ICCJ. Decizia nr. 475/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 475/2013
Dosar nr. 432/1/2013
Şedinţa publică din 29 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22 ianuarie 2013, petiţionarul C.T. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 79/325/2013 al Judecătoriei Timişoara.
În motivarea cererii, petiţionarul a susţinut în esenţă că imparţialitatea judecătorilor de la Judecătoria Timişoara, învestită cu soluţionarea cauzei sale, ar putea fi ştirbită, datorită legăturilor de prietenie şi afaceri dintre unii poliţişti, procurori şi judecători, ceea ce a determinat ca în cauze similare să se pronunţe soluţii nelegale. De asemenea, a mai arătat că organele de urmărire penală nu au fost interesate să descopere autorul faptei de înşelăciune, pentru care a formulat plângere, refuzând să administreze probele necesare.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Timişoara a fost înregistrat Dosarul nr. 79/325/2013, având ca obiect plângerea petiţionarului formulată, în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin Rezoluţia nr. 11533/P/2011 din data de 12 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Tribunalul Timiş, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, menţionându-se că, la data de 4 februarie 2013, cauza petiţionarului a fost soluţionată de Judecătoria Timişoara, prin sentinţa penală nr. 315. De asemenea, s-a mai arătat că, în urma verificărilor efectuate, nu s-au identificat elemente care să confirme susţinerile petiţionarului, referitoare la imparţialitatea judecătorilor de la Judecătoria Timişoara.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În prezenta cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Simpla susţinere că instanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare, în prezenta cauză confirmându-se că la nivelul Judecătoriei Timişoara sunt asigurate toate condiţiile pentru înfăptuirea actului de justiţie în spiritul aflării adevărului şi respectării drepturilor petiţionarului.
Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul C.T. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 79/325/2013 al Judecătoriei Timişoara.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 531/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 474/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
---|