ICCJ. Decizia nr. 3830/2013. SECŢIA PENALĂ. Violul (art.197 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3830/2013
Dosar nr. 907/83/2013
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 4 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 907/83/2013, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă, în principiu şi în fond, cererea de revizuire formulată de revizuientii R.V. şi R.M., reprezentanţi legali ai minorului R.V.E., împotriva sentinţei penale nr. 34/2012, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 6072/83/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi revizuenţii la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanţe revizuenţii R.V. şi R.M., reprezentanţi legali ai minorului R.V.E., au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 34 din 28 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 6072/83/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3805/R din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, prin cererea formulată, revizuenţii au solicitat revizuirea deciziei penale pronunţate în apel de Curtea de Apel Oradea sub aspectul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor civile, precum şi al modalităţii de administrare a probatoriului, în faza de urmărire penală şi judecată, probatoriu pe care îl apreciază ca fiind incomplet şi incorect, cu referire expresă la declaraţiile mincinoase ale martorilor apărării, care au condus, în aprecierea revizuenţilor, la pronunţarea unei soluţii eronate, injuste şi nelegale.
Analizând motivele invocate de către revizuenţi în cererea de revizuire formulată, instanţa de fond a apreciat că acestea nu se încadrează în motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de textul art. 394 C. proc. pen., revizuenţii nefăcând în niciun fel dovada existenţei unor împrejurări noi, neavute în vedere de instanţele succesive care au pronunţat hotărâri în această cauză.
Împotriva sentinţei penale menţionate, în termen legal, au declarat apel revizuienţii R.V. şi R.M., reprezentanţi legali ai minorului R.V.E., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, în vederea admiterii în principiu a cererii de revizuire.
În motivarea apelului, s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a acordat maximă clemenţă intimatului, aplicându-i o pedeapsă minimă, cu suspendarea sub supraveghere, iar partea vătămată nu a fost despăgubită, pentru prejudiciile psihice suferite.
Totodată, revizuienţii au solicitat să se înlăture obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că doar şi-au exercitat dreptul de a contesta o hotărâre. Ulterior, revizuienţii au depus la dosar o cerere prin care au arătat că martorii F.I. şi P.M. au declarat mincinos în faţa instanţei de judecată, pentru a-l favoriza pe intimatul G.V.
Prin Decizia penală nr. 73/A din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenţii R.V. şi R.M., reprezentanţi legali ai minorului R.V.E. împotriva sentinţei penale nr. 22 din 04 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.
Au fost obligaţi apelanţii să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În mod corect prima instanţă a apreciat că motivele invocate de revizuienţi nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Astfel, s-a constatat că, prin cererea de revizuire formulată, cei doi revizuenţi, reprezentanţi legali ai părţii civile R.V.E., au criticat modalitatea de administrare a probaţiunii în cauza penală înregistrată sub Dosarul nr. 6072/83/2011 al Tribunalului Satu Mare în faza de urmărire penală, respectiv în cea a cercetării judecătoreşti, sens în care s-a susţinut că martorii apărării au făcut declaraţii mincinoase şi s-a mai susţinut că în speţă, în faţa Curţii de Apel Oradea, care a judecat cauza în apel, nu s-a îndeplinit în mod legal procedura de citare cu partea civilă.
Procurorul care a efectuat actele de cercetare, conform dispoziţiilor art. 399 C. proc. pen., a procedat la audierea revizuentului R.V. care a precizat că până în prezent nu a formulat plângere penală împotriva martorilor ale căror declaraţii le consideră mincinoase şi nu a putut indica care sunt faptele sau împrejurările descoperite după soluţionarea definitivă a cauzei, care să ducă la concluzia că hotărârea de condamnare a inculpatului G.V. este netemeinică.
În fapt, reprezentanţii legali ai părţii civile sunt nemulţumiţi de faptul că împotriva inculpatului s-a pronunţat o hotărâre cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi de faptul că instanţele de control judiciar au redus cuantumul daunelor morale, susţinând că datorită faptei comise de inculpat, minorul a rămas traumatizat, având mai multe tentative de suicid.
Incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. este subordonată unei duble condiţii: descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, revizuienţii nu au putut indica niciun fapt şi nicio împrejurare, care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au judecat cauza. De astfel, revizuenţii nu urmăresc schimbarea soluţiei în sensul art. 394 alin. (2) C. proc. pen., ci doresc doar majorarea pedepsei şi a cuantumului despăgubirilor civile. Or, cererea de revizuire este admisibilă numai dacă faptele sau împrejurările noi invocate duc la soluţie diametral opusă.
De asemenea, revizuenţii au mai învederat că soluţia pronunţată în primul ciclu procesual se întemeiază pe declaraţiile mincinoase ale martorilor apărării. Ori, o simplă afirmaţie în sensul că unii dintre martori au declarat mincinos, nu poate constitui temei pentru acest caz de revizuire.
În ceea ce priveşte susţinerea că, în faţa instanţei de prim control judiciar care a soluţionat cauza, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, s-a apreciat că nu poate constitui motiv de revizuire, acest motiv putea fi invocat numai în faţa instanţei de recurs.
Totodată, instanţa de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată susţinerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că atât cererea de revizuire, cât şi apelul declarat în cauză sunt inadmisibile, întrucât au fost formulate de persoane care nu aveau calitatea prevăzută de lege.
În acest sens, instanţa de apel a avut în vedere că, la data comiterii infracţiunii, respectiv 2009-2010, partea civilă R.V.E. a avut 12, respectiv 13 ani, condiţii în care nu avea capacitate de exerciţiu, considerent pentru care, în mod legal, în cauză au fost citaţi reprezentanţii legali ai acesteia, respectiv părinţii săi, revizuenţii R.V. şi R.M.
Prin reprezentanţi se înţeleg persoanele împuternicite îndeplinească în procesul penal acte procesuale în numele şi în interesul unor părţi din proces. Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice (aplicabil în cauză anterior intrării în vigoare a noului C. civ.), persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate în modurile prevăzute de lege, iar potrivit art. 9 teza I din acelaşi decret, reprezentanţii legali ai minorului sunt părinţii. Părinţii minorului R.V.E. au fost subiecţi procesuali care au înlocuit o parte din proces, respectiv partea civilă, condiţii în care puteau formula cererea de revizuire.
Cât priveşte apelul declarat în cauză de reprezentanţii legali ai părţii civile, s-a reţinut că, potrivit art. 362 alin. (2) C. proc. pen., reprezentanţii legali ai părţii civile pot face apel.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, au declarat recurs revizuenţii R.V. şi R.M. - reprezentanţi legali ai minorului R.V.E.
Prin motivele de recurs formulate, fără a invoca vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., revizuenţii au solicitat, în esenţă, casarea hotărârilor şi pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire, reiterând aspectele invocate în susţinerea cererii de revizuire.
Examinând cauza, prin prisma dispoziţiilor legale, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale, prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurenţii şi-au motivat recursurile la data declarării căii de atac, criticile de recurs fiind expuse în memoriul aflat la fila 6 a dosarului.
În raport de contextul promovării prezentului recurs, se constată că, în cauză, singura critică ce poate fi analizată de către instanţa de recurs vizează legalitatea respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuenti.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii R.V. şi R.M., instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală, întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., ci vizează aspecte care privesc fondul cauzei, care nu pot fi examinate de către instanţa învestită cu o cerere de revizuire.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenţii R.V. şi R.M. - reprezentanţi legali ai minorului R.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenţii R.V. şi R.M. - reprezentanţi legali ai minorului R.V. împotriva Deciziei penale nr. 73/A din 06 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii revizuenţi la plata sumei de câte 100 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 03 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3827/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 3855/2013. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... → |
|---|
