ICCJ. Decizia nr. 438/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 438/2013
Dosar nr. 6903/2/2012
Şedinţa publică din 6 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.419 din 22 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală s-a respins ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat S.V. în contra sentinţei penale nr. 271 din 02 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3908 din 03 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2998/2/2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la 26 iulie 2012, petentul condamnat S.V. a solicitat eliberarea recipiselor de consemnare a sumelor de bani ce i-au fost ridicate din dosarul de urmărire penală - fila 394, parte a Dosarului nr. 2998/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Preşedintele interimar al secţiei a ll-a penală a dispus, prin rezoluţia din 27 iulie 2012, restituirea cererii petentului cu recomandarea formulării unei contestaţii la executare.
Prin adresa din data de 29 august 2012, preşedintele de secţie a dispus restituirea recipiselor de consemnare din 08 martie 2011 emise de C.E.C. Bank, sesizând totodată şi completul care a pronunţat sentinţa penală nr. 271 din 02 iunie 2011.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 06 septembrie 2012 s-a calificat cererea petentului ca fiind o contestaţie la executare, întemeiată pe disp.art. 461 lit. c) C. proc. pen. („când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare").
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 271 din 02 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
În conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia inculpatului de la 06 martie 2011 lăzi.
În virtutea art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 861 şi 862 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani.
În conformitate cu art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marţi a lunii respective) la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti,
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă;
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 86 C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor susmenţionate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.
În baza art.26 C. pen. rap la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.T. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.
În conformitate cu art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marţi a lunii respective) la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă;
Pune în vedere inculpatei prevederile art. 86 C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor susmenţionate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art.61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 3201 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata S.E.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 861 şi 862 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani.
În conformitate cu art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la 2 luni (la începutul primei zi de marţi a lunii respective) la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă;
S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 86 C. pen. în sensul că nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor susmenţionate, atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 20.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa fondului a reţinut în sarcina inculpaţilor următoarea situaţie de fapt:
Inculpatului S.V. i se impută că a pretins suma de 6.000 euro, primind suma de 3.500 euro şi 10.300 lei, de la familia coinculpatului G.l.A. pentru a interveni pe lângă un angajat din cadrul I.M.L. M.M., cu scopul de a obţine un rezultat al alcoolemiei care să-l favorizeze pe acesta în dosarul în care este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra acestei persoane.
Inculpatul G.l.A. este acuzat că ar fi remis suma de 3.500 euro şi 10.300 lei, prin intermediul inculpaţilor T.D.M., G.T. şi S.E.C., inculpatului S.V. care l-a lăsat să creadă că are influenţă asupra unui angajat din cadrul I.M.L. M.M., pentru a-l determina să facă un act, mai precis recalcularea alcoolemiei, ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Inculpaţilor T.D.M., S.C.E. şi G.T. li se impută că l-au ajutat pe inculpatul G.l.A. să îl contacteze pe coinculpatul S.V., să stabilească detaliile referitoare la obţinerea unui rezultat redus al alcoolemiei, remiţându-i acestuia suma de 3.500 euro şi 10.300 lei cu scopul ca acesta să contacteze un angajat al I.M.L., pe lângă care coinculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Prin Decizia penală nr.3908 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 271 din 2 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a casat sentinţa şi în fond, rejudecând, a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin.7 din C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) din C. pen.
În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus prevenţia de la 6 martie 2011 la 3 noiembrie 2011.
A fost condamnat inculpatul G.l.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.3201 alin. (7) din C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b)din C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii T.D.M., G.T. şi S.E.C. la pedeapsa de câte 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen.
Face aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) din C. pen.
în baza disp. art. 861, art. 862 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor T.D.M., G.T. şi S.E.C. pe câte un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.863 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 71 alin. (5) din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 din C. proc. pen., li s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dip. art. 864 din C. pen.
În baza art. 191 din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 3000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Au fost respinse, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.V., G.l.A. şi T.D.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.T. şi S.E.C.
S-a mai reţinut că, într-adevăr, prin ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. la 16 martie 2011, în Dosarul nr.81/P/2011 s-a instituit sechestru asupra sumelor de 3.500 euro şi 10.300 lei, ce au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, dar aceste sume nu se cuvin a-i fi restituite petentului, în condiţiile în care acesta a fost condamnat definitiv pentru trafic de influenţă tocmai pentru că a pretins şi primit aceste sume.
Prin urmare, s-a apreciat că nu există niciun temei legal pentru ca aceste sume să-i fie date contestatorului şi nici pentru a se dispune confiscarea lor, aşa cum a solicitat reprezentantul Parchetului, întrucât instanţa a fost sesizată de către contestator iar faptul că s-a dat o calificare juridică acestei cereri ţine de atributul instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul S.V., care a arătat că nu a înţeles să formuleze o cerere de contestaţie la executare, solicitând doar restituirea sumelor de bani consemnate la C.E.C. Bank, cererea sa fiind greşit calificată de prima instanţă. De asemenea, recurentul a mai solicitat să se dispună soluţionarea cererii sale de restituire a sumelor consemnate la C.E.C. pe cale administrativă, în sensul emiterii unei adrese către C.E.C. Bank în sensul că recurentul este beneficiarul sumelor de bani ce i-au fost ridicate. Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa primei instanţe, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că soluţia de respingere ca nefondată a contestaţiei este temeinică.
Împrejurarea că cererii condamnatului i s-a dat o calificare juridică este în acord cu principiile ce guvernează procesul penal, respectiv cel al legalităţii şi al rolului activ al instanţei de judecată, principii în acord cu care instanţa este în drept să dea calificarea juridică corespunzătoare oricărei cereri ce îi este adresată.
Chiar dacă în sesizare contestatorul nu a înţeles să formuleze în mod expres contestaţie la executare, din motivele invocate a rezultat că acesta învedera o nelămurire a hotărârii de condamnare, în care nu s-a dispus în mod explicit asupra sumelor consemnate la C.E.C., astfel că, în mod corect, cererea sa a fost calificată drept contestaţie la executare formulată în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen.
În acelaşi timp, deşi în mod formal cererea viza cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen., aceasta nu este fondată.
Contestatorul, în fapt, solicită să se dispună restituirea sumelor consemnate la C.E.C., ori aceste sume, în mod legal, ar fi trebuit să facă obiectul confiscării, iar o atare măsură, în mod evident nu poate fi dispusă într-o cerere formulată chiar de persoana condamantă.
În aceste condiţii, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat S.V. împotriva sentinţei penale nr. 419 din 22 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 443/2013. Penal → |
|---|
