ICCJ. Decizia nr. 461/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 461/2013
Dosar nr. 458/1/2013
Şedinţa publică din 26 aprilie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23 ianuarie 2013, petiţionarul a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 24699/212/2012 al Judecătoriei Constanţa, apreciind că există motive de bănuială legitimă şi că obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei.
În motivarea cererii petiţionarul arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus trimiterea sa în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi sancţionată potrivit dispoziţiilor art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., respectiv pentru vătămările suferite de numita L.I.V. în urma accidentului de circulaţie din data de 11 mai 2010, produs pe raza judeţului Constanţa, reţinându-se culpa exclusivă a petiţionarului în producerea accidentului, deşi responsabilă de cauzarea accidentului a fost şi partea vătămată.
Atât în timpul urmării penale, cât şi pe parcursul judecăţii i s-a prelungit dreptul de circulaţie, respectiv dovada de circulaţie seria CD. nr. 0257004/U din mai 2010 eliberată de IJP Jf. - S.P.R. Constanţa, pentru nu mai puţin de 30 de ori, aşa cum rezultă din Cazierul Auto nr. 104/2295 din 17 decembrie 2012, emis de către I.P.J. Bacău, iar de la data producerii accidentului de circulaţie, 11 mai 2010 şi până în luna decembrie 2012, a mai comis doar trei abateri contravenţionale minore, ultimele două fiind constatate prin acelaşi proces verbal, însă prin încheierile din data de 7 decembrie 2012 şi 14 decembrie 2012, pronunţate în Dosarul nr. 24699/212/2012 al Judecătoriei Constanţa, i-au fost respinse cererile de prelungire a dovezii de circulaţie, respectiv a fost împiedicat să mai lucrez ca şofer profesionist, cu motivarea că din cazierul de circulaţie, menţionat anterior, rezultă că a avut abateri contravenţionale anterioare faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, fără a se observa pe de o parte că abaterile sunt minore, iar pe de altă parte că pentru unele dintre aceste fapte a intervenit prescripţia, respectiv că de a circula, fără motivare măcar aparent întemeiată, precum şi calitatea părţii vătămate de expert autorizat de către Ministerul Justiţiei în circumscripţia Curţii de Apel Constanta, petiţionarul consideră că la Judecătoria Constanţa nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru desfăşurarea corectă a cauzei din Dosarul nr. 24699/212/2012, cauzându-i-se deja prin soluţiile menţionate anterior pierderi materiale substanţial mai mari decât eventualele despăgubiri materiale şi morale la care ar fi îndreptăţită partea vătămată, prin raportare la practica instanţelor în speţe similare, respectiv că aceste soluţii ale instanţei nu au altă menire decât aceea de a îl face să accepte pretenţiile exorbitante ale părţii vătămate, care are o influenţă asupra instanţei şi care a ajuns efectiv să îl şantajeze prin lipsirea de dreptul de a conduce, respectiv prin împiedicarea petiţionarului de a îşi exercita meseria de şofer profesionist şi de a îşi asigura efectiv subzistenţa.
Mai arată petiţionarul că având în vedere aceste aspecte, respectiv faptul că nici măcar în aparenţă încheierile din data de 7 decembrie 2012 şi 14 decembrie 2012, pronunţate în Dosarul nr. 24699/212/2012 al Judecătoriei Constanţa, nu sunt temeinice şi legale, respectiv că în cazul său sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 111 alin. (4) şi art. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind prelungirea dreptului meu de a conduce autovehicule, dar şi faptul că în practica instanţelor acest drept a fost prelungit inclusiv în cazul unor accidente rutiere mult mai grave, soldate cu decesul victimei, apreciază că există motive temeinice şi o bănuială legitimă pentru a se constata că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor..." în sensul prevederilor art. 55 C. proc. civ., respectiv pentru a se dispune strămutarea judecăţii cauzei de la Judecătoria Constanţa la o altă instanţă egală în grad.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Tribunalul Constanţa se prezintă etapele pe care Ie-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, arătându-se că nu există informaţii din care să rezulte bănuiala că judecătorii nu ar fi imparţiali, în final se lasă la aprecierea Înaltei Curţi soluţionarea cererii.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarul V.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 24699/212/2012 al Judecătoriei Constanţa.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
