ICCJ. Decizia nr. 539/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 539/2013
Dosar nr. 8561/95/2009
Şedinţa publică din 14 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 168 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatei F.M., care a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 189 din 14 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. 8561/95/2009, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei F.M. la câte 3 ani închisoare şi câte 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (2 fapte); în baza art. 256 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare, iar conform art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.; s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. şi în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendare executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a stabilit termen de încercare de 5 ani compus din durata pedepsei de 3 ani la care de adaugă 2 ani şi s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 863 pct. 1 lit. a)-d) C. pen. respectiv: a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, acest serviciu fiind desemnat pentru supraveghere inculpatei; b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C. pen.; în baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată suma de 550 euro în echivalent în monedă naţională la data confiscării; în baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a setului de pahare şi pachetului de cafea, iar dacă acestea nu se găsesc echivalentul lor în bani, monedă naţională; în final, a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că la începutul lunii mai 2009, la Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci s-au efectuat restructurări de personal, împrejurare în care mai multe persoane fiind nemulţumite de criteriile de selecţie a angajaţilor ce urmau a fi disponibilizaţi, au formulat denunţuri la organele de poliţie susţinând că, în anii anteriori au dat sume de bani pentru angajare sau pentru aprobarea unor concedii fără plată inculpatei F.M.
Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci (fost Centru de Persoane Vârstnice fără suport financiar şi social) aparţine din punct de vedere administrativ Consiliului Local Novaci, activitatea acestuia fiind coordonată de inculpata F.M.M. - şef serviciu.
Serviciul a început să funcţioneze în anul 2005 aici fiind internate de-a lungul timpului persoane vârstnice atât din judeţele Olteniei cât şi din ţară.
Pentru completarea schemei de personal, în ziua de 01 februarie 2007, Consiliul Local Novaci a anunţat scoaterea la concurs a mai multor posturi, respectiv: asistent medical debutant, pe perioadă determinată - 1 post ; ergoterapeut - 1 post ; kinetoterapeut studii superioare - 1 post şi infirmier curăţenie - 2 posturi.
Concursul a fost stabilit pentru 19 februarie 2007 la sediul centrului pentru bătrâni, pentru ocuparea celor două posturi de infirmier curăţenie examenul constând într-o probă practică, respectiv curăţenia camerei asistaţilor, igiena corporală a acestora şi igiena băii.
Martora denunţătoare S.I.M., angajată în calitate de asistent medical generalist în cadrul centrului încă din anul 2005 a purtat cu inculpata F.M. discuţii privind angajarea cumnatei sale S.M. pe un post de infirmier curăţenie, primind asigurări că va fi ajutată în schimbul sumei de 500 euro, bani care urmau să fie daţi după desfăşurarea concursului.
În aceeaşi zi, martora denunţătoare a discutat în familie aspecte legate de pretenţiile inculpatei, cumnaţii săi acceptând ce li se solicitase iar a doua zi a comunicat acesteia cele convenite.
Pentru postul de infirmier curăţenie s-au înscris 8 persoane, respectiv G.M.L., N.S.E., S.D., C.G., D.I., S.M., U.F. şi L.M., cererile şi dosarele de angajare fiind depuse la Primăria Novaci unde au primit număr de înregistrare.
Prin dispoziţia nr. 1186 din 15 februarie 2007, Primăria oraşului Novaci a stabilit comisia de concurs formată din F.M.M.- preşedinte, A.M.Y. - membru, D.O. - membru, S.I.M. - membru, C.M. - membru, E.M. - secretar şi comisia pentru contestaţii condusă de T.P. - preşedinte, Ţ.C. - membru, C.I. - membru, D.A. - secretar.
Comisia de concurs analizând dosarele depuse pentru participarea la examenul de ocupare a două posturi de infirmier curăţenie a constatat că cererea depusă de numita L.M. nu este însoţită de actele necesare participării, motiv pentru care a dispus înlăturarea acesteia din concurs.
Conform înţelegerii, în dimineaţa zilei de 19 februarie 2007, martora denunţătoare S.M. s-a prezentat pentru susţinerea concursului la Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci unde s-a întâlnit cu S.I.M. - cumnata sa care fusese de serviciu în schimbul de noapte, primind încurajări că va fi ajutată de F. şi nu trebuie să-şi facă griji.
Discuţii au fost purtate şi între inculpată, respectiv martora denunţătoare S.I.M., aceasta primind asigurări că totul este aranjat, înţelegând cu această ocazie că şi o altă persoană (U.F.) urmează să fie avantajată.
În aceleaşi împrejurări, F. a chemat-o pe martora O.D. - îngrijitor şi i-a solicitat să le ajute pe cele două concurente S. şi U. ca să câştige concursul.
Deşi repartizarea pe saloane a candidatelor şi supravegherea activităţilor acestora intra în competenţa comisie de examinare, membrii, cu excepţia inculpatei F., au rămas la etajul clădirii, aceasta faţă de interesul manifestat aflându-se în permanenţă pe holul de la parterul clădirii unde se aflau şi celelalte concurente favorizate.
De altfel, atât U.F. cât şi S.M. au declarat organului de urmărire penală că inculpata F. a intrat în saloanele unde se aflau şi le-a spus să iese pe hol să strige „am terminat”, aceasta fiind şi ordinea în care au ieşit, fiind urmate de concurentele de la salonul 3 – C.G., 2 – D.I., apoi 9, 10,11 – N.S.E., S.D. şi G.M.L., prezenţa în cele două saloane a inculpatei a fost remarcată şi de martora O.D.
Membrii comisiei de examinare în persoana martorilor D.O., A.M.A.D., S.I.M. şi C.M. au declarat că nu au fost chemaţi pentru a constata câştigătorii, că singuri au coborât la parterul clădirii unde mai mulţi candidaţi susţinuseră proba practică, observând că F. era împreună cu o parte din cele ce ieşiseră din camere.
Aceştia au mai declarat că nu au cunoscut care sunt câştigătorii până în momentul în care, în sala de lectură, fără a fi consultaţi, F. a anunţat că U.F. şi S.M. au ocupat cele două posturi de infirmier curăţenie.
Conform înţelegerii, în aceeaşi zi 19 februarie 2007, în orele după-amiezii, martora denunţătoare S.I.M. aflându-se la locuinţa sa din Aniniş, comuna Crasna a fost sunată de inculpata F. care i-a spus că o aşteaptă la Novaci.
Aceasta a înţeles despre ce este vorba şi a sunat-o la rândul său pe S.M., hotărând să se întâlnească în centrul satului Aniniş, întâlnire ce a avut loc până la urmă în locuinţa denunţătoarei S.I.M.
Fiind întrebată cu privire la componenţa sumei de 500 de euro, S.M. a menţionat că are bancnote de 200, 10 şi 50 de euro şi că ar dori să nu o mai însoţească pe cumnata sa la Novaci însă a fost convinsă să facă deplasarea împreună.
Înainte de a ajunge la locuinţa inculpatei din satul Hirişeşti, oraş Novaci, martora denunţătoare S.M. a dat plicul cu bani cumnatei sale iar aceasta l-a aşezat pe bordul autoturismului .
În faţa porţii inculpatei F.M.M., S.I.M. a claxonat, din gospodăria proprie apărând aceasta îmbrăcată într-un trening, a intrat în autoturism pe bancheta din spate, primind de la aceasta plicul cu suma de 500 de euro, apoi fără alte discuţii a salutat şi a coborât
Începând cu 01 martie 2007, martora denunţătoare S.M. a fost angajată pe un post de îngrijitor curăţenie conform contractului de muncă nr. 2736 din 28 februarie 2007.
În luna aprilie 2009, în urma unor discuţii inculpata i-a spus martorei denunţătoare că va fi disponibilizată întrucât centrul urmează să fie reorganizat, că alte persoane sunt îndreptăţite să rămână, împrejurare în care aceasta a atenţionat-o că i-a dat bani pentru angajare şi în caz contrar va denunţa faptele.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că fapta săvârşită de inculpată aşa cum a fost mai sus descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care aceasta a fost condamnată la pedeapsa închisorii.
U.F. din Novaci, a aflat la începutul anului 2007 aspecte legate de scoaterea la concurs, la Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci a unor posturi de infirmier curăţenie şi în acest sens a purtat discuţii cu martora S.R. - cumnata sa - rudă îndepărtată a inculpatei F.M.M.
În luna februarie 2007, S.R. şi U.F. s-au deplasat la Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci şi au discutat cu inculpata aspecte legate de împrejurările desfăşurării concursului, ultima fiind încurajată să-şi depună dosarul la Primăria Novaci.
În ziua de 17 februarie 2009, U.F. împreună cu soţul său – U.I. s-au prezentat la concurs, inculpata spunându-i că după terminarea probei practice să iese pe hol şi să spună „ am terminat”, constatând apoi că a fost repartizată la un salon unde curăţenia fusese efectuată.
Alături de martora denunţătoare S.M., U.F. a fost declarată câştigătoare, începând cu 01 martie 2007 fiind angajată pe un post de îngrijitor curăţenie.
Simţindu-se obligată faţă de inculpata F.M.M., într-o seară de la începutul lunii martie 2007, martora U.F. şi soţul său U.I. s-au deplasat la locuinţa acesteia din satul Hirişeşti şi i-au dus în semn de recunoştinţă un cadou constând într-un serviciu de pahare evaluat la 30 - 40 lei şi un pachet de cafea „drept mulţumire pentru ajutorul primit”.
Astfel, prima instanţă a constatat că, în drept, fapta săvârşită de inculpata F.M.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 256 C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii.
În vara anului 2008, martora denunţătoare S.I.M. intenţiona să plece cu un contract de muncă peste hotare, salariul obţinut de la Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci fiind insuficient şi în acest sens, după mai multe demersuri a obţinut un contract pentru 2 luni în Germania, pornind de la ideea că după efectuarea concediului de odihnă legal va solicita şi un concediu fără plată pentru 22 de zile. În acest sens, martora a solicitat inculpatei F.M.M. în calitate de şef serviciu să-i aprobe concediu fără plată însă aceasta a refuzat invocând diverse motive gen lipsa de personal, stringenta prezenţă a martorei la locul de muncă după efectuarea concediului de odihnă etc.
Fiind în situaţia de a pierde oportunitatea respectivă martora a insistat explicându-i inculpatei necesitatea aprobării cererii sale, aceasta menţionând că îi va semna cererea dar trebuie să se descurce.
În zilele următoare martora a revenit şi a luat legătura cu F. spunându-i să îi aprobe cererea, iar aceasta i-a arătat viza pe care îşi dăduse acordul pentru concediu fără plată de 22 de zile şi acceptul Primăriei Novaci, spunându-i din nou că trebuie să se descurce pentru că i-a aprobat cererea, dar nu acum ci la întoarcerea din Germania, martora dându-şi seama că inculpata doreşte să-i dau bani.
La întoarcere, conform înţelegerii martora a dat inculpatei, în biroul acesteia suma de 50 euro constatând că F. a fost nemulţumită şi că ar fi dorit să-i dea mai mult.
În drept, s-a apreciat că faptele săvârşite de inculpata F.M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei şi la modul de executare a acesteia (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzută de partea specială a codului penal şi a avuta în vedere persoana inculpatei, faptul că este cunoscută fără antecedente penale dar şi de atitudinea acesteia pe întreaga perioadă a desfăşurării procesului penal.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 863 pct. 1 lit. a)-d) C. pen. respectiv ca aceasta să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, acest serviciu fiind desemnat pentru supraveghere inculpatei, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 550 euro în echivalent în monedă naţională la data confiscării, iar în baza art. 256 alin. (2) C. pen, confiscarea de la aceasta a setului de pahare şi pachetului de cafea, iar dacă acestea nu se găsesc, echivalentul lor în monedă naţională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpata F.M., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că este nevinovată de comiterea infracţiunilor de care este acuzată respectiv luare de mită şi primire de foloase necuvenite şi cerând achitarea sa.
Apelul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de prim control judiciar a procedat la readministrarea în parte a probatoriului dispus de instanţa de fond, respectiv a reaudiat inculpata şi a reaudiat pe S.I., S.M., U.F., O.D. şi din oficiu audierea martorului A.C. – persoană care nu a fost ascultată nici la urmărirea penală şi nici la judecata în fond.
Din aceste probe dar şi din cele administrate la urmărirea penală şi la instanţa de fond Curtea a constatat că faptele de care este acuzată inculpata există în materialitatea lor şi că acestea au fost săvârşite de inculpată cu vinovăţie fiindcă, în calitate de preşedinte a comisiei de examinare, persoană care se circumscrie calităţii prev. de art. 147 C. pen., a primit suma de 500 euro de la numita S.M. pentru a o angaja la Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci în postul de infirmieră.
De asemenea, inculpata în calitate de coordonatoare a Serviciului de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci, în vara anului 2008 a primit de la denunţătoarea S.I.M. suma de 50 euro pentru a-i aproba efectuarea unui concediu fără plată, după efectuarea unui concediu de odihnă legal.
Totodată la începutul anului 2007 aceeaşi inculpată şi cu ocazia aceluiaşi concurs în care a fost angajată numita S.M. a primit ulterior de la denunţătoarea U.F. drept cadou, pentru faptul că a fost admisă la concurs în postul pe care şi-l dorea, un serviciu de pahare şi un pachet de cafea.
S-a apreciat de către instanţa de apel că nici una dintre probele administrate în cauză inclusiv la cererea inculpatei nu dovedeşte inexistenţa faptelor de luare de mită şi de primire de foloase necuvenite şi nu înlătură vinovăţia acesteia. Curtea a reţinut că de fapt denunţurile au început să fie formulate după comiterea faptelor ca urmare a restructurărilor ce urmau să fie efectuate în cadrul Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci, restructurări care vizau concedierea persoanelor care dăduseră mită sau bunuri inculpatei şi ca urmare a nemulţumirilor existente, raportate la conduita anterioară necorespunzătoare a inculpatei faţă de angajaţii din subordine, s-a şi organizat o şedinţă la care a fost prezentă inculpata şi în timpul căreia aceasta a fost acuzată public şi direct de primirea în mod repetat a unor sume de bani sau de bunuri.
Elocventă este depoziţia martorului A.C., persoană care nu făcea parte din colectivul coordonat de inculpată dar care avea funcţia de lider de sindicat care a arătat că a fost anunţat telefonic de unii membrii ai sindicatului că inculpata pretinde sume de bani pentru a acorda concedii şi a face angajări şi că el a fost prezent la şedinţa de sindicat în care inculpata a fost acuzată direct de mai mulţi angajaţi că ar fi primit de la ei sume de bani.
Acelaşi martor a declarat că inculpata nu a negat acuzaţiile aduse şi că el personal i-a cerut explicaţii reproşându-i comportamentul necorespunzător, iar inculpata nu i-a răspuns „stând cu capul în jos”. Acelaşi martor a mai declarat că a auzit-o pe inculpată că a promis că va restitui numitei O. suma de 200 euro.
Pe de altă parte Curtea a constatat că anumite aspecte declarate în mod diferit pe parcursul urmăriri penale şi a judecăţii de către persoanele având calitatea de denunţători şi de martori nu sunt esenţiale şi ele nu schimbă sensul declaraţiilor acestora, persoanele menţionate afirmând constant pe parcursul întregului proces penal acuzaţiile care s-au formulat împotriva inculpatei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală întrucât inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea a două fapte de luare de mită, fapte care nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.
A invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt este incident atunci când există un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.
În realitate, inculpata, prin motivele de recurs formulate, critică modalitatea de interpretare a probelor făcută de cele două instanţe precum şi concluziile acestora privind vinovăţia inculpatei.
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte însă dreptul suveran de apreciere a probelor, ci exclusiv discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Probele administrate în cauză: declaraţiile membrilor comisiei de examinare, declaraţiile martorilor denunţători precum şi ale martorului A.C., liderul de sindicat, confirmă că inculpata pretindea sume de bani pentru a face angajări, situaţie de fapt reţinută de cele două instanţe.
Constatând că în cauză nu s-a produs nicio eroare gravă de fapt şi că nu este incident vreun alt caz de casare ce se ia în considerare din oficiu de instanţă, Curtea va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat recursul formulat, urmând să o oblige pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.M.M. împotriva deciziei penale nr. 168 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia Penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 577/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
