ICCJ. Decizia nr. 1068/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N l A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1068/2013
Dosar nr. 356/220/2013
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată de către condamnatul B.T., s-a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 357 din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Deta pronunţată în Dosarul cu nr. 738/220/2008, rămasă definitivă prin neapelare - prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, invocând ca temei de drept al cererii sale cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât există probe noi care nu au fost cunoscute de instanţele de judecată, procesul desfăşurându-se în lipsa inculpatului.
Judecătoria Deta, prin sentinţa penală nr. 121 din 26 februarie 2013, în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul inculpat B.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că revizuentul fiind condamnat, pe calea cererii de revizuire pe baza motivelor invocate ar trebui să tindă la obţinerea unei soluţii de achitare, dar în chiar cuprinsul cererii, acesta nu învederează care sunt probele care să înlăture starea de fapt reţinută de instanţă prin Sentinţa penală nr. 357 din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Deta pronunţată în Dosarul cu nr. 738/220/2008. Mai mult decât atât, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, când a fost audiat în calitate de învinuit (la data de 06 iunie 2008) şi apoi la prezentarea materialului de urmărire penală, în data de 14 iunie 2008, acesta a recunoscut şi a arătat că regretă fapta săvârşită.
O astfel de poziţie face să devină inadmisibilă reluarea cercetării judecătoreşti pe calea revizuirii, pentru motivul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva, acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, revizuentul B.T., dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Timiş în data de 26 martie 2013 sub nr. 356/220/2013.
Prin decizia penală nr. 255 din 10 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 356/220/2013, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 39 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 281 pct. 3 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de condamnatul B.T. împotriva Sentinţei penale nr. 121 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Deta, pronunţată în Dosar nr. nr. 356/220/2013, în favoarea Cur ţ ii de Apel Timişoara.
În motivarea soluţiei, Tribunalul Timiş a reţinut că sentinţă penală a cărei revizuire se cere priveşte săvârşirea de către revizuent a unei infracţiuni care nu este urmărită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi nu se încadrează în nicio altă categorie a hotărârilor penale expres şi limitativ prevăzute de art. 27 pct. 3 C. proc. pen., motiv pentru care. competenta de soluţionare a unui recurs declarat împotriva acesteia nu ar aparţine Tribunalului Timiş, ci Curţii de Apel Timişoara, luându-se în considerare dispoziţiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 843/ R din 17 iulie 2013, în: baza art. 42 C. proc. pen., rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, a declinat competenta de soluţionare a apelului declarat de revizuentul B.T., împotriva Sentinţei penale nr. 121 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Deta, pronunţată în Dosarul nr. 356/220/2013, în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că Sentinţa penală nr. 357 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei Deta a cărei revizuire se cere - în raport de care se determină calea de atac care poate fi declarată împotriva sentinţei instanţei de revizuire şi instanţa competentă să o soluţioneze - priveşte săvârşirea de către - revizuenta infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, infracţiune care era supusă căilor de atac : apel şi recurs, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Curtea a calificat calea de atac declarată de revizuent împotriva Sentinţei penale nr. 121 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Deta, ca fiind apel, fiind vorba de o sentinţă .penală din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Deta, când, competenţa de soluţionare a apelului, aparţinea Tribunalului Timiş, şi potrivit cu disp. art. 407 C. proc. pen., sentinţele de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea. În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţelor instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, iar dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor, aduse prin prezenta lege se aplică numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Întrucât cauza a cărei revizuire se cere a fost înregistrată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, văzând şi dispoziţiile art. art. 407 C. proc. pen., Curtea, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat, nr. 121 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Deta, pronunţată în Dosarul nr. 356/220/2013, în favoarea Tribunalului Timiş.
În baza art. 43 C. proc. pen. s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă, iar în baza art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara.
Conform dispoziţiilor art. 407 C. proc. pen., sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.
Conform dispoziţiilor art. 27 alin. (3) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, tribunalul judecă, ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Pe de altă parte, conform art. 281 alin. (3) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea de Apel judecă, ca instanţă de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Deta, a cărei revizuire se cere - în raport de care se determină calea de atac care poate fi declarată împotriva sentinţei instanţei de revizuire şi instanţa competentă să o soluţioneze - priveşte săvârşirea de către revizuent a infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, infracţiune care nu este urmărită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Totodată, această sentinţă penală nu se încadrează în nicio altă categorie a hotărârilor penale expres şi limitativ prevăzute de art. 27 pct. 3 C. proc. pen. motiv pentru care competenţa de soluţionare a unui recurs declarat împotriva acesteia nu ar aparţine Tribunalului Timiş, ci Curţii de Apel Timişoara, luându-se în considerare dispoziţiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen.
Conform art. 193 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului şi se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul B.T. în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu in cuantum 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1119/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
