ICCJ. Decizia nr. 3997/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3997/2013
Dosar nr. 15588/62/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32/S din 28 ianuarie 2013, pronunţată în dosar nr. 15588/62/2011, Tribunalul Braşov, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 9 acte materiale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală a condamnat pe inculpatul P.C.C. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) C. pen. - dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 4 ani.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 22 acte materiale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua - dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) C. pen. - dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit aceste pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua - dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) C. pen. - dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava:
- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b), c) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14, 16, 24 alin. (3), 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 1003 C. civ. şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C. SRL Braşov să achite părţii civile suma de 247.199 RON reprezentând prejudiciul nerecuperat, majorările de întârziere şi penalizările vor fi calculate până la data plăţii efective şi respinge restul pretenţiilor părţii civile.
A respins cererea părţii civile de instituire a unor măsuri asigurătorii.
În baza art. 61 alin. (1) din O.G. nr. 75/2001 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, către Direcţia generală a finanţelor publice în a cărei rază îşi are domiciliul fiscal inculpatul.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru a face menţiunile corespunzătoare.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.300 RON cheltuieli judiciare la urmărirea penală şi instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 09 februarie 2010 lucrătorii de poliţie din cadrul IPJ Braşov - Serviciul Investigarea Fraudelor s-au sesizat cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către numitul P.C.C., administrator al SC E.O.C. SRL şi SC A.C. SRL, constând în omisiunea înregistrării în evidenţele contabile şi în alte documente legale a operaţiunilor comerciale şi veniturile realizate din relaţiile comerciale cu două societăţi comerciale, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
La data de 12 februarie 2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov sesizarea Gărzii Financiare - Secţia Braşov prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de aceeaşi persoană - P.C.C., pentru săvârşirea unor fapte similare.
Prin rezoluţia organelor de urmărire penală din data de 05 iulie 2011, confirmată prin rezoluţia procurorului din data de 05 iulie 2011, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul P.C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) şi evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte).
Prin ordonanţa procurorului din data de 15 noiembrie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor relativ la care a fost cercetat învinuitul din infracţiunile de evaziune fiscală, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) şi evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte) în infracţiunile de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale) şi evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte).
I. Cât priveşte SC E.O. SRL Braşov, instanţa a reţinut că:
La data de 08 ianuarie 2007 a fost înfiinţată în mun. Braşov SC E.O. SRL (prin schimbarea sediului din alt judeţ) având ca asociat şi administrator pe inculpatul P.C.C. şi activitate principală comerţ cu ridicata a combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate. Din data de 01 iulie 2011 societatea este radiată, urmare a închiderii procedurii falimentului.
La data de 10 aprilie 2008 s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului SC G. SRL Bacău, iar din data de 11 decembrie 2008 administrator al acestei societăţi este inculpatul P.C.C.
Evidenţa contabilă a SC E.O.C. SRL s-a realizat de către SC B.C. SRL prin martora H.F., în temeiul contractului nr. 167/2007 prin care inculpatul şi-a asumat obligaţia să pună la dispoziţia prestatorului toate documentele contabile din care rezultă operaţiuni patrimoniale precum şi informaţiile necesare pentru ţinerea la zi şi în mod corect a contabilităţii societăţii.
Potrivit declaraţiei acestei martore - constantă în ambele etape procesuale, după încheierea contractului, respectiv în anul 2007, inculpatul P.C.C. se prezenta lunar cu documentele justificative din luna anterioară, în scopul de a se întocmi evidenţele contabile şi depunerii declaraţiilor fiscale. În anul 2008 inculpatul P.C.C. s-a prezentat la interval de 2 - 3 luni cu documentele contabile şi numai în prima jumătate a anului, astfel că ultima factură emisă de SC E.O. SRL a fost predată de inculpat în scopul înregistrării la data de 23 iulie 2008, fiind cuprinsă în decontul de TVA din luna iulie 2008, dată după care inculpatul nu s-a mai prezentat pentru predarea documentelor contabile.
Declaraţiile martorei s-au coroborat cu datele pe declaraţia fiscală 394 pentru semestrul II 2008 pe care era menţionată doar livrarea de bunuri/servicii către SC M.G. SRL potrivit facturii sus-menţionate.
În perioada august 2008 - decembrie 2009, operaţiunile comerciale şi veniturile încasate de către inculpatul P.C.C. - potrivit facturilor fiscale emise de acesta nr: 0595786 din 19 august 2008, 0595791 din 06 septembrie 2008, 0595792 din 07 septembrie 2008, 0595794 din 04 decembrie 2008, 0595795 din 08 decembrie 2008, 0595796 din 10 decembrie 2008, 0595797 din 18 decembrie 2008, 0595798 din 22 decembrie 2008 şi 0595799 din 23 decembrie 2008 în valoare totală de 55.640,98 RON. În relaţia comercială cu SC G. SRL Bacău nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, dar sumele menţionate pe aceste facturi fiscale au fost încasate în numerar de către inculpat, astfel cum rezultă din chitanţele depuse la dosar şi din declaraţia martorului C.C. - fost administrator al SC G. SRL Bacău audiat în cursul urmăririi penale.
Potrivit adresei AFP Mun. Braşov nr. 74311 A din 19 septembrie 2011 obligaţiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. 685 din 22 decembrie 2010 nu au fost achitate, dar s-a precizat că în fişa fiscală a societăţii debitul de TVA stabilit suplimentar de organele de inspecţie fiscală în sumă de 8.884 RON s-a stins integral cu decontul depus de societate cu TVA, deconturi cu suma negativă fără opţiune de rambursare nr. 2.316 din 25 februarie 2008, 15.415 din 24 aprilie 2008, 22.631 din 23 august 2008. De asemenea se menţionează în această adresă faptul că la data de 19 septembrie 2011 societatea figurează cu obligaţii de plată la bugetul consolidat al statului cu suma de 8.262 RON reprezentând:
TVA - debit - 0 RON
- majorări - 435 RON
Impozit pe profit
- debit - 7.481 RON
- majorări - 346 RON.
Aşadar, prin omisiunea înregistrării în evidenţele contabile şi în documentele legale obligatorii a operaţiunilor comerciale şi veniturilor înregistrate, inculpatul s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale în sumă de 8.262 RON reprezentând impozit pe profit, debit 7.481 RON şi majorări 346 RON conform adresei nr. 74311 din 19 septembrie 2011 a AFP mun. Braşov anterior arătată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.662/sind din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Braşov - P.C.C., în calitate de administrator al SC E.O. SRL, a fost obligat să suporte cu averea personală suma de 16.365 RON reprezentând prejudiciul cauzat statului prin omisiunea înregistrării în contabilitate a celor 9 facturi fiscale.
II. Cât priveşte SC A.C. SRL Braşov instanţa a reţinut că:
La data de 25 iunie 2007 a fost înfiinţată în mun. Braşov SC A.C. SRL având ca asociaţi pe C.G. şi P.C.C. Din data de 18 octombrie 2007 iese din societate C.G. şi intră I.A.F., iar administrator este numit inculpatul P.C.C. Activitatea principală a societăţii a fost construcţii de clădiri şi lucrări de geniu, iar în prezent se află în stare de lichidare - conform adresei Oficiului Registrului Comerţului. La data de 13 mai 2010 inculpatul a cesionat părţile sociale ale SC E.O. SRL, SC A.C. SRL, SC G. SRL către G.I., persoană care nu a primit vreun document contabil, operaţiunea de revocare din funcţie a inculpatului intervenind la 22 septembrie 2011.
Şi evidenţa contabilă a SC A.C. SRL a fost ţinută tot de SC B.C. SRL în baza contractului 180/2007 prin care inculpatul şi-a asumat de asemenea obligaţia să pună la dispoziţia prestatorului toate documentele contabile din care rezultă operaţiuni patrimoniale precum şi a informaţiilor necesare pentru ţinerea la zi şi în mod corect a contabilităţii societăţii.
Ca şi în cazul celeilalte societăţi, martora H.F. s-a ocupat de întocmirea evidenţei contabile.
Din coroborarea declaraţiei martorei - constantă în ambele etape procesuale, cu datele consemnate în documentele corespunzătoare constând în declaraţii fiscale, copii facturi, jurnal pentru vânzări aflate la dosarul de urmărire penală a rezultat că ultima factură pusă la dispoziţia firmei de contabilitate de către inculpat a fost factura seria BVCAA nr. 03816304 din 02 iunie 2008 care a fost înregistrată în evidenţele contabile respectiv în jurnalul pentru vânzări în luna iulie 2008 şi a fost cuprinsă în decontul de TVA de pe trimestrul III 2008. După data de 23 iulie 2008, inculpatul nu s-a mai prezentat la firma de contabilitate pentru predare documente justificative şi nici nu a depus la AFP declaraţiile fiscale obligatorii.
În declaraţia 394 pe semestrul II 2008 SC E.O. SRL Suceava a raportat achiziţii în sumă de 20.558 RON, din care TVA 3.906 RON, venituri care nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC A.C. SRL şi nici în documentele legale obligatorii (declaraţii fiscale). Datele menţionate în declaraţia 394 se coroborează cu declaraţia martorului C.C. care a confirmat relaţia comercială cu societatea administrată de inculpat.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a desfăşurat relaţii comerciale şi cu SC G. SRL, la care era asociat şi din 11 decembrie 2008 şi administrator, cum a rezultat din fişa analitică a contului 401 pentru SC A.C. SRL către această societate (SC G. SRL) a livrat bunuri (materiale de construcţii) şi a emis facturile fiscale nr. 3816403 din 05 decembrie 2008, 3816404 din 09 decembrie 2008, 3816405 din 10 decembrie 2008, 3816406 din 15 decembrie 2008, 3816407 din 17 decembrie 2008, în valoare totală de 24.794,08 RON, iar TVA în sumă de 3958,72 RON. Potrivit chitanţelor, sumele de bani menţionate în aceste documente justificative au fost încasate de inculpat în numerar. Pentru livrările de bunuri şi servicii taxabile în sumă de 41.393 RON (sem II 2008) sunt datorate impozit pe profit suplimentar în sumă de 6.623 RON, TVA în sumă de 7.865 RON, majorări de întârziere în sumă de 3.552 RON datorate pana la data de 31 mai 2010 în contul impozitului pe profit, majorări de întârziere în sumă de 4.220 RON datorate pana la data de 31 mai 2010 în contul TVA.
În sem. I 2009 SC A.C. SRL administrată de inculpat a continuat relaţiile comerciale cu SC G. SRL către care a efectuat mai multe livrări de bunuri conform următoarelor 10 facturi fiscale ce poartă nr. : 3816352 din 02 martie 2009, 3816353 din 03 martie 2009, 3816354 din 04 martie 2009, 3816355 din 05 martie 2009, 3816356 din 06 martie 2009, 3816357 din 07 martie 2009, 3816358 din 09 martie 2009, 3816359 din 10 martie 2009, 3816408 din 12 mai 2009 şi 3816409 din 13 mai 2009 în valoare totală de 48.018,40 RON . Conform chitanţelor, sumele de bani obţinute de inculpat potrivit acestor facturi au fost încasate în numerar. Astfel, potrivit raportului de inspecţie fiscală nr. 5305 din 25 mai 2010 şi Deciziei de impunere 653 din 25 mai 2010 pentru aceste livrări de bunuri şi servicii taxabile sunt datorate următoarele obligaţii fiscale: impozit pe profit în sumă de 6.456 RON, TVA în sumă de 7.666 RON, majorări de întârziere în sumă de 2.282 RON datorate până la data de 31 mai 2010 în contul impozitului pe profit, majorări de întârziere în sumă de 2.951 RON datorate până la data de 31 mai 2010 în contul TVA.
În semestrul II al anului 2009 inculpatul P.C.C., în numele SC A.C., a livrat către SC G. SRL Oneşti materiale de construcţii, realizând 6 operaţiuni comerciale concretizate în facturile fiscale nr. 3816418 din 14 iulie 2009, 3816360 din 15 iulie 2009, 3816419 din 16 iulie 2009, 3816361 din 17 iulie 2009, 3816420 din 20 iulie 2009 şi 3816362 din 03 august 2009, menţionate în jurnalele de cumpărări ale SC G. SRL şi în fişa analitică a contului 401 pentru furnizorul SC A.C. SRL. Pentru livrările de bunuri şi servicii consemnate în aceste facturi, bunuri şi servicii taxabile în sumă de 104.499 RON, fără TVA, sunt datorate impozit pe profit suplimentar în sumă de 16.720 RON, TVA în sumă de 19.855 RON, majorări de întârziere în sumă de 2.875 RON datorate până la data de 31 mai 2010 în contul impozitului pe profit, majorări de întârziere în sumă de 4.011 RON datorate până la data de 31 mai 2010 în contul TVA.
Potrivit adresei AFP Mun. Braşov nr. 74311A din 19 septembrie 2011 obligaţiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. 653 din 25 mai 2010 corectată la data de 24 august 2011 nu au fost achitate, dar se precizează că în fişa fiscală a societăţii debitul de TVA stabilit suplimentar de organele de inspecţie fiscală în sumă de 35.387 RON s-a stins integral cu TVA-ul de rambursat din decontul de TVA pe luna martie 2008 depus de societate în data de 24 aprilie 2008 şi înregistrat sub nr. 15393. De asemenea se menţionează în această adresă faptul că la data de 19 septembrie 2011 societatea figurează cu obligaţii de plată la bugetul consolidat al statului în sumă de 247.199 RON reprezentând:
TVA - debit - 0 RON
- majorări - 11.182 RON
Impozit pe profit
- debit - 111.224 RON
- majorări - 119.292 RON
- penalităţi - 16.683 RON.
Prin urmare, în calitate de administrator al SC A.C. SRL, prin omisiunea înregistrării în evidenţele contabile şi în documentele legale obligatorii a operaţiunilor comerciale şi veniturilor înregistrate, mai sus descrise - din relaţiile comerciale SC E.O. SRL către care a livrat bunuri în valoare de 20.558 RON şi SC G. SRL către care a livrat în 21 rânduri bunuri în valoare de 217.724 RON, potrivit facturilor fiscale nr. 3816403 din 05 decembrie 2008, 3816404 din 09 decembrie 2008, 3816405 din 10 decembrie 2008, 3816406 din 15 decembrie 2008, 3816407 din 17 decembrie 2008, 3816352 din 02 martie 2009, 3816353 din 03 martie 2009, 3816354 din 04 martie 2009, 3816355 din 05 martie 2009, 3816356 din 06 martie 2009, 3816357 din 07 martie 2009, 3816358 din 09 martie 2009, 3816359 din 10 martie 2009, 3816408 din 12 mai 2009 şi 3816409 din 13 mai 2009, nr. 3816418 din 14 iulie 2009, 3816360 din 15 iulie 2009, 3816419 din 16 iulie 2009, 3816361 din 17 iulie 2009, 3816420 din 20 iulie 2009 şi 3816362 din 03 august 2009), inculpatul s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale în sumă de 247.199 RON reprezentând impozit pe profit debit 111.224 RON, majorări 119.292 RON şi penalităţi 16.683 RON potrivit adresei AFP Mun. Braşov nr. 74311 A din 19 septembrie 2011 anterior menţionată.
Potrivit art. 126 din C. fisc., operaţiunile comerciale efectuate de către inculpatul P.C.C. prin intermediul SC A.C. şi SC E.O. SRL pe care le administra, sunt operaţiuni impozabile, obligaţiile fiscale devenind exigibile în condiţiile art. 1341 din C. fisc.
În raport de materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa a apreciat vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva hotărârii menţionate au declarat apel partea civilă ANAF-DGFP Braşov şi inculpatul P.C.C., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare partea civilă a arătat că la data de 19 septembrie 2011 SC E.O. SRL figurează cu obligaţii de plată la bugetul consolidat al statului în cuantum de 8.262 RON, astfel că trebuie dispus a le achita.
De asemenea, instanţa de fond nu a aplicat în mod corect prevederile imperative ale art. 11 din Legea nr. 241/2005 care prevăd că instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor.
Prin Decizia penală nr. 44/Ap din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins apelurile declarate de inculpatul P.C.C. şi partea civilă ANAF-DGFP Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 32/S din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosar nr. 15588/62/2011, pe care o menţine.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului de Avocaţi Braşov şi se include în cheltuielile judiciare.
A fost obligat fiecare apelant la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond pe baza probelor administrate, iar încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpatul P.C.C., care într-o anume perioadă, în calitate de administrator al SC E.O.C. SRL Braşov şi SC A.C. SRL Braşov, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţilor şi în documentele legale obligatorii operaţiunile comerciale şi veniturile obţinute din relaţiile cu SC G. SRL Braşov şi SC E.O. SRL pentru a se sustrage de la plata impozitelor către bugetul consolidat al statului întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Potrivit facturilor fiscale emise şi aflate la dosarul cauzei, inculpatul a desfăşurat operaţiuni comerciale, însă nu le-a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţilor, sustrăgându-se în acel fel de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către stat, sumele înscrise în facturi fiind încasate de acesta în numerar, împrejurări dovedite cu declaraţia martorului C.C. coroborată cu chitanţele aflate la dosarul de urmărire penală.
De precizat, facturile şi chitanţele cuprind sume până la 5.000 RON, în scopul de a se evita rulajul pe conturile bancare şi controlul banilor.
Martora H.F. a realizat evidenţa contabilă la cele două societăţi administrate de către inculpat în baza contractelor de prestări servicii încheiat sub nr. 167/2007 şi nr. 180/2007 în conformitate cu care reprezentantul societăţii se obliga să asigure condiţiile necesare pentru realizarea lucrărilor şi prestaţiilor prin punerea la dispoziţia prestatorului a tuturor documentelor legale din care rezultă operaţiuni patrimoniale, precum şi a informaţiilor necesare pentru ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii societăţii; întârzierea predării către prestator poate determina întârzierea de către acesta a întocmirii raporturilor contabile, întârziere de care este responsabil beneficiarul.
În declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, martora a făcut vorbire despre modul cum a realizat evidenţa financiar-contabilă la societăţile administrate de către inculpat "... iniţial, în cursul anului 2007, P.C.C. se prezenta lunar la firma de contabilitate, unde preda actele contabile pentru luna anterioară ... în cursul anului 2008, s-a prezentat la un interval de aproximativ 2 - 3 luni ...". Ultima factură eliberată de SC E.O.C. SRL Braşov şi primită pentru înregistrare este factura fiscală seria BV Caa nr. 00595780 din 8 iunie 2008, iar cea eliberată de SC A.C. SRL Braşov poartă seria BV CAA nr. 03816304 din 2 iunie 2008 după care P.C.C. nu a mai predat niciun fel de document contabil pentru cele două firme; "... la început activitatea a mers foarte bine, inculpatul aducea lunar până în data de 5, actele contabile din luna anterioară şi prelucram toate actele care mi se puneau la dispoziţie ... începând cu anul 2008 am fost nevoită să îl sun tot mai des pe inculpat, dar acesta nu îmi răspundea şi nu mai avea alocate numerele de telefon pe care le deţineam ... pe actele primite făceam menţiune în concret data la care le primeam pentru că mi se întâmpla să le primesc după depunerea declaraţiilor ... după ce nu am mai primit niciun act, evident nu am mai depus situaţii financiare ... la momentul august 2008 situaţia mergea rău în sensul că nu ne-au mai fost depuse acte pentru înregistrare contabilă.". De altfel, ultima factură înregistrată la data de 23 iulie 2008 a fost cuprinsă în decontul de TVA din luna iulie 2008, la fel cum o arată că datele din declaraţia fiscală 394.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, afirmând că toate documentele contabile au fost predate pentru evidenţiere, probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia acestuia şi săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală.
În urma relaţiilor comerciale cu SC G., inculpatul P.C.C., în calitate de administrator la SC E.O.C. SRL Braşov nu a înregistrat în contabilitate cele 9 facturi fiscale emise către aceasta în intervalul 19 august - 23 decembrie 2008, în valoare de 55.640,98 RON cauzând un prejudiciul bugetului consolidat al statului în cuantum de 8.262 RON (adresa nr. 74311 din 19 septembrie 2011 a A.F.P. Braşov) - 9 acte materiale.
Inculpatul P.C.C., în calitate de administrator la SC A.C. SRL Braşov, în perioada 2008 - 2009, cu ştiinţă nu a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă documentele aferente bunurilor livrate către SC E.O. SRL şi SC G. SRL în valoare de 217.724 RON, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului fiind de 247.199 RON (adresa nr. 74311 A din 19 septembrie 2011) - 22 acte materiale.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispoziţiile generale ale codului, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de modalitatea de săvârşire a faptelor, intenţia inculpatului, care cu ştiinţă nu a remis spre înregistrare contabilă documente specifice relaţiilor comerciale desfăşurate cu societăţile menţionate, de a se sustrage de la plata impozitelor către stat, cuantumul prejudiciului creat, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat apelantului-inculpat pedeapsa cu închisoarea.
Totodată, în activitatea de individualizare, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, persoană în vârstă de 29 de ani la momentul săvârşirii faptelor, sancţionat administrativ în anii 2010 şi 2011 pentru fapte comise în calitate de comerciant.
S-a constatat că inculpatul a avut o prezenţă constantă în faţa organelor judiciare, însă a considerat că nu datorează statului nimic.
Ca atare, motivele de apel invocate de către acesta sunt nefondate, probele administrate în cauză dovedesc, fără putinţă de tăgadă, legalitatea şi temeinicia soluţiei de condamnare pronunţată de către tribunal.
S-a arătat că potrivit adresei nr. 18060 din 10 aprilie 2012, DGFP Braşov s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpatului P.C.C. cu suma de 255.461 RON (247.199 RON stabilită în sarcina SC A.C. SRL şi 8.262 RON în ceea ce priveşte pe SC E.O.C. SRL) reprezentând prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.662/sind din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Braşov, P.C.C., în calitate de administrator al SC E.O.C. SRL a fost obligat să suporte din averea personală 16.365 RON reprezentând prejudiciul cauzat statului prin omisiunea înregistrării în contabilitate a celor 9 facturi fiscale emise în contul SC E.O. SRL.
Aşa fiind, prejudiciul cauzat statului prin această omisiune a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, iar inculpatul obligat la plata acestuia, astfel, în mod legal, tribunalul a respins aceste pretenţii ale părţii civile.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, însă se dispune asupra bunurilor respectivului inculpat.
Din Adresa nr. 74.571 din 28 ianuarie 2013 emisă de Municipiul Suceava rezultă că P.C.C. nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile.
Este adevărat că potrivit art. 164 C. proc. pen. încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau măsurile pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii păgubite.
În speţă, nu este vorba de punerea în executare a măsurilor asigurătorii, ci de inexistenţa bunurilor în patrimoniul inculpatului şi imposibilitatea instituirii acesteia.
Ca atare, cum măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse întrucât nu există bunuri în patrimoniul inculpatului, cererea părţii civile în acest sens va fi respinsă.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 379 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelurile declarate de inculpatul P.C.C. şi partea civilă ANAF - DGFP Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 32/S din 28 ianuarie 2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosar nr. 1588/62/2011.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat urmând a fi suportate de fiecare apelant.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpatul P.C.C. şi partea civilă ANAF - DGFP Braşov.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că decizia atacată de partea civilă ANAF - DGFP Braşov şi inculpatul P.C.C. a fost pronunţată la data de 9 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a evoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Astfel, prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, iar în ce priveşte motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., se constată că acesta nu a suferit nicio modificare prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în examinare din oficiu, fiind necesar pentru a fi examinat de către instanţa de recurs, respectarea condiţiilor prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În cauza de faţă, inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., criticând hotărârea atacată cu privire la vinovăţia sa, iar în subsidiar la individualizarea pedepsei.
Verificând îndeplinirea cerinţelor prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat nu şi-a motivat recursul, încălcându-şi astfel obligaţia ce îi revenea potrivit textului de lege menţionat.
Prin urmare, ţinând seama de această împrejurare, Înalta Curte, având în vedere şi prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care nu mai enumera printre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu şi pe cele prevăzute la pct. 172 şi pct. 12 ale art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate.
În ce priveşte recursul declarat de partea civilă, prin motivele de recurs aflate în scris la dosar a fost criticată hotărârea instanţei de apel cu privire la neachitarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, susţinând că în mod greşit a fost respinsă acţiunea civilă în cauză, precum şi cu privire la neaplicarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind instituirea măsurilor asigurătorii.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prejudiciul cauzat statului prin omisiunea înregistrării în contabilitate a celor 9 facturi fiscale emise în contul SC E.O. SRL, a fost stabilit prin Sentinţa civilă nr. 1.662/sind din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Braşov, iar inculpatul obligat la plata acestuia, astfel că în mod corect, instanţa de apel a respins pretenţiile civile formulate de partea civilă.
În ce priveşte luarea măsurilor asigurătorii, aceasta este obligatorie însă se dispune asupra bunurilor inculpatului.
Întrucât din datele dosarului rezultă că inculpatul nu figurează cu bunuri impozabile, în cauză în mod corect s-a constatat inexistenţa bunurilor în patrimoniul inculpatului şi imposibilitatea instituirii măsurii asigurătorii.
Având în vedere cele menţionate, recursurile declarate de inculpat şi partea civilă sunt nefondate, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parte civilă ANAF prin DGFP Braşov şi de inculpatul P.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 44/AP din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3994/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 4013/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
