ICCJ. Decizia nr. 3911/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3911/2013
Dosar nr. 251/35/2013
Şedinţa publică din 09 decembrie 2013
Examinând recursul declarat, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 104/PI din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.Ş.C., cetăţean român, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de:
- 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 7 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea de arestare preventivă nr. 4/IP din 07 decembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 7 din 07 decembrie 2012.
În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate în coletele nr. 1, 2, 3 înregistrate la poziţia nr. 17/2013 din Registrul valorilor şi corpurilor delicte aflate în Camera corpurilor delicte a Curţii de Apel Oradea, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la eliberarea din penitenciar, fără nicio altă notificare prealabilă, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 5 iulie 2013 în Dosar nr. 652/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor: M.G.Ş.C. pentru comiterea infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. şi P.E.K., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen.
În actul de sesizare s-au reţinut ca date preliminare următoarele:
Inculpatul M.G.Ş.C. are calitatea de avocat în cadrul Baroului Bihor din 15 iulie 1999.
Inculpaţii M.G.Ş.C. şi P.E.K. s-au căsătorit în data de 5 iulie 2008 şi în urma încheierii căsătoriei fiecare şi-a păstrat numele de familie.
Aceştia au folosit ca domiciliu conjugal locuinţa din Oradea, judeţul Bihor, imobil compus din 3 camere şi dependinţe, aflat la etajul 1 al unei case comune ce se alcătuieşte din 24 de apartamente. Acestea sunt dispuse perimetral, pe 3 nivele - parter, etajul 1 şi etajul 2 - în centul imobilului aflându-se o curte comună de formă dreptunghiulară, în care colocatarii îşi parchează autoturismele. Intrarea în curtea imobilului se realizează printr-o poartă cu acces auto şi pietonal dinspre strada I.. Accesul spre nivelele superioare se poate realiza pe două scări, din care una principală - ce porneşte din proximitatea gangului de intrare auto - iar cealaltă scară secundară este situată pe colţul sud-vestic al clădirii şi dă posibilitatea de acces spre nivelele superioare din curtea interioară comună, din apropierea apartamentului cu nr. 8, aparţinând familiei K.
Apartamentul de domiciliu al inculpaţilor se poziţionează la etajul 1, în partea stângă de la intrarea de acces înspre curte şi are spre interiorul imobilului (curtea comună) 4 geamuri, din care 2 prevăzute cu rolete şi 2 acoperite cu gratii metalice. Uşa de acces în apartament este şi ea prevăzută cu gratii şi 8 gemuleţe vitrate (ilustrate în pozele de orientare, volum I).
Atât la etajul 1, cât şi la etajul 2, există câte un coridor circular exterior care asigură accesul la fiecare apartament al imobilului.
Uşa de acces în apartament are un grilaj metalic de siguranţă exterior, de culoare albă, prevăzut cu un cilindru antifurt, în care se montează lacătul de siguranţă (detalii foto, volum I). Aceste gratii se deschid spre exteriorul palierului de acces, iar uşa de intrare în apartament este din material PVC, cu 8 vitralii, şi se deschide spre interiorul apartamentului într-un hol central din care înspre partea dreaptă se face accesul în biroul locuinţei, printr-un alcov fără uşă; în faţă din acest hol se face în mod direct şi imediat accesul în bucătărie (chicinetă) şi între aceste spaţii, pe partea dreaptă, se află un bar cu talia înaltă şi 2 scaune supraînălţate, interiorul bucătăriei fiind amenajat cu mobilă şi aparatură de uz casnic. Din acelaşi hol, pe peretele imediat de lângă bucătărie, se află baia apartamentului.
Din hol, pe partea stângă, se face accesul, printr-o uşă cu două canate, înspre sufragerie şi apoi coliniar mai departe, în stil vagon, în dormitorul locuinţei, printr-o uşă identică. Vizibilitatea din dormitor spre hol şi invers este posibilă pe linie directă deoarece uşile sunt dispuse coliniar.
Holul, bucătăria şi baia locuinţei sunt pavate cu gresie, iar în celelalte camere pardoseala este din parchet masiv. Întreaga locuinţă este tencuită şi zugrăvită cu vopsea lavabilă.
Inculpatul M.G.Ş.C. provine dintr-o familie organizată, părinţii săi fiind căsătoriţi.
Inculpata P.E.K. provine din căsătoria victimei V.P. şi a martorului P.I. Deoarece între părinţii inculpatei a survenit divorţul, (Decizia civilă nr. 50 din 19 ianuarie 1996 a Curţii de Apel Oradea) mama acesteia a revenit la numele purtat anterior. Părinţii inculpatei au avut domicilii separate, victima locuind pe str. T.L., iar martorul P.I. pe C.A. Acesta din urmă şi-a păstrat casa părintească din localitatea C. unde sporadic îşi petrece sfârşitul de săptămână. Fratele inculpatei, pe fondul unor divergenţe cu tatăl său şi-a schimbat numele din P. în V.I.Z., împrumutând numele de familie al mamei sale.
Victima V.P. în vârstă de 53 de ani domicilia singură într-o locuinţă compusă din 2 camere şi dependinţe, situată în Oradea, str. T.L., judeţul Bihor şi era angajată în calitate de pedagog la Liceul Teoretic "A.E." din Oradea, judeţul Bihor.
În noaptea de 2/3 decembrie 2012, V.P. a efectuat serviciul de noapte în incinta Liceului Teoretic "A.E." şi a ieşit din tură în data de 3 decembrie 2012, ora 07:31:03. Între locul de muncă al victimei şi domiciliul inculpaţilor este o distanţă de aproximativ 500 metri, pe traseu pietonal şi deplasarea pe această rută presupune trecerea pe lângă Teatrul de Stat, traversarea Pieţei Ferdinand şi a Podului Central de lângă Primărie şi virarea pe stânga în sensul de deplasare pe str. I., pe lângă Pasajul Vulturul Negru. Având în vedere că în data de 3 decembrie 2012 în Oradea erau precipitaţii sub formă de ploaie măruntă, fără zăpadă, deplasarea pe acest traseu se putea efectua fără dificultate, într-un timp mediu de aproximativ 7 - 10 minute, în funcţie de cele 5 treceri pietonale, din care 2 semaforizate, care pot influenţa durata deplasării.
Ca elemente de fapt s-a reţinut că, în data de 3 decembrie 2012, ora 07:12:02, inculpata P.E.K., folosind postul telefonic personal cu nr. X1, a apelat-o, la numărul X2, pe mama sa - V.P. - care îşi încheia tura de serviciu de noapte din 2 spre 3 decembrie 2012 şi pe care a invitat-o la o cafea, la domiciliul ei din Oradea, str. I.
Victima V.P. a ieşit din tura de serviciu la ora 07:31:03, fiind îmbrăcată cu pantaloni, o jachetă de iarnă, având asupra sa poşetă şi o plasă şi protejându-se de ploaia măruntă cu ajutorul unei umbrele (proces-verbal şi imagini, volum I).
Conform orelor înregistrate de camerele de supraveghere care au surprins-o pe victimă, rezultă că aceasta a plecat din liceu la ora 07:31, a trecut prin Piaţa Ferdinand la ora 07:36 şi a ajuns pe str. I., în dreptul Pasajului Vulturul Negru - la ora 07:46:55.
V.P. a ajuns la imobilul inculpaţilor, a urcat scările de serviciu şi a intrat în apartamentul inculpaţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K. Aceştia se aflau la domiciliu.
S-a stabilit că după intrarea victimei în locuinţă, grilajul uşii de acces a fost pliat peste uşa de acces fără a fi asigurat. Uşa de acces în locuinţă a fost închisă fără să fie asigurată cu yala.
Intre inculpatul M.G.Ş.C. şi victima V.P. s-a declanşat o ceartă, care iniţial a îmbrăcat doar forma verbală, care apoi s-a transformat în îmbrânceli concretizate prin înghionteli urmate de izbituri şi zgârieturi, care apoi au fost urmate de agresiuni progresive mai accentuate, în cadrul cărora inculpatul s-a folosit de un obiect metalic de formă alungită (afirmativ blocator de volan antifurt). Cu acest obiect, inculpatul a aplicat lovituri repetate pe întreaga suprafaţă a corpului victimei, dintre care cele mai semnificative şi de cea mai mare importanţă fiind cele două plăgi contuze de formă alungită, cu marginile fin neregulate şi infiltrate sanguin în lungime de 5,5 respectiv 6,0 cm şi o lăţime de 0,3 cm, vizibile în planşa anexă a Raportului medico-legal.
Cele două lovituri masive aplicate victimei, pe regiunea corespunzătoare vertexului (cea mai proeminentă zonă a extremităţii encefalice ca formaţiune anatomică) au cauzat fracturarea parţială a corpului vertebral C2. Aceste lovituri au provocat pierderea de material biologic sanguin fiind plăgi contuze care au determinat secţionarea scalpului. Concomitent cu loviturile aplicate de inculpatul M.G.Ş.C. cu ajutorul blocatorului de volan, victima a încercat să iasă din locuinţă, a tras uşa de acces ce se deschide spre interiorul locuinţei şi a reuşit să pună mâna pe gratiile uşii de acces, păşind spre exterior pe palier, fără însă a reuşi să iasă cu corpul pe uşă. Victima a fost trasă înapoi în locuinţă de către inculpat folosind o priză manuală în părul şi pe umărul victimei. Această acţiune a victimei a creat urmele dinamice de sânge din exteriorul locuinţei şi pentru că victima a ţipat puternic acest moment a fost clar perceput de colocatari.
Inculpatul M.G.Ş.C. şi-a continuat actele de agresiune într-o manieră mai violentă, aplicând lovituri pe tot corpul victimei, în timp ce aceasta a căzut la sol în holul apartamentului, în zona din dreptul uşii de acces.
În urma acestui nou set de lovituri, victima şi-a pierdut conştienţa, iar inculpatul, folosindu-se de un cuţit de bucătărie, a creat două plăgi înţepate în zona gâtului victimei [aceste plăgi înţepate sunt descrise la pct. 10 şi 11 şi alin. (3) din Raportul medico-legal, fiind vizibile în planşa foto 31, toate din volum I).
În final, inculpatul M.G.Ş.C., folosind cuţitul de bucătărie (asemănător cu cele din foto 72 - 73, volum I) a acţionat prin tăierea (secţionarea) gâtului victimei, care se afla în poziţie decubit lateral stâng şi astfel, a cauzat o plagă tăiată masivă, care în profunzimea sa a interesat pachetul vasculo-nervos al gâtului (artera carotid internă şi externă, vena jugulară şi nervul vag - acest nerv controlează activitatea muşchilor laringelui, faringelui şi activitatea organelor interne precum: inimă, plămâni, organe abdominale).
Deoarece uciderea victimei V.P. a provocat urme de sânge în exteriorul locuinţei inculpaţilor, înjurai orei 08.00, P.E.K. a şters planul exterior al uşii de acces în apartament folosind material textil în această activitate. Apoi, inculpata P.E.K. a ieşit din apartament, a coborât scările secundare aflate într-o poziţie diametral opusă cu locuinţa lor şi s-a dus la martora K.M.M. - care locuieşte la parterul imobilului - în apartamentul cu nr. 8.
Acestei martore i-a adresat rugăminţi să nu spună nimănui despre incidentul văzut şi perceput, arătând că nimeni nu trebuie să afle şi să cunoască despre cele întâmplate, iar dacă va fi cazul îi va plăti martorei tăcerea cu suma de 5000 euro. Inculpata a revenit la locuinţa sa şi a continuat să şteargă uşa, gratiile şi pardoseala din faţa apartamentului şi la scurt timp a coborât din nou la martora K.M.M., pentru a doua oară, repetându-i aceleaşi rugăminţi de a nu denunţa sau divulga agresiunile observate.
Inculpatul M.G.Ş.C. a luat autoturismul marca R.M. cu nr. de înmatriculare XXX, pe care l-a poziţionat lângă scara de urgenţă din dreptul apartamentului nr. 8, a aşezat o folie de polietilenă în portbagajul maşinii unde şi-a aşezat câinele şi împreună cu soţia sa, la ora 10:36:32 a părăsit imobilul din Oradea, str. I.
Inculpaţii s-au deplasat la domiciliul părinţilor inculpatului M.G.Ş.C., în Oradea, str. N.T., nr. 10/A, ap. 2, unde au lăsat, spre supraveghere, câinele lor (rasa Husky, mascul, numit K.).
În data de 3 decembrie 2012, la ora 18:41:34, inculpatul a revenit cu autoturismul său în curtea locuinţei din str. I., nr. 3, unde a rămas până la orele 19:51:31 când părăseşte din nou domiciliu, pentru a se întoarce în data de 4 decembrie 2012, ora 02:42:47 (proces-verbal, volum I).
În după-amiaza de 3 decembrie 2012, inculpata P.E.K. s-a întâlnit, la intrarea principală în Pasajul Vulturul Negru, dinspre Piaţa Unirii, cu martorul P.A., căruia i-a transmis două lucruri importante din partea lui M.G.Ş.C.: mai întâi i-a cerut ca de urgenţă să facă toarte demersurile necesare pentru a reface finisajele apartamentului lor de domiciliu prin schimbarea parchetului, a gresiei şi a tencuielii, iar în al doilea rând să-i permită inculpatei să stea şi să aştepte câteva ore la domiciliul martorului până când inculpatul "va veni de la Cluj".
În jurul orelor 00.30 - 01.00, în data de 4 decembrie 2012, inculpata P.E.K., s-a prezentat la domiciliul martorului P.A. în Oradea, str. I.M., şi a şezut acolo până la ora 02:32:46.
Între orele 18:41 - 19:51, inculpatul M.G.Ş.C. s-a aflat în locuinţa sa (scena crimei) unde a făcut pregătiri pentru a se descotorosi de cadavrul victimei V.P.. în acest scop, mai întâi dezbrăcat victima de pantaloni şi a descălţat-o apoi i-a legat cu sârmă membrele inferioare; i-a aşezat mai multe straturi de polietilenă peste extremitatea encefalică, folosind un fular şi bandă adezivă la etanşeizarea pungilor de plastic peste zona gâtului. Între straturile de polietilenă inculpatul a aşezat o punguţă transparentă în care s-a găsit un exemplar al hotărârii de divorţ dintre P.I. şi V.P. şi un prezervativ.
Cadavrul astfel ambalat l-a aşezat într-o folie mare neagră de polietilenă cu care l-a transportat din apartament în autoturism. Inculpatul a ieşit din curtea imobilului cu autoturismul personal în care se afla şi cadavrul, la ora 19:51. Acesta s-a îndreptat spre Marghita prin localitatea Biharia, de unde a virat pe DN 19E şi în dreptul indicatorului N., la o distanţă de 253 metri de drumul naţional, pe un drum neasfaltat, într-o zonă cu desiş vegetal, chiar pe marginea drumului localităţii N., a abandonat cadavrul victimei pe care l-a basculat din portbagajul maşinii în şanţul drumului.
Localitatea N. nu a fost întâmplător aleasă de către inculpat pentru abandonarea cadavrului, ci acest loc se leagă de localitatea C., aflată în vecinătatea localităţii N., unde P.I. deţine o casă părintească, dar şi de localitatea F. aflată şi ea în proximitate, unde locuieşte mama victimei - V.E..
Activitatea de abandonare a victimei, inculpatul M.G.Ş.C. a finalizat-o în data de 4 decembrie 2012, înjurai orei 02:32:46, când a revenit în Oradea, pe str. I.M., la martorul P.A., de unde a luat-o pe inculpata P.E.K. şi împreună s-au deplasat înapoi la locuinţă la ora 02:42:47 (proces-verbal, volum I).
În data de 4 decembrie 2012, ora 07:52:52, inculpaţii au ieşit cu autoturismul din curtea imobilului de domiciliu.
La ora 08.00, inculpaţii s-au prezentat la mama inculpatului M.G.Ş.C., căreia i-au încredinţat şi căţeaua (rasa Husky, femelă, numită T.). Aceştia i-au cerut sprijin bănesc în condiţii de urgenţă, însă mama inculpatului i-a comunicat că toţi banii se află la tatăl său M.G. care este de serviciu în Băile Felix.
În intervalul orar 08.30 - 09.00 s-au deplasat în Oradea, pe str. V., la o spălătorie auto, unde inculpatul a luat din portbagajul maşini două covoare mari şi a cerut personalului să i le spele sub pretextul că va reveni în 15 minute. În aceste circumstanţe, inculpatul a abandonat cele două covoare fără a aştepta răspunsul personalului de specialitate, dacă aprobă sau nu, respectiv dacă angajează prestarea acestui serviciu.
În intervalul orar 09.40 - 10.00, inculpaţii s-au deplasat la O.P., cu un scop dublu, anume să îşi spele maşina care avea urme de noroi, iar în al doilea rând să ceară ajutor material de la martorul A.C. - verişor al inculpatului - care îşi are locul de muncă în incinta acestei clădiri. Inculpaţii nu au obţinut sprijin material de la acest martor, cu toate că i-au relatat că sunt constrânşi să părăsească de urgenţă România, deoarece sunt urmăriţi de Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru fapte grave.
În intervalul orar 10.30 - 11.00, inculpaţii s-au întâlnit pe str. L., în dreptul bisericii catolice, cu martorul P.C., cerându-i şi acestuia, în regim de urgenţă, sprijin material, motivând că trebuie să dispară deoarece sunt căutaţi şi urmăriţi pentru fapte grave. Acest martor a considerat că solicitarea inculpaţilor este neserioasă, astfel că nu le-a acordat sprijin financiar.
În jurul orei 11.00, inculpaţii s-au deplasat în Băile Felix - locul de muncă al tatălui inculpatului M.G.Ş.C. - martorul M.G., de la care au obţinut suma de 1000 RON şi căruia i-au spus că de urgenţă trebuie să părăsească România, deoarece autorităţile judiciare sunt pe cale de a-l acuza de infracţiuni grave, pentru care el este pasibil la o pedeapsă de detenţie pe viaţă, iar soţia sa - inculpata P.E.K. - la o pedeapsă de 25 de ani închisoare.
În data de 4 decembrie 2012, la prânz, înjurai orei 13.00, inculpaţii s-au întâlnit cu martorul P.A. căruia i-au predat cheile apartamentului pentru a se putea începe, de îndată, la extragerea pardoselii din locuinţă. Inculpaţii nu au furnizat foarte multe detalii despre particularităţile lucrării, arătând doar că va fi contactat pentru a primi instrucţiuni şi i-au predat un card bancar spunând că va fi alimentat cu banii necesari pentru a face lucrările solicitate.
Inculpaţii au părăsit România prin Punctul de Frontieră Borş, au traversat teritoriul Republicii Ungare şi au trecut frontiera în Slovenia - pentru a ajunge în Italia.
În Italia, inculpaţii au luat legătura în data de 5 decembrie 2012 cu martorii D.A.C. şi D.R.A., cetăţeni români, cu reşedinţa în localitatea Ospedaleto. Acestora le-au relatat faptul că doresc să părăsească definitiv teritoriul României şi în acest scop vor să îşi vândă autoturismul pentru a-şi lua bilete de călătorie spre America. În data de 5 decembrie 2012, partea civilă V.I.Z. şi M.G. sesizaseră Poliţia Municipiului Oradea despre dispariţia celor trei persoane anume: V.P., M.G.Ş.C. şi P.E.K. şi în baza Raportului, la data de 5 decembrie 2012, prin Ordinul 43167/1/2012, au fost daţi în urmărire generală cu statut de persoane dispărute.
Martorii D.A.C. şi D.R.A. au luat la cunoştinţă, prin canalele tv. de limbă română care pot fi recepţionate în Italia, despre cercetarea condiţiilor în care M.G.Ş.C. şi P.E.K. au dispărut din România şi este posibil să fie autorii unei crime comise asupra soacrei inculpatului. În acest context, în data de 5 decembrie 2012, au comunicat prezenţa inculpaţilor la domiciliul lor - martorului D.A.S.
În data de 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia penală, în Dosar nr. 531/35/2012 prin încheierea de arestare nr. 4/I/P/2012, a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă a învinuiţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K., pe o durată de 10 zile, cu începere de la prindere şi punerea în executare a mandatelor. În baza acestei încheieri s-au emis mandatele nr. 7 din 7 decembrie 2012 pentru învinuitul M.G.Ş.C. şi mandatul nr. 8 din 7 decembrie 2012 pentru învinuita P.E.K. Aceste date au fost preluate prin baza unică de date şi de autorităţile elveţiene prin sistem informatic Schengen la care sunt afiliaţi, alături de toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.
În data de 10 decembrie 2012, prin încheierile penale nr. 1 şi 2/2012, s-au admis sesizările pentru extrădarea inculpaţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K., din Elveţia către România.
Autorităţile elveţiene au confirmat privarea de libertate a celor doi inculpaţi începând cu data de 7 decembrie 2012.
În data de 25 decembrie 2012, ora 18.40, pe raza comunei S., sat N., a fost identificat cadavrul victimei V.P., aspecte constatate şi consemnate în procesele-verbale de cercetare, ridicare şi examinare criminalistică.
S-a procedat la identificarea cadavrului, conform proceselor-verbale şi la examinarea detaliată a tuturor obiectelor găsite la cercetarea la faţa locului.
Conform Raportului de constatate medico-legală din 26 decembrie 2012 cu numărul 3653/III/454, victima V.P. a suferit leziuni de violenţă produse în ziua decesului, după cum urmează: la nivelul extremităţii encefalice: plăgi contuze, echimoze, excoriaţii, care datează din ziua decesului şi s-au produs prin loviri repetate, cu corpuri contondente dure, unele de formă alungită şi comprimare cu mâna şi degetele; la nivelul gâtului: echimoze, excoriaţii, plagă tăiată şi plagă tăiată-înţepată care datează din ziua decesului şi s-au produs prin comprimare cu mâna şi degetele, prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător având rol tanatogenerator; la nivelul membrelor şi a toracelui: echimoze ce datează din ziua decesului şi s-au produs prin lovire cu corp contondent dur. Semnele de violenţă sunt inventariate, măsurate şi descrise, în mod particular, pe cele 21 de puncte din Raport. Examinarea scheletului pune în evidenţă fractura parţială a corpului vertebral cervical C2, iar buletinul de analiză histopatologică pune în evidenţă, la nivelul creierului, un edem cerebral, ţesuturi cu fibre musculare fragmentate, infiltrate hematie, tegument cu epiteliu pavimentos cu fragmentarea fibrelor musculare, steatoză hepatică, cord cu autoliză, emfizem pulmonar, edem periglomerular.
Moartea numitei V.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecutivă unor plăgi tăiate profunde ale gâtului cu interesarea pachetului vasculo-nervos al gâtului, compus din arteră carotid internă, arteră carotid externă, venă jugulară internă, nerv vag. Între leziunile descrise şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, cu menţiunea că moartea victimei s-a instalat cu 3 - 4 săptămâni (aproximativ 23 zile) înaintea autopsiei, data decesului fiind posibilă 3 decembrie 2012, fără a se putea determina ora decesului.
La nivelul membrului superior stâng, mâna dreaptă, membre inferioare drept şi stâng şi la nivelul pelvisului sunt decelate leziuni produse postmortem şi fără rol tanatogenerator, prin muşcătură de animale, fără caracter vital.
Având în vedere Raportul de expertiză medico-legală, în care sunt inventariate şi descrise toate leziunile care se află în raport de cauzalitate cu crima, s-a reţinut că agresiunile exercitate de inculpatul M.G.Ş.C. au avut o progresie etapizată de la agresiune verbală spre smuciri - îmbrânceli, ce includ încercarea de scăpare a victimei, când inculpatul aplică cu blocatorul de volan în pragul uşii locuinţei, lovituri în capul victimei, cauzând pierderi de sânge şi căderea victimei la sol, continuând cu lovirea victimei pe întreg corpul ei cu blocatorul de volan, cu crearea unor urme de strangulare cu mâinile pe gâtul victimei, încheindu-se cu înţeparea victimei cu ajutorul unu cuţit de bucătărie cu lama lungă şi apoi, în final, cu secţionarea gâtului victimei prin cauzare unei plăgi masive deschise, care a secţionat pachetul vasculo-nervos al organismului victimei cauzând decesul acesteia, urmat de zgomote specifice înecului cu lichide şi reducerea intensităţii respiraţiei acesteia.
S-a arătat că nu se poate admite ipoteza că inculpatul, în deplină linişte, într-o fracţiune de secundă sau în câteva secunde, a ucis victima în împrejurări în care inculpata P.E.K. nu putea lua la cunoştinţă despre uciderea mamei sale şi doar ulterior intră în scena crimei câtă vreme întreaga activitate agresivă a inculpatului a fost însoţită de zgomote acute atât de-puternice încât au fost percepute de toţi martorii colocatari şi nu se poate ignora că, în mod vădit, inculpata P.E.K. se afla mai aproape de sursa acestor zgomote decât martorii care au auzit ţipetele victimei. Toate declaraţiile din 5 - 8 decembrie 2012 luate nemijlocit martorilor K.M.M., K.F., B.C.T.R., F.A., au pus în evidenţă starea de şoc a acestor martori, pe fondul perceperii ororii comise de către inculpaţi şi exprimate de strigătele disperate ale victimei. Astfel, în consens cu această constatare, este greu de crezut că inculpata P.E.K. nu a reacţionat defel şi nu a fost prezentă în holul locuinţei conjugale unde soţul ei - inculpatul M.G.Ş.C. - exercita acte de agresiune tot mai progresive, până ce a suprimat viaţa soacrei sale V.P.
S-a mai arătat că nu există nicio probă administrată până în prezent la dosarul cauzei care să contrazică prezenţa inculpatei P.E.K. în scena crimei, dimpotrivă trebuie remarcată declaraţia martorului B.C.T.R., care locuieşte în apartamentul nr. 15, cu perete comun spre apartamentul inculpaţilor şi care relatează că s-au perceput în locuinţa sa sunetele specifice unor certuri, cu bufnituri, gemete, cu strigăte de ajutor, cu trântiri de uşi, cu gâfâială masculină de organism obosit/suprasolicitat, printre care s-a desluşit vocea inculpatei P.E.K. "ajunge nu mai".
S-a arătat că în plan juridic prezenţa inculpatei P.E.K. în scena crimei, lângă inculpatul care suprimă viaţa victimei, dobândeşte sens de act de participaţiune, legătura subiectivă dintre autorul omorului - inculpatul M.G.Ş.C. - şi complicele - inculpata P.E.K. - fiind creată prin prezenţă şi asistare la comiterea infracţiunii de omor asupra victimei V.P.
În cursul urmăririi penale, M.G.Ş.C. a recunoscut că este autorul crimei din data de 3 decembrie 2012, a recunoscut învinuirea adusă, însă nu a furnizat date despre mobilul crimei, locul în care a abandonat obiectele personale ale victimei şi armele crimei şi a păstrat punctul de vedere referitor la ipoteza unui omor spontan produs în absenţa soţiei sale.
Inculpata P.E.K., audiată în cursul urmăririi penale a arătat că a surprins vizual momentul în care soţul său, inculpatul M.G.Ş.C., a tăiat gâtul mamei sale şi consecutiv realizării crimei a încercat să fugă din locuinţă dar a fost prinsă din uşa casei, trasă înapoi şi admonestată de către soţul ei. Inculpata detaliază şi circumstanţiază modul în care soţul ei a ameninţat-o, a constrâns-o, manipulat-o, a convins-o şi a liniştit-o că dacă îl va urma toate probleme lor vor avea un final normal, dar aceste elemente circumstanţiale nu îşi găsesc corespondentul pentru a se corobora cu alte mijloace de probă şi sunt într-o poziţie contradictorie cu declaraţiile inculpatului.
Pentru clarificarea aspectelor contradictorii, în data de 29 iunie 2013 s-a procedat de către organul de urmărire penală la confruntarea inculpaţilor, rezultatele fiind consemnate în procesul-verbal.
Conform Rapoartelor medico-legale psihiatrice, inculpaţii au discernământul păstrat şi l-au avut păstrat şi la momentul comiterii infracţiunii, în data de 3 decembrie 2012.
La termenul de judecată din 18 iulie 2013, aducându-se la cunoştinţa inculpaţilor dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. ce reglementează procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul M.G.Ş.C. a solicitat să i se aplice această procedură.
Ca urmare a admiterii cererii inculpatului şi aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.G.Ş.C. s-a dispus disjungerea acţiunii penale exercitată împotriva inculpatei P.E.K. şi a acţiunii civile exercitată de către partea civilă V.I.Z.
Instanţa de fond a considerat că sunt întrunite integral şi cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii formulată de inculpat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Procedura de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., presupune ca recunoaşterea vinovăţiei să se facă până la începerea cercetării judecătoreşti, pe baza probelor administrate în fază de urmărire penală şi să aibă în vedere fapta reţinută în sarcina inculpatului în actul de sesizare.
Instanţa de fond a apreciat că aceste condiţii sunt realizate, inculpatul care şi-a manifestat voinţa de a se prevala de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. până la începerea cercetării judecătoreşti, nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale şi a recunoscut fapta sa din actul de sesizare în maniera descrisă în acesta. Cu ocazia audierii de către instanţă, este adevărat că inculpatul a detaliat unele aspecte legate de situaţia de fapt din rechizitoriu pe care le-a prezentat potrivit apărării efectuate, însă acestea nu au o relevanţă în raport de aspectele ce privesc întrunirea elementelor constitutive al infracţiunii deduse judecăţii pe care inculpatul nu le-a contestat, dimpotrivă poziţia procesuală a acestuia a fost aceea de recunoaştere a acuzaţiei aşa cum s-a reţinut aceasta în sarcina inculpatului.
Având în vedere dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora judecata se mărgineşte la fapta arătată în actul de sesizare, precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. potrivit cărora trebuie recunoscută "fapta reţinută în actul de sesizare", obiectul recunoaşterii nu îl poate forma decât fapta pentru care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Aşadar, legea pretinde o recunoaştere a faptei, a existenţei acesteia şi a săvârşirii de către inculpat cu vinovăţia în forma cerută de lege, ceea ce în speţă s-a realizat, inculpatul recunoscând fapta de omor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În ce priveşte recunoaşterea de către inculpatul M.G.Ş.C. a participării inculpatei P.E.K. la săvârşirea faptei, participaţia acesteia prin actul de inculpare fiind reţinută sub forma complicităţii morale constând în asistenţa şi prezenţa în câmpul infracţional, inculpatul nu exclude asistenţa acesteia, arătând prezenţa inculpatei la locul faptei într-un moment al desfăşurării al activităţii infracţionale, afirmând că "după ce victima a strigat încercând să iasă pe uşă, inculpata a venit în holul casei unde se afla cu victima (...) percepţia inculpatului nefiind orientată spre soţia sa, motiv pentru care nu poate să precizeze dacă aceasta a rămas în continuare în hol sau a plecat, el fiind angajat în luptă cu victima (...) fiind focalizat asupra acesteia" (a se vedea declaraţia inculpatului din 19 iulie 2013 aflată la dosar instanţă de fond).
Percepţia inculpatului asupra prezenţei inculpatei în acel moment la locul faptei implică factorii intelictiv şi volitiv, care în condiţiile evaluării exacte ale circumstanţelor faptei săvârşite de către inculpat, a luptei acestuia cu victima, a impulsivităţii ridicate puteau să afecteze capacitatea de percepere asupra duratei de timp în care inculpata s-a aflat în câmpul infracţional. Cert este că inculpatul a recunoscut şi confirmat prezenţa inculpatei în câmpul infracţional, aceasta făcându-şi apariţia după strigătele de ajutor ale victimei care a încercat să scape de agresiunile exercitate de către inculpat. Astfel se poate concluziona, având în vedere şi actele şi lucrările de la dosar, că apariţia inculpatei s-a realizat în timpul în care inculpatul exercita actele de agresiune asupra victimei, tot mai violente, soldate în final cu uciderea acesteia. Aşadar inculpatul a recunoscut în faţa instanţei şi acest aspect, cu privire la prezenţa inculpatei în câmpul infracţional şi a momentului în care acesta a survenit, chiar dacă iniţial a negat prezenţa inculpatei afirmând că aceasta şi-a făcut apariţia după uciderea victimei.
Prin urmare, faţă de cele arătate, instanţa de fond a apreciat că solicitarea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate nu putea fi respinsă.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul şi le-a însuşit solicitând ca judecata să se facă în baza acestora, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
În data de 3 decembrie 2012, ora 07:12:02, inculpata P.E.K., a sunat-o, pe mama sa - V.P. pe care a invitat-o la domiciliul ei din Oradea, str. I., aceasta ieşind din tura de serviciu la ora 07:31:03. Victima V.P. a ajuns la imobilul inculpaţilor, cel care i-a deschis uşa fiind inculpatul M.G.Ş.C.. După intrarea victimei în locuinţă, între aceasta şi inculpatul M.G.Ş.C. s-a declanşat o ceartă, care la început a fost verbală, iar mai apoi s-a transformat în îmbrânceli concretizate prin înghionteli urmate de izbituri şi zgârieturi, care apoi au fost urmate de agresiuni progresive mai accentuate, în cadrul cărora inculpatul s-a folosit de un blocator de volan antifurt cu care i-a aplicat victimei lovituri repetate pe întreaga suprafaţă a corpului, dintre care cele mai semnificative şi de cea mai mare importanţă fiind cele două plăgi contuze de formă alungită, cu marginile fin neregulate şi infiltrate sanguin în lungime de 5,5 respectiv 6,0 cm şi o lăţime de 0,3 cm, vizibile în planşa anexă a Raportului medico-legal.
Cele două lovituri masive aplicate victimei, pe regiunea corespunzătoare vertexului (cea mai proeminentă zonă a extremităţii encefalice ca formaţiune anatomică) au cauzat fracturarea parţială a corpului vertebral C2 şi au provocat pierderea de material biologic sanguin fiind plăgi contuze care au determinat secţionarea scalpului.
În timp ce inculpatul M.G.Ş.C. lovea victima cu blocatorul de volan, aceasta, strigând puternic după ajutor, a încercat să iasă din locuinţă, a tras uşa de acces şi a reuşit să pună mâna pe gratiile uşii, păşind spre exterior pe palier, fiind însă trasă înapoi în locuinţă de către inculpat, moment în care aceasta a căzut la sol în dreptul uşii de acces, inculpatul continuând să îi aplice mai violent lovituri peste tot corpul. Instanţa reţine faptul că după strigătul de ajutor al victimei a apărut şi inculpata P.E.K. în holul locuinţei unde inculpatul exercita acţiuni tot mai violente asupra victimei care în final s-au soldat cu decesul acesteia. întreaga agresiune a inculpatului a fost însoţită de zgomote acute atât de puternice încât au fost auzite de toţi martorii colocatari.
Victima şi-a pierdut cunoştinţa, iar inculpatul folosindu-se de un cuţit de bucătărie, a creat două plăgi înţepate în zona gâtului victimei, în final, inculpatul, folosind cuţitul de bucătărie a secţionat gâtul victimei, cauzându-i o plagă tăiată masivă, care în profunzimea sa a interesat pachetul vasculo-nervos al gâtului, artera carotid internă şi externă, vena jugulară şi nervul vag.
Conform Raportului de constatate medico-legală nr. 3653/111/454 din 26 decembrie 2012 a Serviciului de Medicină Legală a Judeţului Bihor, victima V.P. a suferit leziuni de violenţă produse în ziua decesului, la nivelul extremităţii encefalice, la nivelul gâtului (echimoze, excoriaţii, plagă tăiată şi plagă tăiată-înţepată) şi la nivelul membrelor şi a toracelui. S-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecutivă unor plăgi tăiate profunde ale gâtului cu interesarea pachetului vasculo-nervos al gâtului, compus din arteră carotid internă, arteră carotid externă, venă jugulară internă, nerv vag şi între leziunile descrise şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, cu menţiunea că moartea victimei s-a instalat cu 3 - 4 săptămâni (aproximativ 23 zile) înaintea autopsiei, data decesului fiind posibilă 3 decembrie 2012, fără a se putea determina ora decesului. în raport s-a mai arătat că la nivelul membrului superior stâng, mâna dreaptă, membre inferioare drept şi stâng şi la nivelul pelvisului sunt decelate leziuni produse postmortem şi fără rol tanatogenerator, prin muşcătură de animale, fără caracter vital.
Fiindcă uciderea victimei V.P. a provocat urme de sânge în exteriorul locuinţei inculpaţilor, în jurul orei 08.00, inculpata P.E.K. a şters peretele exterior al uşii de acces în apartament folosind material textil. Tot inculpata P.E.K. s-a dus în două rânduri la martora K.M.M. căreia i-a solicitat să nu spună nimănui despre incidentul văzut sau auzit, promiţându-i în schimb suma de 5.000 euro.
În jurul orelor ora 10:36:32 inculpaţii au plecat de la domiciliul deplasându-se spre locuinţa părinţilor inculpatului, unde au lăsat unul dintre câinii acestora. În jurul orelor 18:41:34, inculpaţii au revenit la domiciliu unde au rămas până la orele 19:51:31, când au părăsit din nou domiciliu, pentru a se întoarce în data de 4 decembrie 2012, ora 02:42:47.
În intervalul orar 18:41-19:51, inculpatul M.G.Ş.C., a făcut pregătiri pentru a scăpa de cadavrul victimei V.P., pe care l-a abandonat pe marginea drumului localităţii N. din judeţul Bihor, într-o zonă cu desiş vegetal. În data de 25 decembrie 2012, ora 18.40 pe raza localităţii N. a fost găsit şi identificat cadavrul victimei V.P.
După ce au încercat să obţină sume de bani de la mai multe persoane, spunându-le acestora că trebuie să părăsească ţara întrucât sunt urmăriţi pentru fapte grave, inculpaţii, obţinând suma de 1.000 RON de la tatăl inculpatului, M.G., în data de 4 decembrie 2012 au părăsit România prin Punctul de trecere al frontierei Borş, ajungând în Elveţia unde au fost prinşi şi extrădaţi către România.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că, în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, în jurul orelor aproximativ 7,40 - 7,45 victima V.P. a ajuns la domiciliul său şi al soţiei şi după ce a intrat în apartament a început să îi adrese acestuia diferite invective. Inculpatul arată că acest lucru s-ar putea datora faptului că s-a întârziat în depunerea unor acte pentru obţinerea cetăţeniei maghiare, întârziere pentru care îl făcea vinovat victima. Inculpatul a mai arătat că discuţiile pe marginea acestor chestiuni au degenerat foarte mult, iar la un moment dat au ajuns să se îmbrâncească în holul casei, iar în timp ce acestea s-au intensificat a luat blocatorul antifurt cu care i-a aplicat lovituri la întâmplare. În timpul loviturilor ce i-au fost aplicate, victima a încercat să iasă din apartament, scoţând un strigăt după care, fiind trasă din uşă de inculpat, a căzut pe jos. Inculpatul a arătat că a luat un cuţit de bucătărie cu care în timp ce se îmbrâncea cu victima i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, fără să precizeze câte lovituri i-a aplicat, arătând doar că victima a început să sângereze abundent, iar acesta speriindu-se, a făcut presiuni cu mâna peste rană pentru a-i opri acesteia sângerarea. A mai arătat că nu îşi poate explica ceea ce s-a întâmplat după uciderea victimei, însă în ceea ce îl priveşte îşi însuşeşte aspectele ulterioare decesului relatate în actul de inculpare (a se vedea declaraţia inculpatului din 18 iulie 2013 aflată la dosar instanţă).
În cuprinsul declaraţiei dată în 19 iulie 2013 în completarea declaraţiei din 18 iulie 2013, inculpatul solicitând acest lucru, a arătat că fiind angajat în luptă cu victima îşi aduce aminte că după ce victima a strigat încercând să iasă pe uşă, soţia sa P.E.K. a venit în holul casei unde acesta se afla împreună cu victima, însă percepţia sa nu a fost orientată spre soţia sa, ca atare nu poate să precizeze dacă aceasta a rămas în continuare în hol sau a plecat, el fiind implicat în conflictul cu victima, fiind focalizat asupra acesteia, nefiind atenţia orientată către inculpată (dosar instanţă de fond).
Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu, declaraţia de dispariţie a inculpaţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K., făcute de tatăl inculpatului în data de 4 decembrie 2012 şi declaraţii de martor conexe, procesul-verbal de cercetare la faţa locului efectuat în data de 5 decembrie 2012, planşele fotografice de orientare şi detaliu cu fixarea urmelor biologice şi papilare şi două plicuri cu urme papilare fixate pe folie cu indicarea locului de prelevare, raportul de expertiză bio-criminalistică, care atestă că urmele biologice ridicate cu prilejul cercetării la faţa locului în locuinţa victimei, coincid ca profil genetic cu urmele de sânge ridicate pentru comparaţie din locuinţa inculpaţilor, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu prilejul găsirii, examinării şi identificării cadavrului victimei V.P., în data de 25 decembrie 2012 şi actele anexă constând în proces-verbal de consemnare a sesizării şi procesele-verbale de stabilire a identităţii cadavrului, examinarea criminalistică a covoarelor găsite în 7 decembrie 2012, proces-verbal de examinare şi.interpretare prin vizionarea imaginilor care surprind autoturismul inculpaţilor pe str. I., nr. 3, în data de 3 şi 4 decembrie 2012, imagini create de camera de securitate al dispeceratului IPJ Bihor, proces-verbal de vizionare şi redare imagini 4 decembrie 2012 cu autoturismul inculpaţilor la spălătoria auto din incinta O.P., proces-verbal de vizionare şi interpretare a imaginilor din Liceul Teoretic "A.E.", SC C.P. şi B.I.R. Oradea, care surprind traseul victimei în 3 decembrie 2012, între orele 07.31 - 07.46, declaraţiile martorilor O.T.A., U.I.C., P.A., K.M.M., K.F., B.C.T.R., F.A.S., F.G., D.A.S., P.I., S.N.I., P.C.I., A.C.R., B.A., K.I.V., raportului de constatate medico-legală din 26 decembrie 2012 cu numărul 3653/III/454, Declaraţiile inculpatul M.G.Ş.C. în fază de urmărire penală şi în faţa instanţei de M.G.Ş.C. în data de 21 mai 2013 , declaraţie de inculpat P.E.K..
Instanţa de fond a apreciat că probele administrate dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta inculpatului care, în data de 3 decembrie 2012, în intervalul orar 7,40 - 8,00, a aplicat mai multe lovituri în capul şi pe corpul victimei cu un blocator de volan antifurt, continuând înţeparea victimei cu ajutorul unui cuţit de bucătărie cu lama lungă şi apoi cu secţionarea gâtului victimei, cauzând decesul acesteia, la faţa locului aflându-se şi inculpata P.E.K., realizează conţinutul elementele constitutive ale infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia, făcând şi aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul M.G.Ş.C. la pedeapsa principală de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate prin dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptei comise, natura relaţiilor sociale încălcate referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, datele privind persoana inculpatului, fără antecedente penale, atitudinea acestuia imediat comiterii faptei constând în încercarea de a se sustrage de la urmărire şi judecată, precum şi cea din timpul procesului, la început inculpatul încercând să inducă în eroare organul de urmărire penală cu privire la autorul faptei de omor comis asupra soacrei sale V.P. şi urmările produse.
Dată fiind gravitatea extremă a faptei, actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei, multiplele leziuni provocate victimei la nivelul extremităţii encefalice, la nivelul gâtului (plagă tăiată-înţepată urmată de tăierea gâtului prin cauzarea unei plăgi masive deschise), la nivelul membrelor şi al toracelui, ceea ce demonstrează faptul că inculpatul a săvârşit fapta cu o brutalitate ieşită din comun, orientarea loviturilor către aceste regiuni reliefând puternic intenţia de a ucide victima, conduita acestuia ulterior comiterii faptei constând în abandonarea cadavrului victimei într-o zonă în care avea reprezentarea că acesta este lăsat pradă animalelor ceea ce în realitate s-a şi întâmplat, cadavrul victimei găsit la aproximativ după 3 săptămâni, prezentând leziuni la nivelul membrului superior stâng, mâna dreapta, membrul inferior drept şi stâng, cât şi la nivelul pelvisului produse prin muşcătură de animale, la care se adaugă şi pregătirea inculpatului, una juridică, absolvent al unei facultăţi de drept, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre noua limită maximă de pedeapsă prevăzută de lege ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen.
Totodată, avându-se în vedere natura şi gravitatea faptei, modalitatea şi împrejurările în care a săvârşit fapta, respectiv modul brutal în care a înţeles să suprime viaţa victimei, înfrângând cu orice preţ încercarea acesteia de a scăpa, instanţa de fond a considerat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., reducerea pedepsei sub minimul special la care s-a ajuns ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. afectând grav echilibrul care trebuie să existe între gravitatea faptei şi cuantumul sancţiunii aplicate.
În ceea ce priveşte circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., privind recunoaşterea faptei, instanţa de fond a apreciat că această împrejurare nu poate căpăta valenţe multiple de atenuare a răspunderii penale prin reducerea succesivă a cuantumului pedepsei aplicate cu atât mai mult cu cât aceasta este expresia unui comportament normal în faţa unei situaţii de necombătut cum este cea din speţă.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 7 decembrie 2012 la zi.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul M.G.Ş.C. au declarat recurs împotriva Sentinţei penale nr. 104/PI din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În motivele de recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a susţinut că sentinţa atacată este nelegală în condiţiile în care s-a acceptat ca judecata să se desfăşoare în condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., cu toate că nu erau întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se apela la această procedură.
Astfel s-a precizat că pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii respective:
- cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă.
- să existe din partea inculpatului o recunoaştere totală şi necondiţionată a tuturor faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi
- probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficientă şi de natură să permită stabila unei pedepse,
Parchetul a apreciat că inculpatul nu a recunoscut în întregime toate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei, declaraţiile sale fiind parţiale şi nesincere sub aspectul participării la activitatea infracţională a soţiei sale inculpata P.E.K. Inculpatul a negat vehement orice formă de complicitate acestea la luarea şi menţinerea deciziei sale infracţionale de-a suprima viaţa victimei V.P., pregătirea ducerii la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale.
Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a precizat că recursul fost declarat după apariţia Legii nr. 2/2013, prin care au fost modificate cazurile pentru care se poate face recurs, motiv faţă de care a înţeles să invoce cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. în acest sens a arătat că, prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-a făcut o greşită aplicare a legii, privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul M.G.Ş.C. şi-a motivat recursul fiind invocate dispoziţiile art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen. în sensul solicitării reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. respectiv conduita buna avută de către inculpatul anterior săvârşirii acestei infracţiuni.
S-a precizat faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a fost avocat în cadrul Baroului Bihor timp de 13 ani, are doi copii minori din prima căsătorie de a căror creştere şi educaţie s-a ocupat chiar şi după pronunţarea divorţului.
De asemenea inculpatul a solicitat în favoarea sa aplicarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. respectiv atitudinea de recunoaşterea a faptei comise şi a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. circumstanţa atenuantă constând în scuza provocării, inculpatul apreciind că victima a fost cea care a iniţiat atât conflictul conflictul verbal cât şi cel fizic.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpat sunt nefondate.
În ceea ce priveşte condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 din C. proc. pen., în situaţia în care inculpatul nu a recunoscut şi faptele reţinute prin acelaşi act de sesizare în sarcina soţiei sale se arătă următoarele:
Urmare admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 alin. (8) din C. proc. pen. prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 2011, au fost restrânse circumstanţele în care judecătorul poate refuza unui inculpat aplicarea procedurii simplificate prevăzută la acest articol.
Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile art. 3201 alin. (8) din C. proc. pen. contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil în ce priveşte componenta referitoare la claritatea şi previzibilitatea normelor juridice.
S-a apreciat că art. 3201 alin. (8) din C. proc. pen. dispunea cu privire la posibilitatea judecătorului de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei inculpatului şi de a continua judecata potrivit procedurii de drept comun.
O asemenea posibilitate era de principiu în acord cu actul de înfăptuire a justiţiei, însă, din cauza înţelesului echivoc, textul nu respecta exigenţele de claritate şi previzibilitate pe care trebuie sa le conţină orice dispoziţie normativă.
S-a apreciat că textul nu instituia suficient de clar limitele în cadrul cărora judecătorul poate respinge cererea formulată. În absenţa unor criterii obiective, posibilitatea acordată judecătorului se putea transforma într-un abuz care nu putea fi cenzurat.
Astfel conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470 din 2011, ceea ce prevalează nu consta în stabilirea faptelor inculpatului ori a datelor cu privire la persoana sa (criterii al căror înţeles nu au un corespondent univoc raportat la proprietatea altor termeni din materia dreptului penal ori procesual penal), ci în determinarea împrejurărilor că fapta există şi că, potrivit probelor, ea a fost săvârşită de inculpat, şi nu de altă persoană.
S-a apreciat că nu simpla recunoaştere a vinovăţiei este determinantă pentru a se da eficienţă unui proces echitabil desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei. În aceste condiţii, Curtea Constituţională a constatat că criteriile instituite de art. 3201 alin. (4) din C. proc. pen. sunt insuficiente pentru a putea caracteriza art. 3201 alin. (8) din C. proc. pen. ca fiind o normă clară şi previzibilă.
Legiuitorul în noul Cod de procedură penală a ţinut cont de poziţia Curţii Constituţionale astfel încât la art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen. s-a stabilit faptul că în cazul în care este vorba despre o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa.
În altă ordine de idei, atât C. proc. pen. în vigoare cât şi viitorul Cod de procedură penală, consacră dreptul soţului/soţiei - unui suspect sau inculpat, de a refuza să dea o declaraţie în calitate de martor (art. 80 C. proc. pen. în vigoare, respectiv art. 117 C. proc. pen. care urmează să intre în vigoare).
Având în vedere faptul că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit faptul că declaraţiile inculpaţilor pot fi luate în considerare şi apreciate ca declaraţii de martor considerăm că în situaţia în care instanţa ar fi refuzat judecarea în procedura simplificată, în baza recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat, pentru motivul că acesta a înţeles să nu declare şi cu privire la presupusa faptă comisă de soţia sa, el nu ar fi beneficiat de dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul inculpatului circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., prin care s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, nu poate fi avut în vedere prin prisma acestui caz de casare, urmare modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care au fost modificate cazurile pentru care se poate face recurs.
Cu toate acestea având în vedere faptul că recursul declarat vizează o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu poate fi limitat la motivele prev. de art. 3859 din C. proc. pen., situaţie în care va fi examinată solicitarea inculpatului privind reindividualizarea pedepsei.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă a avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi a stabilit o pedeapsă a cărei redozare nu se impune, în raport de gradul de pericol social concret al faptei.
Astfel cu toate că se reţine în mod corect atitudinea sinceră inculpatului în cursul procesului penal precum şi faptul că acesta nu posedă antecedente penale nu poate fi omisă modalitatea în care inculpatul a înţeles să comită fapta de care este învinuit, aceasta fiind una de o violenţă extremă privită şi prin prisma numărului şi duratei actelor de violenţă (multiple leziuni provocate victimei la nivelul extremităţii encefalice, la nivelul gâtului respectiv plagă tăiată-înţepată urmată de tăierea gâtului prin cauzarea unei plăgi masive deschise, la nivelul membrelor şi al toracelui).
Din probele administrate nu au rezultat nici un fel de date care să conducă instanţa la concluzia existenţei scuzei provocării, cu consecinţa reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. penal constând în atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor, în practica judiciară s-a admis că aceasta nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii şi în consecinţă această circumstanţă atenuantă, în principiu, poate fi reţinută concomitent cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu excepţia componentei referitoare la recunoaşterea faptei, care nu poate fi reţinută decât o dată.
Înalta Curte nu a constatat alte împrejurări, în afara recunoaşterii faptei, care să poată să fie reţinute în favoarea inculpatului astfel încât nu se impune aplicarea dispoziţiilor 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Având în vedere aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpatul M.G.Ş.C. împotriva Sentinţei penale nr. 104/PI din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată recurentului intimat inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 decembrie 2012 la 9 decembrie 2013 şi va obliga recurentul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpatul M.G.Ş.C.
Împotriva Sentinţei penale nr. 104/PI din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului intimat inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 decembrie 2012 la 9 decembrie 2013.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3937/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3773/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
