ICCJ. Decizia nr. 3999/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3999/2013
Dosar nr. 816/2/2013
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 86 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A fost recunoscută Sentinţa penală nr. 294/07 din 19 martie 2007, pronunţată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia modificată prin sentinţa nr. 1/08 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel cu Juri din Brescia.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcţii publice.
A fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la 28 iunie 2006 la 28 februarie 2013.
A dispus emiterea mandatului de executare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în suma de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa Curţii de Apel Bucureşti în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală pentru recunoaşterea efectelor Sentinţei nr. 294/2007 a Judecătorului pentru Cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia, modificată prin Decizia Curţii de Apel Brescia, şi a punerii în executare a acesteia, ca urmare a cererii înaintate de autorităţile judiciare din Republica Italia, de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin adresa nr. 110407/2012 din data de 05 decembrie 2012, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei - Departamentul pentru Afacerile de Justiţie - Direcţia Generală a Justiţiei Penale - din Republica Italiană, prin care solicită transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 16 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare aplicată de către instanţa statului solicitant.
Cererea formulată de autorităţile italiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia autentificată a sentinţelor de condamnare şi copia dispoziţiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei; expunerea faptelor săvârşite de persoana condamnată pe care se întemeiază condamnarea; cererea prin care deţinutul îşi exprimă consimţământul la transfer.
Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul D.G.C. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. a din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată.
În fapt s-au reţinut următoarele: În noaptea zilei de 21 ianuarie 2006, în zona pieţei din faţa supermarketului "L." din Ghedi (BS) - Italia, un grup de albanezi şi un altul de români, făcând parte din doua grupări distincte şi rivale de proxeneţi, s-au certat şi bătut între ei, în urma scandalului fiind ucis Z.S. şi rănit K.A., căruia i se spunea "N.". În urma semnalării cazului, Carabinierii din Verolanuova (BS) s-au deplasat la hotelul-residence situat în Peschiera del Garda (BS), unde se aflau românii implicaţi în scandal, printre care şi D.G.C., şi au identificat doua prostituate minore. După percheziţia personală şi locală a fost găsit un pistol semiautomat cal. 9 Luger, un alt pistol cal. 7,65 dotat cu amortizor, trei cuţite, diferite muniţii şi bani. S-a adeverit faptul că scandalul a fost o reglare de conturi între români şi albanezi, după rănirea în urmă cu câteva luni a numitului S.C., cetăţean român.
Numitul D.G.C. a fost reţinut de instanţa judecătorească de primul grad participant la scandal şi, implicit, responsabil de omor, chiar dacă cu un rol mai curând marginal, condamnându-l din acest motiv la 8 ani cu închisoare. În urma apelului propus de Procurorul General, instanţa judecătorească de-al doilea grad a evidenţiat alte elemente care demonstrează întreaga responsabilitate a numitului D., acesta fiind conştient că românii din gruparea sa erau înarmaţi şi vroiau să se răzbune pe albanezi pentru rănirea în urmă cu câteva luni a lui S.C. Din aceste motive, instanţa judecătoreasca de-al doilea grad, reţinând profilul subiectiv şi participarea la omor, l-a condamnat pe numitul D. la 16 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare. Sentinţa a devenit definitivă la data de 01 octombrie 2008 în urma respingerii recursului propus de D. în Casaţie.
Din verificarea documentelor transmise de autorităţile judiciare din Republica Italia s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, la care se referă art. 129 lit. e din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983.
De asemenea, a rezultat din documentele transmise de autorităţile judiciare italiene că numitul D.G.C. şi-a exprimat consimţământul de transferare pentru comiterea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Curtea a apreciat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului D.G.C. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (2) lit. a şi art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, modificată, art. 174 - 175 alin. (1) lit. a şi i C. pen., art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. a şi i din C. pen., art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 322 alin. (3) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., iar pedepsele complementare, respectiv accesorii aplicate faţă de persoana condamnată se regăsesc în disp. art. 64 alin. (1) lit. a şi d C. pen. şi art. 71 C. pen., conform certificatului de legislaţie aplicabilă în cauză.
Astfel cum rezultă din declaraţia din data de 19 august 2012, numitul D.G.C. şi-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Faţă de cele ce preced, Curtea, având în vedere prevederile art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 149 din aceeaşi lege, a admis sesizarea, a recunoscut sentinţa penală şi a dispus transferarea persoanei condamnate D.G.C.
A dedus şi perioada deja executată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a criticat soluţia pentru omisiunea constatării graţierii, greşita deducere a pedepsei şi neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa funcţii publice şi omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare.
Recursul formulat de Parchet este fondat în ceea ce priveşte deducerea pedepsei şi omisiunea constatării graţierii.
Prin Sentinţa penală nr. 294/2007 din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia, modificată prin Sentinţa penală nr. 1/2008 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel cu Juri din Brescia, D.G. a fost condamnat la 16 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.
Potrivit Ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 24 octombrie 2008 Curtea de Apel Brescia a acordat persoanei condamnate beneficiile prevăzute de Legea nr. 241/2006, reducând pedeapsa cu 3 ani.
Potrivit art. 12 din Convenţia Consiliului Europei asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 şi Protocolul său adiţional din 18 decembrie 1997, fiecare parte poate acorda graţierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu reglementările sale juridice.
Întrucât statul de condamnare a redus pedeapsa aplicată persoanei condamnate ca efect al graţierii, pedeapsă ce urmează a fi continuată a fi executată de D.G.C. într-un penitenciar din România este cea de 13 ani, 7 luni şi 10 zile.
Prima instanţă de judecată a dedus din pedeapsa aplicată de statul de condamnare perioada 28 iunie 2006 - 28 februarie 2013.
Conform documentelor transmise de autorităţile italiene, persoana transferabilă a fost arestată la 28 ianuarie 2006, ca atare Curtea va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013.
În ceea ce priveşte critica neaplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a ocupa funcţii publice şi omisiunea stabilirii duratei pedepsei complementare, Curtea o consideră nefondată.
Art. 1 al Convenţiei de la Strasbourg privind transferul persoanelor condamnate defineşte noţiunea de condamnare ca fiind "o pedeapsă sau măsură care implică privarea de libertate, indiferent dacă executarea a început sau nu".
Ca atare, pedepsele accesorii sau complementare aplicate prin hotărârea statului de condamnare nu pot face obiectul conversiei la care se referă art. 159 din Legea nr. 302/2004 pentru că procedura transferului vizează doar pedeapsa privativă de libertate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând, va dispune transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.
Se va deduce din pedeapsă perioada executată, de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 86 din 28 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă D.G.C.
Casează în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând.
Dispune transferarea persoanei condamnate D.G.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada executată, de la 28 ianuarie 2006 la 12 decembrie 2013.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3795/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4011/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
