ICCJ. Decizia nr. 3958/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3958/2013
Dosar nr. 31480/3/2012
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 858 din data de 10 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a)-c) C. pen. art. 76 lit. c) C. pen. I-a condamnat pe inculpatul D.D.E., domiciliat în Bucureşti, sector 3), la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a)-c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat Ia 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
În baza art. 26 C. pen. rap. Ia art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a)-c) C. pen., art,76 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşsi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave.
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul D.D.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea disp.art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 C. proc. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. proc. pen..
În baza art. 359 C. proc. pen. i-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
A disjuns cauza privind pe inculpaţii C.G., M.C.Ş., C.l., M.M., precum şi soluţionarea laturii civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 82/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial laşi, printre alţii, a fost trimis în judecată inculpatul D.D.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, de art. 26. C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 8 din Legea nr. 78/2000, de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 26 C. pen. raporatat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, raportat la art. 17 lit. e) şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului D.D.E., în legătura cu derularea proiectului, ,„Modernizarea abatorului de carne şi produse din carne partea a II-a", al cărui beneficiar a fost SC V. SA Vaslui, că a ajutat-o pe inculpata C.G., administrator al SC V. SRL Vaslui să primească suma de 77.500 euro de la reprezentanţii SC SC Z.B. SRL Italia în condiţiile în care cunoştea ca este vorba de o suma de bani pretinsa anterior de către C.G. pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, pentru a vicia procedura şi a încheia contractul de achiziţie a liniei de fabricare a conservelor cu aceasta societate (în mod concret, inculpatul a primit, prin virament bancar, de la reprezentanţii societăţii italiene suma de bani si i-a remis-o, in numerar, inculpatei conform înţelegerii stabilite în prealabil).
- A ajuat-o pe inculpata C.G. pentru a prezenta reprezentanţilor autorităţii contractante - fosta Agenţie S. - ofertele şi contractul din data de 29 mai 2006, ajutor materializat prin faptul ca a asigurat intermedierea relaţiilor dintre aceasta şi reprezentanţii SC SC Z.B. SRL Parma, Italia, traducerea discuţiilor dintre inculpata C.G. şi reprezentanţii societăţii italiene şi trimiterea, prin e-mail, a contractelor, totul cu scopul de a materializa înţelegerea infracţională dintre aceştia, pe care o cunoştea, fiind stabilită în prezenta sa, în sensul atribuirii contractului de achiziţie a liniei de fabricaţie a conservelor firmei italiene, în schimbul creşterii preţului din ofertă şi contract şi al returnării către învinuita C.G. a sumei de bani reprezentând 20% din valoarea iniţiala a preţului de ofertă, ajutând astfel la prezentarea actelor false/inexacte şi la obţinerea fără drept a finanţării nerambursabile în cunatum de 1.809.337,70 lei (1.357.003,27 lei de la bugetulcomunitar şi 452.334,43 lei de la bugetul naţional).
- A disimulat provenienţa ilicita a sumei de 77.500 euro, ceruta si primita cu titlu de mită de învinuita C.G., într-o sumă de bani rezultând dintr-o plata aparent licita, prin emiterea şi trimiterea către reprezentanţii societăţii italiene a unui număr de opt facturi ce atestau, în mod nereal, prestarea unor servicii de intermediere, creând aparenta că sumele reprezintă un „avans asupra comisionului" datorat de compania SC Z.B. SRL inculpatului, în baza cărora a primit plata sumei respective în contul său bancar, remitând-o apoi, în numerar, inculpatei C.G.
- A ajutat reprezentanţii firmei italiene SC Z.B. SRL Parma şi pe inculpata C.G., ajutor materializat prin faptul că a asigurat intermedierea relaţiilor dintre inculpată şi reprezentanţii SC SC Z.B. SRL Parma, Italia, traducerea discuţiilor dintre inculpata C.G. şi reprezentanţii societăţii italiene şi trimiterea, prin e-mail, a celor trei contracte, încheiate între SC A.V. SRL şi SC Z.B. SRL, ajutând astfel la disimularea provenienţei ilicite a sumei de 98.080 euro, primită cu titlu de mită de învinuită, într-o plată rezultând dintr-o operaţiune aparent licită.
Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedita cu următoarele mijloace de proba: înscrisurile depuse de către inculpata C.G. la autoritatea contractanta - A.P.D.R.P., în cadrul proiectului. Aceste acte au stat la baza aprobării finanţării, stabilirii eligibilităţii cheltuielilor efectuate şi rambursării sumelor. Actele depuse crează aparenta derulării licite a procedurilor de achiziţii, aspect confirmat şi asumat de către inculpată prin declaraţiile pe propria răspundere date şi prezentate autorităţii contractante, raportul întocmit de către investigatorii O.L.A.F., cu ocazia controlului la fata locului, efecuat la sediul SC Z.B. SRL Parma, raportul întocmit de către investigatorii O.L.A.F., cu ocazia controlului la fata locului, efecuat la sediul SC St.I.S. SRL Rimini, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Regulamentul (Euratom, C.E.) nr. 2185 din 11 noiembrie 1996 privind verificările pe teren şi inspecţiile efectuate de Comisie în vederea protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri „Documentele materiale şi probatoare prevăzute în articolul 7 trebuie anexate la rapoartele menţionate. Rapoartele astfel întocmite pot fi folosite ca probe admisibile în procedurile administrative sau juridice ale statului membru în care folosirea lor se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative întocmite de inspectorii administraţiei naţionale. Acestea trebuie să fie subiectul aceloraşi reguli de evaluare ca acelea aplicabile rapoartelor administrative întocmite de inspectorii administraţiei naţionale şi vor avea aceeaşi valoare ca acestea.", "înscrisurile ridicate de către investigatorii O.L.A.F. cu ocazia acestor controale, de la sediile celor două companii, anexate rapoartelor de control la faţa locului. Acestea au fost scanate şi trimiseî format electronic, pe un suport digital compact disk, ataşat la dosarul cauzei. Cele mai importante înscrisuri au fost listate şi ataşate la dosarul cauzei, nota de control a D.L.A. (potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 „Departamentul întocmeşte acte de control care pot constitui mijloace de probă, în condiţiile C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare", înscrisuri prezentate organului de urmărire penală de către inculpatul D.D.E., înscrisuri puse la dispoziţia organului judiciar de către SC V. SRL şi de către SC L. SRL Vaslui, notele de constatare întocmite de comisarii Gărzii Financiare Vaslui, situaţiile privind veniturile realizate de către inculpată şi soţul acesteia, comunicate de către D.G.F.P.J. Vaslui, conform fişelor fiscale, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către specialistul din cadrul D.N.A.-S.T. laşi, declaraţiile inculpatei, ale inculpaţilor şi ale martorilor.
La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2012 a fost audiat inculpatul D.D.E., care a arătat ca doreşte aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., respectiv cunoaşte faptele reţinute în sarcina sa şi este de acord cu judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, fapt pentru care instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei faţă de ceilalţi inculpaţi şi judecarea inculpatului inculpatul D.D.E. după procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului D.D.E., instanţa de fond a avut în vedere crieriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, apreciat că atingerea scopului prevăzut de art. 52 poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. pentru motive de nelegalitate ce ţin de stabilirea pedepsei complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă şi omisiunea instanţei de fond de a interzice inculpatului D.D.E. ca pedepse complementare şi accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. şi motive de netemeinicie în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 130/A din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie - D.N.A., împotriva sentinţei penale nr. 858 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 31480/3/2013, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., iar în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D.D.E. să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta trimestrial la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, să se suspendă şi executarea pedepselor accesorii, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (2) C. pen., suspendarea condiţionată poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani. în speţă, curtea de apel a constatat că pedeapsa rezultantă este de 3 ani, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 81.
Curtea de apel a considerat că, deşi instanţa de fond nu şi-a motivat în nici un fel opţiunea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatului, arătând doar că sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa nu este un scop în sine, la stabilirea acesteia judecătorul trebuind să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influenţa sa, în cazul infractorilor primari şi cu atitudine procesuală sinceră trebuind să primeze funcţia de exemplaritate, oferindu-i astfel şansa corectării conduitei sociale fără ca aceştia să suporte rigorile detenţiei.
De aceea, instanţa de apel a apreciat că reinserţia socială a condamnatului nu poate fi atinsă întotdeauna prin izolarea acestuia de societate, iar o pedeapsă prea severă în raport cu criteriul anterior menţionat poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.
În raport de aceste considerente, curtea de apel a considerat că simpla pronunţare a condamnării inculpatului este suficientă pentru a se realiza funcţia de reeducare a pedepsei, motiv pentru care a apreciat că este justificată suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, în condiţiile revăzute de art. 861 şi următoarele C. pen.
Cât priveşte critica Parchetului referitoare la nelegalitatea sentinţei în ce priveşte stabilirea pedepsei complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă, curtea de apel a apreciat că aceasta ţine de o tehnică greşită de redactare, considerând neoportună şi aplicarea pedepsei complementare şi accesorii, prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A., critivând hotărârea sub două aspecte, respectiv nelegalitatea în ceea ce priveşte stabilirea pedepselor complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă şi nelegalitatea privind omisiunea instanţelor de a interzice inculpatului D.D.E. ca pedeapsă complementară, dar şi ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greşita aplicare a legii, constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 65 C. pen. reglementează aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, astfel:
(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară;
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă;
(3) Condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.
Potrivit acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că pedeapsa complementară însoţeşte pedeapsa principală mai mare de 2 ani, fiind obligatorie dacă este prevăzută de legea penală, iar stabilirea cuantumului pedepsei complementare şi conţinutul acesteia revin, în mod exclusiv, instanţei de judecată.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de legalitate, Înalta Curte constată că pedeapsa complementară a fost în mod legal dispusă faţă de inculpatului D.D.E. în condiţiile în care pedeapsa principală aplicată acestuia este de 3 ani închisoare, iar infracţiunea pentru care a fost condamnat prevede pe lângă pedeapsa cu închisoarea şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În ceea ce priveşte conţinutul pedepsei complementare, Înalta Curte constată că inculpatul D.D.E. a săvârşit infracţiuni economice folosindu-se de calitatea sa de administrator al SC D.T. SRL, precum şi de calitatea de reprezentant al SC Z.B. SRL.
În aceste condiţii, Înalta Curte consideră fondată critica Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. potrivit căreia pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. se impune, ca pedeapsă complementară, şi interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, iar în temeiul art. 71 C. pen. se impune interzicerea inculpatului şi a exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) Iit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, privind pe inculpatul D.D.E., va casa în parte atât decizia penală recurată, cât şi sentinţa penală nr. 858 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând, în baza art. 65 C. pen., va aplica intimatului inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) Iit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., va interzice intimatului inculpat şi exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi sentinţei care nu contravin prezentei hotărâri.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D.E. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe inculpatul D.D.E.
Casează în parte atât decizia penală recurată, cât şi sentinţa penală nr. 858 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, şi rejudecând:
În baza art. 65 C. pen., aplică intimatului inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., interzice intimatului inculpat şi exerciţiul dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi sentinţei care nu contravin prezentei hotărâri.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.D.E. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3929/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3960/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
