ICCJ. Decizia nr. 930/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 340/ F din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost condamnat inculpatul F.M., la pedeapsa de 14 ani închisoare și 2 interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 ultim. teza a II-a lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (1) și (7) din C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-art. 175 lit. i) din C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal prin împăcarea părților pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) din C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 din C. pen. și s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.
în baza art. 350 din C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat.
în baza art. 88 din C. pen., s-a scăzut din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, de la 25 august 2012 la zi.
în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S-a luat act că partea vătămată T.N. nu s-a constituit parte civilă.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.G.P. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile către aceasta.
în baza art. 118 lit. b) din C. pen., s-a confiscat de la inculpat o bâtă/coadă de sapă, aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Ialomița.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON reprezentând cheltuieli judiciare, din care onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligată partea vătămată T.N. la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din 18 septembrie 2012, înregistrat sub nr. 3714/98/2012 din 19 septembrie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzute de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) din C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., reținându-se că, în noaptea de 24 din 25 august 2012, acesta a aplicat victimei C.G.P. mai multe lovituri cu o coadă de sapă, cauzându-i decesul, precum și părții vătămate T.N., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Din probele dosarului, instanța de fond a reținut că, la data de 24 august 2012, atât inculpatul F.M., cât și martorii T.I. și N.I., precum și partea vătămată T.N. și defunctul C.G.P., din comuna C., județul Ialomița, au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 19, în mod separat.
După ora 19, aceștia s-au întâlnit la un local denumit "S.", unde au continuat să consume bere și vin.
în jurul orei 1,00, în noaptea de 24 din 25 august 2012, aceștia se aflau în punctul denumit "L.T.", situat la intersecția dintre DN 2A și drumul către localitatea B., când, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victimă a avut loc o altercație verbală și fizică, mai întâi inculpatul adresându-i insulte defunctului, spunându-i că este "un pușcăriaș și un poponar".
După adresarea acestor insulte, victima a început să-l lovească pe inculpat, la un moment dat inculpatul căzând la pământ.
Pentru a se evita un scandal mai mare, martorul N.I. și partea vătămată T.N. au intervenit între cei doi și i-au despărțit, urmând ca, la stăruința lor, inculpatul să plece acasă.
Ajuns la domiciliul său, inculpatul a luat un băț, pe care-l pregătise drept coadă de sapă și a mers în întâmpinarea victimei, în dreptul unei fântâni unde știa că acesta va merge către casă, cu gândul "să-l tăbăcească" pe C.G.P.
Când victima a apărut în stradă, inculpatul i-a ieșit în față și a început să-l lovească cu coada de sapă în zona șalelor, a capului și a picioarelor, în urma loviturilor victima prăbușind-se la pământ. După căderea victimei, inculpatul a continuat să-l mai lovească cu picioarele, după care a plecat acasă.
în timp ce se îndrepta către casă, a auzit când cineva alerga după el, recunoscându-l pe T.N. Fără să poarte vreo discuție cu acesta, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu același băț, în urma căreia partea vătămată a căzut. După prăbușirea la pământ a părții vătămate, inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele, cauzându-i vătămări pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale.
După lovirea părții vătămate, inculpatul a ajuns acasă, iar coada de sapă a ascuns-o sub patul din camera unde dormea.
în dimineața zilei de 25 august 2012, victima a fost găsită decedată în interiorul curții tatălui său.
Faptele astfel reținute au rezultat din raportul de necropsie medico-legală din 27 august 2012 al Serviciului de Medicină Legală Ialomița, raportul de constatare medico-legală nr. 2686/A/348/2012 al aceluiași serviciu, proces-verbal de cercetare la fața locului întocmit de procuror, planșe foto, declarațiile martorilor G.A., N.G., T.I., N.I. și B.A.N., coroborate cu recunoașterea inculpatului.
în drept, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului de a aplica, în loc public, mai multe lovituri cu o coadă de sapă, ce au produs ruptură de splină și hemoperitoneu consecutiv, ce au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) din C. pen., text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din C. pen., s-a luat act de împăcarea părților și s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) din C. proc. pen.
în fața instanței, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201din C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Ca atare, instanța de fond a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 3201din C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din C. pen., reținându-se, pe de o parte, modalitatea de exercitare a violențelor ce au condus la suprimarea vieții unei persoane, ecoul nefavorabil produs în comunitate, agresarea succesivă a două persoane, ce denotă creșterea pericolului social al faptelor, chiar dacă pentru fapta de lovire a intervenit împăcarea, dezinteresul pentru starea victimei după comiterea agresiunii, dar și atitudinea de recunoaștere a faptelor, încât orientarea către o pedeapsă privativă de libertate va fi de natură a atinge scopul pedepsei, de sancționare și prevenire a săvârșirii altor fapte penale.
S-a luat act că partea vătămată T.N. nu s-a constituit parte civilă.
în fața instanței, partea civilă C.G.P. a arătat că valoarea pretențiilor sale sunt în sumă de 150 milioane ROL vechi, despăgubiri civile, iar inculpatul F.M. a fost de acord cu plata acestei sume.
Instanța de fond la obligat pe inculpat, către partea civilă, la plata sumei de 15.000 RON despăgubiri civile.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F.M., criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, invocând circumstanțele reale în care a comis fapta.
Prin decizia penală nr. 398/A din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat, apelul formulat de inculpatul F.M. împotriva sentinței penale nr. 340/F din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar.
S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat. în baza art. 381 din C. proc. pen., s-a dedus prevenția la zi.
în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata a 400 RON cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Curtea de apel, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, dar și din oficiu conform dispozițiilor 371 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat că, în raport de poziția procesuală adoptată de inculpat în fața instanței de fond înainte de citirea actului de sesizare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201din C. proc. pen. și pe baza probatoriului administrat în cauză în cursul urmăririi penale a dispus condamnarea acestuia.
S-a reținut că la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen., inclusiv circumstanțele reale în care a comis fapta, cât și persoana acestuia, astfel că pedeapsa aplicată este de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art. 52 din C. pen.
S-a constatat, de asemenea, că față de circumstanțele reale în care inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, nu se justifică reducerea cuar turnului pedepsei aplicate de prima instanță.
împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.M., solicitând admiterea căii de atac promovate și, pe fond, reducerea pedepsei.
Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 din C. proc. pen.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) din C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptei în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 3201din C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 din C. proc. pen.
înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) din C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de instanța de apel pentru infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) din C. pen., a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social; sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.
Așa fiind, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 din C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 din C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.
în temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 din C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 25 august 2012 la 18 martie 2013.
în temeiul art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 720/2013. Penal → |
|---|
