ICCJ. Decizia nr. 3827/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3827/2013
Dosar nr. 6544/104/2012
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 4 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 6544/104/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap.la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., domiciliat în loc. Potcoava, jud. Olt, la 2 ani şi 6 luni închisoare - pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare -pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 33 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de aceste dispoziţii legale.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 rap. la art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, ori a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, precum şi în cazul neîndeplinirii cu rea- credinţă a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P. SRL Potcoava la plata sumei de 148.172,85 lei despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Olt şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a acestuia către partea civilă.
S-a respins cererea privind instituirea sechestrului asigurător formulată de partea civilă D.G.F.P. Olt, ca nefondată.
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false.
În baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca o copie a hotărârii să se comunice O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia şi în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie de pe dispozitivul hotărârii să se comunice la O.N.R.C. Bucureşti, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P. SRL Potcoava, la plata sumei de 2.050 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 429/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, înregistrat la această instanţă sub nr. 6544/104/2012, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9. alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală au rezultat următoarele:
Inculpatul M.I. este administrator al SC B.P. SRL Potcoava, iar la data de 29 martie 2011 D.G.F.P. Olt - A.I.F. în urma controlului efectuat a întocmit procesul- verbal de control la firma administrată de acesta, verificarea vizând perioada 06 februarie 2007 - 28 februarie 2010.
Urmare controlului, organele fiscale au apreciat existenţa unor fapte penale, motiv pentru care au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
Constatările organelor de control, evidenţiate în procesul- verbal de control, au avut la bază şi rezultatele controalelor încrucişate efectuate la societăţile comerciale de la care SC B.P. SRL s-a aprovizionat cu diferite mărfuri, constatări care atestă faptul că unele societăţi comerciale, care în aparenţă au comercializat diferite produse către firma inculpatului, nu au desfăşurat activităţi comerciale în perioada respectivă, fiind inactive ori radiate.
Pe de altă parte, administratorii unora dintre societăţi nu recunosc relaţiile comerciale cu inculpatul, declarând faptul că facturile fiscale în cauză nu le aparţin.
În al treilea rând, obiectul de activitate al altor societăţi comerciale nu corespunde întotdeauna cu natura relaţiilor comerciale care fac obiectul prezentului dosar şi nu în ultimul rând, undele societăţi comerciale nu sunt plătitoare de T.V.A.
Inculpatul nu a fost de acord cu concluziile organelor de control, în sensul că prejudiciul produs bugetului de stat este de 289.955 lei şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile.
S-a mai reţinut că expertiza contabilă a stabilit faptul că nu toate livrările efectuate de SC B.P. SRL au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, cum este cazul relaţiilor comerciale cu Consiliul Local Domneşti, iar altele reprezintă operaţiuni comerciale fictive care au avut ca rezultat diminuarea bazei impozabile, iar valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat este de 148.172,85 lei, adică 144.155 lei circumscris infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi de 4.017,85 lei circumscris infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi nu a fost recuperat.
Audiat de instanţa de judecată, la termenul din data de 28 ianuarie 2013, inculpatul M.P. a arătat că ştie pentru ce a fost trimis în judecată şi a solicitat ca aceasta să aibă loc pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, iar în consecinţă să se facă aplicarea dispoz. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Având în vedere această situaţie, instanţa văzând şi probele administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv plângerea D.G.F.P. Olt, proces - verbal de control, raport de expertiză contabilă, procesele - verbale privind controalele încrucişate, a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite şi, în consecinţă, a constatat că faptele inculpatului M.P. de a înregistra în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de a nu evidenţia în contabilitate veniturile realizate, deşi avea această obligaţie care era generatoare de sume datorate statului ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, gradul de pericol social al faptelor prin care s-a prejudiciat bugetul consolidat al statului, împrejurările reale ale săvârşirii acestora şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o comportare sinceră şi a precizat că este de acord să achite valoarea prejudiciului cauzat părţii civile.
Având în vedere aceste elemente, instanţa a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat inculpatul, al căror cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, va fi atins şi fără executarea acestora, datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului constituind indicii temeinice în acest sens.
În consecinţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi 862 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Referitor la latura civilă, s-a reţinut că A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. Olt cu adresa din 28 ianuarie 2013, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 289.955 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracţională a inculpatului prin faptele prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi a solicitat totodată obligarea la plata obligaţiilor fiscale accesorii (filele 20 şi 21 dosar).
Referitor la această cerere, s-a constatat că, în actul de trimitere în judecată s-a reţinut pe bază de expertiză de specialitate că valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inculpat prin faptele săvârşite este de 148.172,85 lei, valoare care nu a fost contestată de către partea civilă, care deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la valoarea prejudiciului, situaţie în care cererea a fost admisă numai cu privire la valoarea stabilită în urma expertizei (filele 59 şi 60 d.u.p.).
S-a mai reţinut că, partea civilă nu a formulat obiecţiuni nici pe parcursul urmăririi penale, deşi a luat cunoştinţă de raportul de expertiză întocmit de expertul contabil Cernat Anca.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.P. SRL Potcoava la plata sumei de 148.172,85 lei despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Olt şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a acestuia către partea civilă.
S-a respins cererea privind instituirea sechestrului asigurător formulată de partea civilă D.G.F.P. Olt, ca nefondată, întrucât din relaţiile comunicate de Primăria oraşului Potcoava rezultă că nici inculpatul şi nici societatea administrată de acesta nu figurează în evidenţa contabilă cu bunuri (fila 31 dosar instanţă).
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea, ca fiind false, a înscrisurilor menţionate în minută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea civilă D.G.F.P. Olt în numele şi pentru A.N.A.F., reprezentant legal al Statului Român.
În motivarea apelului au fost invocate critici sub aspectul laturii civile, solicitându-se admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii civile, în limita sumei de 289 955 lei cu obligaţiile fiscale accesorii şi instituirea sechestrului asigurător. S-a arătat că, în mod nejustificat instanţa de fond a diminuat despăgubirile solicitate de partea civilă, prin nesocotirea unei probe administrate legal, respectiv procesul verbal de control din 29 martie 2011 şi de asemenea în mod nejustificat a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător.
Prin Decizia penală nr. 197 din 23 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Olt în numele şi pentru A.N.A.F., reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinţei penale nr. 36 din 4 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 6544/104/2012.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova a constatat că, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, care nu a fost contestat de inculpat, judecata desfăşurându-se în procedură simplificată, pe baza recunoaşterii vinovăţiei, în baza dispoziţiilor art 3201 C. proc. pen.
S-a mai reţinut că încadrarea juridică a faptelor a fost, de asemenea, corect reţinută, constatându-se în mod just că faptele inculpatului M.P., de a înregistra în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fapta inculpatului de a nu evidenţia în contabilitate veniturile realizate, deşi avea această obligaţie care era generatoare de sume datorate statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Pedeapsa a fost just individualizată, prin luarea în considerare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de altfel sub acest aspect nu au fost invocate critici în apel, partea civilă precizând că formulează critici numai sub aspectul laturii civile şi cu privire la măsura sechestrului asigurător.
Criticile apelantei părţi civile, sub aspectul laturii civile, au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, Curtea a reţinut că, în faza urmăririi penale a fost efectuat un raport de expertiză pentru stabilirea prejudiciului, din care a rezultat că prejudiciul produs bugetului de stat de SC B.P. SRL este în cuantum de 148.027 lei, din care 144.155 lei reprezentând obligaţii de plată rezultate ca urmare a efectuării controalelor încrucişate de către organele fiscale competente la furnizorii înregistraţi în contabilitatea SC B.P. SRL (78 256 lei T.V.A. deductibil şi 65899 lei impozit pe profit) şi 3872 lei, reprezentând obligaţii de plată aferente sumei de 37 783 lei reprezentând contravaloare materiale pentru grădiniţe şi şcoli pentru care nu s-a identificat factura de livrare (2.102 lei T.V.A. colectat şi 1.770 lei impozit pe profit), probă ce nu a fost contestată sau combătută în niciun fel de partea civilă apelantă, care nu a formulat obiecţiuni.
Referitor la măsura sechestrului asigurător, s-a apreciat că în mod just prima instanţă a respins această cerere, având în vedere că inculpatul nu posedă bunuri asupra cărora să poată fi instituită măsura sechestrului asigurător, elocventă în acest sens fiind adresa Primăriei Oraşului Potcoava-fila 31 dosarul instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă D.G.F.P. Olt - prin A.N.A.F.- reprezentant legal al Statului Român, reiterând motivele invocate şi în apel, cu privire la cuantumul despăgubirilor şi respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător.
Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale, prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. se constată că recurenta parte civilă a motivat recursul în termen legal, motivele de recurs fiind formulate odată cu declaraţia de recurs.
Analizând criticile formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., - incident când "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii" - Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Prejudiciul stabilit în cauză corespunde expertizei financiar-contabile efectuate în faza de urmărire penală (filele 59 şi 60 d.u.p.), expertiză ale cărei concluzii nu au fost contestate de partea civilă, care, deşi a luat cunoştinţă de raportul de expertiză, nu a formulat obiecţiuni cu privire la concluziile acestui raport, iar în faţa instanţei de fond, fiind legal citată, nu s-a prezentat şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la valoarea prejudiciului. Astfel, cererea de constituire parte civilă a A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. Olt, a fost admisă numai în limita valorii stabilite prin raportul de expertiză, respectiv 148.172,85 lei.
Faţă de natura criticilor formulate şi limitele recursului strict legate de probleme de drept, instanţa de recurs nu poate examina cuantumul unor despăgubiri care au fost acordate conform unui raport de expertiză împotriva căruia partea civilă nu a formulat obiecţiuni.
Nici critica referitoare la respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător nu este întemeiată, având în vedere că, din relaţiile comunicate de Primăria oraşului Potcoava (fila 31 dosar instanţă) rezultă că nici inculpatul şi nici societatea administrată de acesta nu figurează în evidenţa contabilă cu bunuri.
Luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 în vederea reparării pagubei este condiţionată de existenţa unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părţii responsabile civilmente la momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza prevederilor art. 165 şi art. 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, precum şi să încheie un proces-verbal care cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii lor.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.G.F.P. Olt - prin A.N.A.F. reprezentant legal al Statului Român împotriva Deciziei penale nr. 197 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile D.G.F.P. Olt - prin A.N.A.F. reprezentant legal al Statului Român împotriva Deciziei penale nr. 197 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat Miuţescu Istrate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3826/2013. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 3830/2013. SECŢIA PENALĂ. Violul (art.197... → |
|---|
