ICCJ. Decizia nr. 1681/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 1681/2013

Dosar nr. 371/32/2013

Şedinţa publică din 17 mai 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 19 din 9 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 371/32/2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 806/P/2012 şi, în baza art. 1491 alin. (9) şi (10) raportat la art. 148 alin. (1) lit. c) şi f) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., folosire fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.”, folosirea însemnelor specifice profesiei, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, rap. la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen. rap. la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 09 mai 2013 şi până la data de 06 iunie 2013, inclusiv, dispunând emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.

Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea a reţinut următoarele:

Împotriva inculpatului B.V. au fost formulate mai multe plângeri, după cum urmează:

1. - În data de 01 octombrie 2012, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată plângerea penală formulată de C.F.V.A. prin care a solicitat a se efectua cercetări faţă de magistratul judecător C.V.S., pentru infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uzul de fals, prev. de art. 291 C. pen., instigare la infracţiunea de exercitare a profesiei de avocat fără drept, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 281 C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 şi faţă de B.V., pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uzul de fals, prev. de art. 291 C. pen., instigare la exercitarea profesiei de avocat fără drept, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 281 C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. Partea vătămată a precizat că la data de 19 aprilie 2012, la cunoscut pe C.V.S. pe reţeaua de socializare F., care s-a recomandat ca fiind judecător şi interesat să colaboreze cu aceasta. A invitat-o a doua zi la biroul său din cadrul Judecătoriei Bacău, unde au continuat discuţiile, învinuitul manifestând disponibilitatea de a o ajuta să se realizeze în profesie, luând cunoştinţă că partea vătămată este absolventă a Facultăţii de Drept.

A relatat, printre altele, că învinuitul a încurajat-o ca, în loc să plătească 3.000 lei pentru a deveni mediator, să opteze pentru a dobândi calitatea de avocat, pentru care ar trebui să plătească 4.000 lei şi a condus-o la 4 iunie 2012 pe str. Republicii, unde la întâlnit pe B.V., care la solicitat să scrie o cerere de primire în profesia de avocat.

Partea vătămată a primit un înscris intitulat „examen barou” ce purta impresiunea ştampilei pe care este scris „U.N.B.R. - Baroul Bacău”, apoi C.V.S. La dictat nouă întrebări şi răspunsurile la aceste întrebări, a luat apoi lucrarea, au semnat pe ea ambii învinuiţi, spunându-i că ei au constituit „comisia de examinare”. Lucrarea a fost corectată imediat de C.V.S. care a completat şi un proces verbal în care a consemnat notele obţinute, ce a fost semnat de ambii învinuiţi. Partea vătămată afirmă că i-a plătit lui B.V. suma de 4.000 lei, din care C.V.S. a primit suma de 400 lei, reprezentând 10% din suma încasată de B.V. potrivit unei înţelegeri între cei doi, iar B.V. i-a eliberat părţi vătămate o chitanţă pe care s-a menţionat că suma plătită reprezintă „donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R., nereturnabilă”. Ulterior, partea vătămată a primit de la B.V. decizia nr. 2 din 30 iunie 2012, în care se menţionează că este „admisă în profesia de avocat”, semnată de B.V., precum şi contractul de colaborare cu acesta, având convingerea că a susţinut un examen de admitere în profesia de avocat în condiţii legale, urmare căruia putea să desfăşoare activitate de avocat în condiţiile legii.

După susţinerea „examenului de admitere în profesia de avocat”, interesându-se despre „Baroul V.B.”, a aflat că nu a susţinut un examen cu respectarea legii şi că astfel a fost înşelată de către C.V.S. şi B.V.

2.- La data de 14 aprilie 2011, L.R.M. a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a se efectua cercetări faţă de B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că la 30 august 2010, atribuindu-şi calităţi mincinoase de avocat şi decan al Baroului Bacău, a pretins şi primit suma de 3.500 lei, reprezentând taxă de înscriere la examen. Partea vătămată a precizat că B.V. i-a dictat două întrebări la care ea a dat răspunsul în scris. Apoi i-a dat să completeze o „cerere de intrare în barou” ce a fost înregistrată din 30 august 2010.

Partea vătămată şi părinţii săi au aflat a doua zi că „Baroul lui B.” este constituit ilegal, a încercat să-şi recupereze banii de la acesta, însă i s-a comunicat că a luat examenul de intrare în „barou” şi urmează să primească legitimaţie de avocat, ceea ce face imposibilă restituirea banilor.

3. - În data de 30 octombrie 2012, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău s-a înregistrat, sub nr. l0003/P/2012, plângerea penală formulată de Baroul Bacău prin decan - av. C.G.N., în care se solicită a se efectua cercetări faţă de inculpatul B.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 281 C. pen. rap. la art. 26, 113 din Legea nr. 51/1995, art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 şi art. 215 C. pen. De asemenea, cu adresa nr. 3395/P/2011 din 29 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a înaintat sesizarea formulată de Baroul Bacău prin decan avocat C.G.N. împotriva lui B.V., pentru a fi cercetat sub aspectul infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, plângere ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub nr. 495/VIH/1/2012.

Ambele sesizări au fost conexate la prezenta cauză.

În conţinutul acestora se afirmă că la nivel local se practică avocatură clandestină, organizată de către B.V. Astfel, în anul 2004, învinuitul a înfiinţat „Baroul Bacău” membru al unei false entităţi centrale „U.A.R.” devenită „U.N.B.R.” şi, după ce a fost exclus din această structură nelegală condusă de Pompiliu Bota, a înfiinţat şi înregistrat fiscal o nouă entitate, tot nelegală, intitulată „U.N.B.R.”, însă cu date de identitate proprii. Se mai precizează că pe imobilul din Bacău, str. Oituz, jud. Bacău, au fost amplasate, în vara anului 2012, firme specifice profesiei de avocat: „Baroul Bacău”, „Decan”, „Avocat”, precum şi reclamă cu privire la faptul că în acest imobil se prestează activităţi specifice profesiei de avocat. Pe acelaşi imobil sunt afişate denumiri specifice unor instituţii de stat „www.avocatulpoporului.ro „, elemente care induc în eroare justiţiabilii cu privire la legalitatea activităţilor prestate de B.V., toate acestea desfăşurându-se sub denumirea generică de „Casa pentru Apărarea Drepturilor Omului”.

Se precizează că B.V. a solicitat şi obţinut de la BNP - „U.Ş.” procuri speciale în calitate de pretins avocat pentru reprezentarea în instanţă a unor persoane fizice, că Legea nr. 51/1995 instituie nulitatea de drept a oricăror acte de constituire a unor entităţi paralele, iar art. 281 C. pen. stabileşte natura infracţională a activităţii de avocat exercitată în afara legii speciale, ca şi a folosirii denumirilor sau însemnelor specifice profesiei de avocat.

4. - Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 3395/P/2011 din 29 noiembrie 2012 s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, faţă de sesizarea Baroului Bacău depusă în data de 12 martie 2012 prin care se arată că B.V. deţine şi administrează un site www.U.N.B.R. info. în conţinutul căruia utilizează fără drept denumiri specifice profesiei de avocat. Această cauză a fost conexată la Dosarul nr. 806/P/2012 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru cercetări sub aspectul infracţiunii de folosire fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.”, sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor profesiei, infracţiune prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, faţă de sesizarea Baroului Bacău depusă în data de 12 martie 2012 prin care se susţine că B.V. deţine şi administrează site-ul www.U.N.B.R.info în conţinutul căruia foloseşte fără drept denumiri specifice profesiei de avocat.

5. - Sesizarea adresată Baroului Bacău de către Inspectoratul de Stat în Construcţii Bacău, înregistrată din 17 iunie 2011 cu privire la împuternicirea avocaţială din 01 ianuarie 2011 şi factura din 01 ianuarie 2011 pentru suma de 20.000 lei, emise de „Cabinet avocat B.V.” cu privire la legalitatea întocmirii acestora, a modului de funcţionare al „cabinetului” şi la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, din cercetările efectuate, Parchetul constatând că inculpatul B.V. se face vinovat pentru că a întocmit mai multe înscrisuri în numele entităţii pe care o reprezintă, prin care a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv:

S-a constatat că inculpatul, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.F.V.A.:

- sub antetul necorespunzător adevărului „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Centrul Teritorial de Studii - Baroul Bacău” a semnat în calitate de membru al „comisiei de examinare” înscrisul olograf intitulat „Decizie” înregistrat din 4 iunie 2012;

- sub antetul fals „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” este aplicată ştampila având impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”;

- la data de 4 iunie 2012, ora 14:00-17:00, ca membru în „comisia de examinare pentru”admiterea în profesia de avocat, „conform Legii nr. 51/1995”, a semnat şi a notat răspunsurile la subiectele tratate de partea vătămată C.F.A.V., precum şi pentru „media generală 9,45”;

- la data de 15 iunie 2012, ora 13:00, în calitate de membru al comisiei a hotărât admiterea „în profesia de avocat” a părţii vătămate C.F.A.V., înscris înregistrat sub nr. 54 din iunie 2012, pe care l-a semnat;

- a emis înscrisul numit „decizia nr. 2 din 30 iunie 2012” de „admitere în profesia de avocat” a părţii vătămate C.F.V.A., pe care l-a semnat;

- la data de 02 iulie 2012 a încheiat „contract de colaborare” cu aceeaşi parte vătămată pe care l-a semnat;

- chitanţa din 4 iunie 2012 semnată de inculpat, pentru încasarea sumei de 4.000 lei reprezentând „donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R., nereturnabilă” de la partea vătămată C.F.V.A.; în privinţa părţii vătămate B.C.Ş.;

- sub antetul necorespunzător adevărului „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.”;

„Baroul Bacău - U.N.B.R.” a semnat în calitate de „membru al comisiei de examinare” pentru verificarea actelor depuse de B.C.Ş.:

- pe cererea din 22 iunie 2012, care poartă şi ştampila cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat;

Sub acelaşi antet şi ştampilă neadevărate, inculpatul B.V. a semnat:

- decizia nr. 63 din 27 iunie 2012;

- procesul verbal privind rezultatul examinării din 28 iunie 2012, ora 15:15;

- foaia de examen pentru „admiterea în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995, republicată”;

- decizia nr. 6 din 3 iulie 2012 de admitere în profesia de avocat;

- contract de colaborare din 16 octombrie 2012;

- chitanţa din 27 iunie 2012 semnată de inculpat, pentru încasarea sumei de 4.000 lei reprezentând „donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R., nereturnabilă” de la B.C.Ş.;

În privinţa părţii vătămate L.R.M.:

- a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” pe cererea de aprobare a susţinerii examenului de „înscriere în Baroul Bacău” înregistrată din 30 august 2010;

- sub antetul necorespunzător adevărului „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” a semnat în calitate de „decan” şi „preşedinte”;

- „procesul verbal privind susţinerea examenului de admitere în profesia de avocat” pentru partea vătămată L.R.M. la 27 august 2010, care poartă două ştampile cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat, respectiv „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” şi „Uniunea Naţională a Barourilor din România”;

- „decizia nr. 45 din 27 august 2010” de înscriere în „Tabloul Avocaţilor în Baroul Bacău” a părţii vătămate L.R.M., care poartă două ştampile cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat, respectiv „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” şi „Uniunea Naţională a Barourilor din România”;

- „decizia nr. 130 din 01 septembrie 2010” prin care aprobă retragerea din „Baroul Bacău din cadrul „Uniunii Naţionale a Barourilor din România” a părţii vătămate L.R.M.;

- cererea olografă din 01 septembrie 2010 de restituire a sumei de 3.500 lei formulată de aceeaşi parte vătămată care poartă ştampila cu impresiunea având acelaşi conţinut neadevărat, respectiv „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”;

- chitanţa din 30 august 2010 de încasare a sumei de 3.500 lei de la aceeaşi parte vătămată, reprezentând „contravaloare taxă de înscriere la examen nereturnabilă” semnată de inculpat;

Pentru partea vătămată C.S.:

- chitanţa din 7 ianuarie 2012, fără serie şi număr, în original şi copie de la fila nr. 4-5 a chitanţierului, în care inculpatul B.V. atestă că a primit de la partea vătămată 2.000 lei, reprezentând „donaţie nereturnabilă” pentru care semnează şi aplică ştampila cu impresiune neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”, aşa cum de altfel se regăseşte şi în antetul chitanţei.

Referitor la martora B.P.L.:

- sub antetul necorespunzător adevărului „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.; „Baroul Bacău - U.N.B.R.” pe care a aplicat ştampila având impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” a emis „decizia nr. 3 din 30 iunie 2012” de „admitere în profesia de avocat”;

- chitanţa din 14 mai 2012 purtând ştampila „Baroul Bacău” din cadrul „Uniunii Naţionale a Barourilor din România” şi ştampila „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”, având impresiuni neadevărate şi semnate de inculpat, atestă că a încasat de la partea vătămată 2.250 lei reprezentând „Donaţie pentru Baroul Bacău - U.N.B.R.”.

Privind martora P.C.M.:

- cererea din 12 aprilie 2012, de înscriere pentru participarea la „examenul de primire în profesia de avocat”, sub antetul necorespunzător adevărului „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.; „Baroul Bacău - U.N.B.R.”;

- chitanţa din 12 aprilie 2012 în care inculpatul a consemnat neadevărat că suma de 250 lei încasată reprezintă „donaţie nereturnabilă”, pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”, care se regăseşte şi în antet.

Pentru martorul T.I.D.:

- cererea nr. 39 din 12 aprilie 2012 de înscriere pentru participarea la „examenul de primire în profesia de avocat”, sub antetul necorespunzător adevărului „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.; „Baroul Bacău - U.N.B.R.”;

- chitanţa din 12 aprilie 2012, în care inculpatul a consemnat neadevărat că suma de 400 lei încasată reprezintă „donaţie nereturnabilă”, pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”, care se regăseşte şi în antet.

Pentru martorul M.B.:

- cerere de înscriere în „Baroul Bacău” cu sediul în str. Republicii, component al „U.N.B.R. Bucureşti str. Academiei”, înregistrată din 20 iulie 2011 la „Baroul Bacău din cadrul „Uniunii Naţionale a Barourilor din România”;

- fişă de „examen pentru admitere în profesia de avocat” conform Legii nr. 51/1995 modificată şi completată ce poartă antetul „Uniunea Naţională a Barourilor din România”;

- decizia nr. 171 din 01 august 2011 ce poartă antetul neadevărat „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” şi ştampila cu impresiunea falsă „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău”, înscriind în mod mincinos calităţile de „decan, avocat, doctor”, pe care a semnat-o;

- proces - verbal al „comisiei de examinare” înregistrat din 01 august 2011, semnat de inculpat ce poartă ştampila cu impresiune neadevărată, precum şi antetul fals;

- chitanţa din 04 august 2011, prin care B.V. a încasat suma de 3.500 lei, reprezentând contravaloarea „taxă înscriere nereturnabilă - donaţie”, pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” şi care se regăseşte şi în antet.

Pentru F.P.:

- procesul - verbal „de examinare a cererilor de primire în profesia de avocat” înregistrat din 10 februarie 2012 care poartă menţiuni neadevărate cu privire la „Uniunea Naţională a Barourilor din România -U.N.B.R.”; „Cabinet Preşedinte” semnat de inculpatul B.V.;

- fila 12 verso din dosarul cu actele martorului în care inculpatul a semnat în calitate de „preşedinte comisie” în mod fals, ca fiind „doctor, avocat”;

- chitanţa din 16 februarie 2012 (original şi copie) prin care inculpatul B.V. semnează că a încasat suma de 2.000 lei reprezentând „donaţie nereturnabilă” şi pe care a aplicat ştampila cu impresiunea neadevărată „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” şi care se regăseşte şi în antet.

Pentru B.M.:

- chitanţa din 27 septembrie 2011, prin care inculpatul B.V. atestă prin semnătură că a încasat 2.000 lei reprezentând „donaţie Baroul Bacău conform art. 26 lit. c) din statut, nereturnabilă”, şi pe care este aplicată ştampila „Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România”.

Pentru C. (V.) C.:

- a emis înscrisul numit „decizia nr. 5 din 30 iunie 2012” de „admitere în profesia de avocat” a numitei V.C., pe care l-a semnat atribuindu-şi mincinos calitatea de „decan” a aplicat ştampila „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.” menţiune care se regăseşte şi în antet;

- fişa de examen pentru „admiterea în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995” ce poartă ştampila cu impresiunea falsă „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.”.

Pentru C.A.:

- decizia nr. 4 din 30 iunie 2012 de „admitere în profesia de avocat” semnată de inculpatul B.V. care şi-a atribuit mincinos calitatea de „decan” şi a aplicat ştampila cu impresiunea „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.” care se regăseşte şi în antet;

- fişa de examen pentru „admiterea în profesia de avocat conform Legii nr. 51/1995”, ce poartă ştampila cu impresiunea falsă „Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.”;

Pentru T.T.:

- decizia nr. 7 din 10 august 2012 de „admitere în profesia de avocat” semnată de B.V., care şi-a atribuit mincinos calitatea de decan şi a aplicat ştampila cu impresiunea „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău” care regăseşte şi în antet.

Parchetul a apreciat că toate aceste fapte mai sus enumerate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, a considerat că înscrisurile enumerate mai sus, întocmite şi semnate de inculpatul B.V., în care a folosit fără drept denumirile de „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.”, denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi a însemnelor specifice profesiei, respectiv ştampile, cunoscând că acestea nu emană de la o entitate autorizată şi nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 pentru admiterea în profesia de avocat; folosirea unor denumiri specifice profesiei de avocat cu ocazia înfiinţării unor entităţi denumite „barou” şi unde a semnat atât în calitate de reprezentant al acestora cât şi ca executant; de asemenea, folosirea site-ului www.U.N.B.R.info aflat în administrarea inculpatului B.V., ce conţine înscrisuri în care sunt folosite fără drept denumirile de „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „Cabinet Avocat”, „Avocat”, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 60 al.6 din Legea nr. 51/1995, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, cele două infracţiuni fiind comise în concurs ideal, prevăzute de ari. 33 lit. b) C. pen.

S-a arătat în propunerea de arestare că, folosindu-se de mijloacele frauduloase enumerate mai sus, inculpatul B.V. a indus în eroare mai multe persoane cărora le-a promis în mod mincinos că susţinând examen la „Baroul av. V.B.” vor putea profesa ca avocaţi în condiţiile Legii nr. 51/1995 şi cu care a încheiat şi contracte de colaborare, dintre care s-au constituit părţi civile C.F.V.A. cu suma de 4.000 lei reprezentând daune materiale şi 100.000 lei daune morale, L.R.M. cu suma de 3.500 lei reprezentând daune materiale, C.S. cu suma de 2.000 lei, reprezentând daune materiale.

S-a considerat de către parchet că în drept, faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului B.V.:

- de a fi emis împuternicirea avocaţială din 01 ianuarie 2011 prin care s-a împuternicit să acorde asistenţă juridică în Dosarul nr. 504/180/2008 al Judecătoriei Bacău în contradictoriu cu Inspecţia de Stat în Construcţii Bacău, ca şi factura din 01 ianuarie 2011 ambele înscrisuri având la antet, menţiuni false, respectiv „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „Baroul Bacău - U.N.B.R.”, „Cabinet avocat drd. B.V.”, ştampila cu menţiuni false „Cabinet avocat Baroul Bacău - U.N.B.R.”, „Avocat drd. V.B.”;

- de a fi legalizat din 5 octombrie 2012 declaraţia lui F.S., precum şi încheierile de atestare din 4 octombrie 2012, din 5 octombrie 2012, din 8 octombrie 2012, toate acestea purtând antet neadevărat „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău - cabinet avocat dr. B.V.” şi ştampila „cabinet individual de avocat Baroul Bacău av. B.V.”;

- de a fi obţinut 5 procuri speciale autentificate la notar din 20 septembrie 2012; din 30 august 2012; din 20 septembrie 2012; din 27 august 2012; din 24 august 2012, folosind legitimaţia de „avocat” în care în nume propriu şi prin „Cabinet av. V.B.” este mandatat să obţină de la autorităţile statului: recuperarea taxei de poluare achitată la Ministerul Finanţelor Publice; recalcularea punctului de pensie şi daune; înfiinţarea şi înregistrarea SC H.M.I.C. SRL;

- de a fi evidenţiat activităţi exercitate fără drept în condica intitulată „Baroul Bacău - corespondenţă” completată de la pagina 1 la pagina 45;

- de a fi evidenţiat activităţi exercitate fără drept în condica intitulată „2011 U.N.B.R. Baroul Bacău” - completată de la pagina 2 la pagina 98;

- de a fi evidenţiat activităţi exercitate fără drept în condica intitulată „2012 U.N.B.R. Baroul Bacău” - completată de la pagina 3 la pagina 30, în care se face menţiunea că aceasta priveşte „Barou de mediere dr. av. B.V. str. Republicii”, în fapt aşa cum rezultă din conţinutul menţiunilor, s-a efectuat activitate de legalizare a unor înscrisuri (aproximativ alte 1.500 înregistrări, pentru care nu s-au putut efectua cercetări întrucât datele menţionate sunt insuficiente), reprezintă forme de acordare a asistenţei juridice şi reprezentare juridică, asistare şi reprezentare a persoanelor fizice sau juridice, apărare şi reprezentare la instanţe judecătoreşti, prev. de art. 3 lit. b), d), e) din Legea nr. 51/1995, toate întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv aceea de avocat, prev. de ari. 281 C. pen., cu referire la art. 26 şi art. 113 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul B.V. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a celei prev. de art. 281 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată, toate aceste infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rezoluţia procurorului din 10 octombrie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul B.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 08 mai 2013, prin ordonanţa procurorului s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul B.V., respectiv reţinerea acestuia, pentru o perioadă de 24 de ore, măsură ce expira la data de 09 mai 2013, ora 20:00.

Analizând propunerea de arestare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanţa de fond a constatat că aceasta este întemeiată.

A arătat că pentru luarea măsurii de prevenţie a arestului preventiv a inculpatului, trebuie realizate cumulativ următoarele condiţii:

a) să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat existenţa unor probe şi indicii temeinice, în sensul dispoziţiilor procedurale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele pentru este cercetat.

Curtea a menţionat că, odată cu ratificarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului de către ţara noastră, pe lângă condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile procedurale pentru luarea măsurii arestului preventiv, s-a adăugat şi condiţia conformităţii dreptului intern cu exigenţele art. 5 paragraful 1 lit. c) al Convenţiei, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.

Referitor la condiţia conformităţii dreptului intern cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 143 alin. (3) C. proc. pen., „să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală” sunt echivalente cu cele din art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţie, respectiv „motive verosimile”.

În acest sens, Curtea a arătat că autorităţile sunt obligate să ofere un set minim de fapte şi informaţii care să convingă instanţa privind învinuirile care i se aduc inculpatului.

S-a considerat că probele administrate, aflate la dosarul cauzei pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar fi săvârşit faptele pentru care este cercetat, iar acestea pot întruni elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.

Elocvente, sub aspectul adevăratelor dimensiuni ale faptelor pe care se presupune că le-a săvârşit inculpatul, au fost considerate activităţile acestuia de a introduce în circuitul civil înscrisuri cu conţinut neadevărat, folosind denumiri şi însemne specifice profesiei de avocat, fără a îndeplini condiţiile prevăzute de lege, exercitând activităţi şi acte specifice profesiei de avocat, neavând dobândită această calitate, reuşind astfel să inducă în eroare părţile vătămate C.F.V.A. la 4 iunie 2012, L.R. la 30 august 2010, C.S. la 7 ianuarie 2012, cărora le-a creat un prejudiciu total de 9.500 lei, martorii B.P. la 14 mai 2012, P.C., T.D. la 12 aprilie 2012, M.B. la 20 iulie 2011, B.M. la 27 septembrie 2011, F.P. la 7 ianuarie 2012, C. (V.) C. la 31 martie 2012, C.A. la 30 iunie 2012.

b) să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de ari. 148 C. proc. pen.;

Instanţa de fond a apreciat că din probele enumerate anterior rezultă că inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 148 alin. lit. c) şi f) C. proc. pen., în sensul că există date că acesta pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, dar şi presupunerea că a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret, real şi actual pentru ordinea publică, fiind în interesul urmăririi penale arestarea preventivă a acesteia.

Este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, însă, în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea criteriilor ce justifică luarea măsurii detenţiei provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale, a judecării în stare de libertate.

Infracţiunile de înşelăciune prin calităţi neadevărate aduc atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv încrederea şi buna credinţă a persoanelor vătămate, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora, mai ales atunci când sunt persoane cu studii superioare, cu funcţii şi poziţii sociale şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţia statului.

Curtea a considerat că există date certe că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, astfel încât să se poată reţine ca temei al arestării acestuia lit. c) a articolului 148 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reţinut că în scopul inducerii în eroare şi a altor persoane, respectiv a săvârşirii de noi infracţiuni de înşelăciune, inculpatul B.V. publică în mod repetat anunţuri în ziarul local „Deşteptarea”, precum şi pe site-ul pe care îl administrează www.U.N.B.R..info , astfel:

- anunţul publicat în ziarul „Deşteptarea” în data de 8 noiembrie 2012, prin care „Baroul Bacău - U.N.B.R.” organizează în data de 10 decembrie 2012, examen de admitere pentru avocaţi stagiari şi definitivi anunţă publicul despre faptul că în jud. Bacău sunt înregistrate fiscal două barouri, respectiv „Baroul Bacău - U.N.B.R.” din str. Oituz, despre care afirmă în mod mincinos că este autorizat în baza Legii nr. 51/1995, în conformitate cu noul C. civ. şi Baroul Bacău - A.F.J. (alte forme fără personalitate juridică) din str. Minai Viteazu, care „a rămas să funcţioneze în baza Decretului nr. 281/1954 şi Decretului nr. 90/1990, care sunt abrogate de 17 ani, prin Legea nr. 51/1995”. Cu alte cuvinte, inculpatul susţine că Baroul Bacău - A.F.J. funcţionează în afara legii, pentru ca imediat în alineatul următor al anunţului să clarifice din punctul lui de vedere, respectiv că celor două barouri li s-a recunoscut „egalitatea în drepturi de reprezentare juridică” de către Curtea Europeană, prin Decizia din 21 februarie 2012 publicată în M. Of. nr. 160 din 24 august 2012. Instanţa a apreciat că este fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul amestecă noţiunile şi termenii juridici, astfel încât cititorul (eventual persoana interesată), să nu aibă reprezentarea exactă cu privire la înşelăciunea pusă la cale de către acesta;

- anunţurile existente pe site-ul www.U.N.B.R. info la data de 3 aprilie 2013 cu privire la organizarea de către „Baroul Bacău - U.N.B.R.” de „sesiune de examen în data de 28 aprilie 2013”, dosarele pentru înscrierea eventualilor candidaţi urmând a fi depuse „la adresa baroului din Oituz nr. 33 în perioada 25 martie 2013 - 24 aprilie 2013”;

- la data de 10 aprilie 2013, pe acelaşi site www.U.N.B.R.info , inculpatul B.V. informează în legătură cu înscrierea de avocaţi străini din spaţiul Uniunii Europene şi ţările cu tratat de aderare la CEDO. De asemenea, anunţă că „U.N.B.R. dr. V.B. nu percepe taxe pentru recunoaşterea licenţelor şi diplomelor avocaţilor străini”.

- la data de 25 aprilie 2013, pe acelaşi site, inculpatul, republică acelaşi text din data de 3 aprilie 2013, modificând doar datele pentru „sesiune de examen”, respectiv 28 mai 2013, iar depunerea dosarelor pentru perioada 25 aprilie - 25 mai 2013; de asemenea reiterează „sesiune de examen în data de 28 mai 2013 - exercitarea profesiei de avocat pe teritoriul Uniunii Europene” - U.N.B.R. - dr. av. V.B. înscrie avocaţi străini din spaţiul Uniunii Europene - Baroul Bacău are un judecător, doctor în drept în comisa de examinare”.

Curtea a considerat că în cauză, ca temei al arestării mai poate fi reţinută şi lit. f) a art. 148, apreciind că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care se prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Datorită caracterului grav al faptelor de înşelăciune comise, prin însăşi natura acestora, precum şi a faptului că pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune este mai mare de 4 ani, s-a considerat că impactul pe care l-ar avea asupra societăţii neluarea celor mai ferme măsuri de izolare a celor care comit astfel de fapte, ar fi unul negativ. Curtea a apreciat că s-ar induce în rândul societăţii temerea că organele judiciare nu acţionează eficient împotriva unor persoane, care în mod conştient persistă în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiune, aducătoare de venituri facile.

S-a apreciat că pericolul social al faptelor concrete de înşelăciune comise de inculpat este de natură a afecta grav încrederea în însăşi capacitatea justiţiei de a soluţiona în mod obiectiv cauzele. Din modul în care inculpatul concepe şi execută activităţile infracţionale, rezultă că acesta discreditează atât legea cât şi victimele infracţiunilor comise, dând dovadă de o perseverenţă şi de o predispoziţie deosebită în comiterea faptelor, animată şi întreţinută de hotărârea de a obţine în mod ilicit venituri cât mai mari. Astfel, inculpatul a acţionat o perioadă lungă de timp, fiind conştient că încalcă prevederile legale, însă a mizat pe lipsa de implicare şi reacţie a organelor statului, competente să aplice legea şi să sancţioneze asemenea fapte.

Prin prisma acestor argumente, instanţa de fond a apreciat că judecarea inculpatului în stare de libertate ar conduce la încurajarea acestuia şi a altora în comiterea de astfel de infracţiuni şi scăderea drastică a încrederii opiniei publice în înfăptuirea actului de justiţie.

Curtea a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, pe fondul lipsei locurilor de muncă pentru tinerii absolvenţi ai facultăţilor de drept, prin însăşi natura acestora, precum şi prin impactul pe care l-ar avea asupra societăţii şi nu în ultimul rând asupra bunei derulări a anchetei.

Privarea de libertate a unei persoane nu se justifică decât în cazul în care indicii concrete dovedesc o veritabilă cerinţă de interes public, care să prevaleze, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii respectării libertăţii individuale.

Or, din probele administrate în cauză, s-a apreciat că aceste indicii concrete există şi dovedesc pe deplin necesitatea şi oportunitatea luării măsurii arestării preventive a inculpatului pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacţia promptă a autorităţilor judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiţiei în cazul acestor infracţiuni grave, cum sunt faptele presupuse a fi comise de către inculpat.

Curtea a considerat că se impune cu necesitate privarea de libertate a inculpatului şi ca o ripostă a autorităţilor pentru protejarea intereselor generale ale societăţii de consecinţele dezastruoase ale sentimentului pe care îl generează neîncrederea în corectitudinea unor persoane ce-şi arogă calităţi mincinoase, ce primează interesului personal al inculpatei care a înţeles să îşi asigure venituri în mod ilicit.

În acest sens este de menţionat că, aşa cum rezultă în mod neechivoc din probele administrate în cauză, inculpatul a acţionat în mod conştient şi deliberat, speculând orice situaţie ce-i crea premisa obţinerii unui folos material, lăsând să se creadă că are calitatea de avocat, în acest sens folosind însemnele acestei profesii.

În aprecierea dimensiunii fenomenului infracţional ce formează obiect de cercetare în cauză, Curtea a considerat că nu are nici o relevanţă împrejurarea că inculpatul anterior date începerii urmăririi penale în cauza pendinte, a mai fost cercetat pentru unele infracţiuni prev. de Legea nr. 51/1995, modificată, pentru care s-au dat soluţii de netrimitere în judecată, din probatoriul administrat în cauză până în prezent instanţa apreciind că rezultă fără dubiu pericolul concret pentru ordinea publică, incident prin lăsarea inculpatului în libertate.

Pentru considerentele expuse, Curtea a apreciat că pentru buna desfăşurare a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, se impune luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, astfel că, în baza art. 1491 alin. (9) şi (10) C. proc. pen. şi a art. 148 alin. (1) lit. c) şi f) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de câte 29 de zile, începând cu data de 09 mai 2013.

Împotriva acestei încheieri, prezent fiind la pronunţare, a declarat recurs, oral, inculpatul B.V.

În motivare s-au susţinut, în esenţă, următoarele:

S-a invocat nelegalitatea măsurii reţinerii sale de către parchet, fără a fi audiat în prezenţa unui apărător, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1371 C. proc. pen., considerând că acest aspect a atras nulitatea absolută a mandatul de arestare şi a măsurii arestării preventive dispuse de către instanţa de fond, întrucât măsura arestării preventive este subsecventă reţinerii.

S-a mai invocat excepţia autorităţii de lucru judecat constând în faptul că inculpatul a mai fost cercetat pentru fapte similare celor pentru care s-a solicitat arestarea sa preventivă, anume exercitarea fără drept a profesiei de avocat, iar soluţiile de neîncepere a urmăririi penale şi, respectiv, de scoatere de sub urmărire penală au fost confirmate prin hotărârile pronunţate de către instanţele de judecată, consolidându-i-se astfel inculpatului calitatea de avocat.

De asemenea, s-a solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere că recurentul inculpat este mediator, inginer şi avocat, cu studii universitare finalizate, fiind în curs de a-şi finaliza doctoratul.

În consecinţă, s-a invocat faptul că recurentul inculpat nu prezintă pericol public concret pentru ordinea publică, astfel cum este acesta definit de prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., acesta putând fi cercetat în stare de libertate şi, potrivit jurisprudenţei CEDO, în cazuri similare cu cel al inculpatului s-a stabilit că nu se impune o măsură atât de drastică ca cea a arestării preventive, astfel încât s-a solicitat înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile prevăzute de art. 145 şi art. 1451 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică şi legală.

Potrivit art. 1491 C. proc. pen., dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.

În speţă, se apreciază că în mod corect a constatat prima instanţă ca fiind întrunite cerinţele art. 143 C. proc. pen., raportat la existenţa probelor sau indiciilor temeinice că s-au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, rezultate din analiza ansamblului probator existent la dosarul cauzei, astfel cum urmează:

Din probele administrate a rezultat că inculpatul B.V. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a infracţiunii prev. de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, ambele cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a celei prev. de art. 281 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, toate aceste infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se constată că există indicii temeinice că inculpatul B.V. a întocmit mai multe înscrisuri în numele entităţii pe care o reprezintă, prin care a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

De asemenea, se apreciază că înscrisurile întocmite şi semnate de inculpatul B.V., prin care a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, în care a folosit fără drept denumirile de „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R.”, denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi a însemnelor specifice profesiei, respectiv ştampile, cunoscând că acestea nu emană de la o entitate autorizată şi nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 pentru admiterea în profesia de avocat, precum şi însăşi folosirea unor denumiri specifice profesiei de avocat cu ocazia înfiinţării unor entităţi denumite „barou”, unde a semnat atât în calitate de reprezentant al acestora cât şi ca executant şi folosirea site-ului www.U.N.B.R.info aflat în administrarea inculpatului B.V., ce conţine înscrisuri în care sunt folosite fără drept denumirile de „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „Cabinet Avocat”, „Avocat” întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de ari.60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, cele două infracţiuni fiind comise în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. b) C. pen.

Instanţa de recurs mai constată că există suspiciuni rezonabile în sensul că, folosindu-se de mijloacele frauduloase enumerate mai sus, inculpatul B.V. a indus în eroare mai multe persoane cărora le-a promis în mod mincinos că, susţinând examen la „Baroul av. V.B.”, vor putea profesa ca avocaţi în condiţiile Legii nr. 51/1995. în acest sens, s-au constituit părţi civile C.F.V.A. cu suma de 4.000 lei reprezentând daune materiale şi 100.000 lei daune morale, L.R.M. cu suma de 3.500 lei reprezentând daune materiale şi C.S. cu suma de 2.000 lei, reprezentând daune materiale, existând astfel indicii pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul B.V. a emis împuternicirea avocaţială din 01 ianuarie 2011, prin care s-a împuternicit să acorde asistenţă juridică în Dosarul nr. 504/180/2008 al Judecătoriei Bacău în contradictoriu cu Inspecţia de Stat în Construcţii Bacău şi factura din 01 ianuarie 2011, ambele înscrisuri având în antet menţiuni false, respectiv „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „Baroul Bacău - U.N.B.R.”, „Cabinet avocat drd. B.V.”, ştampila cu menţiuni false „Cabinet avocat Baroul Bacău - U.N.B.R.”, „Avocat drd. V.B.”; a legalizat, din 5 octombrie 2012, declaraţia lui F.S. şi a emis încheierile de atestare din 4 octombrie 2012, din 5 octombrie 2012 şi din 8 octombrie 2012, toate purtând antet neadevărat „Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Bacău - cabinet avocat dr. B.V.” şi ştampila „cabinet individual de avocat Baroul Bacău av. B.V.”; a obţinut 5 procuri speciale autentificate la notar din 20 septembrie 2012, 510 din 30 august 2012, din 20 septembrie 2012, din 27 august 2012 şi din 24 august 2012, folosind legitimaţia de „avocat” în care, în nume propriu şi prin „Cabinet av. V.B.” este mandatat să obţină de la autorităţile statului recuperarea taxei de poluare achitată la Ministerul Finanţelor Publice, recalcularea punctului de pensie şi daune, înfiinţarea şi înregistrarea SC H.M.I.C. SRL; a evidenţiat activităţi exercitate fără drept în condica intitulată „Baroul Bacău - corespondenţă” completată de la pagina 1 la pagina 45; a evidenţiat activităţi exercitate fără drept în condica intitulată „2011 U.N.B.R. Baroul Bacău” - completată de la pagina 2 la pagina 98; a evidenţiat activităţi exercitate fără drept în condica intitulată „2012 U.N.B.R. Baroul Bacău” - completată de la pagina 3 la pagina 30, în care se face menţiunea că aceasta priveşte „Barou de mediere dr. av. B.V. str. Republicii, toate aceste activităţi constituind forme de acordare a asistenţei juridice şi reprezentare juridică, asistare şi reprezentare a persoanelor fizice sau juridice, apărare şi reprezentare la instanţe judecătoreşti, prev. de art. 3 lit. b), d) şi e) din Legea nr. 51/1995, existând indicii pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv aceea de avocat, prev. de ari. 281 C. pen., cu referire la art. 26 şi art. 113 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, se apreciază că în mod judicios a considerat instanţa de fond că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală. în acord cu instanţa de fond, analizând condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că este îndeplinită condiţia referitoare la sancţiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. fiind închisoarea mai mare de 4 ani.

În continuare, analizând îndeplinirea celei de a doua condiţii prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, faţă de starea de fapt prezentată, în mod corect a apreciat prima instanţă că în cauza dedusă judecăţii există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat în această situaţie nu doar prin raportare la gravitatea concretă a faptelor săvârşite, ci şi prin prisma consecinţelor produse asupra reputaţiei sistemului judiciar.

Faptele de inducere în eroare prejudiciază nu doar părţile vătămate care au suferit prejudicii materiale, dar contribuie la proliferarea activităţilor de exercitare fără drept a profesiei de avocat prin atragerea şi a altor persoane în astfel de activităţi, urmând ca în viitor să se aducă atingere drepturilor altor persoane ce vor apela, în necunoştinţă de cauză, la serviciile unor astfel de „avocaţi”.

Analizând pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului în raport de toate circumstanţele şi împrejurările privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului, cât şi de circumstanţele personale şi atitudinea adoptată de acesta în cursul cercetărilor, instanţa consideră că în privinţa inculpatului B.V., condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite, justificând luarea măsurii arestării preventive.

Având în vedere cele anterior menţionate precum şi riscul ca inculpatul să continue activitatea infracţională, instanţa apreciază că măsura preventivă a arestării este proporţională cu scopul urmărit, anume prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, precum şi protejarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane.

Se constată că, pe de o parte, nelegalitatea măsurii reţinerii inculpatului de către parchet nu poate fi analizată în cadrul recursului formulat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă, ci pe calea procedurală prevăzută de dispoziţiile art. 1401 raportat la dispoziţiile art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, măsura reţinerii este o măsură distinctă, independentă de cea a arestării preventive, astfel că posibila nelegalitate ce ar afecta reţinerea inculpatului nu poate avea ca efect nevalabilitatea măsurii arestării preventive, dispusă de către instanţă cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare.

Nici susţinerea privind pretinsa incidenţă a autorităţii de lucru judecat cu privire la infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii nu poate fi avută în vedere de către instanţă.

În concepţia" şi interpretarea actualului C. proc. pen., autoritatea de lucru judecat vizează hotărârile judecătoreşti definitive, pronunţate în cauze în care sesizarea instanţei se face prin rechizitoriu, conform art. 262 alin. (1) pct. l lit. a), b) şi art. 264 C. proc. pen., ori prin plângerea persoanei interesate, în cazul special, prevăzut de art. 2781 alin. (9) C. proc. pen.

Este unanim recunoscut - pe cale doctrinară si jurisprudenţială, deoarece nu există o reglementare expresă în acest sens - că nu au autoritate de lucru judecat soluţiile pronunţate în cursul urmăririi penale, respectiv ordonanţele şi rezoluţiile procurorului, emise în baza art. 242-248 C. proc. pen. (încetarea urmăririi penale) şi art. 249-2491 C. proc. pen. (scoaterea de sub urmărire penală).

De aceea, eventuale soluţii pronunţate de parchet în cazul unor fapte asemănătoare comise de inculpat nu pot constitui soluţii ce intră sub autoritatea lucrului judecat care să poată avea vreo înrâurire în cauză.

În consecinţă, în acest moment procesual se apreciază ca fiind corect raţionamentul instanţei de fond, în sensul că luarea în considerare a unui interes public, ce se impune a fi protejat precumpănitor, primează ocrotirii interesului privat al inculpaţilor şi, de aceea, este oportună luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte a analizat posibilitatea instituirii faţă de inculpat a unei măsuri preventive mai puţin restrictive, însă în raport cu datele cauzei a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate, în această fază incipientă a procedurilor, nu ar putea fi circumscrisă unor garanţii reale care să asigure atât prezenţa inculpatului la proces în faţa autorităţilor cât şi desfăşurarea optimă a anchetei.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Încheierii nr. 19 din 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, în Dosarul nr. 371/32/2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Încheierii nr. 19 din 9 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, în Dosarul nr. 371/32/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1119/2013. Penal. Conflict de competenţă...  ICCJ. Decizia nr. 1791/2013. Penal. Propunere de arestare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1681/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs