ICCJ. Decizia nr. 3881/2013. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3881/2013
Dosar nr. 1780/102/2013
Şedinţa publică din 6 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Mureş, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cauză din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în aceleaşi prevederi, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
L-a condamnat pe inculpatul B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
În conformitate cu art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 395 din 3 noiembrie 2011 a Judecătoriei Reghin şi a dispus adăugarea acestei pedepse la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare sus-menţionată, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi anume: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; c) dreptul de a comercializa produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
În conformitate cu art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 395 din 3 noiembrie 2011 a Judecătoriei Reghin şi a dispus adăugarea acestei pedepse la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare sus-menţionată, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. susmenţionate.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani şi 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, 5 ani şi 6 luni închisoare, pe lângă care aplică pedeapsa complementară a interzicerii pe un termen de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. sus-menţionate.
În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii durata reţinerii pe 24 de ore din data de 09 ianuarie 2013 şi durata arestării din data de 10 ianuarie 2013 până în data de 09 martie 2013.
În conformitate cu prev. art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. sus-menţionate.
A constatat că prin încheierea penală pronunţată în data de 08 martie 2013 în prezentul dosar s-a dispus faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Reghin până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 161 g cannabis depusă la camera de corpuri delicte a IGPR conform dovezii din 21 februarie 2013.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 630 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în drept, fapta inculpatului B.A. de a cumpăra şi a deţine fără drept o cantitate de 162,8 gr de droguri de risc (cannabis), care a fost găsită asupra sa la data de 09 ianuarie 2013, constituie infracţiunilor de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului B.A. care în noaptea de 08 din 09 ianuarie 2013 a introdus fără drept în ţară o cantitate de 162,8 gr de droguri de risc (cannabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere relaţiile furnizate de DIICOT, în sensul că inculpatul a furnizat informaţii care au contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere a altor făptuitori, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din cauză în sensul reţinerii art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află ataşat la dosar.
Curtea de apel Târgu Mureş, secţia penală, prin decizia penală nr. 31/A din 21 iunie 2013 în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 1780/102/2013, menţinând hotărârea atacată, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul B.A. solicitând admiterea acestuia şi aplicarea unei pedepse mai mici, motivat de faptul că în apel nu i-au fost reţinute disp. art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa procesuală.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.
Totodată, în conformitate cu disp. art. 38510 alin. (1), (2) şi (21) C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu".
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 21 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 06 decembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 38510 C. proc. pen.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că trebuia adusă la cunoştinţa recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recurentul inculpat a fost citat pentru termenul de judecată din data de 06 decembrie 2013 fără această menţiune precizată anterior, citaţia fiind semnată personal de inculpat în data de 15 iulie 2013.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a depus la dosar o declaraţie de recurs în ale cărei considerente se specifică doar faptul că atât sentinţa instanţei de fond, cât şi decizia penală nr. 31 pronunță de către Curtea de Apel Târgu Mureş sunt nelegale şi netemeinice, precizând că în privinţa motivelor de nelegalitate care afectează decizia recurată înțelege să motiveze prezentul recurs printr-un memoriu ce urmează a fi depus la instanţa de recurs ulterior.
De şi, aşa după cum necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, iar dubiul profită întotdeauna celui vinovat, faptul că inculpatul recurent nu a fost citat cu menţiunea obligativităţii depunerii motivelor de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termenului de judecată, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, nu îi poate fi culpabilă în exclusivitate.
Din aceast ă perspectivă, analizând susţinerile orale prin care recurentul inculpat a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici, motivat de faptul că în apel nu i-au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa procesuală, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".
Reindividualizarea pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, ar implica reanalizarea circumstan ţelor comiterii faptei şi a datelor sale personale şi nu verificarea încălcării unei dispoziţii legale în procesul de aplicare a pedepsei, prin urmare nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat de recurentul inculpat.
Critica recurentului privind aplicarea unei pedepse prea aspre nu mai poate fi examinat ă nici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., care s-ar fi putut lua în considerare din oficiu, întrucât prin Legea nr. 2/2013 a fost modificat, stabilindu-se c ă hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, prin nereţinerea circumstanţelor atenuante, situaţie exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c ând s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzura a acestei instan ţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Fa ţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.
V ăzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 31/A din data de 21 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3880/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3879/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
