ICCJ. Decizia nr. 1065/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1065/2013
Dosar nr. 768/42/2013
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013
Asupra conflictului negative de competenţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 204 din 30 octombrie 2013,pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
S-a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Câmpina şi Curtea de Apel Ploieşti şi conform art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus:
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 42 alin. (3) C. proc. pen., pentru a se pronunţa asupra conflictului negativ de competentă ivit între cele două instanţe, în temeiul art. 43 alin. (7) din acelaşi cod.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 29 iulie 2013 Biroul Federal de Justiţie din Bon - Germania, a solicitat instanţei de judecată recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti germane privind pe Ş.A.G., domiciliat în Câmpina, str. Ecaterina Teodoroiu, judeţul Prahova, care a fost obligat de instanţa germană la plata unei amenzi în cuantum de 403,50 euro, pentru comiterea unei contravenţii Ia data de 11 mai 2012, prevăzută de paragraful 34 alin. (3) - 69a din Regulamentul de admitere în traficul rutier, paragraful 24 din Legea privind traficul rutier.
În fapt, s-a reţinut de către instanţa germană că numitul Ş.A.G. a condus la data sus - arătată, un autovehicul în greutate totală de 61.325 kg, peste limita maximă admisă de 40.000 kg.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 4342/204/2013 din 08 august 2013.
Această instanţă, prin sentinţa penală nr. 302 din 13 septembrie 2013, în temeiul art. 42 C. proc. pen., rap. la art. 132 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, Judecătoria Câmpina neavând competenţa materială de soluţionare a acestei cauze.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că sunt aplicabile disp. art. 132 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora „cererea de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiţiei, Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul, instanţă care va decide prin hotărâre pronunţată în camera de consiliu.
Curtea, examinând actele lucrările dosarului, a constatat că nu acestei instanţe îi revine competenţa materială de a soluţia cauza, ci Judecătoriei Câmpina, pentru considerentele ce expuse în continuare.
Obiectul prezentei cauze îl constituie recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunilor pecuniare aplicate de autorităţile germane cetăţeanului român Ş.A.G., în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile Secţiunii a 4-a, Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în aplicarea Deciziei - Cadru 2005/214/JA a Consiliului din 21 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare.
Potrivit disp. art. 18740 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 autorităţile române competente să execute o hotărâre, în-cadrul acestei proceduri, sunt instanţele judecătoreşti.
Legea nu prevede însă, în mod expres, care anume din instanţele judecătoreşti sunt competente material a soluţiona o sesizare cu acest obiect.
Aşa fiind, s-a reţinut că,devin aplicabile disp. art. 25 C. proc. pen., potrivit cărora, judecătoria este instanţa care are competenţa materială generală în materie penală, iar când voinţa legiuitorului a fost aceea de a atribui competenţa Curţii de Apel, aceasta a fost prevăzută în mod expres, ceea ce nu este cazul în speţă.
S-a reţinut că, din actele comunicate de autoritatea germană, a rezultat că intimatul Ş.A.G., a comis pe teritoriul german o contravenţie pentru care i s-a aplicat o sancţiune pecuniară.
Executarea silită a unei amenzi contravenţionale în România, este reglementată prin art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care prevede că punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face de către instanţa judecătorească, care în asemenea cazuri este judecătoria în a cărei rază de competenţă se desfăşoară executarea silită, respectiv aceea de la domiciliul contravenientului, conform art. 172 - 174 C. proc. fisc.
În conformitate cu dispoziţiile art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 comportamentele care încalcă reglementările privind traficul rutier, dacă se pedepsesc în statul membru al Uniunii Europene emitent, dau loc Ia recunoaşterea şi executarea hotărârii fără a fi necesară verificarea dublei incriminări.
Prin urmare, comportamentele care încalcă reglementările privind traficul rutier incriminate în statul membru al U.E., impun recunoaşterea şi executarea hotărârii, conform Secţiunii a 4-a a Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 302/2004, chiar dacă potrivit legislaţiei române, acestea constituie contravenţii.
II. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., va soluţiona conflictul negativ ivit între cele două instanţe, stabilind competenţa de judecată în primă instanţă a cererilor de natura aceleia în speţă în favoarea judecătoriei, pentru următoarele considerente:
Cererea pendinte are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunilor pecuniare aplicate de autorităţile germane cetăţeanului român Ş.A.G., în cadrul procedurii reglementate în dispoziţiile Secţia unită a 4-a, Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusă o nouă secţiune în cuprinsul Legii nr. 302/2004 (republicată,publicată în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011, dispoziţiile art. 187 - art. 18718 se regăsesc în art. 233 - art. 247, iar dispoziţiile art. 18740 alin. (1) pct. 33 se regăsesc în art. 239 alin. (1) pct. 33.), secţiune care conţine dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare.
Art. 18734 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 defineşte „pedeapsa pecuniară” ca fiind, între altele, „obligaţia de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o infracţiune ” , aceasta fiind situaţia în cazul cererii privind pe intimatul Ş.A.G., iar art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul că în cazul comportamentelor care încalcă reglementările privind traficul rutier nu este necesară verificarea dublei incriminări. Totodată, în art. 18735 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se prevede faptul că autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti, fără ca textul menţionat să atribuie competenţa unei instanţe specifice (judecătorie, tribunal sau curte de apel).
Or,în tăcerea legii, devin aplicabile dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., potrivit cărora judecătoria este instanţa care are competenţă materială generală în materie penală.
Executarea silită a amenzii contravenţionale în România este reglementată prin art. 39 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, ce prevede că punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face de către organul din care face parte agentul constatator ori de către instanţa judecătorească. Instanţa judecătorească în asemenea situaţii este judecătoria în a cărei rază de competenţă se desfăşoară executarea silită, respectiv aceea de Ia domiciliul contravenientului, conform art. 172 - art. 174 C. proc. fiscală.
Cât priveşte dispoziţiile art. 117 din legea specială privind procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale străine la cererea unui stat străin, la care a făcut referire judecătoria în motivarea hotărârii sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea fac parte din Titlul V al legii - „Recunoaşterea si executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare”, pe când procedura prevăzută în dispoziţiile art. 187 - art. 18748 este reglementată distinct şi este cuprinsă în cadrul altui titlu, respectiv Titlul VII al legii, ce vizează „Asistenţa judiciară în materie penală.”
Ca atare, cauza va fi trimisă pentru judecare în primă instanţă, potrivit competenţei după materie, Judecătoriei Câmpina, pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul Ş.A.G.
În consecinţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe Ş.A.G. în favoarea Judecătoriei Câmpina, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Ş.A.G., în favoarea Judecătoriei Câmpina, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1022/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1068/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
