ICCJ. Decizia nr. 3632/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Comentarii

0

RO M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3632/2013

Dosar nr. 13682/118/2011

Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 240 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în dosarul nr. 13682/118/2011 a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul E.Ş., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor astfel:

1. E.Ş. (zis "F." - fiul lui C. şi S., născut în Mun. Constanta, Jud. Constanţa, domiciliat în Constanţa), la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului E.Ş. cu începere de la data de 07 martie 2011 şi până la data de 10 martie 2011.

2. M.M. (zis "S." - fiul lui V. şi C., născut în Mun. Ploieşti, Jud. Prahova, domiciliat în Ploieşti), la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului M.M. cu începere de la data de 07 martie 2011 şi până la data de 10 martie 2011.

3. T.M. (fiul lui D. şi M., născut în Com. Măneşti, Jud. Prahova, domiciliat în Ploieşti) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86⁴ C. proc. pen. rap.la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termen de 6 ani, aplicată inculpatului T.M. prin sentinţa penală nr. 156 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă prin Decizia penală nr. 184/A din 11 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Teleorman care se adaugă pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă astfel că în final inculpatul T.M. execută pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului T.M. cu începere de la data de 07 martie 2011 şi până la data de 10 martie 2011.

4. N.O.I. (fiul lui V. şi E., născut în Com. Mihail Kogălniceanu, Jud. Ialomiţa, domiciliat în Ploieşti):

- la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 320¹ C. proc. pen.;

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen. cu aplic art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. b) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea astfel că în final inculpatul N.O.I. execută pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului N.O.I. perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 07 martie 2011 şi până la data de 10 martie 2011.

În baza art. 257 alin. (2) în ref. la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţii E.Ş., M.M., T.M. şi N.O.I. a sumei de 50.000 dolari SUA.

În baza art. 163 şi urm. C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpaţilor N.O.I. şi E.Ş. aşa cum a fost dispus prin Ordonanţa nr. 3/P din 31 martie 2011 şi aplicat efectiv prin procesele -verbale din data de 01 aprilie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de câte 1.225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care 4.000 în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Procesul-verbal din data de 05 ianuarie 2011, ora 17:25, întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanta în baza Adresei nr. 471957/SEM din 05 ianuarie 2011 emisă de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, s-a procedat la sesizarea din oficiu cu privire la comiterea unor infracţiuni de corupţie, respectiv de către învinuitul M.A. a infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., de către numitul W.I.S. a infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi de către inculpaţii M.M. şi N.O.I. a infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen.

Din conţinutul actelor de urmărire penală efectuate în cauză, a fost reţinută următoarea stare de fapt:

La data de 06 ianuarie 2011, inculpatul E.Ş., consilier în cadrul SC O.T. SA Constanţa, a primit suma de 40.000 dolari SUA de la inculpatul M.M., fratele învinuitului M.A. - asociat majoritar al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, inculpatul M.M., în virtutea relaţiei sale de rudenie cu asociatul majoritar acţionând, în fapt, ca un veritabil reprezentant al societăţii comerciale. Suma remisă a reprezentat o primă tranşă, în procent de 80%, din suma totală convenită cu inculpatul E.Ş., de 50.000 de dolari SUA, iar, la data de 20 ianuarie 2011, acesta urma să primească, tot de la inculpatul M.M., şi cea de-a doua tranşă de 20% (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA.

Legătura dintre inculpatul M.M., în calitate de reprezentant al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, pe de-o parte, şi inculpatul E.Ş., pe de altă parte, a fost mijlocită de către inculpaţii N.O.I. (fost director al SC P. SA Ploieşti, în prezent pensionar, căruia i se promisese angajarea în cadrul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti) şi T.M. (director tehnic în cadrul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti), care aveau o relaţie apropiată cu inculpatul E.Ş., relaţie ce le permitea verificarea şi impulsionarea ultimului în vederea îndeplinirii scopului vizat de către inculpatul M.M.

În concret, în schimbul sumei remise de către inculpatul M.M., inculpatul E.Ş. urma să-şi exercite influenţa pe lângă şeful său, numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanţa, pentru a-l determina pe acesta din urmă să aprobe încheierea unui nou contract, valabil pentru anul 2011, având ca obiect livrarea de reziduuri petroliere (deşeuri nemetalice reciclabile - produs recuperat tip A) către SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, în condiţii avantajoase de cantitate, calitate şi ritmicitate.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine faptul că inculpaţii mai sus-menţionaţi au comis faptele pentru care a fost începută urmărirea penală în cauză şi, ulterior, a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Astfel, în urma unei înţelegeri anterior stabilite între inculpaţii M.M., N.O.I., T.M. şi E.Ş., la data de 06 ianuarie 2011, inculpaţii M.M. şi N.O.I. trebuia să se deplaseze la Constanţa, unde urma să se întâlnească cu inculpatul E.Ş., în scopul de a-i înmâna o primă tranşă de 80% din suma pretinsă de către acesta (50.000 dolari SUA), respectiv 40.000 dolari SUA, pentru ca, în schimb, acesta să-şi exercite influenţa pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanţa, şi să-l determine pe acesta din urmă să aprobe încheierea unui contract, valabil pe anul 2011, având ca obiect livrarea, de către SC O.T. SA Constanţa, de reziduuri; petroliere, în condiţii de cantitate, calitate şi ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL Bucureşti.

Din verificările întreprinse în cauză, a rezultat că SC N.A.C.I. SRL Bucureşti are un punct de lucru în oraşul Plopeni, jud. Prahova, loc unde se desfăşoară, practic, întreaga activitate a firmei, atât cea administrativă, cât şi cea productivă, constând în convertirea, în urma unor procese tehnologice, a reziduurilor petroliere în combustibili lichizi.

În scopul realizării obiectului său de activitate, SC N.A.C.I. SRL Bucureşti a avut şi are încheiate contracte de furnizare a reziduurilor petroliere cu mai multe firme, printre care şi SC O.T. SA Constanta. Cu această din urmă societate, contractul a fost încheiat pentru anul 2010, cu valabilitate până la 31 decembrie 2010, motiv pentru care reprezentanţii SC N.A.C.I. SRL Bucureşti au iniţiat prelungirea convenţiei şi pentru anul 2011.

Astfel cum s-a arătat anterior, învinuitul M.A. are calitatea de asociat majoritar al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, iar inculpatul T.M. pe cea de director tehnic al aceleiaşi societăţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.M., fratele învinuitului M.A., acesta nu are o calitate oficială în cadrul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, însă, în virtutea relaţiei de rudenie cu asociatul majoritar, se comportă, în fapt, ca reprezentant al firmei, dând dispoziţii cu caracter obligatoriu atât celor doi directori.

Inculpatul T.M. şi martorul G.F. (director executiv), cât şi personalului subordonat, controlând activitatea societăţii şi stabilind singur sau împreună cu fratele său obiectivele importante ale firmei. Aceste prerogative, specifice funcţiilor de conducere, ale inculpatului M.M. în cadrul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, negate de către inculpat, au fost confirmate de martorul G.F.

Din conţinutul materialului probator administrat în cauză, a mai rezultat că operaţiunea având ca scop prelungirea contractului cu al SC O.T. SA Constanţa pentru anul 2011 a fost iniţiată de către inculpatul M.M. (acesta participând efectiv la întâlnirea cu inculpatul E.Ş., de la Constanţa, din data de 06 ianuarie 2011 şi înmânându-i prima tranşă a banilor în schimbul traficării influenţei), de asemenea inculpatul sus-menţionat coordonând şi activitatea desfăşurată, în acelaşi scop, de către inculpaţii T.M. şi N.O.I., Inculpatul N.O.I., fost director general al SC P. SA Ploieşti, în prezent pensionar, fost şef al inculpatului T.M. în cadrul societăţii comerciale sus-menţionate, a fost propus de către acesta din urmă pentru un post de consilier în cadrul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, propunere neconcretizată printr-o angajare cu contract individual de muncă, dar în virtutea căreia inculpatul N.O.I. a acordat în mod efectiv consultanţă firmei şi a intermediat legătura cu prietenul şi fostul său coleg de facultate, inculpatul E.Ş., pentru comiterea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar. Inculpatul E.Ş., fost director general al SC O.T. SA Constanţa, ocupă, în prezent, funcţia de consilier al directorului general al SC O.T. SA Constanta, numitul W.I.S.

Întrucât în cauză nu a existat un denunţător, activităţile de urmărire penală au avut la bază sesizarea iniţială a Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti-Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, care s-a coroborat cu conţinutul proceselor - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate (expuse în ordine strict cronologică în cele ce urmează, pentru a se putea urmări desfăşurarea întregii activităţi infracţionale), cu declaraţiile inculpaţilor, precum şi cu declaraţia martorului cu identitate protejată P.M.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, nu s-a putut stabili dacă întâlnirea la care făcea referire inculpatul T.M. în convorbirea anterioară, dintre inculpaţii N.O.I. şi E.Ş., din zona mun. Slobozia, unde inculpatul N.O.I. deţine o microfermă agricolă, a avut loc şi nici dacă, cu această ocazie, inculpatul E.Ş. a primit şi restul de 10.000 dolari SUA din cei 50.000 pretinşi iniţial cu titlu de trafic de influenţă.

La data de 20 ianuarie 2011, inculpatul E.Ş. s-a deplasat la Ploieşti, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.O.I., însă, din motive ce nu au fost elucidate, predarea-primirea banilor respectivi nu s-a realizat cu acea ocazie.

Cu toate acestea, este stabilită cu certitudine primirea de către inculpatul E.Ş., la Constanţa, în data de 06 ianuarie 2011, de la inculpatul M.M., a sumei de 40.000 dolari SUA, în vederea traficării influenţei sale pe lângă directorul general al SC O.T. SA Constanţa, pentru a-l determina pe acesta din urmă să aprobe încheierea unui nou contract valabil pentru anul 2011, având ca obiect livrarea de reziduuri petroliere către SC N.A.G. I. SRL Bucureşti, în condiţii avantajoase privind cantitatea, calitatea şi ritmicitatea.

De asemenea, ulterior întâlnirii din data de 20 ianuarie 2011 dintre inculpaţii N.O.I. şi E.Ş., se poartă mai multe discuţii între inculpaţi din care rezultă că inculpatul E.Ş. urma să continue demersurile întreprinse pe lângă şeful său pentru ca acesta să aprobe încheierea contractului cu SC N.A.C.I. SRL Bucureşti.

Aspectele relevate de convorbirile telefonice interceptate autorizat în cauză, din conţinutul cărora rezultă comiterea de către inculpaţi a infracţiunilor ce le sunt reţinute în sarcină, se coroborează cu cele sesizate în conţinutul Adresei nr. 471957/SEM din 05 ianuarie 2011 emisă de către Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, conform căreia existau date că, la data de 06 ianuarie 2011, inculpatul M.M. urma a se deplasa în mun. Constanţa, în scopul întâlnirii cu numitul W.I.S., pentru a-i înmâna acestuia o sumă cu titlu de mită de ordinul zecilor de mii de euro din partea învinuitului M.A., ca urmare a unei înţelegeri prestabilite, în sensul căreia reprezentantul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti oferea 100 euro pentru fiecare tonă de deşeuri pe care o achiziţiona de la SC O.T. SA Constanta.

Din cuprinsul aceleiaşi sesizări, reieşea şi faptul că inculpatul M.M. urma a fi însoţit la Constanţa de către inculpatul N.O., chiar dacă, ulterior, astfel cum arătat mai sus, inculpatul M.M. a efectuat singur această deplasare, aspecte ce se coroborează cu discuţiile telefonice purtate de inculpatul N.O. în data de 06 ianuarie 2011.

În acest context, se impune constatarea că, în cauză, coroborarea aspectelor din cuprinsul sesizării din oficiu sus -menţionate, în sensul existenţei datelor şi indiciilor temeinice privind pregătirea comiterii unor fapte de corupţie, cu conţinutul discuţiilor telefonice purtate ulterior între inculpaţi, n-ar fi fost posibilă în ipoteza în care nu s-ar fi comis faptele ce fac obiectul prezentului dosar.

De asemenea, întreg materialul probator administrat în cauză se coroborează şi cu declaraţia martorului cu identitate protejată P.M., care arată faptul că, la data de 05 ianuarie 2011, a aflat că învinuitul M.A., reprezentant al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, intenţiona să prelungească şi pentru anul 2011 contractul de livrare a reziduurilor petroliere dintre firma sa şi SC O.T. SA Constanţa.

Potrivit depoziţiei martorului, în acest scop, acesta şi fratele său, inculpatul M.M., urmau a se deplasa în data de 06 ianuarie 2011 la Constanţa, având asupra lor suma de 50.000 euro, pe care să i-o dea cu titlu de mită directorului general al SC O.T. SA Constanţa, pentru ca acesta să aprobe prelungirea contractului şi livrările ulterioare de produs recuperat.

Martorul mai afirmă că, anterior, deplasării la Constanţa, învinuitul M.A. şi inculpatul M.M. au avut unele dificultăţi în a strânge întreaga sumă, motiv pentru care este posibil să fi făcut deplasarea cu o sumă mai mică decât cea convenită iniţial, aspect ce se coroborează cu convorbirea purtată la data de 06 ianuarie 2011, ora 13:01:26, între inculpaţii N.O.I. şi M.M., în care se face referire, pentru prima dată, la banii pe care ar inculpaţii M.M. şi N.O.I. ar trebui să îi dea, la Constanţa, inculpatului E.Ş. şi la împrejurarea că nu a fost obţinută întreaga sumă necesară.

Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare se probează în cauză cu: referatul nr. 18/VIII/1/2011 din data de 05 ianuarie 2011 întocmit de DNA - Serviciul Teritorial Constanta din data de 05 ianuarie 2011 de sesizare din oficiu; Adresa nr. 471957/SEM din 05 ianuarie 2011 emisă de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti; Procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 05 ianuarie 2011; ordonanţele, cu titlu provizoriu, de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, audio-video în mediul ambiental şi localizare a participanţilor la comiterea infracţiunilor ce fac obiectul dosarului; contractele încheiate în anii 2009 şi 2010 între SC O.T. SA Constanţa şi SC N.A.C.I. SRL Bucureşti; autorizaţiile de interceptare emise în cauză de Tribunalul Constanţa; declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile martorilor; declaraţia martorului cu identitate protejată; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în cauză.

În şedinţa publică din data de 22 februarie 2012 inculpaţii E.Ş., M.M. şi N.O.I. în prezenţa apărătorilor acestora arată că recunosc faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina fiecăruia şi înţeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Din această perspectivă tribunalul a constat că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 320¹ C. proc. pen. întrucât fiecare inculpat recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina acestora şi înţeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.

În şedinţa publică din data de 22 februarie 2012 inculpatul T.M. înţelege să dea declaraţie în cauză, însă nu recunoaşte faptele aşa cum au fost reţinute în sarcina acestuia şi cum au fost prezentate sintetic în şedinţă publică. Face precizarea că menţine declaraţia dată la parchet, în totalitatea acesteia, întrucât ea corespunde întru totul adevărului, însă în raport de această declaraţie înţelege să mai facă unele precizări.

În anul 2009, SC N.I. SRL a încheiat un contract de livrare reziduuri petroliere cu SC O.T. SA Constanţa. Nu s-a livrat nicio cantitate din acest contract deoarece domnul director W. pretindea anumite sume de bani, de la 100 la 150 de euro pentru tona de reziduu petrolier livrat. În anul 2010 a refăcut contractul, iar domnul W. a pretins în continuare aceste sume de bani, inculpaţii nefiind de acord să-i dea.

Deplasându-se cu domnul N. la Constanţa, a aflat că domnul N. a fost coleg de facultate cu domnul E.Ş., consilier la SC O.T. SA Constanţa. A vorbit cu domnul E. pentru a cumpăra totuşi reziduuri petroliere de la O.T., şi cum anume să procedeze.

La acea dată, domnul E. i-a comunicat că într-adevăr, se percep aceste sume de bani, dar nu este cazul ca aceştia să le dea, pentru că o să vorbească cu domnul W., şi o să le dea şi acestora ca şi la celelalte societăţi. După încheierea contractului, împreună cu ceilalţi inculpaţi s-au văzut de mai multe ori.

Nu ştie dacă N. şi M. au dat vreo sumă domnului E., însă inculpatului i-au lăsat impresia că acest contract se derulează în baza contractului încheiat între cele două societăţi.

În data de 06 ianuarie 2011, când se pretinde că ar fi colaborat cu M.M., inculpatul se afla la un proces comercial la Drobeta Turnu Severin. Nu ştie nici în prezent concret dacă s-au dat sau nu acei bani. Banii care se livrau către W., reprezentau mită pentru a-şi onora contractele, pentru a livra efectiv, nu a intrat în amănunt.

Acesta avea calitatea de director de producţie la SC N.I. SRL, şi în virtutea acestei calităţi se ocupa de supravegherea tuturor contractelor pe care SC N.I. SRL le avea în ceea ce priveşte achiziţionarea de reziduuri petroliere.

Personal a luat legătura cu directorul operaţional de la O.T., O.V., astfel că nu avea nicio suspiciune că se plăteşte vreo mită pentru derularea unor astfel de contracte, suma oferită ca mită i se părea imensă deoarece aceasta însumată cu preţul reziduu petrolier şi cu celelalte cheltuieli de transport şi procesare, se apropiau de produsul finit, păcură, pe care o puteau cumpăra din orice rafinărie.

A lecturat interceptările aflate în dosarul cauzei, însă inculpatul explică prin aceea că atunci, când vorbea de bani se referea la cu totul alţi bani, în virtutea faptului că inculpatul M.M. dorea să cumpere un apartament de la inculpat, şi îl întreba dacă să se împrumute de bani. Nu a fost prezent pe data de 20 ianuarie 2011 şi nu l-a ajutat în niciun fel pe M.M. la acea dată, şi nici altă dată.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească instanţa va reţine în sarcina inculpatului E.Ş., că în calitate de consilier în cadrul SC O.T. SA Constanţa,, în ziua de 06 ianuarie 2011, a primit de la inculpatul M.M., reprezentant în fapt al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, cu ajutorul inculpaţilor N.O.I. şi T.M., suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranşă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinşi, iar, la data de 20 ianuarie 2011, urma să primească, tot de la inculpatul M.M. şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi N.O.I. şi T.M., cea de-a doua tranşă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, în scopul a-şi exercita influenţa pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanţa, pentru a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanţa se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiţii de cantitate, calitate şi ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL Bucureşti.

În sarcina inculpatului M.M., în calitate de reprezentant în fapt al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, se reţine cu certitudine că la data de 06 ianuarie 2011, cu ajutorul inculpaţilor N.O.I. şi T.M., i-a înmânat inculpatului E.Ş. suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranşă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinşi, urmând ca, la data de 20 ianuarie 2011, să-i remită aceluiaşi inculpat şi cea de-a doua tranşă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, pentru a-şi exercita influenţa pe lângă numitul W.I.S., director-general al SC O.T. SA Constanţa, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanţa se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiţii de cantitate, calitate şi ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea în sarcina inculpatului T.M., în calitate de director de producţie în cadrul SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, tribunalul reţine că în ziua de 06 ianuarie 2011, l-a ajutat pe inculpatul M.M. să îi înmâneze inculpatului E.Ş. suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranşă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinşi, iar, în data de 20 ianuarie 2011, urma să-l ajute pe acelaşi inculpat să livreze şi cea de-a doua tranşă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, pentru ca, în schimb, inculpatul E.Ş. să-şi exercite influenţa pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanţa, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanţa se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiţii avantajoase de cantitate, calitate şi ritmicitate pentru SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de la cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000. menţionează că întrucât inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, s-a reţinut incidenţa disp. art. 37 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului N.O.I., în calitate de fost director al SC P. SA Ploieşti şi, la data comiterii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, angajat, fără forme legale, în calitate de consilier la SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, se reţine de asemenea că la data de 06 ianuarie 2011, i-a ajutat pe inculpaţii M.M. şi E.Ş. să remită, respectiv, să primească suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranşă din suma totală de 50.000 dolari SUA promişi, respectiv, pretinşi, iar, la data de 20 ianuarie 2011, urma să-i ajute pe aceeaşi inculpaţi să livreze şi să primească şi cea de-a doua tranşă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, pentru ca, în schimb, inculpatul E.Ş. să-şi trafice influenţa pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanţa, în scopul de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanţa se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiţii de cantitate, calitate şi ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

Din întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală, expus pe larg, probatoriu care nu a fost contestat în faza de judecată şi din perspectiva solicitării aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen. de către inculpaţii E.Ş., M.M. şi N.O.I., dovedeşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, şi nu a infracţiunii de înşelăciune.

Nu se poate reţine solicitarea inculpatului E.Ş., care în temeiul art. 334 C. proc. pen., solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., având în vedere că infracţiunea de trafic de influenţă presupune primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, în condiţiile în care din întreg materialul probator administrat rezultă cu certitudine că inculpatul E.Ş., în calitate de consilier al directorului general al SC O.T. SA, martorul W.I.S., a primit de la inculpatul M.M., reprezentant în fapt al SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, cu ajutorul inculpaţilor N.O.I. şi T.M., suma de 40.000 dolari SUA, reprezentând o primă tranşă din suma totală de 50.000 dolari SUA pretinşi, iar, la data de 20 ianuarie 2011, urma să primească, tot de la inculpatul M.M. şi cu ajutorul aceloraşi inculpaţi N.O.I. şi T.M., cea de-a doua tranşă (restul de plată) în valoare de 10.000 dolari SUA, plată care nu s-a mai realizat, în scopul de a-şi exercita influenţa pe lângă numitul W.I.S., director general al SC O.T. SA Constanţa, pentru de a-l determina pe acesta din urmă să aprobe prelungirea pe anul 2011 a unui contract prin care SC O.T. SA Constanţa se obliga să livreze reziduuri petroliere tip A în condiţii de cantitate, calitate şi ritmicitate avantajoase pentru SC N.A.C.I. SRL Bucureşti, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă. Fapta inculpatului E.Ş. se încadrează atât la prima cât şi la cea de-a doua teză prevăzute de art. 257 C. pen.

În termen legal, în cauză, au declarat apel DNA - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii E.Ş., M., M., N.O.I. şi T.M..

Apelul declarat de către parchet a vizat nelegalitatea sentinţei primei instanţe sub aspectul greşitei aplicări a disp. art. 257 alin. (2) C. proc. pen., respectiv greşita confiscare a sumei de 50.000 dolari de la toţi inculpaţii în folosul statului.

S-a susţinut că doar inculpatul E.Ş. a primit efectiv suma de 40.000 dolari SUA la data de 6 ianuarie 2011; cu privire la suma de 10.000 dolari ce urma să fie primită de inculpatul E.Ş. la o dată ulterioară nu s-a reţinut în actul de acuzare că această sumă s-ar fi predat efectiv.

În aceste condiţii se impunea confiscarea numai de la inculpatul E.Ş. a sumei de 40.000 dolari SUA.

Apelurile declarate de inculpaţii N.O.I., M.M. şi E.Ş. au vizat greşita individualizare a pedepselor aplicate atât în cea ce priveşte cuantumul acestora cât şi modalitatea de executare.

Apelanţii inculpaţi au solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante în sarcina lor în raport de conduita procesuală, de lipsa antecedentelor penale, de vârsta acestora cât şi de împrejurarea că sunt încadraţi în câmpul muncii, obţinând venituri prin care îşi asigură existenţa materială a lor şi a familiilor lor. Ca modalitate de executare s-a solicitat suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate tocmai în raport de datele personale enumerate mai sus, dar şi de modalitatea de comitere a faptelor săvârşite.

Apărătorul inculpatului apelant M.M. a solicitat să se dispună achitarea inculpatului întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale au demonstrat că inculpatul nu putea fi "acel funcţionar individualizat de teza I a art. 6¹din Legea nr. 78/2000 care să poată determina încheierea unui act (contractul de achiziţie reziduu petrolier şi la rândul său să poată să fie influenţat de o altă persoană să facă un altfel de demers)".

Apelul inculpatului T.M. a vizat greşita condamnare a inculpatului, întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti nu rezultă implicarea acestui inculpat la comiterea vreunei infracţiuni.

S-a criticat că ceilalţi trei inculpaţi apelanţi au declarat că inculpatul T.M. nu a participat la înmânarea vreunei sume de bani şi nici la discuţiile care au avut loc cu inculpatul E.Ş.

O altă critică a vizat împrejurarea că, în mod greşit instanţa de fond ar fi luat în consideraţie declaraţia martorului cu identitate protejată P.M., întrucât acesta nu l-a cunoscut înainte de comiterea faptei pe inculpatul T.M., relatând aspecte pe care le-a perceput în mod direct, într-un loc public unde au avut loc discuţii legate de infracţiunea ce urma să se săvârşească.

S-a susţinut, de asemenea că, inculpatul T.M. nu a beneficiat de o judecată dreaptă pentru că instanţa de fond a preluat o singură frază din rechizitoriu şi cu aceasta l-a condamnat.

S-a solicitat aplicarea principiului "in dubio pro reo", întrucât la dosarul cauzei nu există nicio formă de vinovăţie din partea inculpatului T.M., solicitând în acest sens desfiinţarea soluţiei primei instanţe şi achitarea inculpatului în raport de prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 48/P din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii E.Ş., M.M., N.O.I., T.M. împotriva Sentinţei penale nr. 240 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 13682/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul E.Ş. a echivalentului în RON la data plăţii, conform cursului oficial BNR, a sumei de 40.000 dolari SUA.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra cotei de proprietate ce îi revine inculpatului N.O.I. din imobilul - apartament situat în mun. Ploieşti, Aleea Brumărelelor nr. 10, bl. 133, ap. 26, jud. Prahova, sechestru ce a fost instituit prin Ordonanţa nr. 3/P/2011 din data de 31 martie 2011 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

A fost înlăturată dispoziţia privind confiscarea de la inculpaţii E.Ş., M.M., N.O.I., T.M. a sumei de 50.000 dolari SUA.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost respinsă ca nefondată cererea de scutire de plata amenzii judiciare formulată de avocat M.B.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 225 RON reprezentând onorarii parţiale apărători desemnaţi din oficiu - avocat O.A. (75 RON), avocat R.E.V. (75 RON) şi avocat T.E. (75 RON) s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, a circumstanţelor reale de săvârşire a acestora şi a celor personale ale inculpaţilor, aplicarea unor pedepse cu închisoare ale căror limite au fost reduse cu o treime ca urmare a reţinerii disp. art. 320¹C. proc. pen. sunt apte să conducă la realizarea scopului sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaţilor, la formarea unor atitudini pozitive a acestora faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principii morale.

S-a apreciat ca fiind întemeiat nici motivul de apel al celor trei inculpaţi prin care au solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante ce vizează conduita anterioară săvârşirii faptelor, avându-se în vedere că reţinerea circumstanţelor atenuante are un caracter facultativ şi nu obligatoriu, iar suspendarea condiţionată a pedepsei s-a arătat că nu se justifică, scopul preventiv şi educativ al sancţiunii prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executare efectivă a pedepsei.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. instanţa a arătat că se impune confiscarea specială numai de la inculpatul E.Ş. a sumei de 40.000 dolari SUA respectiv a echivalentului în RON la data plăţii în raport de cursul oficial BNR, deoarece această sumă a fost primită în totalitate numai de inculpatul E.Ş., ca atare, potrivit textelor de lege mai sus arătate acestea se fac venit la bugetul statului prin confiscarea specială şi obligarea inculpatului la plata acestei sume

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs în termen legal inculpaţii E.Ş., M.M., T.M. şi N.O.I.

Inculpatul E.Ş. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, prin acordarea de circumstanţe atenuante judiciare schimbarea modalităţii de executare a pedepsei fie în condiţiile art. 81 C. pen., fie sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ C. pen.; totodată inculpatul a criticat şi dispoziţia din decizia în apel referitoare la confiscarea specială. (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² teza a II-a C. proc. pen.).

Inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² teza a II-a C. proc. pen., a solicitat, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Inculpatul T.M.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a ambelor hotărâri, referitor la latura penală a cauzei, şi în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul N.O.I., a solicitat invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia şi al schimbării modalităţii de executare în regim neprivativ de libertate.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii E.Ş., M.M., T.M. şi N.O.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la recursurile inculpaţilor E.Ş. şi M.M.;

Art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut prin Legea nr. 2/2013 şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi 2 C. proc. pen.

Verificându-se îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că inculpatul E.Ş. a depus motivele scrise de recurs abia la primul termen de judecată - 9 octombrie 2013, iar inculpatul M.M., abia la termenul de judecată din 20 noiembrie 2013 încălcându-şi ambii obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰alin. 2 C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, în sensul că nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpaţi, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la recursul inculpatului T.M.;

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o însemnată limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost şi cele reglementate anterior art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de inculpat care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc eroarea gravă de fapt şi greşita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs.

Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385⁹alin. (1) C. proc. pen. reglementează în prezent doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. exceda, în mod evident, cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Cu privire la recursul inculpatului N.O.I.;

Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acesteia şi al schimbării modalităţii de executare, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii E.Ş., M.M., T.M. şi N.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 48/P din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii E.Ş., M.M., T.M. şi N.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 48/P din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 3630/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3637/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3543/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3629/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3630/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3637/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3772/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3935/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs