ICCJ. Decizia nr. 3935/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3935/2013

Dosar nr. 5126/3/2013

Şedinţa publică din 10 decembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 278 din 25 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata R.C.E. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţa, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2012 la 27 iulie 2012 şi respectiv de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata C.V. la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 ianuarie 2013 la zi.

S-a luat act că partea vătămata I.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 4701/P/2012/ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaţilor:

- L.G.- pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen;

- I.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen.;

- M.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen;

- R.C.E. - pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.V. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. şi fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. şi participaţie improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.G. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen.

În fapt, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că la data de 13 februarie 2012 folosind procura cu nr. 575 din 01 aprilie 2011 inculpatul L.G. a solicitat în scris Camerei Notarilor Publici Bucureşti prin cererea înregistrată sub nr. C 1170, eliberarea a două copii certificate ale certificatului de moştenitor nr. 1.372 din 13 decembrie 1974 din arhiva fostului notariat de Stat al Sectorului 2, privind pe defuncta C.M., iar la data de 16 februarie 2012 inculpatul L.G. a solicitat în scris Camerei Notarilor Publici Bucureşti, prin cererea înregistrată sub nr. C 1299, eliberarea a două copii certificate ale certificatului de moştenitor nr. 1.060/1981 privind pe defuncta C.F.

Prin toate acţiunile sale, inculpatul L.G. a perseverat în rezoluţia infracţională de a înstrăina fără drept imobilul situat în Mun. Bucureşti, sector 1 şi a cunoscut situaţia juridică a acestuia precum şi faptul că adevăratul proprietar - I.E. - se afla în S.U.A.

Profitând de această situaţie, inculpatul L.G. împreună cu inculpaţii I.C. şi M.I. au găsit o persoană, respectiv pe inculpatul A.G., care avea posibilitatea materială de a achita taxele ocazionate de vânzarea imobilului iar inculpatul L.G. i-a înmânat actele de proprietate ale imobilului menţionat, accentuând în acest mod gravitatea faptelor sale, aspect confirmat de procesul-verbal de efectuare a percheziţiei autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare X aparţinând inculpatului A.G.

Întrucât în cartea funciară era înscrisă interdicţia de înstrăinare a imobilului, au apelat la ajutorul inculpatei R.C.E., care a determinat-o pe mama sa C.V. să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat, acţiuni pentru care aceştia i-au promis suma de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii şi 1.000 de euro la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare).

În acest scop coinculpaţii i-au procurat inculpatei C.V., o carte de identitate falsă pe numele I.E. şi au determinat-o să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă, inducând în eroare asupra identităţii şi calităţii sale şi l-au determinat pe notar să întocmească în exercitarea atribuţiilor de serviciu, un înscris oficial care atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

La data de 18 octombrie 2012 biroul notarial "N." a întocmit declaraţia autentificată sub nr. 1.834 prin care "I.E.", în fapt inculpata C.V., a declarat că este de acord cu ridicarea interdicţiei de înstrăinare instituită de proprietara I.E. în baza Declaraţiei nr. 912.258 autentificată la data de 19 martie 2012 de notar public A.D.P. din New York, SUA, apostilată sub nr. NYC-144408A, asupra imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, intabulat în cartea funciară nr. 242834 a Mun. Bucureşti, sector 1, conform Încheierii nr. 476.806 din 24 decembrie 2010 emisă de ANCPI-OCPI Bucureşti, sector 1.

Totodată, biroul notarial "N." a întocmit procura autentificată sub nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 prin care "I.E.", în fapt inculpata C.V., împuternicea pe inculpatul L.G. ca în numele său şi pentru ea, să vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai favorabil şi în condiţiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1.

Pe numele proprietarei I.E., s-a achitat suma de 300 RON conform chitanţei nr. 1200223 din 18 octombrie 2012, la sediul biroului notarial "N.", reprezentând taxă către O.C.P.I. Bucureşti.

La data de 18 octombrie 2012 şi anterior acesteia, inculpatul A.G. a acordat sprijin moral şi material inculpaţilor L.G., I.C. şi M.I., prin aceea că i-a însoţit la biroul notarial "N." din sector 3, i-a aşteptat în apropierea acestuia, cu ocazia deplasării inculpaţilor la biroul notarial în vederea semnării în calitate de proprietar al imobilului şi în numele acestuia, de către inculpata C.V., a declaraţiei prin care s-a ridicat interdicţia de vânzare a imobilului şi a procurii prin care I.E., în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său şi pentru ea, să vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai favorabil şi în condiţiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1, a achitat taxele notariale ocazionate de încheierea acestor acte şi a promis acordarea sumei de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii şi 1.000 de euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare) inculpatei C.V., pentru ca aceasta să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat.

Ulterior, notarul public Ş.A.V. s-a adresat O.C.P.I. Bucureşti, Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sectorul 1, în baza declaraţiei autentificată sub nr. 1.834 din 18 octombrie 2012 şi a Chitanţei nr. 1200223 din 18 octombrie 2012, iar acesta prin Încheierea nr. 58.218 din data de 19 octombrie 2012 a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral 242834, înscris în cartea funciară nr. 242834 şi a radiat interdicţia de înstrăinare.

În temeiul cererii nr. 58.218, la data de 19 octombrie 2012 O.C.P.I. Bucureşti Sector 1 a emis extrasul de carte funciară pentru informare pentru imobilul menţionat, în care se constată că în partea C a cărţii funciare nr. 242834 nu sunt înscrieri privitoare la sarcini.

La data de 23 octombrie 2012 inculpatul L.G. s-a deplasat la Direcţia de Taxe şi Impozite Locale Sector 1, a prezentat Procura cu nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 autentificată de B.N.P. "N." şi a solicitat în scris, completând o cerere în numele proprietarei imobilului din sector 1, eliberarea certificatului fiscal pentru acest imobil şi a depus o fotocopie a actului său de identitate. în cererea completată de inculpatul L.G. acesta a precizat că certificatul de atestare fiscală îi "este necesar pentru vânzare".

La biroul notarial "N.", inculpatul L.G. a depus în fotocopie şi cartea de identitate pe numele T.R.P. pe care s-a înscris menţiunea "conform cu originalul" şi s-a aplicat ştampila cu impresiunea "Ş.A.V. - NOTAR PUBLIC -ROMÂNIA".

Cu ocazia verificărilor ulterioare întocmirii actelor menţionate, notarul public Ş.A.V. a constatat neconcordanţa datelor din cartea de identitate a lui I.E. şi l-a contactat pe inculpatul L.G. căruia i-a comunicat acest aspect şi faptul că nu se poate efectua vânzarea în aceste condiţii.

În îndeplinirea rezoluţiei infracţionale, inculpatul L.G. a beneficiat de ajutorul inculpaţilor I.C., M.I., A.G., R.C.E. şi C.V.

Inculpatul I.C. a declarat că avea cunoştinţă despre faptul că inculpata C.V. nu este I.E., proprietara imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1 şi cu aproximativ o săptămână înainte de semnarea actelor la notar, împreună cu inculpatul M.I., au contactat-o pe inculpata R.C.E., cu care s-au întâlnit în zona Piaţa Unirii pentru a discuta.

Inculpatul I.C., având în vedere rezoluţia infracţională luată de inculpatul L.G., i l-a prezentat acestuia pe inculpatul A.G., care intrând în posesia actelor de proprietate ale imobilului, a stabilit să primească câte un comision pentru ajutorul oferit în scopul vânzării frauduloase a imobilului menţionat.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I.C. a avut reprezentarea caracterului ilicit al activităţilor întreprinse împreună cu ceilalţi coinculpaţi, acest aspect fiind confirmat şi prin declaraţia sa în cuprinsul căreia arată că a cunoscut faptul că adevăratul proprietar - I.E. - era plecată în S.U.A. şi că trebuia substituită o altă persoană care să îl împuternicească printr-o procură pe inculpatul L.G., iar în momentul în care inculpatul L.G. le-a spus de femeia mai în vârstă, ei şi-au dat seama de ilegalitatea situaţiei însă au ales să continue şi cu ajutorul inculpatei R.C.E. au convins-o pe inculpata C.V. să se prezinte la notariat.

La data de 18 octombrie 2012 inculpatul I.C. s-a întâlnit cu inculpatele R.C.E. şi C.V., la sediul B.N.P. "N.", unde se afla şi inculpatul A.G., apoi inculpaţii L.G. şi M.I. au urcat la sediul biroului notarial pentru redactarea actelor, iar ulterior în biroul notarial au mai urcat inculpaţii I.C. şi C.V., ocazie cu care inculpatul I.C. a văzut actul de identitate fals folosit la notar de către inculpata C.V.

Din probele administrate în cauză a mai rezultat că inculpatul M.I. s-a întâlnit cu inculpatele R.C.E. şi C.V., cărora le-a înmânat o sumă de bani pentru ca inculpata C.V. să-şi facă fotografii tip buletin şi după primirea acestor fotografii i le-a predat inculpatului A.G., în prezenţa inculpaţilor L.G. şi I.C.

La data de 18 octombrie 2012 inculpaţii L.G., I.C. şi M.I. s-au întâlnit cu inculpatul A.G., care le-a arătat buletinul falsificat, ce avea fotografia inculpatei C.V. şi datele de identitate ale adevăratului proprietar I.E. şi apoi inculpaţii L.G. şi M.I. au urcat în biroul notarial pentru redactarea actelor, iar ulterior în biroul notarial au mai urcat inculpaţii I.C. şi C.V., ocazie cu care aceasta din urmă a semnat declaraţia şi procura. După ce au coborât din biroul notarial, inculpaţii L.G., I.C. şi M.I. s-au întâlnit cu inculpatul A.G., căruia i-au dat actul de identitate fals.

S-a mai reţinut că inculpata R.C.E. a cunoscut caracterul ilicit al activităţilor întreprinse de ceilalţi coinculpaţi şi a determinat-o pe mama ei C.V., să se prezinte la notar şi să semneze acte în scopul vânzării unui imobil, în numele altei persoane care era plecată în S.U.A., urmând ca în schimb să primească o sumă de bani pentru contribuţia mamei ei la săvârşirea faptelor. Inculpata R.C.E. a fost persoana care a intermediat contactul între inculpata C.V. şi ceilalţi coinculpaţi şi a purtat în acest sens mai multe convorbiri telefonice cu aceştia.

Totodată, inculpata R.C.E. a însoţit-o în zona Unirii pe inculpata C.V. pentru ca aceasta din urmă să-şi facă fotografii tip buletin pentru actul de identitate fals şi au primit bani în acest scop de la inculpatul M.I., căruia i-au predat fotografiile iar ulterior de două ori a însoţit-o pe aceasta la sediul biroului notarial "N." şi a fost prezentă la discuţiile coinculpaţilor, cu privire la activitatea infracţională, în acest mod asigurând şi un sprijin moral coinculpaţilor.

Prin procura autentificată sub nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 "I.E.", în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său şi pentru ea, să vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai favorabil şi în condiţiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1. În acest mod, inculpata C.V. l-a determinat pe notarul public Ş.A.V. să întocmească, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, înscrisuri oficiale care atestau fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului. Din materialul administrat în cauză a rezultat că inculpatul A.G. a cunoscut faptul că imobilul situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E., avea interdicţie de vânzare instituită de proprietar şi în vederea ridicării acestei interdicţii şi vânzării în mod ilegal a imobilului, la data de 18 octombrie 2012 şi anterior acesteia, a acordat sprijin moral şi material inculpaţilor L.G., I.C. şi M.I., prin aceea că i-a însoţit la B.N.P. "N." din sector 3, i-a aşteptat în apropierea acestuia, cu ocazia deplasării inculpaţilor la biroul notarial în vederea semnării în calitate de proprietar al imobilului şi în numele acestuia, de către inculpata C.V., a declaraţiei prin care s-a ridicat interdicţia de vânzare a imobilului şi a procurii prin care I.E., în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său şi pentru ea, să vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai favorabil şi în condiţiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1.

Totodată, inculpatul A.G. a achitat taxele notariale ocazionate de încheierea acestor acte şi a promis acordarea sumei de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii şi 1.000 de euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare) inculpatei C.V., pentru ca aceasta să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti,, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat, participaţie susţinută şi de conţinutul convorbirilor telefonice din data de 19 octombrie 2012 purtate de acesta cu inculpata R.C.E., prin care inculpatul A.G. a asigurat-o de primirea sumei de bani promise, în schimbul semnării actelor la biroul notarial de către mama ei, în fapt inculpata C.V.

Aceste aspecte rezultă din declaraţiile coinculpaţilor şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A.G. cu aceştia.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit probatoriului administrat în faza urmăririi penale de reprezentanţii parchetului faptele reţinute în sarcina inculpaţilor care au dorit sa beneficieze de prevederile Legii nr. 202/2010, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată penală, după cum urmează:

Faptele inculpatului L.G., care la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu inculpaţii I.C. şi M.I., i-au procurat inculpatei C.V. o carte de identitate falsă pe numele I.E., a determinat-o să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă, să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpat să vândă imobilul menţionat, acţiuni pentru care aceştia i-au promis suma de 1.150 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului I.C., care la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu inculpaţii L.G. şi M.I. i-au procurat inculpatei C.V. o carte de identitate falsă pe numele I.E., au determinat-o să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat, acţiuni pentru care aceştia i-au promis suma de 1.150 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului M.I., care la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu inculpaţii L.G. şi M.I. i-au procurat inculpatei C.V., o carte de identitate falsă pe numele I.E., au determinat-o să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat, acţiuni pentru care aceştia i-au promis suma de 1.150 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei R.C.E., care la începutul lunii octombrie 2012 a determinat-o pe mama sa C.V. să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei C.V., care la data de 18 octombrie 2012 s-a prezentat sub identitatea falsă de "I.E." la sediul biroului notarial "N." din Mun. Bucureşti, sector 3, a formulat o declaraţie falsă prin care îşi exprima acordul de ridicare a interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, sector 1, proprietatea numitei I.E., determinându-l pe notar să întocmească, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, un înscris oficial care atesta fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, precum şi la aceeaşi dată l-a împuternicit pe inculpatul L.G., ca în numele său şi pentru ea, să vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai favorabil şi în condiţiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1, înlesnind astfel activitatea infracţională a inculpatului L.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. şi participaţie improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

Faptele inculpatului A.G., care la data de 18 octombrie 2012 şi anterior acesteia, a acordat sprijin moral şi material inculpaţilor L.G., I.C. şi M.I., prin aceea că i-a însoţit la biroul notarial "N." din sector 3, i-a aşteptat în apropierea acestuia, cu ocazia deplasării inculpaţilor la biroul notarial în vederea semnării în calitate de proprietar al imobilului şi în numele acestuia, de către inculpata C.V., a declaraţiei prin care s-a ridicat interdicţia de vânzare a imobilului şi a procurii prin care I.E., în fapt inculpata C.V., a împuternicit pe inculpatul L.G. ca în numele său şi pentru ea, să vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai favorabil şi în condiţiile cele mai favorabile ei, imobilul situat în sector 1, a achitat taxele notariale ocazionate de încheierea acestor acte şi a promis acordarea sumei de 1.150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii şi 1.000 de euro la încheierea contractului de vânzare-cumpărare) inculpatei C.V., pentru ca aceasta să se prezinte în faţa notarului public Ş.A.V. sub o identitate falsă şi să formuleze o declaraţie falsă în vederea ridicării interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în Mun. Bucureşti, nr. 67, sector 1, proprietatea numitei I.E. şi să îl împuternicească pe inculpatul L.G. să vândă imobilul menţionat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. şi instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen.

În timpul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 11 martie 2013 în faţa instanţei de fond, inculpaţii L.G., I.C., M.I., R.C.E., C.V. şi A.G. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi au arătat că doresc să beneficieze de prevederile dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluţionarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, pentru fiecare infracţiune săvârşită, în parte, în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită cu 1/3, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele speciale al pedepselor prevăzute pentru fiecare din infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor săvârşite care este unul mare - dat de amploarea acestui fenomen, consecinţele nefaste pe care le are în societatea românească, infracţiunile săvârşite fiind de natură să afecteze grav încrederea cetăţenilor în instituţiile statului.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pericolul social ridicat rezultă din modul de operare, folosirea prerogativelor conferite prin declinarea unor calităţi mincinoase, în scopul obţinerii de avantaje materiale necuvenite, precum şi din limitele minime şi maxime de pedeapsă prevăzute de lege pentru acest tip de infracţiuni, precum şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, gradul de participaţie al fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte doua criterii, persoana făptuitorilor şi circumstanţele atenuante sau agravante ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecata şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

S-a reţinut că sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa, luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.

Instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor, şi conduita acestora în societate, faptul că nu au locuri de muncă stabile, dar şi numărul de fapte săvârşite de inculpaţi.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că aceste elemente reprezintă un criteriu important în stabilirea cuantumurilor pedepselor aplicate, faţă de cele reţinute anterior şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte, ceea ce a condus la aplicarea pedepselor, în cuantumurile precizate mai sus.

S-a apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepselor aplicate inculpaţilor poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul pedepsei ale cărei limite au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare din inculpaţi, a apreciat - de asemenea - că acest scop poate fi atins numai prin privare de libertate, în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 C. pen. instanţa de fond a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii L.G., I.C., M.I., R.C.E., C.V. şi A.G., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În susţinerea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a arătat că hotărârea instanţei de fond este criticată sub trei aspecte, respectiv netemeinicia acesteia sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, omisiunea anulării actelor falsificate şi omisiunea confiscării sumei de 160 RON care a fost predată de BNP "N." organelor de urmărire penală.

Inculpaţii L.G., I.C., M.I., R.C.E. şi A.G. au criticat hotărârea recurată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 202/A din 15 iulie 2013 Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii C.V. şi A.G.

A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 278 din 25 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi în fond, rejudecând:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul L.G., la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201. C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.I., la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe inculpata R.C.E., la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitiva prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executata în întregime alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa de 3 luni, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 3 ani şi 1 lună închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen cu aplic. art. 864 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitiva prin nerecurare, pedeapsa ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa de 3 luni, astfel încât inculpata să execute pedeapsa de 3 ani şi 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele stabilite inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 6 ani şi 10 luni şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen., cu aplic. art. 72 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 292 C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 3201 C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu referire la art. 3201C. proc. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpata C.V. are obligaţia să se supună măsurilor prev. de art. 863 C. pen. respectiv: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de acesta; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A.G., la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la art. 3201, C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu referire la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 8 luni.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în liberate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 445 C. proc. pen., rap. la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., a anulat următoarele înscrisuri falsificate: cererea cu nr. de autentificare 1834/3936; cererea cu nr. de autentificare 1835/3937, declaraţia autentificată nr. 1834 din 18 octombrie 2012 la BNP N., procura autentificată sub nr. 1.835 din 18 octombrie 2012 la BNP N.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpata C.V. suma de 160 de RON consemnată potrivit chitanţa nr. 000258 seria POL.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor L.G., I.C., M.I. şi R.C.E.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, formulată de inculpatul M.I.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus prevenţia, pentru inculpaţii L.G., I.C., M.I., de la 24 octombrie 2012 la zi, pentru R.C.E., de la 18 mai 2012 la 27 iulie 2012 şi de la 24 octombrie 2012 la zi.

A constatat că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi în cauză: C.V. de la 24 octombrie 2013 la 22 mai 2013 iar inculpatul A.G. de la 10 ianuarie 2013 la data punerii în libertate.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a obligat inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reţinut referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor din prezenta cauză, că doar inculpatului I.C. i s-a aplicat o pedeapsă judicios individualizată, în cazul celorlalţi inculpaţi instanţa de fond făcând o individualizare greşită a pedepselor aplicate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.G., s-a reţinut că din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul şi l-a însuşit în mod integral, rezultă că acesta a fost iniţiatorul activităţii infracţionale şi cel care i-a cooptat pe ceilalţi inculpaţi în activitatea ilicită, iniţial pe inculpaţii I.C. şi M.I., ulterior pe ceilalţi inculpaţi.

Conduita sa ilicită prezintă pericol social mai ridicat faţă de cea a celorlalţi inculpaţi, având în vedere participarea sa la activitatea infracţională, aspect care trebuie să se reflecte în pedepsele aplicate acestuia.

S-a reţinut sub aspectul circumstanţelor personale, împrejurarea că inculpatul este în vârstă de 43 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale şi avea o ocupaţie la data săvârşirii faptei, iar pe de altă parte, acestea nu justifică reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, luând în considerare toate aceste elemente, s-a apreciat că se impune în cazul tentativei la infracţiunea de înşelăciune aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni închisoare, deci orientate spre mediu, având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. (între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 6 ani şi 8 luni închisoare), şi de câte 3 luni pentru instigare la infracţiunea prev. de art. 292 C. pen., respectiv pentru instigare la infracţiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., deci orientate spre limita minimă (limita minimă fiind de 2 luni închisoare).

S-a mai apreciat că aceste pedepse corespund scopului preventiv şi educativ al pedepsei, care nu poate fi atins şi fără executarea efectivă, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi împrejurările comiterii faptelor, care relevă un grad de pericol social sporit.

Având în vedere dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. şi pe cele ale art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. referitoare la obligativitatea aplicării pedepsei complementare, prin raportare la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., dar şi la natura şi gravitatea infracţiunii, s-a constatat că se impune aplicarea cu titlu de pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea menţionată.

Referitor la inculpatul I.C., s-a reţinut că orientarea către limita minimă este justificată, având în vedere participaţia concretă a acestuia la săvârşirea faptelor, dar şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar precum şi de împrejurarea că pentru condamnarea de 1 an şi 3 luni, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, a intervenit reabilitarea de drept, condamnarea fiind din anul 1989

Prin urmare, s-a constatat că reţinerea de către instanţa de fond a existenţei unei perseverenţe infracţionale în cazul acestui inculpat este neîntemeiată.

Cu privire la împrejurările care ar fi de natură să atenueze răspunderea penală, s-a reţinut că inculpatul I.C. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. ca urmare a lipsei antecedentelor penale.

Referitor la conduita bună care se circumscrie circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a constatat că aceasta nu echivalează cu lipsa antecedentelor penale, iar recunoaşterea faptelor doar în cursul judecăţii sau existenţa mai multor copii, dintre care unul minor, nu sunt elemente care să caracterizeze atât de favorabil persoana inculpatului încât să impună aplicarea unor pedepse sub cuantumul minim prevăzut de lege.

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică, iar în examenul propriu asupra cauzei nu s-a identificat o altă împrejurare care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., infracţiunea de înşelăciune rămânând în faza de tentativă.

S-a apreciat că invocarea în favoarea inculpatului a împrejurării că nu s-a produs un prejudiciu în cauză nu este de natură să ducă la concluzia aplicării unei pedepse mai mici, atâta timp cât rezultatul socialmente periculos caracteristic infracţiunii fapt consumat nu s-a produs datorită demersurilor efectuate de către biroul notarial, iar nu ca urmare a vreunei împiedicări a producerii rezultatului de către vreunul dintre inculpaţi.

Totodată, prin săvârşirea unei tentative, la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, s-a produs o indubitabilă stare de pericol pentru relaţiile sociale care ocrotesc patrimoniul, iar îndrăzneala de care inculpatul I.C. a dat dovadă în cauză, oferindu-şi ajutorul şi instigând inculpata C.V. la comiterea infracţiunii de fals în declaraţii şi fals privind identitatea pentru ca inculpatul L. să poată vinde ulterior un imobil care nu îi aparţinea, arată o periculozitate a inculpatului care trebuie sancţionată corespunzător, iar circumstanţele personale ale acestuia nu-l caracterizează favorabil într-o asemenea măsură încât să impună reţinerea unor circumstanţe atenuante care să determine ulterior aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.

S-a constatat că pedepsele principale aplicate de către instanţa de fond, pedeapsa complementară, dar şi pedeapsa accesorie au fost corect individualizate, iar faţă de cuantumul pedepsei rezultante stabilite de instanţa de fond şi de dispoziţiile art. 81 alin. (2) C. pen. şi ale art. 861 alin. (2) C. pen., că nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.

Cu privire la inculpatul M.I., s-a reţinut că pedepsele aplicate de către instanţa de fond au fost greşit individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C.pen, fiind adevărat că în sarcina acestui inculpat s-a reţinut aceeaşi participaţie ca în cazul inculpatului I.C.

Pe de altă parte, însă, la individualizarea pedepselor aplicate trebuie să se ţină seama de starea de recidivă postexecutorie în care se regăseşte inculpatul M.I., precum şi de împrejurarea că a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 1.255 din 01 iulie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 549 din 14 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 21 august 2007, având un rest de executat de 275 de zile.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite după considerarea ca executată a pedepsei menţionate, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. b C. pen.

Totodată, din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat definitiv între anii 2002 - 2005 de 3 ori tot pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sau complicitate la înşelăciune, iar la data de 30 iulie 2010 i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ tot pentru fapta prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la aceste circumstanţe personale, s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele săvârşite în prezenta cauză, dar ţinând cont şi de gradul de participare la comiterea acestora, aşa încât în cazul infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap, la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, respectiv către limita minimă în cazul infracţiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., respectiv de art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., urmând a aplica câte o pedeapsă de 3 luni închisoare.

Referitor la pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond, s-a reţinut că nu s-a identificat niciun element care să susţină soluţia acesteia în sensul interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale, deci pe o durată mai mare decât în cazul inculpatului L.G., care, aşa cum s-a reţinut deja, este iniţiatorul activităţii infracţionale.

Având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., respectiv natura infracţiunii şi gravitatea concretă a acesteia, s-a precizat că interzicerea drepturilor menţionate pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale este proporţionată cu scopul urmărit şi completează în mod corespunzător represiunea ce decurge din pedeapsa principală.

În ceea ce o priveşte pe inculpata R.C., s-a reţinut că pedepsele aplicate acesteia de către instanţa de fond ca nefiind corect individualizate, iar mecanismul stabilirii pedepsei rezultante fiind greşit aplicat.

Astfel, instanţa de fond i-a aplicat pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege (redus cu o treime ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.), deşi aceasta a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare de 5 ani pe durata căruia a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni stabilită prin Sentinţa penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, condamnarea fiind pronunţată pentru infracţiuni de furt calificat, deci tot fapte îndreptate împotriva patrimoniului.

S-a constatat că din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpata a fost sancţionată de 7 ori în anul 2012, ultima sancţiune fiind aplicată în luna noiembrie 2012, pentru săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală şi îndreptate împotriva patrimoniului, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională şi lipsa disponibilităţii inculpatei de a valoriza corect clemenţa organelor judiciare manifestată atât prin aplicarea de sancţiuni administrative, cât şi prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

În acest context, ţinând cont şi de faptul că inculpata a avut o contribuţie cu grad ridicat de pericol social în activitatea ilicită din cauză, determinându-şi mama, în vârstă de 65 de ani (coinculpata C.V.), care a şi fost arestată în cauză, să comită infracţiunile de fals în declaraţii şi fals privind identitatea, s-a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate de 4 ani închisoare pentru săvârşirea faptei prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., deci o pedeapsă orientată spre limita medie, precum şi de câte 3 luni închisoare în cazul infracţiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen., respectiv de art. 25 C. pen. rap. la art. 293 alin. (1) C. pen., deci orientate către limita minimă.

S-a apreciat că faţă de dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. şi ale art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., prin raportare la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., dar şi la natura şi gravitatea infracţiunii, se impune aplicarea cu titlu de pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale aplicate pentru infracţiunea menţionată.

Referitor la mecanismul de stabilirea pedepsei rezultante în cauză, s-a constatat că faţă de dispoziţiile art. 864 rap. la art. 83 C. pen. se impune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 729 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, în raport de fiecare dintre cele trei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei şi stabilirea a 3 pedepse indivizibile formate din fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, faţă de dispoziţiile art. 33 C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., dar şi cele ale art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 10 luni şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

De asemenea, a fost aplicată cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, faţă de cuantumul pedepsei rezultante şi de starea de recidivă în care se află inculpata, prin raportare la dispoziţiile art. 81 C. pen. şi ale art. 861C. pen., s-a constatat că nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împrejurările invocate de inculpată R.C. în sensul că a colaborat cu organele judiciare şi că are 3 copii s-au apreciat că nu circumstanţiază persoana inculpatei atât de favorabil încât să determine reţinerea unor circumstanţe atenuante.

Aşa cum s-a arătat şi în jurisprudenţa instanţei supreme, dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 3201C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Inculpata nu a invocat existenţa unei alte atitudini după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, în examenul propriu al cauzei, nu identifică o altă împrejurare care să justifice aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Referitor la conduita bună care se circumscrie circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au avut în vedere prezenţa antecedentelor penale, starea de recidivă reţinută prin raportare la o condamnare pronunţată tot pentru săvârşirea unor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, multitudinea de sancţiuni administrative, dar şi faptul că inculpata nu are un loc de muncă stabil şi nici ocupaţie, constatându-se că nici această împrejurare nu este incidenţă în cauză.

De asemenea, s-a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., infracţiunea de înşelăciune rămânând în faza de tentativă, iar în cazul celorlalte două infracţiuni reţinute în sarcina sa nu se pune problema existenţei unui prejudiciu, fiind infracţiuni de pericol.

Cu privire la inculpata C.V., în vârstă de 65 de ani, fără antecedente penale (condamnările anterioare fiind pentru fapte amnistiate) şi a cărei implicare în activitatea infracţională a fost determinată în primul rând de fiica sa, inculpata R.C., s-a constatat că pedepsele aplicate de instanţa de fond şi modul de individualizare judiciară a executării pedepsei sunt disproporţionate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., susţinerile Ministerului Public şi ale apelantei inculpate cu privire la aceste aspecte fiind întemeiate.

S-a reţinut că în cauză nu sunt incidente circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., astfel cum a invocat inculpata, lipsa antecedentelor penale nedeterminând în mod automat reţinerea prev. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar atitudine de recunoaştere a faptelor a fost deja valorificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Pe de altă parte, elementele care caracterizează persoana inculpatei - vârsta înaintată, absenţa oricărui contact cu legea penală timp de mai mult de 40 de ani - şi modalitatea în care a fost atrasă în activitatea infracţională, aşa cum s-a arătat, s-a constatat că se circumscriu dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., în sensul de împrejurări ce pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante, care să determine coborârea sub minimul special prevăzut de lege, redus de o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Privitor la inculpatul A.G., s-a constatat că pedepsele aplicate acestuia de către instanţa de fond nu au fost judicios individualizate având în vedere participaţia sa concretă la activitatea ilicită, dar şi raportat la circumstanţele sale personale, iar ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei rezultante stabilite, s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepsei, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi împrejurările comiterii faptei, poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite condiţiile art. 81 C. pen., iar pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârşească alte infracţiuni.

Având în vedere că instanţa de fond nu a motivat aplicarea pedepselor complementare şi nici aplicarea pedepsei accesorii în cazul niciunuia dintre inculpaţi, s-a reţinut în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, aplicată în cazul inculpaţilor L.G., I.C., M.I., R.C.E. şi C.V., s-a reţinut că restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.

În acest context, faţă de natura şi gravitatea concretă a infracţiunilor comise de către inculpaţi (în speţă, infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpatului L.G., cea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpaţilor I.C., M.I., şi C.V., respectiv prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpatei R.C.E.), de obligativitatea aplicării pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen. şi ale art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., s-a constatat că dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat trebuie interzise inculpaţilor, în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală.

Referitor la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, s-a reţinut că trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. (2) şi (3) C. pen. şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale - respectiv art. 3 Protocol 1 CEDO - şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special Cauza Sabou şi Pârcălab contra României şi cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

În baza criteriilor prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen., apreciind asupra proporţionalităţii aplicării pedepselor accesorii, se constată că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., referitoare la dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

S-a constatat că în mod corect nu le-au fost interzise inculpaţilor dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., deoarece interzicerea drepturilor electorale trebuie să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, iar fapta inculpaţilor nu are conotaţie electorală şi nicio gravitate care să justifice interzicerea dreptului de a alege. O aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporţionalităţii, cât şi art. 3 din Primul Protocol adiţional, aşa cum a statuat şi instanţa supremă în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 74/2007.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel invocat de către Ministerul Public, s-a constatat că este fondat, instanţa de fond omiţând să facă aplicarea dispoziţiilor art. 445 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) din C. proc. pen. şi să dispună anularea înscrisurilor falsificate, aşa încât a dispus anularea următoarele înscrisuri falsificate: cererea cu nr. de autentificare 1834/3936; cererea cu nr. de autentificare 1835/3937, declaraţia autentificată nr. 1834 din 18 octombrie 2012 la BNP N., procura autentificată sub nr. 1835 din 18 octombrie 2012 la BNP N.

Referitor la al treilea motiv de apel invocat de către Ministerul Public, s-a arătat că instanţa a omis să se pronunţe în baza dispoziţiilor art. 118 C. pen. cu privire la suma de 160 de RON, care a fost predată de BNP "N." organelor de urmărire penală conform Chitanţei nr. 000258 seria POL.

S-a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., aşa încât s-a confiscat de la inculpata C.V. suma de 160 de RON consemnată potrivit chitanţei nr. 000258 seria POL.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E.

Inculpaţii L.G., I.C. au invocat cazul de casare. prevăzut de dispoziţiile art. 3859pct. 6 C. proc. pen., arătând că la termenul din 8 iulie 2013, au fost asistaţi de acelaşi apărător desemnat din oficiu, însă au interese contrare, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Au mai invocat şi cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859pct. 172 C. proc. pen. solicitând reindividualizarea pedepselor în sensul menţinerii soluţiei instanţei de fond, având în vedere cuantumul pedepsei stabilit de această instanţă.

Recurenţii inculpaţi M.I. şi R.C.E. au invocat cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., arătând că se impune schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării alin. (5) din art. 215 C. pen., şi, totodată au solicitat reducerea pedepselor aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. 2 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 15 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi L.G., I.C. se constată că şi acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, potrivit textului de lege în noua redactare, hotărârile fiind supuse casării doar atunci când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezenţa acestuia era obligatorie.

Critica recurenţilor inculpaţi în sensul că la data judecării apelului au fost asistaţi de acelaşi apărător desemnat din oficiu şi aveau interese contrare, referitoare la încălcarea dreptului la apărare, este nefondată, întrucât se constată că judecata nu a avut loc în lipsa apărătorului şi, totodată, inculpaţii nu au interese contrare, deoarece la instanţa de fond, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi au beneficiat de prevederile dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., soluţionarea cauzei având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nefăcându-se o cercetare judecătorească în cauză.

Cu privire la criticile referitoare la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin modificările aduse C. proc. pen prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a înlăturat dintre cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, astfel încât, după modificările intervenite, temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să menţină în cadrul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Aceasta este raţiunea pentru care, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172C. proc. pen., şi apare ca fiind nefondată.

Astfel, se constată că nu este posibilă individualizarea pedepselor, ci numai verificarea legalităţii pedepselor aplicate, respectiv dacă pedepsele aplicate se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul incriminator.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii M.I. şi R.C.E., în sensul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., nu poate fi primită având în vedere că prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. a fost abrogat şi mai mult decât atât posibilitatea schimbării încadrării juridice în recurs este exclusă în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., care presupune recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei.

În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor L.G., I.C. şi M.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013 şi din pedeapsa aplicată inculpatei R.C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2012 la 27 mai 2012 şi de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G., I.C., M.I. şi R.C.E.

Împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor L.G., I.C. şi M.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei R.C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2012 la 27 mai 2012 şi de la 24 octombrie 2012 la 10 decembrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi L.G., M.I. şi R.C.E. la plata sumei de câte 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat I.C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3935/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs