ICCJ. Decizia nr. 3772/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3772/2013
Dosar nr. 4274/87/2011
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 127 din 18 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 9 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul E.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a fost dispusă anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. (b) din Legea nr. 241/2005, prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 1.569 din 06 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria este în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză.
În baza art. 33 lit. (a) şi art. 34 lit. (b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 4 ani, în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.314.455 RON despăgubiri, reprezentând 50.678 RON impozit pe profit suplimentar şi 1.263.777 RON TVA, plus majorările de întârziere aferente acestor sume, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
A fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra cotei părţi ce revine învinuitului E.S. din apartamentul nr. 10, compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 67,67 m, situat în municipiul Alexandria, judeţul Teleorman, cu numărul cadastral 567/10 din 22 septembrie 2004, dat de O.J.C.G.C. Teleorman, bun comun al inculpatului E.S. şi numitei E.N., soţia sa, dispusă prin Ordonanţa nr. 151 P/2010 din data de 29 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri se va comunica o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că societatea comercială B.C. SRL, cu sediul iniţial în localitatea Ulmeni, comuna Bogdana, judeţul Teleorman a fost înfiinţată în anul 1995 şi înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Teleorman sub numărul de ordine J34/309/1995, având ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun (cod CAEN 4711), activitatea societăţii fiind coordonată, la data înfiinţării, de numitul M.D., asociat şi administrator unic.
La data de 28 ianuarie 2008 SC B.C. SRL a fost cesionată de către numitul M.D. către inculpatul E.S. şi martorul P.B., împrejurare în care sediul social al acestei societăţi comerciale a fost mutat la domiciliul din municipiul Alexandria al inculpatului, acestuia revenindu-i, 19 părţi sociale, iar martorului P.B. doar o parte socială.
După preluarea SC B.C. SRL Alexandria de către cei doi, administrator a fost numit inculpatul E.S., acesta fiind şi cel care s-a ocupat efectiv de administrarea societăţii comerciale, martorul P.B. neavând niciun fel de activitate în firmă.
Din mijloacele de probă aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut că în perioada 10 februarie 2008 - 31 octombrie 2008, inculpatul E.S. a efectuat tranzacţii comerciale cu agenţi economici de pe raza judeţelor Argeş, Călăraşi şi din municipiul Bucureşti, cărora le-a vândut produse agricole, îngrăşăminte chimice şi materiale de construcţii, conform celor 143 facturi fiscale emise de inculpat şi aflate în xerocopii la dosar.
În perioada 10 februarie 2008 - 26 martie 2008, conform unui număr de 9 facturi fiscale pe care le-a emis, inculpatul E.S., în calitate de reprezentant al SC B.C. SRL Alexandria a livrat cereale către SC T.A.I. SRL Piteşti, judeţul Argeş, respectiv 188.720 kg porumb, 136.020 kg grâu şi 31.300 kg soia, în valoare totală de 374.096,26 RON, din care TVA în sumă de 59.729,66 RON. Livrarea de cereale a fost efectuată de inculpatul E.S. în baza contractului de cumpărare nr. 001 încheiat la data de 03 ianuarie 2008 între SC B.C. SRL Alexandria reprezentată de inculpat şi SC T.A.I. SRL Piteşti, reprezentată de martorul G.I.
Plata cerealelor livrate de SC B.C. SRL Alexandria s-a făcut integral de către SC T.A.I. SRL Piteşti cu ordine de plată, plăţile fiind efectuate numai prin bancă, iar operaţiunile derulate au fost înregistrate în totalitate în evidenţa contabilă a SC T.A.I. SRL Piteşti, aspect care rezultă din extrasele de cont privind plăţile efectuate, notele de intrare-recepţie a mărfurilor livrate de SC B.C. SRL Alexandria, precum şi din declaraţiile martorului G.I.
În perioada 10 februarie 2008 - 16 aprilie 2008, conform unui număr de 24 facturi fiscale pe care le-a emis în calitatea sa de administrator al SC B.C. SRL Alexandria, inculpatul E.S. a livrat produse agricole către SC Y.C.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, respectiv 637.240 kg grâu şi 837.850 kg porumb, în valoare totală de 1.524.640,14 RON, din care TVA în sumă de 243.429,94 RON. Operaţiunile comerciale cu SC Y.C.T. SRL Piteşti s-au derulat în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 10 din 10 februarie 2008, semnat de inculpat în calitate de reprezentant al SC B.C. SRL Alexandria.
Operaţiunile comerciale care au fost derulate cu SC B.C. SRL Alexandria au fost înregistrate în totalitate în evidenţele financiar-contabile ale SC Y.C.T. SRL Piteşti, toate plăţile către SC B.C. SRL Alexandria fiind efectuate prin bancă, aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din declaraţiile martorului N.G.R., reprezentantul legal al SC Y.C.T. SRL Piteşti, acesta confirmând operaţiunile comerciale efectuate cu SC B.C. SRL Alexandria şi plata către aceasta a produselor agricole livrate.
De asemenea, s-a constatat că în perioada 28 aprilie 2008 - 28 octombrie 2008, conform unui număr de 97 facturi fiscale emise de inculpatul E.S., SC B.C. SRL Alexandria a livrat produse agricole către SC S.N.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, respectiv 2.376.730 kg grâu, 2.267.560 kg porumb, 675.300 kg orz, 796.320 kg rapiţă şi 177.226 kg floarea soarelui, în valoare totală de 5.125.202,54 RON, din care TVA în sumă de 818.309,70 RON, produse livrate în baza unei înţelegeri verbale dintre inculpat şi martorul N.G.R., împuternicit al SC S.N.T. SRL Piteşti, conform procurii speciale autentificate la data de 15 martie 2007 la Biroul Notarului Public C.G. din municipiul Piteşti.
Din operaţiunile comerciale derulate între SC B.C. SRL Alexandria şi SC S.N.T. SRL Piteşti au rezultat menţiunile înscrise în cele 97 facturi fiscale, avizele de însoţire a mărfurilor, centralizatoare recepţii pe perioada mai 2008 - octombrie 2008, aflate la dosarul de urmărire penală, făcându-se dovada în cauză că acestea au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC S.N.T. SRL Piteşti. Aceste operaţiuni au fost confirmate şi de martorul N.G.R., care până la data de 25 noiembrie 2011 a fost reprezentant legal al SC S.N.T. SRL Piteşti.
În perioada 08 iulie 2008 - 23 iulie 2008, conform unui număr de 4 facturi fiscale emise de inculpatul E.S. în calitate de reprezentant legal al SC B.C. SRL Alexandria, au fost livrate produse agricole către SC T.C. SRL Olteniţa, judeţul Călăraşi, respectiv 284.220 kg grâu şi 87.900 kg rapiţă, în valoare totală de 271.883,23 RON, din care TVA în sumă de 43.409,93 RON, livrarea acestora fiind efectuată de inculpatul E.S. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 205 din data de 25 iunie 2008, încheiat între SC B.C. SRL Alexandria, reprezentată de inculpat şi SC T.C. SRL Olteniţa, reprezentată de martorul Ţ.G.
Operaţiunile comerciale derulate cu SC B.C. SRL Alexandria au fost înregistrate în evidenţele financiar-contabile ale SC T.C. SRL Olteniţa, iar produsele agricole cumpărate au fost achitate către SC B.C. SRL Alexandria cu ordine de plată, fapt confirmat şi de Ţ.G., administrator la SC T.C. SRL Olteniţa, audiat în calitate de martor, în cauză.
În perioada 20 august 2008 - 08 septembrie 2008, conform unui număr de 4 facturi fiscale emise de inculpat, în calitate de reprezentant legal al SC B.C. SRL Alexandria, au fost livrate îngrăşăminte chimice complexe către SC M.U. SA Ulmeni, judeţul Călăraşi, în valoare totală de 269.416 RON, din care TVA în sumă de 43.016 RON, livrarea acestor produse agricole fiind efectuată de inculpatul E.S. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 515 din data de 13 august 2008, încheiat între SC B.C. SRL Alexandria, reprezentată de inculpatul E.S., şi SC M.U. SA Ulmeni, reprezentată de martorul Ţ.T.M.
Operaţiunile comerciale derulate cu SC B.C. SRL Alexandria au fost înregistrate în evidenţele financiar-contabile ale SC M.U. SA Ulmeni, iar produsele agricole cumpărate au fost achitate către SC B.C. SRL Alexandria cu ordine de plată.
Totodată, în perioada 05 septembrie 2008 - 31 octombrie 2008, conform unui număr de 5 facturi fiscale emise de inculpatul E.S., în calitate de administrator la SC B.C. SRL Alexandria, s-au livrat diverse materiale către SC T.G. SRL Bucureşti, în valoare totală de 350.000 RON, din care TVA în sumă de 55.884,36 RON, operaţiunile comerciale între cele două societăţi comerciale având la bază Contractul de vânzare-cumpărare nr. 008 din data de 02 septembrie 2008, încheiat între cele două societăţi, SC B.C. SRL Alexandria fiind reprezentată de către inculpat.
SC T.G. SRL Bucureşti a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă operaţiunile comerciale derulate conform celor 5 facturi fiscale şi a achitat integral contravaloarea acestor facturi cu un număr de 3 ordine de plată.
La data de 29 mai 2009, întrucât SC B.C. SRL Alexandria înregistra restanţe mari la achitarea creanţelor bugetare, iar pe de altă parte figura în evidenţe cu sediul social expirat, Garda Financiară Teleorman a procedat la invitarea şi emiterea de somaţii către numitul G.M.M., noul administrator, pentru a se prezenta la organele fiscale cu documentele firmei.
Întrucât nu deţinea niciun fel de documente ale SC B.C. SRL Alexandria, G.M.M. nu s-a prezentat la control la datele fixate de către organul de control fiscal, motiv pentru care în perioada 30 martie 2010 - 12 mai 2010 controlul s-a efectuat în lipsa acestuia de către Garda Financiară Teleorman şi apoi, în perioada 26 august 2010 - 27 august 2010, de către ANAF - Direcţia Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Conform verificărilor efectuate de organele de poliţie şi organele de control fiscal, inculpatul E.S., în calitatea sa de administrator la SC B.C. SRL Alexandria, nu a evidenţiat în actele contabile operaţiunile comerciale pentru care în cursul anului 2008 a emis cele 143 facturi fiscale şi nici veniturile realizate, nu a organizat evidenţă contabilă, nu a depus declaraţiile şi balanţele de verificare la organele fiscale.
Omisiunea, în totalitate, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale derulate în cursul anului 2008 de către inculpatul E.S., în calitatea sa de reprezentant legal al SC B.C. SRL Alexandria, cu SC T.A.I. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC Y.C.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC S.N.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC T.C. SRL Olteniţa, judeţul Călăraşi, SC M.U. SA Ulmeni, judeţul Călăraşi şi SC T.G. SRL Bucureşti, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale a fost constatată de către organele de control fiscal.
Urmare solicitării IPJ Teleorman, în perioada 30 martie 2010 - 12 mai 2010, Garda Financiară Teleorman a efectuat un control privind activitatea desfăşurată pe perioada ianuarie 2008 - decembrie 2008 de SC B.C. SRL Alexandria, societate aflată la acea dată în procedura de insolvenţă în baza Legii nr. 85/2006, având numit administrator judiciar SC E.C. SPRL Craiova.
Cu privire la operaţiunile comerciale derulate cu SC T.A.I. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC Y.C.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC S.N.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC T.C. SRL Olteniţa, judeţul Călăraşi, SC M.U. SA Ulmeni, judeţul Călăraşi şi SC T.G. SRL Bucureşti, Garda Financiară Teleorman a reţinut în procesul-verbal de control nr. 2.600 din 12 mai 2010 că SC B.C. SRL Alexandria, prin inculpatul E.S. în calitate de administrator, nu a înregistrat în evidenţa contabilă tranzacţiile comerciale cu agenţii economici menţionaţi mai sus, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor.
În acelaşi proces-verbal s-a reţinut de către Garda Financiară Teleorman că prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a sumei de 7.915.238,19 RON reprezentând valoarea totală a livrărilor de mărfuri efectuate în cursul anului 2008 de SC B.C. SRL Alexandria, bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma totală de 2.328.012,96 RON, din care TVA de plată sustras în sumă de 1.263.779,59 RON, iar impozit pe profit sustras în sumă de 1.064.233,37 RON.
Urmare a Procesului-verbal de control nr. 2.600 din 12 mai 2010 al Gărzii Financiare Teleorman, în perioada 26 august 2010 - 27 august 2010 a fost efectuat un control la SC B.C. SRL Alexandria de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în scopul stabilirii obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat prin omisiunea, în totalitate, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale derulate în cursul anului 2008 de către inculpatul E.S., în calitatea sa de reprezentant legal al SC B.C. SRL Alexandria, operaţiuni derulate cu SC T.A.I. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC Y.C.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC S.N.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC T.C. SRL Olteniţa, judeţul Călăraşi, SC M.U. SA Ulmeni, judeţul Călăraşi şi SC T.G. SRL Bucureşti.
Conform Procesului-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august 2010 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin neînregistrarea de către inculpatul E.S. în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale derulate în cursul anului 2008 cu cei 6 agenţi economici menţionaţi mai sus, SC B.C. SRL Alexandria a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 1.314.455 RON, din care impozit pe profit suplimentar în valoare de 50.678 RON, iar TVA în sumă de 1.263.777 RON.
De asemenea, din Adresa nr. 701.377/TR din 16 aprilie 2010 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman - Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Alexandria rezultă că pentru anii 2008 şi 2009 SC B.C. SRL Alexandria nu are depuse declaraţii fiscale.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că SC B.C. SRL Alexandria este radiată din Registrul Comerţului, prin Sentinţa civilă nr. 234 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului Teleorman, dispunându-se închiderea procedurii insolvenţei acestei societăţi şi radierea.
Întrucât inculpatul E.S. nu a recunoscut prejudiciul cauzat bugetului de stat reţinut în Procesul-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august 2010 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, la cererea acestuia, prin Rezoluţia nr. 150 P/2011 din data de 30 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize fiscale, în scopul stabilirii obligaţiilor fiscale către stat de la plata cărora s-a sustras, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a celor 143 facturi fiscale.
Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă fiscală din data de 15 iulie 2010, în cursul anului 2008 SC B. SRL Alexandria nu a înregistrat în acte contabile, nu a întocmit evidenţa contabilă şi nu a depus declaraţii fiscale sau deconturi de TVA pentru tranzacţiile comerciale evidenţiate în cele 143 facturi fiscale emise de inculpatul E.S. Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a tranzacţiilor comerciale evidenţiate în cele 143 facturi fiscale acesta a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în suma totală de 2.318.406,09 RON, din care impozit pe profit în valoare de 1.059.842,65 RON, iar TVA în sumă de 1.258.563,44 RON.
Raportul de expertiză contabilă fiscală a fost comunicat atât inculpatului E.S., cât şi Direcţiei Generale a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Cu adresa sa nr. 23.862 din data de 08 septembrie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală a comunicat obiecţiunile sale cu privire la raportul de expertiză contabilă fiscală, privind modul de calcul utilizat de expert în ceea ce priveşte calculul impozitului pe profit. Astfel, organul de control fiscal a comunicat faptul că modul de calcul utilizat de expertul contabil în ceea ce priveşte impozitul pe profit a fost eronat, deoarece nu a admis deductibilitatea cheltuielilor privind mărfurile livrate.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală a avut în vedere deductibilitatea cheltuielilor privind mărfurile livrate inculpatul E.S. şi a comunicat că, cheltuielile cu mărfurile vândute au fost în sumă de 6.334.424 RON, pentru care a calculat un profit impozabil obţinut din vânzarea mărfurilor în sumă de 316.736 RON.
Urmare acestui fapt, Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală a calculat un impozit pe profit suplimentar, aferent anului 2008, în sumă de 50.678 RON.
Având în vedere obiecţiunile formulate la raportul de expertiză de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală, şi întrucât expertul fiscal a calculat un impozit pe profit în sumă de 1.059.842,65 RON procedând la impozitarea veniturilor stabilite pe baza facturilor fiscale ce reprezintă livrări de mărfuri, fără a acorda deductibilitate cheltuielilor cu marfa, şi fără a avea în vedere dispoziţiile art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 65 din Normele de aplicare a Codului de Procedură Fiscală, s-a reţinut de către organul de urmărire penală că obiecţiunile formulate sunt pertinente şi utile soluţionării legale şi temeinice a cauzei.
În raport de acest fapt, au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză contabilă fiscală întocmit de expert, şi s-au reţinut concluziile Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală formulate în Procesul-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august.
Prin urmare, s-a reţinut că pentru anul 2008, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a tranzacţiilor comerciale evidenţiate în cele 143 facturi fiscale, inculpatul E.S. a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în suma totală de 1.314.455 RON, din care impozit pe profit suplimentar în valoare de 50.678 RON, iar TVA în sumă de 1.263.777 RON.
În raport de concluziile Procesului-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august 2010 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, s-a reţinut de către instanţă, că prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului, suma de 1.344.455 RON.
În faza de judecată inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize judiciare, arătând că la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat nu au fost avute în vedere anumite cheltuieli ocazionate de plata mărfurilor achiziţionate de societate şi comercializate, depunând în acest sens o serie de facturi.
Această probă a fost respinsă de instanţă ca nefiind utilă soluţionării cauzei, având în vedere cele menţionate anterior referitoare la cuantumul prejudiciului reţinut. S-a reţinut că la calcularea impozitului pe profit suplimentar, aferent anului 2008, în sumă de 50.678 RON, s-a avut în vedere deductibilitatea cheltuielilor privind mărfurile livrate de inculpatul E.S.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de către parchet, rezultă că societăţile care au emis facturile nu mai aveau activitate în perioada în care au fost emise facturile, persoanele care au semnat aceste înscrisuri au arătat că nu recunosc semnăturile şi nu au avut nicio legătură cu societăţile respective iar administratorii acestora sunt persoane străine care au interdicţie de a intra în ţară.
În aceste condiţii, cum la dosar nu au fost depuse facturile în cauză în original acestea au fost înlăturate de la apreciere.
Deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, instanţa a apreciat că vinovăţia sa este dovedită.
S-a constatat că din probele administrate a reieşit faptul că, întrucât nu evidenţiase în acte contabile operaţiunile comerciale efectuate în cursul anului 2008, în scopul de a scăpa de răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală, la data de 04 februarie 2009 inculpatul E.S. a întocmit un proces-verbal din care rezulta că acesta şi martorul P.B. (asociat care deţinea o parte socială din SC B.C. SRL, celelalte 19 părţi sociale fiind deţinute de inculpatul E.S.) ar fi predat ştampila societăţii, actele în original ale societăţii, arhiva şi întregul patrimoniu al SC B.C. SRL Alexandria către numitul G.M.M. şi numitul P.C.Ş., care preluau societatea în calitate de asociaţi.
De asemenea, în acelaşi scop de a transfera răspunderea penală asupra numitului G.M.M., noul administrator al SC B.C. SRL, s-a menţionat de către învinuitul E.S. în acelaşi proces-verbal că în sarcina acestuia intra şi întocmirea şi depunerea către autorităţile statului a tuturor documentelor neîntocmite şi nedepuse până la data întocmirii acelui proces-verbal, respectiv 04 februarie 2009.
În fapt, inculpatul E.S. nu a predat numitului G.M.M. şi numitului P.C.Ş. niciun document din cele menţionate în procesul-verbal, acest fapt rezultând nu numai din declaraţiile martorului G.M.M., din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului E.S. şi G.M.M. precum şi din declaraţiile martorilor P.B. şi B.L.D., care au fost prezenţi la discuţiile pe care inculpatul E.S. le-a avut cu G.M.M. şi numitul P.C.Ş.
Astfel, martorul G.M.M. a arătat că nu a primit niciun document din cele menţionate în procesul-verbal din data de 04 februarie 2009, şi anume ştampila societăţii, actele în original ale societăţii, arhiva şi întregul patrimoniu al SC B.C. SRL Alexandria, că el şi numitul P.C.Ş. au semnat în acte unde li s-a indicat de către inculpatul E.S., pentru a primi de la acesta suma de 3.000 RON pentru preluarea societăţii, fără să citească şi fără să ştie ce acte au semnat.
De asemenea, martorul G.M.M. a mai declarat că inculpatul E.S. i-a indus în eroare întrucât nu le-a adus la cunoştinţă adevărata situaţie a societăţii comerciale SC B.C. SRL Alexandria, respectiv faptul că operaţiunile comerciale desfăşurate în cursul anului 2008 nu erau înregistrate în evidenţa financiar-contabilă a societăţii şi nu erau depuse declaraţii fiscale.
Faptul că inculpatul E.S. nu a predat niciun document din cele menţionate în procesul-verbal din data de 04 februarie 2009 rezultă şi din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice pe care inculpatul le-a avut cu G.M.M., interceptare şi înregistrare autorizată de Tribunalul Teleorman. Astfel, la datele de 25 mai 2011, ora 11:45:41, şi 26 mai 2011, ora 10:37:10, inculpatul E.S. a fost contactat telefonic de către învinuitul G.M.M., discuţii în cursul cărora acesta din urmă îi cere învinuitului E.S. să-i predea actele menţionate în procesul-verbal din data de 04 februarie 2009, întocmit de învinuitul E.S.
Martorul P.B. a declarat că operaţiunile comerciale din cursul anului 2008 cu SC B.C. SRL au fost efectuate exclusiv de către inculpatul E.S., care tot el s-a ocupat la începutul lunii februarie 2009 de cesiunea părţilor sociale către învinuitul G.M.M. şi P.C.Ş.
Acelaşi fapt al nepredării documentelor financiar-contabile ale SC B.C. SRL Alexandria de către inculpatul E.S. este susţinut şi de către martorul B.L.D., prezent şi el la întâlnirile dintre inculpatul E.S. şi G.M.M., Martorul B.L.D. a mai declarat că a fost prezent şi a văzut când inculpatul E.S. i-a pus să semneze nişte acte pe învinuitul G.M.M. şi pe numitul P.C.Ş., dar că acele acte au fost luate apoi de către inculpatul E.S. şi nu de către învinuitul G.M.M.
Întrucât li s-a spus de către inculpatul E.S. că SC B.C. SRL Alexandria nu avea nicio problemă cu organele de control fiscal, iar pe de altă parte datorită faptului că aveau nevoie de bani, martorul G.M.M. şi P.C.Ş. au acceptat să semneze Procesul-verbal din data de 04 februarie 2008 şi celelalte acte prezentate de inculpatul E.S., primind apoi de la acesta suma de 3.000 RON.
După preluarea scriptică a SC B.C. SRL Alexandria, noul administrator fiind învinuitul G.M.M., nu s-au mai desfăşurat operaţiuni comerciale cu această firmă, iar numitul P.C.Ş. s-a deplasat în Italia, unde în prezent execută o pedeapsă privativă de libertate.
În drept, fapta inculpatului E.S., care în calitatea sa de administrator la SC B.C. SRL Alexandria, în cursul anului 2008, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a omis în tot să evidenţieze în acte contabile ori în alte documente legale operaţiunile comerciale efectuate cu SC T.A.I. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC Y.C.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC S.N.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC T.C. SRL Olteniţa, judeţul Călăraşi, SC M.U. SA Ulmeni, judeţul Călăraşi şi SC T.G. SRL Bucureşti, precum şi veniturile realizate urmare celor 143 facturi fiscale emise reprezentând operaţiunile comerciale derulate cu aceşti agenţi economici, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în sumă de 1.344.455 RON, din care impozit pe profit în valoare de 50.678 RON, iar TVA în sumă de 1.263.777 RON, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 241/2005, modificată, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune care antrenează tragerea sa la răspundere penală.
Având în vedere cuantumul prejudiciului reţinut, în cauză s-a făcut aplicarea şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite de inculpat, împrejurările săvârşirii acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, iar pe de altă parte circumstanţele personale ale inculpatului.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Faţă de pericolul social concret ridicat pe care îl prezintă fapta inculpatului în contextul socio-economic actual, de împrejurările în care aceasta a fost comisă, în condiţiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, de modalitatea de săvârşire, de atitudinea inculpatului după săvârşirea faptelor, care nu a recunoscut fapta şi a dat dovadă de rea credinţă prin depunerea în apărare a unor acte cel puţin îndoielnice, se impune aplicarea faţă de acesta a unei pedepse cu închisoarea, peste minimul prevăzut de lege.
S-a reţinut că din Rechizitoriul nr. 1967 P/2006 din data de 27 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, ataşat la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul E.S. a mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. (b) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Alexandria, făcând obiectul dosarului penal nr. 04341.1/740/2007.
De asemene, prin Sentinţa penală nr. 439 din 20 mai 2005 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. III/A/29 iunie 2005 a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat la pedeapsa de 10.000.000 RON (ROL) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 87/1994. Din adresa nr. 3.919/740/2008 din data de 20 aprilie 2011 a Judecătoriei Alexandria, rezultă că amenda penală a fost achitată, conform Chitanţei nr. 2861458 din 10 noiembrie 2005, emisă de Administraţia Financiară Alexandria.
S-a apreciat faptul că o pedeapsă de 5 ani închisoare este de natură să ducă la atingerea scopului pedepsei aşa cum este prevăzut de lege.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a fost anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria, definitivă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. (b) din Legea nr. 241/2005, prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria.
S-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria este în concurs real cu infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, astfel că în baza art. 33 lit. (a) şi art. 34 lit. (b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei principale, instanţa, în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., având în vedere că a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată în calitate de administrator al societăţii.
Totodată, văzând dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi constatând că pedeapsa aplicată este mai mare de 2 ani, în baza art 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. (a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 4 ani, în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen., ţinând seama de aceleaşi considerente ce au fost invocate anterior.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, aşa cum s-a reţinut şi anterior, în cauză s-a constatat că prejudiciul adus bugetului consolidat al statului prin fapta inculpatului este de 1.314.455 RON, reprezentând 50.678 RON impozit pe profit suplimentar şi 1.263.777 RON TVA, la care se adaugă majorările de întârziere aferente acestor sume, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
Acţiunea civilă formulată de partea civilă s-a apreciat ca fiind întemeiată, a fost admisă şi inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 1.314.455 RON despăgubiri, reprezentând 50.678 RON impozit pe profit suplimentar şi 1.263.777 RON TVA, plus majorările de întârziere aferente acestor sume, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
Întrucât în sarcina inculpatului E.S. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 241/2005, modificată, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 11 din lege, au fost dispuse măsuri asigurătorii de către organul de urmărire penală.
Prin Ordonanţa nr. 151 P/2010 din data de 29 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra cotei părţi ce revine inculpatului E.S. din apartamentul nr. 10, compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 67,67 m, situat în municipiul Alexandria, judeţul Teleorman, cu numărul cadastral 567/10 din 22 septembrie 2004, dat de O.J.C.G.C. Teleorman, bun comun al inculpatului E.S. şi numitei E.N., soţia sa. La data de 28 iulie 2011, organele de poliţie au procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului sus-menţionat.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada recuperării prejudiciului, tribunalul a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra cotei părţi ce revine inculpatului E.S. din apartamentul nr. 10, compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 67,67 m, situat în municipiul Alexandria, str. Dunării, judeţul Teleorman, cu numărul cadastral 567/10 din 22 septembrie 2004, dat de O.J.C.G.C. Teleorman, bun comun al inculpatului E.S. şi numitei E.N., soţia sa, dispusă prin Ordonanţa nr. 151 P/2010 din data de 29 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri s-a dispus comunicare unei copii a dispozitivului hotărârii judecătoreşti Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul E.S. criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie constând în greşita individualizare a pedepsei.
Inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă în raport cu circumstanţele comiterii faptei şi cu datele ce caracterizează persoana sa.
Analizând apelul inculpatului în raport cu motivul invocat şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat următoarele:
Ca urmare a exercitării rolului activ şi cu respectarea principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului penal în faza judecăţii, instanţa de fond a administrat toate probele necesare stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului.
În continuare, printr-o riguroasă şi obiectivă evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi în timpul judecării cauzei, a stabilit situaţia de fapt, care este în deplină concordanţă cu conţinutul probelor existente.
De asemenea, a stabilit, fără să existe vreun dubiu, că inculpatul E.S. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. (b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost trimis în judecată şi a reţinut, în mod corect, vinovăţia acestuia.
Susţinerile inculpatului în sensul că întocmirea şi depunerea către autorităţile statului a tuturor documentelor contabile erau în sarcina martorilor G.M.M. şi P.C.Ş. cărora le-a predat ştampila societăţii, actele în original, arhiva şi întregul patrimoniu al SC B.C. SRL Alexandria, în mod just, a fost înlăturată de instanţa de fond.
Aceste susţineri au fost infirmate de probatoriu administrat şi anume, declaraţiile martorului G.M.M., din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului E.S. cu martorul G.M.M., precum şi din declaraţiile martorilor P.B. şi B.L.D., care au fost prezenţi la discuţiile pe care inculpatul E.S. le-a avut cu martorii G.M.M. şi P.C.Ş.
Prin urmare, Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt în deplină concordanţă cu probele administrate, a realizat o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat şi a concluzionat în mod just cu privire la existenţa vinovăţiei acestuia în săvârşirea infracţiunii.
În apel, inculpatul nu a criticat situaţia de fapt reţinută ori încadrarea juridică a faptei ci netemeinicia soluţiei din perspectiva cuantumului prea sever al pedepsei aplicate.
Analizând cauza din perspectiva acestei critici formulate de inculpat, Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei, ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate şi de modalitatea concretă de comitere a infracţiunii. Totodată, a ţinut seama de faptul că inculpatul deşi nu este recidivist a perseverat în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni.
Sub acest ultim aspect s-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 1967 P/2006 din data de 27 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, ataşat la dosarul de urmărire penală, inculpatul E.S. a mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. (b) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Alexandria, făcând obiectul dosarului penal nr. 04341.1/740/2007.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 439 din 20 mai 2005 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. III/A din 29 iunie 2005 a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat la pedeapsa de 10.000.000 RON [ROL] amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 87/1994.
Totodată, inculpatul a fost anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria, definitivă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În consecinţă, în mod corect, în raport cu această ultimă condamnare, au fost aplicate dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii de 2 ani, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. (b) din Legea nr. 241/2005, prin Sentinţa penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Alexandria şi a fost contopită această pedeapsă cu cea de 5 ani închisoare aplicată.
Ca modalitate de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi realizat prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În concluzie, a individualizat, în mod judicios, pedeapsa principală aplicată inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare aşa încât, solicitarea acestuia de reducere a cuantumului este neîntemeiată.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi din această perspectivă apelul formulat de inculpatul E.S. este nefondat.
Faţă de considerentele reţinute, în baza art. 379 pct. 1 lit. (b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.S.
Împotriva Deciziei penale nr. 33/A din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în acest sens, în termen legal s-a exercitat recurs de către aceeaşi persoană, inculpatul E.S.
Spre deosebire de criticile din apel, când, după cum s-a văzut, nu s-au contestat aspectele de fond specifice cauzei ci doar procesul de individualizare a sancţiunii, în recurs inculpatul s-a prevalat de cazurile de casare de la pct. 6 şi 172 ale art. 3859 C. proc. pen., respectiv că a fost lipsit de apărare pentru termenul de judecată din 4 septembrie 2012, şi, dacă se efectua expertiza solicitată în cauză, prejudiciul ar fi fost cu totul altul. Se reiterează şi solicitarea de la fond, respectiv că G.M. este persoana răspunzătoare în cauză, artificial a fost transformat din inculpat în martor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cazurile de casare invocate, cu abordarea şi a acelora care pot fi luate în considerare din oficiu, reţine următoarele:
Susţinerile inculpatului în sensul că întocmirea şi depunerea către autorităţile statului a tuturor documentelor contabile erau în sarcina unor alte persoane, propunându-se de către inculpat pe parcursul judecăţii numele martorilor G.M.M. şi P.C.Ş. cărora le-a predat ştampila societăţii, actele în original, arhiva şi întregul patrimoniu al SC B.C. SRL Alexandria, au fost abordate inclusiv în apel, în virtutea caracterului integral devolutiv al respectivei căi de atac exercitate de inculpat, chiar dacă acesta nu s-a prezentat efectiv în apel cu aceste critici.
Insistându-se însă cu această apărare în recurs, instanţa supremă reţine că aceste susţineri au fost infirmate de probatoriu administrat şi anume, declaraţiile martorului G.M.M., din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului E.S. cu martorul G.M.M., precum şi din declaraţiile martorilor P.B. şi B.L.D., care au fost prezenţi la discuţiile pe care inculpatul E.S. le-a avut cu martorii G.M.M. şi P.C.Ş.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt în deplină concordanţă cu probele administrate, a realizat o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat şi a concluzionat în mod just cu privire la existenţa vinovăţiei acestuia în săvârşirea infracţiunii.
Tot sub aspect probator, inculpatul a solicitat atât cu prilejul judecării în fond a cauzei cât şi în apel efectuarea unei expertize contabile întrucât la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat nu au fost avute în vedere anumite cheltuieli ocazionate de plata mărfurilor achiziţionate de societate şi comercializate, depunând în acest sens o serie de facturi.
Cererea însă a fost respinsă justificat de instanţa de fond, dar şi de Curtea de Apel, apreciindu-se că proba nu este utilă în raport cu obiectul sesizării.
Astfel, inculpatul este acuzat pentru neînregistrarea în contabilitatea firmei SC B.C. SRL Alexandria a unor anumite operaţiuni comerciale, expres menţionate, neînregistrarea veniturilor realizate prin plata facturilor rezultate din aceste operaţiuni şi, în final, neplata impozitelor pentru acele venituri. Nu au făcut obiectul cercetării alte operaţiuni comerciale, cu alte societăţi comerciale, în afara celor menţionate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, inclusiv cele la care inculpatul face referire prin depunerea unor facturi.
De altfel, reiterăm că, întrucât inculpatul E.S. nu a recunoscut prejudiciul cauzat bugetului de stat reţinut în Procesul-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august 2010 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, la cererea acestuia, prin Rezoluţia nr. 150 P/2011 din data de 30 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize fiscale, în scopul stabilirii obligaţiilor fiscale către stat de la plata cărora s-a sustras, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a celor 143 facturi fiscale.
Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă fiscală din data de 15 iulie 2010, în cursul anului 2008 SC B. SRL Alexandria nu a înregistrat în acte contabile, nu a întocmit evidenţa contabilă şi nu a depus declaraţii fiscale sau deconturi de TVA pentru tranzacţiile comerciale evidenţiate în cele 143 facturi fiscale emise de inculpatul E.S. Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a tranzacţiilor comerciale evidenţiate în cele 143 facturi fiscale acesta a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în suma totală de 2.318.406,09 RON, din care impozit pe profit în valoare de 1.059.842,65 RON, iar TVA în sumă de 1.258.563,44 RON.
Cu adresa sa nr. 23862 din data de 08 septembrie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală a comunicat obiecţiunile sale cu privire la raportul de expertiză contabilă fiscală, privind modul de calcul utilizat de expert în ceea ce priveşte calculul impozitului pe profit. Astfel, organul de control fiscal a comunicat faptul că modul de calcul utilizat de expertul contabil în ceea ce priveşte impozitul pe profit a fost eronat, deoarece nu a admis deductibilitatea cheltuielilor privind mărfurile livrate.
Având în vedere obiecţiunile formulate la raportul de expertiză de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală, şi întrucât expertul fiscal a calculat un impozit pe profit în sumă de 1.059.842,65 RON procedând la impozitarea veniturilor stabilite pe baza facturilor fiscale ce reprezintă livrări de mărfuri, fără a acorda deductibilitate cheltuielilor cu marfa, şi fără a avea în vedere dispoziţiile art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 65 din Normele de aplicare a Codului de Procedură Fiscală, s-a reţinut de către organul de urmărire penală că obiecţiunile formulate sunt pertinente şi utile soluţionării legale şi temeinice a cauzei.
În raport de acest fapt, au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză contabilă fiscală întocmit de expert, şi s-au reţinut concluziile Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală formulate în Procesul-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august 2010.
Prin urmare, s-a reţinut că pentru anul 2008, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a tranzacţiilor comerciale evidenţiate în cele 143 facturi fiscale, inculpatul E.S. a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu în suma totală de 1.314.455 RON, din care impozit pe profit suplimentar în valoare de 50.678 RON, iar TVA în sumă de 1.263.777 RON.
În raport de concluziile Procesului-verbal de control nr. 5.216 din data de 31 august 2010 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman - Activitatea de Inspecţie Fiscală, s-au reţinut de către instanţe, inclusiv cea de recurs, că prejudiciul total cauzat bugetului consolidat al statului, este cel redus de 1.344.455 RON.
Aşadar, examinând probatoriul administrat, se constată ca fiind dovedită, fără dubiu, vinovăţia inculpatului E.S., constând în aceea că, în calitatea sa de administrator la SC B.C. SRL Alexandria, în cursul anului 2008, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a omis în tot să evidenţieze în acte contabile ori în alte documente legale operaţiunile comerciale efectuate cu SC T.A.I. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC Y.C.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC S.N.T. SRL Piteşti, judeţul Argeş, SC T.C. SRL Olteniţa, judeţul Călăraşi, SC M.U. SA Ulmeni, judeţul Călăraşi şi SC T.G. SRL Bucureşti, precum şi veniturile realizate urmare celor 143 facturi fiscale emise reprezentând operaţiunile comerciale derulate cu aceşti agenţi economici, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu total în sumă de 1.344.455 RON, din care impozit pe profit în valoare de 50.678 RON, iar TVA în sumă de 1.263.777 RON.
În fine, invocarea lipsei de apărare raportat la termenul de judecată din 4 septembrie 2012, când nu ar fi fost prezent apărătorul său ales, este de-a dreptul tendenţioasă, în contextul în care studiind încheierea respectivă, înscris autentic ce face dovada până la înscrierea în fals, se desprinde certitudinea reprezentării acestuia de către un apărător ales, avocat V.M.D., care în afara cererilor prealabile formulate, cu deplin profesionalism a susţinut în concluzii interesele clientului său.
Prin urmare, cum cazurile de casare şi motivele invocate nu se susţin în concret, cum se apreciază că în procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., astfel încât cuantumul şi modalitatea de executare sunt proporţionale cu gravitatea faptei comise, particularizate prin circumstanţele reale menţionate în considerentele hotărârii instanţei de fond şi cu datele ce ţin de persoana inculpatului, instanţa de fond şi de apel au soluţionat în mod corect latura penală şi civilă a cauzei, obligând pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.314.455 RON despăgubiri, reprezentând 50.678 RON impozit pe profit suplimentar şi 1.263.777 RON TVA, plus majorările de întârziere aferente acestor sume, calculate de la data scadentă până la data stingerii datoriei.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârile instanţei de fond şi de apel sunt temeinice şi legale şi din această perspectivă recursul formulat de inculpatul E.S. este nefondat.
Faţă de considerentele reţinute, în baza art. 38515 pct. 1 lit. (b) C. proc. pen., Înalta Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.S.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu (parţial) de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.S. împotriva Deciziei penale nr. 33/A din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3637/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3935/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
