ICCJ. Decizia nr. 4014/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4014/2013
Dosar nr. 5079/2/2013
Şedinţa publică din 13 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 361 din 23 august 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut Sentinţa din 15 ianuarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 23 Hv 120/12p a Tribunalului Landului Linz, Austria, definitivă, prin care numitul A. (fost L.) G. (fiul lui I. şi R.), a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 4, art. 129 cifra 1 şi 2, art. 130 fraza 4, cu aplicarea art. 15 C. pen. austriac.
A computat perioada detenţiei preventive şi perioada executată de la 20 noiembrie 2012 la zi.
A dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România pentru executarea restului de pedeapsă.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 320 RON, a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 1222/11-5/2013 din 18 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a Sentinţei penale din 15 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 23 Hv 120/12p de Tribunalul Landului Linz, Austria în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului A.G., formulată de autorităţile judiciare austriece.
Prin adresa nr. 42416/2013 din data de 20 mai 2013, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare austriece prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A.G., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de susnumit de către instanţele de judecată din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea definitivă de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia persoanei condamnate care nu a fost de acord să fie transferat.
Din datele comunicate de Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a rezultat că persoana condamnată, A. (fost L.) G. este cetăţean român, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din examinarea informaţiilor şi a documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că:
Prin Sentinţa penală din 15 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 23 Hv 120/12 p de Tribunalul Landului Linz, Austria, rămasă definitivă, numitul A.G. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) cifra 4, art. 129 cifra 1 şi 2, art. 130 fraza 4, cu aplicarea art. 15 C. pen. austriac.
Totodată, faţă de numitul A.G. s-a dispus expulzarea şi s-a aplicat prin Decizia nr. 1075702/FrB/13 din data de 08 februarie 2013, emisă de Direcţia de Poliţie Federală Linz, rămasă definitivă, interdicţia pe o durată de 7 ani de şedere pe teritoriul Republicii Austria.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea din 30 august 2011 spre 31 august 2011 în Ratzersdorf (NO) împreună cu numiţii R.I.P., M.S., I.E. şi F.B. au pătruns prin efracţie şi au sustras de la administratorii firmei L.U. S.R.L. trei aparate de fotografiat digitale, precum şi bani în numerar în valoare de 3.954,54 euro, prin spargerea geamului de la birou.
De la administratorii firmei S.A. S.R.L. au sustras numeroase embleme de verificare tehnică a autovehiculelor, doua telefoane mobile, opt radiouri de maşină, precum şi bani în numerar în valoare totală de 8.678,25 euro, prin tăierea gardului, forţarea unei uşi de la intrare, tăierea unui seif cu un polizor.
În noaptea de 01 septembrie 2011 spre 02 septembrie 2011 în Unterwagram (NO) în colaborare cu urmăriţii R.I.P. şi M.S., I.E., F.B. au sustras de la administratorii firmei T. bani în numerar, o maşină de cafea, două telefoane mobile, diverse accesorii de calculator şi hardware, precum şi un notebook în valoare totală de 29.313 euro, prin spargerea geamului pivniţei precum şi spargerea unei casete de bani.
În noaptea de 12 iunie 2012 spre 13 iunie 2012 în Traun/St. Martin în colaborare cu R.I.P., precum şi cu condamnatul F.C. au pătruns prin forţare unei porţi culisante, precum şi prin spargerea unei alte uşi şi a unui dulap, rămânând la tentativă pentru că nu au găsit pradă corespunzătoare.
În aceeaşi noapte, prin forţarea unei ferestre de la pivniţă au pătruns în clădirea firmei de transport L. de unde au sustras un set de chei tubulare "Gedore" în valoare de 67 euro, iar de la L. au sustras bunuri şi bani prin smulgerea jaluzelelor din şinele de ghidaj, rămânând la tentativă pentru că s-a declanşat alarma.
Paguba totală a fost estimată la 42.012,791 euro.
Având în vedere cele mai sus menţionate, s-a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Procedând la examinarea materialului existent, s-a constatat că în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea susnumitului având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Din situaţia executării pedepsei, a rezultat că persoana condamnată a fost arestată la data de 20 noiembrie 2012, şi încetează executarea pedepsei la data de 20 noiembrie 2014, susnumitul fiind în prezent încarcerat în Penitenciarul Linz.
Persoana condamnată nu şi-a manifestat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare austriece, însă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Curtea a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din aceeaşi lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult 6 luni din durata pedepsei, şi este îndeplinită condiţia dublei incriminări, în sensul că faptele care au atras condamnarea constituie infracţiune şi potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., conform certificatului de legislaţie aplicabilă în cauză.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs persoana transferabilă A. (L.) G.
Apărătorul persoanei transferabile a pus concluzii de admitere a recursului.
Recursul declarat de persoana transferabilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 361 din 23 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este legală şi temeinică.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea susnumitului având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1) şi (2), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Se constată de asemenea că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din situaţia executării pedepsei, rezultă că persoana condamnată a fost arestată la data de 20 noiembrie 2012, şi încetează executarea pedepsei la data de 20 noiembrie 2014, susnumitul fiind în prezent încarcerat în Penitenciarul Linz.
Persoana condamnată nu şi-a manifestat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare austriece, însă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Înalta Curte constată că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din aceeaşi lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult 6 luni din durata pedepsei.
Faţă de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă A. (L.) G. împotriva Sentinţei penale nr. 361 din 23 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va obliga recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă A. (L.) G. împotriva Sentinţei penale nr. 361 din 23 august 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4011/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 4028/2013. Penal → |
|---|
