ICCJ. Decizia nr. 582/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 160 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modif. cu referire la art. 3201alin. (7) C. proc. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului V.C., la pedeapsa principală de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
în conformitate cu disp. art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998, 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a fost obligat inculpatul V.C. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 25.248 lei, din care: 3387 lei - impozit pe venit, 1842 lei - impozit pe profit și 20.0191ei - TVA, plus majorări și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.
A fost admisă cererea privind instituirea sechestrului formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și, în baza art. 353 alin. (1), art. 163 C. proc. pen., s-a dispus această măsură asiguratorie asupra celor două autoturisme menționate în adresa nr. 78425 din 11 octombrie 2011 emisă de Primăria mun. Slatina ca fiind bunurile cu care inculpatul figurează înscris în evidențele fiscale.
S-a menționat că dispoziția privind luarea măsurii asigurătorii este executorie și va fi adusă la îndeplinire, potrivit art. 164 alin. (3) C. proc. pen., de organele proprii de executare ale A.N.A.F-D.G.F.P. Olt, cărora li se va comunica de îndată copia dispozitivului, urmând a proceda conform art. 165,art. 166 C. proc. pen.
în conformitate cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001 modif. s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, o copie a dispozitivului acesteia să se transmită Oficiului Național al Registrului Comerțului, Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.
Având în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care se coroborează cu raportul de expertiză fiscală, procese verbale încheiate de reprezentanții D.G.F.P. Olt, înscrisuri - facturi fiscale, chitanțe, ordine de plată, chitanțe, declarații fiscale, fișe sintetice analitice, raport de activitate efectuat de lichidator judiciar P. SPRL Slatina privind propunerea de închidere a procedurii insolvenței debitoarei SC I.C. SRL Slatina, fișă istoric SC I.C. SRL Slatina comunicată de Oficiul de pe lângă Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, statut, acte adiționale și încheieri pronunțate de judecătorul delegat la Oficiul de pe lângă Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt privind înregistrarea acestora, certificat de înregistrare, sentința nr. 766 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - secția comercială și de contencios administrativ, sentința nr. 668 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt - secția comercială și de contencios administrativ, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul V.C., în calitate de administrator la SC I.C. SRL Slatina (radiată conform sentinței nr. 668 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt - secția comercială și de contencios administrativ și mențiunilor din evidența Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt), nu a înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale sau veniturile realizate în perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009, respectiv că din totalul de 64 facturi ce au făcut obiectul controlului fiscal, 24 au fost înregistrate în Jurnalul pentru vânzări și în decontul de TVA, iar din cele 39 facturi fiscale aferente achizițiilor nedeclarate, 18 au fost înregistrate în Jurnalul de cumpărări, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 25.248 lei, din care: 3387 lei - impozit pe venit, 1842 lei - impozit pe profit și 20.019 lei - TVA.
S-a arătat că faptele sunt dovedite prin probele menționate anterior, dar și recunoscute de inculpat în condițiile art. 3201C. proc. pen.
în drept, s-a reținut că faptele comise de inculpatul V.C. în calitate de administrator la SC I.C. SRL Slatina întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modificată.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social generic și concret al faptelor săvârșite, dar și circumstanțele personale ale inculpatului (44 ani, căsătorit, un copil), conduita procesuală, atitudinea după săvârșirea infracțiunii - prezentarea în fața organelor judiciare imediat ce a aflat de existența dosarului penal, regretul manifestat cu privire la faptele comise, preocuparea pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, inculpatul manifestându-și expres acordul de achitare a prejudiciului produs, fiind reținute așadar circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., pedeapsa fiind redusă la 1 an închisoare.
S-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii (de interzicere a unor drepturi).
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F, ca reprezentant al Statului Român, prin cererea din 26 august 2011, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 58.209 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului conform procesului verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010 încheiat de D.G.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, sumă compusă din: impozit venit: debit - 4.309 lei, majorări întârziere impozit pe profit-1.444 lei, impozit profit: debit - 1.842 lei, TVA: debit - 38.111 lei, majorări întârziere TVA- 12.503 lei, solicitând și obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data când suma va fi achitată integral conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală modificat.
Prin aceeași cerere, s-a solicitat instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului.
Referitor la pretențiile civile solicitate de D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F., tribunalul a reținut că, în raport de obiectul dedus judecății - disp. art. 317 C. proc. pen., faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, prejudiciul este cel reținut în rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța cu judecata cauzei de față, stabilit prin expertiza fiscală efectuată pe parcursul urmăririi penale.
S-a constatat că D.G.F.P. Olt, în cererea de constituire parte civilă, nu a indicat nici un motiv pentru care a solicitat o sumă mai mare decât aceea stabilită prin expertiza fiscală efectuată în cauză (fii. 353-368 dos. u.p), în contextul în care procesul verbal menționat (24 august 2010) exista și pe parcursul urmăririi penale și chiar la acesta s-a raportat și expertiza fiscală dispusă de organele de urmărire penală, a fost avut în vedere de expert, iar la întocmirea acelui proces verbal inițial prejudiciul a fost estimat, expertiza fiscală fiind dispusă ulterior tocmai pentru stabilirea certă a prejudiciului, așa cum s-a menționat și în rechizitoriu.
S-a reținut că inculpatul, cu prilejul audierii sale, a declarat expres că este de acord să achite prejudiciul produs bugetului de stat în cuantum de 25.248 lei (conform rechizitoriului - reținut în baza expertizei fiscale), la care se vor calcula penalități și dobânzi de întârziere - fila 30 dos. fond și, avându-se în vedere principiul disponibilității, care guvernează modul de soluționare a laturii civile, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei respective.
Totodată, s-a considerat întemeiată cererea părții civile privind instituirea măsurii sechestrului asigurător, măsura fiind dispusă asupra autoturismelor cu care inculpatul figurează înscris în evidențele fiscale.
împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru A.N.A.F ca reprezentant al Statului Român, în motivarea apelului sentința fiind criticată cu privire la modul de rezolvare a laturii civile.
S-a arătat că prima instanță a ignorat actele deduse judecății - respectiv procesul verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010 prin care s-au stabilit obligații de plată în cuantum de 58.209 lei - și că în mod nelegal a luat în considerare o probă administrată în cursul urmăririi penale - expertiza contabilă efectuată la mai bine de un an de la data întocmirii procesului verbal de inspecția fiscală.
Prin decizia penală nr. 119 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru A.N.A.F ca reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței penale nr. 160 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, privind pe inculpatul V.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
A fost obligată apelanta parte civilă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Analizând apelul formulat în raport de actele și lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar a reținut că sunt nefondate criticile apelantei părți civile.
S-a avut în vedere că principiul egalității în drepturi, înscris în Constituție ca și dreptul la un proces echitabil, principiul "egalității armelor" menționate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impun ca judecarea unei cauze penale sau civile să se desfășoare după aceleași reguli procesuale, indiferent de calitatea părților.
Prin urmare, s-a apreciat că Statul Român nu are și nu poate avea o poziție privilegiată în cadrul procedurilor penale sau civile.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit Codului de procedură penală (art. 62 - 68), judecarea unei cauze se realizează pe bază de probe, propuse și administrate pe parcursul procesului penal, analizate și discutate în condiții de contradictorialitate.
S-a constatat că procesul verbal de inspecție fiscală constituie un înscris ce poate servi ca mijloc de probă - înscris provenind de la una dintre părțile interesate - dar nu are și nu poate avea o valoare probatorie superioară celorlalte probe administrate pe parcursul procesului penal.
S-a mai constatat că, în cauza de față, la urmărirea penală, s-a efectuat o expertiză contabilă care a reținut un alt cuantum al prejudiciului, mai mic decât cel stabilit de organele fiscale, probă ce nu a fost contestată sau combătută în nici un fel de partea civilă apelantă.
Pe de altă parte, s-a observat și faptul că partea civilă apelantă se raportează la un prejudiciu de 58.209 lei, care include deja majorări de întârziere în sumă de 13.947 lei, majorări care, după cum a arătat și prima instanță, nu pot fi considerate ca făcând parte din prejudiciul efectiv.
Totodată, s-a avut în vedere că prima instanță a arătat că la suma reținută ca și prejudiciu efectiv, se vor calcula majorări și penalități de întârziere, conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.
împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român.
Pe calea motivelor scrise depuse la dosar, recurenta parte civilă a criticat decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii civile și a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei integrale pentru care s-a făcut constituirea de parte civilă, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii, ce urmează a fi calculate în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă la momentul producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a acestuia.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., obiectul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C. civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs, cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare, însă nu și prejudiciul eventual.
în cauză, D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F., ca reprezentant al Statului Român, prin cererea din 26 august 2011, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 58.209 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, conform procesului verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010 încheiat de D.G.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, sumă compusă din: impozit venit: debit - 4.309 lei, majorări întârziere impozit pe profit - 1.444 lei, impozit profit: debit - 1.842 lei, TVA: debit - 38.111 lei, majorări întârziere TVA - 12.503 lei și a solicitat, de asemenea, obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data când suma va fi achitată integral conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală modificat.
Relativ la constituirea de parte civilă a D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F, ca reprezentant al Statului Român față de inculpatul V.C., dat fiind că vinovăția acestui inculpat în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală a fost stabilită prin hotărâre, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 998, 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală a inculpatului, astfel că, prin sentința pronunțată de prima instanță, menținută prin hotărârea instanței de apel, în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul V.C. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 25.248 lei, din care: 3387 lei - impozit pe venit, 1842 lei - impozit pe profit și 20.019 lei-TVA, plus majorări și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.
înalta Curte constată că în mod corect inculpatul a fost obligat doar la plata sumei de 25.248 lei, acesta fiind prejudiciul creat în prezenta cauză, după cum a fost menționat și în cuprinsul actului de sesizare a instanței, fiind stabilit pe baza expertizei fiscale efectuate în cursul urmăririi penale.
Tot astfel, se reține că procesul verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010, la care a făcut referire partea civilă și la momentul întocmirii căruia prejudiciul era unul estimat, a fost avut în vedere de către expert cu prilejul întocmirii raportului de expertiză și, în plus, nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la acest raport.
Pe de altă parte, se reține că, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare prestabilită și pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio distincție cu privire la valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau în cea a judecății.
Prin urmare, în prezenta cauză, având în vedere că recurenta parte civilă nu a prezentat dovezi în sprijinul solicitării unei sume care depășește pe cea stabilită pe baza expertizei fiscale efectuate în faza de urmărire penală - probă care nici nu a fost contestată -, criticile formulate de aceasta, care, de altfel, au fost invocate și în calea de atac a apelului, se privesc ca nefiind întemeiate, latura civilă fiind just soluționată.
Pentru considerente anterior expuse și având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 400 lei, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 583/2013. Penal → |
|---|
