ICCJ. Decizia nr. 1022/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 1022/2013

Dosar nr.17436/55/2009

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2013

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Arad, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpaţi, din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în privinţa inculpatului S.J., şi, din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul inculpaţilor T.G.M. şi P.C.O., respectiv din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a), în cazul inculpatului N.G.

în baza art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.J., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.J., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală;

În baza art. 296 indice 1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă;

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

În baza art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la: 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 8 (opt) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul N.G., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul N.G., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală

În baza art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 8 (opt) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G.M. la 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G.M. la: 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală

În baza art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală - în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la: 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatei i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat, la art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la producere de produse accizabile, ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹, alin. (1) lit. f),din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 248¹, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.C.E., la: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. inculpatei i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii

În baza art. 248¹, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii U.L. şi D.D.A., la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 248¹, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C., la: 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpaţilor le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

S-a interzis inculpaţilor U.L., D.D.A. şi O.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca şi pedeapsă complementară, pedeapsă ce urmează a fi executată în situaţia revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.86¹, 86² C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor U.L. şi D.D.A., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, şi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.C., pe un termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere : să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad şi să se supună programului instituit de acest serviciu; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor U.L., D.D.A. şi O.C. pe durata suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere instituite.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ,au fost condamnaţi inculpaţii S.A. şi F.D., la: 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., inculpaţilor li s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisori.

- În baza art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi au fost obligaţi inculpaţii S.J., N.G., T.G.M. şi O.C., în solidar, la plata sumei de 3.196.208 lei, din care, în solidar şi cu inculpatul U.L., pentru suma de 2.336.146 lei, cu inculpata D.D.A., pentru suma de 514.914 lei, şi cu inculpata C.C.E., pentru suma de 346.012 lei, cu titlu de daune materiale, sume majorate conform dispoziţiilor legale în materie, până la data achitării efective, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 346 C. proc. pen., s-a admis, în parte acţiunea, civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi au fost obligaţi inculpaţii S.J., N.G., T.G.M. şi O.C., în solidar, la plata sumei de 14.429.622 lei, din care, în solidar şi cu inculpatul U.L., pentru suma de 10.546.783 lei, cu inculpata D.D.A., pentru suma de 2.324.637 lei, şi cu inculpata C.C.E., pentru suma de 1.562.114 lei, sume majorate conform dispoziţiilor legale în materie, până la data achitării efective, cu titlu de daune materiale.

S-au respins acţiunile civile exercitate împotriva inculpaţilor P.C.O., S.A. şi F.D.

S-a constatat că societatea comercială SC S.O.L. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, fiind radiată prin Sentinţa comercială nr. 493 din data de 10 martie 2010 a Tribunalului Arad.

În baza art. 348 C. proc. pen., au fost desfiinţate foile de parcurs întocmite de conducătorii auto ai SC C.R. SRL Oradea (dosar urmărire penală, vol. 12, filele 386 - 492), foile de parcurs false întocmite de conducătorii auto ai SC P. SRL (dosar urmărire penală, vol. 19, filele 195 - 201), certificatele de calibrare false (dosar urmărire penală, vol. 8, filele 157 - 181), contractul de comodat şi declaraţia pe proprie răspundere false folosite la întocmirea dosarului de autorizare al SC S.O.L. SRL (dosar urmărire penală, vol. 3, filele 347 - 349).

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor S.J., N.G. şi T.G.M., urmând ca măsurile asigurătorii să fie duse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, iar pentru eventualele bunuri din străinătate urmând ca pentru aducerea la îndeplinire a măsurii să se emită în baza art. 176 din Legea nr. 302/2004, o cerere de asistenţă judiciară internaţională.

În baza art. 12 din Legea nr. 245/2005, au fost interzise inculpaţilor S.J., N.G. şi T.G.M., dreptul de a fi a fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai unei societăţi comerciale

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.J., N.G. şi T.G.M., O.C. la plata sumei de câte 15.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Au fost obligaţi inculpaţii U.L., D.D.A. şi C.C.E. la plata sumei de câte 5.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Au fost obligaţi inculpaţii S.A. şi F.D., la plata sumei de câte 700 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii: C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. şi partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi operaţiuni Vamale Timişoara.

Prin decizia penală nr. 2/ A din 21 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Arad, privind soluţionarea apelului.

A fost declinată competenţa de soluţionare a apelurilor declarate în cauză de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii: C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. şi partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi operaţiuni Vamale Timişoara, împotriva Sentinţei penale nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Arad, în Dosar nr. 17436/55/2009, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

A fost respinsă cererea formulată de procuror privind recalificarea căii de atac a apelului în cale de atac ca recurs.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, analizând excepţia invocată din oficiu precum şi solicitarea procurorului de recalificare a căii de atac, a reţinut că aceasta din urmă nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, hotărârea Judecătoriei Arad, pronunţată în condiţiile de mai sus, a fost dată cu calea de atac a apelului.

S-a reţinut, raportat la dispoziţiile Legii nr. 202/2010, că în mod legal a calificat prima instanţă calea de atac ca fiind apel însă, s-a apreciat că nu tribunalul este instanţa competentă, funcţional, să judece apelul.

Dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevăd:

(1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în-vigoare a prezentei legi.

Tot prin Legea nr. 202/2010, competenţa materială de soluţionare a dosarelor penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, a revenit, în primă instanţă, tribunalului, iar hotărârile pronunţate de tribunal, pot fi atacate cu apel şi recurs (potrivit art. 27 pct. l, lit. e¹) C. proc. pen.).

Prin Legea nr. 202/2010, nu s-a adus nici o modificare cu privire la numărul căilor de atac, prin urmare, nici înainte şi nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, nu sunt supuse unei singure căi de atac, ci, atât apelului cât şi recursului.

S-a apreciat că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 se referă doar la sentinţele pentru care legea nouă a eliminat calea de atac a apelului, iar nu şi la sentinţele pentru care posibilitatea atacării, atât cu apel cât şi cu recurs, a rămas nemodificată.

De asemenea, prin Legea nr. 202/2010, au fost abrogate dispoziţiile art. 27 pct. 2 din C. proc. pen., referitoare la competenţa tribunalului de a judeca apelurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii, în primă instanţă, competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva unei astfel de hotărâri pronunţate de judecătorie, revenind Curţii de Apel, tribunalul nemaiputând să judece apeluri faţă de dispoziţiile procesual penale în vigoare.

În consecinţă, tribunalul a considerat că este inadmisibilă privarea părţilor de o cale de atac prin schimbarea competenţei materiale a instanţei competente în prezent să judece în fond cauzele de evaziune fiscală, întrucât prin Legea nr. 202/2010 nu a operat nici o modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentinţelor privind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac nefiind incidente în cazul acestor categorii de sentinţe.

Având în vedere aceste considerente, raportat la data pronunţării sentinţei atacate, tribunalul a constatat că nu mai are competenţa funcţională de a judeca apelul.

Împotriva Sentinţei penale nr. 3146 din 10.12.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009, au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. şi partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 9 iunie 2013, sub nr. 17436/55/2009, ca urmare a declină competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Arad prin decizia nr. 2/ A din 21 mai 2013.

Prin decizia penală nr. 745 din data de 04 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea formulată de procuror privind recalificarea căii de atac a apelului, în calea de atac a recursului, a pus în discuţie şi, în baza art.42 C. proc. pen., raportat la art.39 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale instanţei şi a declinat competenţa soluţionării apelurilor declarate de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii C.C.E., U.L., D.D.A. , O.C., T.G.M. şi partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, împotriva Sentinţei penale nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 17436/55/2009, în favoarea Tribunalului Arad.

În baza art. 43 C. proc. pen., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin Legea nr. 202/2010, infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competenţa de judecată în primă instanţă a judecătoriei în competenţa de judecată în primă instanţă a tribunalului.

Atât înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului şi recursului.

Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât şi recursului, motiv pentru care s-a respins cererea procurorului privind recalificarea căii de atac din apel în recurs.

Neoperând, prin Legea nr. 202/2010, nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentinţelor privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac (art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 ) nu sunt incidente în cazul acestei categorii de sentinţe.

Aşa cum s-a reţinut şi prin considerentele Deciziei nr. 1451 din 8 mai 2012 pronunţată de I.C.C.J. „singura normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - priveşte categoriile de sentinţe pentru care legea nouă a eliminat o cale de atac (apelul), iar nu şi sentinţele pentru care posibilitatea atacării atât cu apel, cât şi cu recurs a rămas nemodificată. O normă tranzitorie nu poate privi decât o situaţie modificată, iar nu şi o situaţie nemodificată.

Este ceea ce rezultă din formularea art. 24 alin. (1) - „hotărârile (...) rămân supuse căilor de atac" -, utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor hotărârile la care se referă nu mai sunt supuse aceloraşi căi de atac, nu mai sunt supuse căilor de atac anterioare. ”

Din interpretarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 202/2010 rezultă că sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, pronunţate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.

Astfel, art. 24 alin. (2) constituie temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanţă a infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanţe au fost legal învestite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Referirea la „procesele în curs de judecată ” utilizată în art. 24 alin. (2) se referă, însă, nu numai la judecata în primă instanţă, ci şi la judecata în apel şi în recurs.

În cauză, Sentinţa penală nr. 3146 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009 privind infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 este supusă apelului la Tribunalul Arad şi recursului la Curtea de Apel Timişoara.

Deliberând asupra conflictului, Înalta Curte constată următoarele:

În baza art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., se reţine că, în speţă, este vorba despre interpretarea dată de instanţe cu grad de jurisdicţie diferit, unor norme procesual penale, care, potrivit regulii generale, ar fi de imediată aplicare, dar care prevăd în sine tocmai o derogare de la această regulă, în privinţa momentului de aplicare, şi din care decurg, pe de altă parte, reguli care reaşează competenţa materială între instanţe, în anumite cazuri, care însă nu se regăsesc în materia infracţiunilor de evaziune fiscală, după cum corect a reţinut Curtea de Apel Timişoara, în concordanţă cu opinia Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din cuprinsul notei transmise instanţelor, cuprinzând punctul de vedere al acesteia cu privire la aspectele în discuţie, astfel cum a fost stabilit în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.

Din examinarea textelor de lege enunţate se observă că, în alin. (1) şi (2), legiuitorul, pentru a nu perturba-mersul normal al ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare de la principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal, stabilind că dispoziţiile relative la competenţă, căi de atac, termene şi motive ultraactivează după ieşirea lor din vigoare.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 12 din 08 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată. în recurs în interesul legii, din examinarea textelor de lege enunţate se observă că, în alin. (1) şi (2), legiuitorul, pentru a nu perturba mersul normal al ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare de la principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal, stabilind că dispoziţiile relative la competenţă, căi de atac, termene şi motive ultraactivează după ieşirea lor din vigoare.

Astfel, trimiterea în judecată a inculpaţilor S.J., N.G., T.G.M., U.L., C.C.E., D.D.A., O.C., P.C.O., S.A. şi F.D. s-a realizat prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Timişoara nr. 18/P/2009 din data de 18 decembrie 2009, mai înainte de intrarea în vigoare, la data de 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010, prin care, în urma modificării dispoziţiilor art. 27 pct. l lit. e¹) din Codul de procedură penală, infracţiunea de evaziune fiscală, în varianta incriminată de art. 9 din Legea nr. 241/2005, a fost trecută din competenţa de judecată, în primă instanţă, a judecătoriei, în competenţa de judecată, în primă instanţă, a tribunalului.

Atât înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, când infracţiunea era dată în competenţa de judecată în primă instanţă a judecătoriei, cât şi după intrarea în vigoare a legii respective - când infracţiunea a fost dată în competenţa de judecată în primă instanţă a tribunalului, sentinţele pronunţate în cauzele având ca obiect această infracţiune au fost şi au rămas supuse ambelor căi ordinare de atac, apel şi recurs, conform art. 361 alin. (1) lit. a) şi art. 385¹ alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în reglementările corespunzătoare, înainte şi după intrarea în vigoare a legii anterior menţionate.

Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici ulterior acestui moment, sentinţele pronunţate în cauzele având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 din Legea nr. 241/2005 nu au fost şi nu sunt supuse unei singure căi de atac - recurs, ci ambelor căi ordinare de atac - apel şi, apoi, recurs.

În acelaşi timp, normele tranzitorii inserate în art. 24 din Legea nr. 202/2010, cu privire la dispoziţiile modificate sau completate ale Codului de procedură penală, nu cuprind nicio menţiune în sensul limitării numărului căilor de atac în cauzele având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În aceste condiţii, norma tranzitorie din art. 24 alin. (1), în sensul că numai hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea veche, sub dare a început procesul, iar hotărârile pronunţate ulterior sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea noua, fiu este. incidenţă în asemenea cauze.

Cea de a doua chestiune, a instanţei competente să judece căile de atac, se soluţionează pe baza dispoziţiilor alin. (2) şi (3) ale art. 24 din Legea nr. 202/2010.

Astfel, prin alin. (2) se prevede, în mod explicit, că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei, prin acea lege, vor continua să fie judecate de instanţele legal sesizate anterior, noile norme de competenţă aplicându-se numai în cauzele. în care sesizarea instanţelor s-a realizat după intrarea în vigoare legii respective sau, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, în caz de desfiinţare sau de casare, cu trimitere spre rejudecare, situaţie care însă nu este incidenţă în speţă.

Întrucât norma tranzitorie citată nu distinge cu privire la competenţa de judecare a cauzelor, după cum acestea se află în faza judecăţii în primă instanţă, sau în cea a căilor ordinare de atac - apel, recurs, rezultă că norma respectivă se aplică pe tot parcursul judecăţii, indiferent de gradul de jurisdicţie în care se afla o anumită cauză la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Drept urmare, întrucât, în speţă, sesizarea primei instanţe competente material - judecătoria, s-a realizat mai înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţa pronunţată de aceasta este supusă, în ordine, apelului, a cărui judecată este de competenţa funcţională şi materială a tribunalului, astfel cum prevedea legea veche, sub care a început procesul şi, ulterior, recursului, a cărui competenţă de judecare aparţine curţii de apel, potrivit aceleiaşi legi.

În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii S.J., N.G., T.G.M., U.L., C.C.E., D.D.A., O.C., P.C.O., S.A., F.D., în cuantum de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 989/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1065/2013. Penal. Conflict de competenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 1022/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1022/2013. Penal