ICCJ. Decizia nr. 4020/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4020/2013
Dosar nr. 5913/88/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 1 din data de 08 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 5913/88/2012, s-a dispus:
"În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul S.Ş.M., administrator la SC A.T.O. SRL Tulcea, fără antecedente penale, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C. pen.
A admis acţiunea civilă.
A obligat inculpatul la plata sumei de 17.650 RON reprezentând c/val prejudiciu către Garda Financiară - Secţia Tulcea.
A menţinut sechestrul asigurător asupra apartamentului situat în mun. Tulcea, proprietatea inculpatului, sechestru instituit prin ordonanţa nr. 299/P/2012 din 3 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1100 RON, din care, suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei către B.A. Tulcea pentru avocat D.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 299/P/2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a trimis în judecată pe inculpatul S.Ş.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în rechizitoriu că în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, inculpatul nu a evidenţiat în documentele contabile ale societăţii, tranzacţia efectuată printr-o factură fiscală în valoare de 49.768 RON şi nu a înregistrat şi nu a înregistrat în contabilitate lipsa în gestiune de motorină constatată la data de 30 august 2011 în valoare de 4.846,84 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 17.659 RON, din care 10.590 RON TVA colectat şi 7.060 RON impozit pe profit.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., menţionând că recunoaşte fapta de care este acuzat şi are cunoştinţă de probele de vinovăţie administrate în cursul urmăririi penale, îşi însuşeşte aceste probe şi nu doreşte administrarea altor probe.
Fiind întrunite toate condiţiile legale (instanţa este competentă să judece cauza şi legal sesizată, infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este exceptată de la aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., inculpatul a recunoscut faptele reţinute în rechizitoriu), instanţa a admis cererea de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că aceste probe sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 ianuarie 2010, la Oficiul Registrului Comerţului Tulcea a fost înregistrată SC A.T.O. SRL Tulcea având ca principal obiect de activitate declarat comerţul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate. De la momentul înfiinţării, administratorul cu puteri depline şi nelimitate a fost numit înv. S.Ş.M.
În realizarea obiectului de activitate, SC A.T.O. SRL Tulcea a încheiat la data de 02 martie 2010 contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 19 cu SC S.M. SRL Voluntari, prin care societatea învinuitului trebuia să livreze cumpărătorului cantitatea totală de 100 t motorină.
În baza acestui contract SC A.T.O. SRL Tulcea a început să livreze motorină către cumpărător. Organele fiscale, cu prilejul controlului efectuat, au constatat că s-au efectuat livrări de motorină ce au fost evidenţiate în 16 facturi fiscale emise de vânzător către cumpărător pe anul 2010.
La data de 30 august 2011 Garda Financiară - Secţia Tulcea a constatat în evidenţa contabilă a SC A.T.O. SRL Tulcea că au fost evidenţiate 15 astfel de tranzacţii comerciale, din care o livrare în sem. I/2010 şi 14 livrări în sem. II/2010.
Cu prilejul efectuării unui control încrucişat la SC S.M. SRL. Voluntari, s-a constatat că în realitate în anul 2010 s-au înregistrat 16 tranzacţii comerciale, identificându-se în Jurnalul pentru cumpărări pe luna mai 2010 înregistrată o achiziţie de motorină în valoare de 49.768 RON efectuată de la SC A.T.O. SRL Tulcea prin factura fiscală nr. X din 21 mai 2010. Această tranzacţie comercială nu a fost însă regăsită şi în evidenţa contabilă a SC A.T.O. SRL Tulcea, unde în Jurnalul pentru vânzări pe luna mai 2010 nu s-a găsit evidenţiată livrarea de combustibil în valoare de 49.768 RON şi nici în lunile ulterioare.
Audiat în legătură cu această neconcordanţă, inculpatul S.Ş.M. a recunoscut tranzacţia efectuată, că personal a emis factura nr. X din 21 mai 2010 către SC S.M. SRL. Voluntari şi că din neglijenţă nu a mai dispus înregistrarea ei în contabilitate.
Prin neînregistrarea în contabilitate a facturii de livrare nr. X din 21 mai 2010 în valoare de 49.768 RON SC A.T.O. SRL Tulcea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 16.054,18 RON, reprezentând 9.632,51 RON TVA colectat şi 6.421,67 RON impozit pe profit.
Cu prilejul controlului care s-a desfăşurat la SC A.T.O. SRL Tulcea în luna august 2011, la data de 30 august 2011 s-a făcut o inventariere a patrimoniului societăţii, prilej cu care s-a constatat un stoc scriptic de motorină înregistrat în contabilitate de 1.301,8 l, în valoare de 4.946,84 RON, motorină care în fapt nu exista, rezultând astfel o lipsă în gestiune de motorină în valoare de 4.946,84 RON, lipsă care nu s-a înregistrat în contabilitate.
Inculpatul S.Ş.M. a declarat cu acel prilej, prin proprie răspundere că nu deţine în stoc motorină, asumându-şi lipsa din gestiune constatată.
Prin neînregistrarea în contabilitate a lipsei de gestiune de motorină în valoare de 4.946,84 RON, SC A.T.O. SRL Tulcea a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.595,75 RON, reprezentând 957,45 RON TVA colectat şi 638,30 RON impozit pe profit.
Prin cele două modalităţi de comitere a faptei s-a cauzat un prejudiciu total adus bugetului de stat în cuantum de 17.659 RON, din care 10.590 RON TVA colectat şi 7.060 RON impozit pe profit.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, care este absolvent de studii superioare, căsătorit, administrator al unei societăţi comerciale, fără antecedente penale.
Au fost avute în vedere, de asemenea, disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., astfel că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.
În contextul în care art. 9 din Legea nr. 241/2005 prevede şi pedeapsa interzicerii unor drepturi inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an, conform art. 65 alin. (1) C. pen.
Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În privinţa modalităţii de executare a pedepsei aplicate, tribunalul a optat pentru o modalitate neprivativă de libertate, toate circumstanţele personale ale inculpatului pledând pentru lăsarea în libertate a acestuia.
Constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de disp. art. 81 C. pen., instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în conf. cu art. 82 alin. (1) C. pen.
S-a făcut de asemenea, aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., în sensul suspendării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Văzând şi disp. art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. în sensul că dacă în cursul termenului de încercare, va săvârşi din nou o infracţiune, instanţa va revoca suspendarea condiţionată, dispunând executare în întregime a pedepsei aplicate în prezentul dosar, pedeapsă ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Relativ la acţiunea civilă, instanţa a reţinut că Garda Financiară - Secţia Tulcea, mandatată de A.N.A.F. prin delegaţia nr. 126099 din 14 august 2012, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 17.650 RON.
În contextul în care inculpatul a recunoscut existenţa infracţiunii, a recunoscut, implicit şi prejudiciul creat prin fapta sa, astfel că acţiunea civilă a fost admisă, inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 17.650 RON către partea civilă.
În vederea garantării recuperării prejudiciului, prin ordonanţa nr. 299/P/2012 din data de 3 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus indisponibilizarea şi instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului inculpatului.
Temeiurile pentru care s-a luat această măsură asigurătorie subzistă, inculpatul nefăcând în cursul judecăţii nicio dovadă a plăţii, măcar parţial, a prejudiciului cauzat, astfel că această măsură a fost menţinută.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.Ş.M., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul greşitei dozări a pedepsei stabilite, apreciind că se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante, ţinând în esenţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi de atitudinea sinceră a acestuia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 56/P din 16 aprilie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.Ş.M. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din 08 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Tulcea.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a apreciat că sentinţa apelată este legală şi temeinică, nefiind motive întemeiate pentru reformarea, chiar şi în parte, a acesteia.
Astfel s-a reţinut că fapta dedusă judecăţii este susţinută de probele administrate pe timpul urmăririi penale, pe care inculpatul şi le-a însuşit, recunoscând săvârşirea faptei şi din acestea rezultă că, în cauză, la prima instanţă de judecată, erau întrunite cumulativ condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul existenţei faptei obiect al inculpării, al săvârşirii acesteia de către inculpat, cu intenţie.
S-a mai reţinut că încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare este corectă şi nu a impus aplicabilitatea art. 334 C. proc. pen.
S-a arătat, de asemenea, că atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., iar în cauză acesta nu a putut să evoce alte elemente circumstanţiale de natură personală, suficient de consolidate, încât să justifice atenuarea răspunderii penale, condiţiile art. 74 C. pen.
S-a apreciat că în limitele prevăzute de lege, pedeapsa stabilită faţă de inculpat a fost just dozată, în condiţiile art. 72 C. pen., orientată spre minimul special, astfel încât nu se mai impune redozarea în calea de atac, a acesteia.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul S.Ş.M.
Apărătorul inculpatului reiterând concluziile formulate în faţa instanţei de apel, a pus concluzii de admiterea recursului solicitând desfiinţarea în parte a hotărârilor atacate întrucât instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. însă nu a făcut şi aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen. în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
Concluzionând, apărătorul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 56/P a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, împotriva căreia inculpatul a declarat recurs a fost pronunţată la data de 16 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că fapta inculpatului S.Ş.M., administrator al SC "A.T.O." SRL Tulcea, de a nu evidenţia în documentele contabile ale societăţii o tranzacţie în valoare de 49.768 RON şi de a nu înregistra în contabilitate lipsa în gestiune de motorină constatată la data de 30 august 2011 în valoare de 4.846,84 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 17.659 RON (din care, 10.590 RON TVA colectat şi 7.060 RON, impozit pe profit), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Aspectele invocate de recurentul inculpat, prin apărător, cu privire la individualizarea pedepsei exced conţinutului cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. în actuala reglementare, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.
Cum pedeapsa aplicată inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limite legale, just dozată, cu respectarea condiţiilor art. 72 C. pen. orientată spre minimul special ca urmare a reţinerii disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei motivul de recurs invocat de inculpat prin apărătorul său.
Legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând posibilitatea prorogării câmpului de aplicare şi la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.
Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 56/P din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4019/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 4024/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
