ICCJ. Decizia nr. 941/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 218 din 27 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201alin. (7) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen., a fost condamnat inculpatul O.S.I., născut la data de 11 decembrie 1981 în localitatea B., jud. Satu Mare, domiciliat în B.S., jud. Satu Mare, cetățean român, studii profesionale, director la SC S.T. SRL, cu antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost anulat, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201alin. (7) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen., a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost anulat, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
în baza art. 293 din C. pen. cu aplicarea art. 83 din C. pen. și art. 3201alin. (7) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, la pedeapsa de o lună închisoare.
în baza art. 293 din C. pen. cu aplicarea art. 83 din C. pen. și art. 3201alin. (7) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat, pentru, săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, la pedeapsa de o lună închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din C. pen., s-a dispus că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare.
în baza art. 71 din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. pe durata executării pedepsei.
în baza art. 83 din C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 147/2007 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă ce o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
în baza art. 189 din C. proc. pen., s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare a sumei de 50 RON reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu C.O., conform delegației nr. 66/2012.
în baza art. 191 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, întocmit în data de 30 noiembrie 2011, în dosar, inculpatul O.S.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost anulat, faptă prevăzută. și pedipsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 83 din C. pen., pct. 1 din rechizitoriu;
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 83 C. pen., pct. II din rechizitoriu;
- fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 din C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen., pct. II din rechizitoriu;
- fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 din C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen., pct. II din rechizitoriu, cu aplicarea art. 33 lit. a) și lit. b) din C. pen.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței faptul că, în data de 19 noiembrie 2008, inculpatul a condus autoturismul marca N. înmatriculat în Ungaria în localitatea R., jud. Satu Mare, cu viteză peste limita legală, fiind înregistrat cu aparatul radar din dotarea Serviciului Rutier Satu Mare. în vederea luării măsurilor legale, organul constatator a solicitat conducătorului auto permisul de conducere, documentul de identitate personală și al autovehiculului, însă acesta a declarat că nu le are asupra sa. întrebat fiind despre datele personale de identitate, conducătorul auto a declarat că se numește C.L., astfel că în baza datelor de identificare declarate de contravenient organul constatator a încheiat procesul-verbal de contravenție.
S-a mai reținut că, în data de 3 iunie 2009, în timp ce conducea autoturismul marca S. în localitatea C.M., făptuitorul a depășit viteza legală admisă, iar cu ocazia luării măsurilor legale și-a declinat o identitate falsă declarând că se numește C.L. cu datele de stare civilă ale acestuia.
Din verificările ulterioare efectuate s-a stabilit identitatea reală a conducătorului auto în persoana inculpatului O.S.I. Pentru a stabili identitatea persoanei care a semnat la rubrica "Contravenient" din cuprinsul proceselor-verbale din 19 noiembrie 2008 și din 3 iunie 2009, s-a dispus efectuarea unei constatări grafologice. Conform concluziilor raportului de constare tehnico-științifică din 3 august 2010, semnăturile au fost executate de către inculpatul O.S.I. Potrivit cazierului auto din 11 noiembrie 2009 aparținând inculpatului O.S.I., a rezultat că permisul de conducere eliberat acestuia la data de 1 septembrie 2000, a fost anulat prin referatul Serviciului Poliției Rutiere, ca urmare a condamnării sale definitive prin sentința penală nr. 1276 din 16 august 2007 a Judecătoriei Baia Mare pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere, astfel că, raportat la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcină, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, acesta a recunoscut și a regretat comiterea faptelor.
Din cuprinsul declarației inculpatului, au rezultat indicii că acesta a comis în datele de 13 noiembrie 2006, respectiv 21 noiembrie 2006, pe raza comunei Culciu, fapta de fals privind identitatea, prevăzută și pedepsită de art. 293 din C. pen., însă față de acestea s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la data de 13 noiembrie 2011, respectiv 21 noiembrie 2011, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Din probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
în data de 19 noiembrie 2008, inculpatul a condus autoturismul marca N. înmatriculat în Ungaria în localitatea R., jud. Satu Mare, cu viteză peste limita legală, fiind înregistrat cu aparatul radar din dotarea Serviciului Rutier Satu Mare. în vederea luării măsurilor legale, organul constatator a solicitat conducătorului auto permisul de conducere, documentul de identitate personală și al autovehiculului, însă acesta a declarat că nu le are asupra sa. întrebat fiind despre datele personale de identitate, conducătorul auto a declarat că se numește C.L., astfel că în baza datelor de identificare declarate de contravenient, organul constatator a încheiat procesul-verbal de contravenție.
S-a reținut, de asemenea, că în data de 3 iunie 2009, în timp ce conducea autoturismul marca S. în localitatea C.M., făptuitorul a depășit viteza legală admisă, iar cu ocazia luării măsurilor legale, și-a declinat o identitate falsă declarând că se numește C.L., cu datele de stare civilă ale acestuia.
Din verificările ulterioare efectuate s-a stabilit identitatea reală a conducătorului auto în persoana inculpatului O.S.I.
Situația de fapt astfel reținută s-a confirmat cu materialul de urmărire penală constând în: declarația învinuitului O.S.I., cazier auto, proces-verbal de contravenție, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, declarație martor C.I., declarație martor O.I., probe pe care inculpatul a declarat că le cunoaște și le însușește și dorește să fie judecat în baza acestora, potrivit art. 3201din C. proc. pen., dispoziții care prevăd judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Având în vedere cele precizate de inculpat în sensul că a solicitat judecarea potrivit art. 3201 din C. proc. pen., instanța de fond a soluționat cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței.
în drept, s-a reținut că faptele inculpatului O.S.I., care în datele de 19 noiembrie 2008 și 3 iunie 2009 a condus pe drumurile publice un autoturism în timp ce permisul de conducere i-a fost anulat și și-a declarat o altă identitate organelor constatatoare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002, cu aplicarea art. 83 din C. pen., pct. I din rechizitoriu, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis a fost anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002, cu aplicarea art. 83 din C. pen., pct. II din rechizitoriu, fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 din C. pen., cu aplicarea art. 83 din C. pen., pct. I din rechizitoriu, fals privind identitatea, faptă prevăzută și pedepsită de art. 293 din C. pen., cu aplicarea art. 83 din C. pen., pct. II din rechizitoriu, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din C. pen.
S-a reținut că inculpatul O.S.I. are antecedente penale, însă pe durata cercetărilor penale acesta a avut o atitudine de cooperate, a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunii reținute îri sarcina sa.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen. și dispozițiile art. 3201alin. (7) din C. proc. pen. S-a ținut seama de gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor, de modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, de persoana inculpatului, de vârsta acestuia, de faptul că inculpatul a mai săvârșit infracțiuni de același gen, de comportarea și poziția procesuală a acestuia raportat la atitudinea sinceră de recunoașterea a faptei.
Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiunea săvârșită.
Față de dispozițiile art. 71 din C. pen., în lumina jurisprudenței C.E.D.O. referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de fond a considerat că în raport cu gravitatea faptelor comise, interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stai: pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporționalității, astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie.
împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul O.S.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. în motivarea recursului s-a arătat că, după dezbaterea pe fond a cauzei în fața primei instanțe la data de 13 februarie 2012, s-a amânat pronunțarea până la data de 27 februarie 2012, iar în acest interval de timp, respectiv la data de 24 februarie 2012, s-a depus la dosar o adresă prin care a arătat că a reziliat contractul de asistență juridică, astfel că inculpatului nu i s-a asigurat în mod legal apărarea.
în această situație, s-a susținut că instanța era obligată să repună cauza pe rol pentru a relua dezbaterile, lucru care nu s-a întâmplat, astfel că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat dreptul la apărare.
în subsidiar, s-a solicitat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), lit. c) din C. pen., reducerea pedepsei aplicate sau sancționarea acestuia cu o amendă penală, fără a se revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 774/R din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul O.S.I. împotriva sentinței penale nr. 218 din 27 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, care a fost menținută în întregime.
A fost obligat recurentul să plătească statului suma de 400 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea de apel a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt dedusă judecății, aceasta fiind confirmată de probele din faza de urmărire penală, însușite de către inculpatul O.S.I. care, în ședința publică din 13 februarie 2012, a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201din C. proc. pen.
Raportat la starea de fapt, curtea de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată conform dispozițiilor art. 72 din C. pen., prima instanță având în vedere gradul de pericol social relativ ridicat al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost comise și persoana inculpatului care are antecedente penale pentru același gen de infracțiuni, pentru unele dintre fapte neputând fi atrasă răspunderea penală deoarece a intervenit prescripția, dar și poziția de recunoaștere a acestuia.
Referitor la cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare, curtea de apel a apreciat că este nefondată, câtă vreme la data de 16 ianuarie 2012, prima instanță a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca inculpatul să-și angajeze apărător, iar la data de 13 februarie 2012 s-a trecut la audierea inculpatului și dezbaterea pe fond a cauzei, acesta fiind asistat de avocat G.C. în reprezentarea apărătorului ales al inculpatului, avocat C.V..
S-a reținut că la dosarul cauzei (dosarul Judecătoriei Satu Mare) există delegația apărătorului ales al inculpatului și delegația de substituire acordată de acesta avocatului care l-a asistat pe inculpat, toate emise în data de 7 februarie 2012.
Totodată, a fost avut în vedere că, la data de 24 februarie 2012, s-a înregistrat la Judecătoria Satu Mare o adresă emisă de Cabinetul de avocat C.V. în care acesta arată că a intervenit rezilierea unilaterală a contractului de reprezentare încheiat cu inculpatul O.S.I., însă s-a apreciat că acest aspect nu are relevanță, câtă vreme din adresă nu rezultă data la care a intervenit această reziliere, iar pe de altă parte, chiar dacă rezilierea ar fi intervenit înainte de termenul din 13 februarie 2012, în fapt, la ședința de judecată de la data respectivă, inculpatul a fost asistat de avocat G.C., care l-a asistat pe acesta și a pus concluzii pe fondul cauzei, asigurând astfel o apărare efectivă pentru inculpat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.S.I., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
La termenul de judecată din data de 18 martie 2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispozițiile art. 3851din C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
în speță, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 774/ R din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul O.S.I.
în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 942/2013. Penal → |
|---|
