, nr. 5226, nr. 5225, nr. 5224, nr. 5223;
- declaraţia de recunoaştere inculpatului T.G.L.
Prin decizia penală nr. 58 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de T.G.L., împotriva sentinţei penale nr. 10D din 16 ianuarie 2013 a Tribunalului Bacău, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul T.G.L. solicitând, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia şi casarea deciziei penale atacate pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen.
În principal, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu motivarea că la data promovării procedurii insolvenţei, debitoarea SC C. avea de încasat creanţe mult mai mari decât avea debitul la SC R. SRL.
În acelaşi timp, a precizat că decizia deschiderii insolvenţei a avut raţiuni de ordin financiar şi nu conotaţie penală.
În subsidiar, a solicitat individualizarea pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat de inculpatul T.L.G. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 alin. (1), (2) şi (21) C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu”.
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 02 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 25 octombrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoştinţa recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recurentul inculpat a fost citat de la primul termen de judecată din data de 25 octombrie 2013 cu această menţiune precizată anterior, citaţia fiind afişată în data de 19 iunie 2013 pe uşa principală a locuinţei destinatarului, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.
Cauza a fost amânată pentru termenul din data de 6 decembrie 2013 la solicitarea recurentului inculpat pentru a-şi angaja apărător şi pregătirea apărării.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpatul a transmis prin fax motivele de recurs, la data de 5 decembrie 2013.
Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 25 octombrie 2013, la un interval de aproximativ 4 luni de la primirea citaţiei, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligaţiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.
În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii inculpatului T.G.L. din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale , reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poale lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cazurile de casare invocate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 3959 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. „se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului”, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Mai mult, critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinată nici prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., care ar fi putut fi luat în considerare din oficiu, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost modificat stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.L.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.L. împotriva deciziei penale nr. 58 din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3882/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3881/2013. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
