ICCJ. Decizia nr. 4019/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4019/2013
Dosar nr. 14606/63/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 23 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 14606/63/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. (studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare şi s-a făcut aplic. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator, pe durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, stabilit de lege; s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.
S-a respins acţiunea civilă formulată împotriva părţii responsabile civilmente SC S. SRL Craiova.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 127.385 RON, despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.
În baza art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului P.I., până la concurenţa sumei de 127.385 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate conform modalităţii menţionate anterior.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 03 septembrie 2012, s-a înregistrat cauza ce are ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind pe inculpatul P.I. şi s-a ataşat dosarul de urmărire penală cu nr. 4778/P/2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
În fapt, instanţa de fond a constatat că inculpatul, în perioada septembrie - decembrie 2008, prin intermediul SC S. SRL Craiova a livrat cantităţi de floarea-soarelui către SC C.A. SRL şi SC N.U. SRL, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, semnate de el însuşi, mărfurile fiind achitate de beneficiar, dar nu a depus la organul fiscal, declaraţia recapitulativă privind livrările şi achiziţiile interne (Formular 394), aferentă trimestrului al II-lea din anul 2008, şi nici declaraţiile privind achiziţiile intracomunitare (Formular 390), aferente trimestrelor III şi IV ale anului 2008 .
De asemenea, SC S. SRL Craiova a depus la organul fiscal decontul de TVA (Formular 300), pentru lunile septembrie şi decembrie 2008, cu valori la livrări, achiziţii şi TVA aferent, egale cu zero. Aceeaşi societate a depus Formularul 100 pentru lunile septembrie şi decembrie 2008, cu valori zero. Prin acestea s-a comis o evaziune fiscală estimată la un cuantum de 127.216 RON, sumă compusă din impozitul pe profit nedeclarat, în cuantum de 58.156 RON, plus TVA de plată nedeclarată, în cuantum de 69.060 RON.
Astfel, s-a apreciat de prima instanţă că faptele inculpatului P.I., descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar la individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, dar şi persoana inculpatului, care nu este recidivist şi a avut o atitudine sinceră pe întreg parcursul procesului penal, instanţa dar şi reducerea limitelor pedepsei cu o treime a pedepsei, conf. art. 3201 C. proc. pen., a aplicat o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat şi fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa de fond, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani închisoare, stabilit conform art. 82 C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa de fond a apreciat - având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României - că, pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege, trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. S-a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciind că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că prin adresa nr. 555647 din 10 decembrie 2012, s-a comunicat instanţei că societatea S. SRL Craiova figurează "radiată" încă din data de 14 noiembrie 2012, motiv pentru care, constatând că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi nu se mai poate angaja răspunderea sa juridică, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti, faţă de această parte.
Pe de altă parte, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, potrivit cărora cel ce a produs cu intenţie un prejudiciu, este ţinut să-l repare, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti şi a obligat inculpatul la plata sumei de 127.385 RON, despăgubiri civile, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.
De asemenea, în temeiul art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului P.I., până la concurenţa sumei de 127.385 RON, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate conform modalităţii menţionate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - în numele Statului Român şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Ministerul Public a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Primul motiv de apel priveşte nelegalitatea sentinţei, constând în omisiunea primei instanţe de a dispune înscrierea în Registrului Comerţului a dispozitivului hotărârii de condamnare a intimatului inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia sentinţei, cu referire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, dar şi a cuantumului acesteia, apreciindu-se că, faţă de caracterul continuat al infracţiunii, se impunea aplicarea unei pedepse mai mari, raportat la gravitatea faptei şi la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 şi art. 52 C. pen.
De asemenea, invocându-se amploarea activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat, poziţia procesuală oscilantă a acestuia, dar şi prejudiciul infracţional, s-a susţinut că nu se justifică suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen., impunându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, cu executare într-un loc de deţinere, prin privare de libertate.
S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei, înscrierea în registrul comerţului a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 57 C. pen.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în sensul că, prin sentinţa apelată nu s-a precizat data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv de la 01 septembrie 2008 (data producerii prejudiciului) şi până la data achitării integrale a sumei datorate.
Prin Decizia penală nr. 129 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Direcţia Finanţelor Publice Dolj în numele Statului Român şi pentru A.N.A.F., declarate împotriva Sentinţei penale nr. 27 de la 23 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 14606/63/2012, privind pe intimatul-inculpat P.I., ca neîntemeiate.
A obligat apelanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Criticile formulate de Ministerul Public au fost apreciate ca neîntemeiate, apelul fiind respins pentru următoarele considerente:
Critica de nelegalitate invocată în cadrul primului motiv de apel, în sensul că prima instanţă a omis să dispună înscrierea în Registrul Comerţului a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru vreuna din infracţiunile prevăzute de prezenta lege, instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive, pentru ca acesta să facă menţiunile corespunzătoare în Registrul Comerţului.
În articolul respectiv se stipulează în mod expres obligaţia comunicării de către instanţă la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului hotărârii, numai după rămânerea definitivă a acesteia.
S-a arătat că în cauză, această operaţiune urmează să fie efectuată de instanţa de fond după rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv după exercitarea căilor de atac sau după împlinirea termenelor stabilite de lege pentru exercitarea acestora (art. 263 şi următoarele C. proc. pen.).
Şi cel de-al doilea motiv de apel s-a apreciat a fi nefondat, Curtea constatând că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul, dar şi modalitatea de executare a acesteia.
Cauza a fost soluţionată potrivit procedurii simplificată instituită de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa de fond conformându-se criteriilor de individualizare stabilite de art. 72 C. pen., constatând că intimatul inculpat P.I. nu posedă antecedente penale, fiind integrat social şi manifestând sinceritate în faţa instanţei de fond.
Şi apelul declarat în cauză de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a fost respins ca nefondat. Apelanta a susţinut că prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu s-a precizat data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, motivând că aceasta este 01 septembrie 2008 (data producerii prejudiciului) şi până la data achitării integrale a sumei datorate.
Or, în dispozitivul sentinţei apelate se precizează în mod legal că inculpatul P.I. este obligat la plata sumei de 127.385 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data achitării integrale a debitului, conform Codului de procedură fiscală.
Prin urmare, Curtea a constatat că instanţa de fond a respectat dispoziţiile impuse de Codul Fiscal (art. 14) coroborate cu prevederile O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel. Astfel în motivele scrise depuse la dosar partea civilă solicită admiterea recursului, desfiinţarea în parte a deciziei penale atacate, pronunţarea unei noi hotărâri în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în sensul precizării datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul P.I. prin activitatea infracţională a acestuia.
Recursul declarat de partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Criticile formulate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj vizează exclusiv latura civilă a cauzei, solicitându-se precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 127.385 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul P.I. prin activitatea infracţională a acestuia.
Înalta Curte aminteşte ca Decizia penală nr. 129 a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 15 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.
Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o Curte de Casaţie, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.
Întrucât cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva Deciziei penale nr. 129 din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva Deciziei penale nr. 129 din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.I.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4018/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 4020/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
