ICCJ. Decizia nr. 597/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 597/2013
Dosar nr. 2253/93/2012/a3
Şedinţa publică din 18 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2253/93/2012 (200/2013), în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a apelantului inculpat R.V.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1818/P/2012 din data de 01 octombrie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 264 C. proc. pen., de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizarea a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în seara de 05 august 2012, în jurul orelor 23:00, la intersecţia Drumul Isărescu cu Şos. Pădurea Snagov, pe fondul unui conflict spontan, determinat de consumul de băuturi alcoolice, R.V.M. a avut o altercaţie cu I.A., context în care inculpatul l-a înjunghiat pe I.A. cu un cuţit într-o zonă cu caracter vital a părţii vătămate (hemitorace stâng-zona inimii).
S-a constatat că faţă de inculpatul R.V.M., prin încheierea nr. 89 din 07 august 2012 dată de Tribunalul Ilfov - secţia penală în dosarul nr. 1780/93/2012 al Tribunalului Ilfov, definitivă prin încheierea nr. 294/R din 14 august 2012 dată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală, a fost admisă propunerea formulata de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi, în temeiul art. 136 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 149x C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R.V.M. pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 07 august 2012 şi până la data de 04 septembrie 2012, inclusiv.
Ulterior, măsura a fost pusă în executare, pe numele inculpatului R.V.M. fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 25/U.P. din 07 august 2012 eliberat de Tribunalul Ilfov - secţia penală în dosarul nr. 1780/93/2012.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 46/2012, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V.M. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, împotriva acestei sentinţe inculpatul declarând recurs.
Analizând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, curtea de apel a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât fapta reţinută în sarcina acestuia constituie infracţiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. A fost avut în vedere că fapta cu privire la care există presupunerea rezonabilă că a săvârşit-o este o infracţiune cu impact psihologic puternic asupra victimei şi asupra comunităţii, în rândul căreia se naşte un puternic sentiment de oprobriu.
Prin urmare, s-a apreciat că doar detenţia preventivă este aptă a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 136 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V.M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi continuarea judecăţii în stare de libertate.
Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) din acelaşi text de lege, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti - secţia I penală a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptei, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.M. împotriva încheierii din 7 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2253/93/2012 (200/2013).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 596/2013. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
