ICCJ. Decizia nr. 1791/2013. Penal. Propunere de arestare preventivă a inculpatului (art. 149 ind 1. C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1791/2013
Dosar nr. 3659/2/2013
Şedinţa publică din 24 mai 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 18 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3659/2/2013 (1652/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 1491 C. proc. pen. a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti.
A dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpata C.A.L., pe o durată de 29 de zile de la data de 18 mai 2013 şi până la data de 15 iunie 2013, inclusiv.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din analiza dosarului cauzei instanţa de fond a constatat că cererea Parchetului este întemeiată conform art. 1491 C. proc. pen. impunându-se arestarea preventivă a inculpatei.
Astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv - în sensul art. 143 alin. (1), art. 681 C. proc. pen. şi al art. 5 par.1 lit. c) din CEDO - că inculpata C.A.L. a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetată constând în aceea că, în perioada februarie - 17 mai 2013 a pretins şi primit bani şi alte bunuri de la numita M.T., lăsând să se creadă că, în virtutea funcţiei de prim - procuror adjunct pe care a deţinut-o, poate influenţa organele care efectuează urmărirea penală în vederea obţinerii unei situaţii favorabile pentru numitul M.T., cercetat în stare de arest preventiv.
S-a mai reţinut totodată că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpata este cercetată pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în principal în rezonanţa socială profund negativă pe care o generează faptele de corupţie săvârşite de către un magistrat, în rândul opiniei publice.
Curtea a apreciat că arestarea preventivă a inculpatei satisface exigenţele de necesitate şi proporţionalitate a unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit, respectiv prezervarea ordinii publice, scop de interes public ce impune o reacţie adecvată şi proporţională din partea organelor judiciare faţă de fenomenul corupţiei în rândul persoanelor implicate în chiar activitatea judiciară, în lipsa căreia s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice, o stare de neîncredere în actul de înfăptuire a justiţiei penale în rândul opiniei publice, fapt ce poate avea consecinţe grave asupra ordinii sociale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.A.L.
Apărătorul ales al inculpatei a arătat că a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 1491 alin. (1)-(3) C. proc. pen. criticând în principal pe considerente de netemeinicie încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. A solicitat instanţei să constate că această cale de atac este întemeiată şi în consecinţă a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi ţara.
În susţinerea recursului apărătorul inculpatei a apreciat că în mod greşit judecătorul fondului a concluzionat că există indicii temeinice că inculpata ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa. S-a arătat că aspectele considerate relevante de judecătorul instanţei de fond au fost desprinse pe de o parte din denunţurile pe care le-au formulat persoanele care aveau această calitate în cursul urmăririi penale - este vorba de soţia unei persoane aflată în stare de detenţie preventivă care a formulat un denunţ în sensul că ar fi primit promisiuni din partea inculpatei în calitatea sa de procuror pentru rezolvarea favorabilă a situaţiei judiciare a soţului său. Urmare a acestui denunţ soţia şi o persoană apropiată persoanei arestate s-au adresat complicei la săvârşirea faptei, cercetată în stare de libertate, fiind vorba despre învinuita O.M.C., care la rândul său fiind chemată în faţa organelor de urmărire penală şi fiindu-i aduse la cunoştinţă învinuirile, a relatat că pe fondul unei relaţii de amiciţie vechi pe care o avea cu recurenta inculpată i-a adus la cunoştinţă acesteia că o cunoştinţă mai îndepărtată (este vorba chiar de martorul denunţător) ar avea probleme judiciare - fiind cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.
A solicitat instanţei de recurs să dea greutatea cuvenită tuturor probelor administrate în cauză până la acest moment urmând a se avea în vedere şi interesul vădit al denunţătorului de a-şi face aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
A mai solicitat de asemenea instanţei să evalueze şi poziţia procesuală a coînvinuitei cu privire la care odată începută urmărirea penală şi odată cu aducerea la cunoştinţă a învinuirilor, interesul personal al acesteia este cel care primează. În calitate de învinuită aceasta nu are obligaţia de a da declaraţii sub jurământ ca şi martorii şi aşa fiind a solicitat instanţei să aprecieze asupra caracterului subiectiv al acestor declaraţii.
Cu privire la interceptările şi înregistrările efectuate în mediul ambiental, apărătorul a solicitat instanţei să aprecieze asupra lor şi să se constate că pe zeci de pagini, în dreptul numelui inculpatei apare precizarea „neinteligibil”. Pe de altă parte, acelaşi apărător a mai arătat că nici susţinerile coînvinuitei O.M.C. în sensul că i s-ar fi promis că inculpata ar interveni în rezolvarea situaţiei judiciare a denunţătorului nu se confirmă. Real rămâne faptul rezultat din interceptările telefonice că învinuita O.M.C. a pretins suma de 180.000 lei de la familia denunţătorului, că s-a prevalat de faptul că o cunoştea pe doamna procuror adjunct şi că în această situaţie va facilita o situaţie juridică favorabilă persoanei arestate.
A mai arătat că, aşa cum rezultă chiar din ultima înregistrare ambientală surprinsă în momentul prinderii în flagrant, considerată relevantă de judecătorul fondului, singurele demersuri profesionale efectuate de inculpată au fost acelea de a afla dacă această persoană este cercetată şi în alte cauze.
În declaraţia sa dată în faţa instanţei inculpata a arătat că într-adevăr a întrebat la I.P.J. Ilfov dacă există alte cauze penale pe numele denunţătorului şi dacă aceste informaţii au fost transmise familiei acestuia.
Apărătorul a susţinut că infracţiunea de trafic de influenţă are un conţinut constitutiv clar având ca obiect efectiv crearea în mintea cumpărătorului de influenţă convingerea că se va interveni pe lângă un funcţionar pentru ca acesta să-şi îndeplinească într-un anumit fel, care nu ar fi cel firesc, îndatoririle de serviciu.
S-a mai susţinut că deşi inculpata a fost monitorizată o perioadă de timp fiindu-i evaluate convorbirile telefonice, sms-urile din toate acestea nu rezultă decât faptul că inculpata a fixat mai multe întâlniri (3 sau 4 în decurs de 4 luni) cu coînvinuita O.M.C.
Aşa fiind, apărătorul a apreciat că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăţia inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
Cu privire la oferta de bani, apărătorul a arătat că aceasta a fost refuzată de inculpată.
În raport de aspectele de natură substanţială care ţin de existenţa faptei, a indiciilor temeinice prevăzute de art. 681 C. proc. pen. în sensul că fapta a fost săvârşită, că aceasta realizează elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus măsura preventivă, apărătorul a solicitat instanţei să aprecieze că probatoriul administrat este total impropriu pentru a ajunge la concluzia că această faptă există în materialitatea ei şi pe cale de consecinţă se poate trece la evaluarea temeiului de procedură în baza căreia instanţa a apreciat necesitatea luării măsurii preventive.
Apărătorul a mai arătat că judecătorul fondului a apreciat pericolul concret pentru ordinea publică ca fiind maxim faţă de împrejurarea că făptuitorul are calitatea de magistrat. Într-adevăr calitatea de magistrat este o circumstanţă agravantă însă inculpata este o persoană cu un trecut profesional impecabil, care şi-a câştigat în mod corect şi onest existenţa şi nu trebuie tratată ca un paria. A mai arătat că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoană, la gravitatea faptei, la incidenţa antisocială. Apărătorul a mai arătat că inculpata are o experienţă profesională de 20 de ani, că are mai multe probleme medicale aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 18 mai 2013, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti , a solicitat arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpatei C.A.L.
În susţinerea propunerii, s-a arătat că, prin rezoluţia din data de 10 mai 2013, ora 08:00, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de C.A.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi faţă de O.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată prin ordonanţa din data de 18 mai 2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de C.A.L. pentru infracţiunea menţionată reţinându-se următoarea situaţie de fapt:
La data de 21 martie 2013, Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Ilfov a înaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti denunţurile formulate de M.T. şi G.E.C., cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de corupţie de către O.M.C. şi C.A.L.
Din actele de la dosar s-a reţinut că, în data de 11 iulie 2012, agentul de poliţie S.I. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov - Serviciul Investigaţii Criminale, s-a sesizat din oficiu cu privire la deţinerea de către M.T. a autoturismului semiremorcă cu nr. de înmatriculare B-95-NDO, ce figura ca fiind sustras din Italia
În noaptea de 20/ 21 octombrie 2012, M.T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca P., ce figura ca fiind furat.
În cursul cercetărilor, ambele autovehicule au fost ridicate şi indisponibilizate.
În data de 22 octombrie 2012, M.T. a fost surprins în flagrant delict în timp ce oferea cu titlu de mită suma de 3.500 lei agentului de poliţie S.I., scopul fiind de a-i lăsa în custodie autovehiculele indisponibilizate.
În timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se că inculpatul M.T. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei de care este învinuit, având discernământul păstrat.
Prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Din cercetările efectuate în cauză s-a apreciat că reiese faptul că M.T., soţia lui M.T., a luat legătura cu o persoană din satul Sinteşti, care s-a arătat dispusă să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influenţă asupra unor magistraţi în aşa fel încât să fie adoptată o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soţul ei, M.T..
În cursul lunii februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării’’ favorabile a dosarului în care era cercetat M.T.
Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunţătoarea M.T. şi învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul şi că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză penală nu este în instrumentarea acestuia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus în libertate M.T. şi de a nu fi trimis în judecată.
În cursul discuţiilor, învinuita O.M.C. i-a pretins denunţătoarei M.T. 18.000 lei, sumă ce urma să fie remisă procurorului C.A.L. după „rezolvarea” dosarului.
Ulterior acestor discuţii, la cererea învinuitei O.M.C., denunţătoarea M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu aceasta şi învinuita C.A.L., în cadrul cărora a remis magistratului câte 2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum şi produse alimentare şi nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal.
La una dintre aceste întâlniri a participat şi denunţătorul G.E.C., care a auzit discuţiile purtate.
S-a reţinut de către procuror că aspectele prezentate rezultă din denunţurile şi declaraţiile date de către M.T. şi G.E.C., care au asistat la evenimente, din denunţul lui M.T., care a luat cunoştinţă indirect despre cele întâmplate şi parţial din declaraţiile învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele discutate şi observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei şi produsele.
În ziua de 27 martie 2013, M.T., s-a deplasat la locuinţa învinuitei O.M.C., fiind însoţită de G.E.C.
Cu această ocazie, la cererea învinuitei O.M.C., M.T. a remis acesteia o copie a rechizitoriului emis la data de 19 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 2113/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În timpul întâlnirii, învinuita O.M.C. a citit rechizitoriul, ocazie cu care a afirmat că procurorul de caz, ca urmare a intervenţiilor magistratului C.A.L., a lăsat intenţionat anumite „portiţe”, care să poată fi valorificate în favoarea inculpatului M.T. în cursul judecării cauzei.
Totodată, învinuita O.M.C. a precizat că procurorul de caz nu a avut altă posibilitate de soluţionare a dosarului, decât emiterea rechizitoriului, deoarece inculpatul făcea obiectul unei anchete mai ample.
O.M.C. a făcut referiri şi cu privire la expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în acel dosar, afirmând că a fost dispusă ca urmare a sugestiilor magistratului C.A.L., scopul fiind întârzierea anchetei penale şi punerea în libertate a inculpatului la expirarea termenului maxim legal de arestare preventivă în cursului urmăririi penale.
S-a reţinut că situaţia de fapt descrisă este dovedită de relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrările audio şi video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
În după amiaza aceleiaşi zile, denunţătorii s-au deplasat, la solicitarea învinuitei O.M.C. la un restaurant unde s-au întâlnit cu o avocată recomandată de aceasta din urmă pentru a discuta situaţia juridică a inculpatului M.T.
În timpul deplasării de la domiciliu până la locul întâlnirii, învinuita O.M.C. a purtat discuţii cu M.T. şi G.E.C., în cursul cărora a confirmat remiterea sumelor de bani de către denunţătoare procurorului C.A.L., scopul fiind ca aceasta să intervină pe lângă procurorul de caz pentru a găsi o variantă de rezolvare în mod favorabil a situaţiei juridice a inculpatului M.T., aspecte ce rezultă din relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., ale învinuitei O.M.C., din înregistrarea audio a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi din procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii. Înregistrarea audio a fost pusă la dispoziţia organului de urmărire penală de către denunţătorul G.E.C.
În data de 29 martie 2013, potrivit practicii anterioare, învinuita O.M.C. a încercat să stabilească o întâlnire cu învinuita C.A.L., în cursul aceleiaşi zile:
Convorbirea telefonică tip SMS transmisă la data de 29 martie 2013, ora 11:23:15, de la înv. O.M.C., utilizator al postului telefonic x, către înv. C.A.L., utilizator al postului telefonic x, are următorul conţinut: „O.K.?.19-19,10.”
Procedând în acelaşi mod, învinuita C.A.L. i-a răspuns prin SMS transmis la data de 29 martie 2013, ora 14:08:55, de la postul telefonic cu nr. x având textul: „Sunt plecata pana marţi. Treci pe la mine miercuri sau rămâne pentru vineri.” Învinuita O.M.C. a confirmat primirea mesajului prin intermediul altui sms, cu textul „OK. va pup.”
Cele trei mesaje tip sms au fost redate într-un proces verbal, aflat la dosarul cauzei.
În ziua de 31 martie 2013, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a desfăşurat acţiuni de amploare în localitatea Sinteşti, fiind vizate şi persoane cunoscute de învinuita O.M.C.
În data de 1 aprilie 2013, M.T. şi G.E.C. s-au deplasat la locuinţa învinuitei O.M.C., iar în timpul discuţiilor purtate aceasta din urmă i-a învăţat pe cei doi ce ar trebui să declare în cazul în care vor fi audiaţi de organele de urmărire penală în ceea ce priveşte relaţia avută cu ea şi cu procurorul C.A.L.
Totodată învinuita O.M.C. a făcut referire la alte sume de bani primite de magistrat de la persoane din Sinteşti vizate de ancheta D.I.I.C.O.T.
În timpul întâlnirii cu denunţătorii, învinuita O.M.C. a contactat-o telefonic pe învinuita C.A.L., discutând cu aceasta despre o posibilă întâlnire la biroul magistratului, iar ulterior discuţiei cu magistratul, învinuita O.M.C. le-a spus denunţătorilor că trebuie să obţină o altă copie a rechizitoriului emis pe numele lui M.T., deoarece a ars copia pe care o primise anterior de la denunţătoare.
În acest context, învinuita O.M.C. a făcut referiri cu privire la persoanele cercetate din Sinteşti de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi la măsurile de precauţie ce trebuiau luate pentru a nu fi descoperite faptele de corupţie săvârşite de acestea şi de magistrat.
De teama faptului că i-ar fi putut fi interceptate convorbirile, învinuita O.M.C. a învăţat-o pe M.T. cu privire la modul în care să îşi formuleze apărarea în cazul în care va fi audiată de organele de urmărire penală, cerându-i să susţină că o cunoaşte de mai mulţi ani. De asemenea, i-a cerut să o contacteze telefonic în aşa fel încât să creeze aparenţa unei legături de prietenie între învinuita O.M.C. şi M.T., precum şi cum să prezinte relaţia pe care o are cu învinuita C.A.L., aspecte ce rezultă din relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., ale învinuitei O.M.C., din înregistrarea audio - video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi din procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
În data de 4 aprilie 2013, învinuita O.M.C. a plecat, împreună cu denunţătorii, cu autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x, condus de G.E.C., spre sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru a discuta cu învinuita C.A.L. situaţia juridică a dosarelor având ca obiect furtul celor două autovehicule deţinute de M.T.
În drum spre oraşul Buftea, cei trei au oprit pe Bulevardul Ion Mihalache, Bucureşti, la magazinul M., de unde au cumpărat produse alimentare şi nealimentare în valoare de cel puţin 93,64 lei, bunuri pe care intenţionau să le remită învinuitei C.A.L.
În continuare, cei trei s-au deplasat la o florărie de unde au cumpărat o floare pentru magistratul C.A.L., preţul acesteia fiind de 35 lei.
Când au ajuns în localitatea Buftea, în faţa sediului parchetului, învinuita O.M.C. a coborât din autoturism şi a intrat în sediul instituţiei, având asupra sa o plasă ce conţinea bunurile cumpărate pentru prim procurorul adjunct.
Denunţătorii au rămas în autoturismul parcat pe strada Eroilor unde este situat sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Magistratul C.A.L. a fost anunţată de către jandarmul de serviciu că este căutată de o persoană, magistratul ieşind în întâmpinarea acesteia la punctul de control acces.
C.A.L. a condus-o pe învinuita O.M.C. în birou, reproşându-i că o caută la birou deşi nu i-a confirmat că se pot întâlni. În acelaşi context, învinuita C.A.L. s-a arătat deranjată cu privire la faptul că învinuita O.M.C. a venit în sediul parchetului, având asupra sa plasa cu produsele ce urmau a-i fi oferite.
În timpul întâlnirii cele două învinuite au stabilit să se întâlnească la restaurantul M.D. din zona Bucur - Obor, în data de 06 aprilie 2013, ora 15,00.
La plecare, învinuita O.M.C. a ieşit fără a mai avea asupra sa plasa cu bunurile cumpărate pentru magistrat, aceasta fiind lăsată la jandarmul de serviciu, conform indicaţiilor magistratului.
Se reţine că aceste aspecte sunt confirmate de relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
În data de 6 aprilie 2013, conform înţelegerii existente între magistrat şi învinuita O.M.C., urma să aibă o întâlnire între cele două la un restaurant restaurantul M.D. din zona Bucur - Obor.
Învinuita C.A.L. i-a transmis învinuitei O.M.L. un mesaj tip sms, modificând ora întâlnirii.
În după amiaza acelei zile, denunţătorii şi învinuita O.M.C. s-au deplasat la terasa acelui restaurant, cu autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x, condus de G.E.C.
S-a menţionat că M.T. pregătise un plic ce conţinea suma de 500 lei, ce urma să fie remis magistratului, prin intermediul învinuitei O.M.C.
La momentul când aceştia se apropiau de restaurant, învinuita O.M.C. a întrebat-o pe M.T. ce sumă de bani a pregătit pentru magistratul C.A.L., aceasta răspunzându-i 500 lei. Aflând cuantumul sumei de bani, O.M.C. a apreciat că este o sumă prea mică pentru magistrat, în condiţiile în care se întâlneşte cu ei într-o zi de sâmbătă.
În jurul orelor 15:30, magistratul C.A.L. a intrat în restaurant şi s-a aşezat la o masă fiind urmată de învinuita O.M.C.
După câteva minute de discuţii între cele două, învinuita O.M.C. i-a făcut semn lui M.T. să intre în restaurant, ieşindu-i în întâmpinare. O.M.C. i-a cerut plicul cu bani, iar apoi s-au aşezat amândouă la masa unde aştepta C.A.L.
În timp ce discutau despre situaţia juridică a soţului denunţătoarei, M.T., învinuita O.M.C. a introdus plicul cu bani într-o revistă şi a aşezat-o pe masă în imediata apropiere a magistratului, care la un moment dat a luat plicul cu bani şi l-a pus sub portmoneul ei, aflat pe masă în dreptul său.
Din discuţiile purtate cu C.A.L., a rezultat că aceasta se va interesa de situaţia dosarelor având ca obiect infracţiunile de furt, urmând să se întâlnească ulterior pentru a le comunica cum putea fi ajutat M.T.
S-a reţinut în referat că aspectele descrise mai sus reies din relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de ale învinuitei O.M.C., din înregistrarea audio - video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, înregistrarea comunicărilor tip sms, precum şi de procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
În data de 10 mai 2013, ora 19:24:33, de la postul telefonic mobil cu nr. x, utilizat de către aceasta, învinuita O.M.C. a transmis un SMS la postul telefonic mobil cu nr. x, utilizat de magistratul C.A.L., cu textul „Ne putem vedea ?”, scopul fiind stabilirea unei noi întâlniri cu magistratul.
La ora 22:43:28, C.A.L. a răspuns printr-un alt SMS, cu textul „Am fost la fitnes si la cumpărături fără tel, Am văzut foarte târziu mesajul. Vb. săptămâna viitoare.”
Urmare acestui mesaj tip sms învinuita O.M.C., în data de 11 mai 2013, ora 14:02:55 a transmis de pe acelaşi post telefonic mobil către magistratul C.A.L., un mesaj tip sms cu textul „Acum am văzut sms, m-am simţit foarte rău, când va pot vedea?”. În aceiaşi zi, la ora 14:14:27 magistratul C.A.L. a răspuns de pe acelaşi număr de telefon cu mesajul având textul „Treci pe la mine miercuri, pe la 11 - 12?”, întâlnire confirmată de învinuita O.M.C. printr-un sms transmis la ore 14:15:50, cu textul „O.K. Va pup”.
Având în vedere ziua şi intervalul orar stabilit pentru această întâlnire, învinuita O.M.C. a înţeles că locul întâlnirii îl reprezintă sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, mai precis biroul procurorului C.A.L., loc în care şi anterior cele două s-au mai întâlnit.
În data de 15 mai 2013, în jurul orei 11,30, învinuita O.M.C. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, unde s-a întâlnit cu magistratul C.A.L., în biroul acesteia. Astfel, în timpul discuţiilor purtate învinuita O.M.C. a întrebat-o pe învinuita C.A.L. dacă a aflat ceva despre situaţia dosarelor în care se efectuează cercetări faţă de M.T. sub aspectul comiterii unor infracţiuni de furt de autovehicule, magistratul răspunzând afirmativ şi dând de înţeles că a notat informaţiile obţinute.
Cele două au stabilit să se întâlnească în data de 17 mai 2013, orele 18,30 la o cafenea situată în Bucureşti, pe Şos. Colentina, în zona Teiul Doamnei, la o staţie a troleului 66 de la Bucur - Obor. Pentru a nu greşi locaţia, magistratul a scris pe un bileţel tip post-it de culoare roz, menţiunile „Teiul Doamnei, staţia de troleu”, înscris pe care l-a înmânat învinuitei O.M.C.
O.M.C. i-a mai spus faptul că M.T. doreşte să se întâlnească cu ea pentru a afla detalii legate de acele dosare în care soţul ei este cercetat. În acest context, învinuita O.M.C. a întrebat-o ce să-i aducă M.T. la întâlnire, magistratul răspunzându-i că doreşte 2 (două) cartuşe cu ţigări marca K., făcând precizarea în mod expres că nu doreşte să primească marca de ţigări pe care o consumă în mod obişnuit, referindu-se la ţigările K.
În continuare, O.M.C. a întrebat-o dacă doreşte să primească şi sume de bani, aceasta răspunzând pozitiv. La întrebarea învinuitei O.M.C. dacă M.T. să-i aducă 1.000 sau 2.000 de euro, magistratul C.A.L. a răspuns că probabil M.T. o să consideră că este prea mult, stabilind în cele din urmă că este suficientă suma de 2.000 - 3.000 lei.
Cele două au convenit ca la întâlnirea de la cafenea să participe şi M.T., care de altfel urma să-i dea magistratului C.A.L. suma de bani şi produsele solicitate.
În finalul discuţiei, cele două au stabilit ca până la întâlnirea din 17 mai 2013 orele, 18 : 30 să nu mai comunice telefonic, inclusiv prin mesaj tip sms, aşa cum obişnuiau.
Starea de fapt descrisă mai sus, a susţinut procurorul, este confirmată de declaraţia învinuitei O.M.C., de înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi de procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
În data de 17 mai 2013, conform înţelegerii anterioare, O.M.C., însoţită de M.T. şi G.E.C., s-a întâlnit cu C.A.L. pe terasa localului situat în Bucureşti, Şoseaua Colentina.
Iniţial, O.M.C., având asupra ei o sacoşă de culoare turcoaz, inscripţionată D., în care se aflau două cartuşe de ţigări marca K., s-a aşezat la o masă situată în partea dreaptă a terasei.
În jurul orelor 19:00, C.A.L. a ajuns la terasă şi s-a aşezat la masă cu O.M.C., aceasta din urmă spunându-i că M.T. are „ceva” pentru ea şi că doreşte să discute.
La scurt timp, O.M.C. i-a făcut semn denunţătoarei să se apropie, M.T. conformându-se. Ajungând la masa la care se aflau cele două, M.T. a scos din buzunarul hainei un plic în care se afla suma de 3.000 lei, pe care i l-a dat învinuitei O.M.C., iar la cererea învinuitei C.A.L., denunţătoarea s-a îndepărtat de masa respectivă, aşezându-se pe o bancă în apropierea terasei.
O.M.C. a introdus plicul cu bani în sacoşa în care se aflau cartuşele cu ţigări, iar la un moment dat, în timp ce discuta cu C.A.L. a aşezat-o pe masă, în faţa acesteia.
La plecare, C.A.L. a luat sacoşa ce conţinea ţigările şi plicul cu bani şi s-a îndepărtat de masă, fiind urmată la o distanţă mică de O.M.C.. În continuare, M.T. s-a apropiat din spate de C.A.L., fiind iniţiată o discuţie privitoare la situaţia juridică a dosarelor în care soţul ei M.T. este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt.
C.A.L. i-a spus denunţătoarei că s-a interesat de situaţia dosarelor, ocazie cu care i-a înmânat două înscrisuri de mici dimensiuni, conţinând menţiuni olografe, pe unul dintre înscrisuri apărând textul: „3736/P/2012 din 7 august 2012 (nr. poliţie) 601357”, iar pe cel de al doilea înscris apărând menţiunea „M.T. - M.M. 148/P/2012 PTB 5938/P/2011 SIF din 07 martie 2012 SC F.M. SRL”.
Învinuita C.A.L. i-a spus denunţătoarei că este posibil ca unul dintre dosare să fie înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, afirmând că cel de-al doilea este înregistrat la poliţie, iar nu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.
La intervenţia echipei operative a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care a constatat săvârşirea infracţiunii flagrante, C.A.L. a lăsat să-i cadă din mână pe asfalt sacoşa în care se aflau suma de bani şi cartuşele cu ţigări primite de la M.T., prin intermediul învinuitei O.M.C.
Aceste din urmă aspecte de fapt, a reţinut procurorul rezultă din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, din declaraţiile învinuitei O.M.C. şi ale denunţătoarei M.T., din înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, din înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, precum şi din procesele verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a arătat în referat că infracţiunea de trafic de influenţă pentru care este cercetată inculpata, este se pedepseşte cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a arătat că deşi pericolul social al faptei nu se confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică, nu se poate face abstracţie de acest pericol fiind un element al stării de pericol pentru ordinea publică, deoarece săvârşirea infracţiunii lezează valorile apărate de legea penală, iar pericolul creat vizează ordinea publică prin aceea că împiedică normala funcţionare a entităţilor prevăzute de articolul 145 C. pen.
În speţă, s-a considerat că este vorba de săvârşirea unei infracţiuni de corupţie deosebit de grave, trafic de influenţă de către un magistrat care, profitând de funcţia deţinută, în mod voit a încălcat legea, la a cărei respectare trebuia să vegheze.
S-a apreciat că prin activitatea infracţională desfăşurată de C.A.L., în calitate de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, aceasta a adus atingere gravă prestigiului Ministerului Public, fiind de natură să creeze în rândul opiniei publice sentimentul că magistraţii sunt corupţi sau după caz coruptibili, fiind posibil ca în schimbul unor sume de bani sau foloase să poată fi influenţat cursul urmăririi penale şi actul de justiţie.
Prin ordonanţa nr. 2 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial din data de 18 mai 2013, s-a dispus reţinerea magistratului C.A.L. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 mai 2013, ora 07:45 până în data de 19 mai 2013, ora 07:45, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 7 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin hotărârea nr. 170 din 18 mai 2013, Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori a hotărât încuviinţarea luării măsurii arestării preventive a magistratului C.A.L., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanţa de fond a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, cu privire la inculpata C.A.L., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul dispoziţiilor art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit fapta pentru care este cercetată, constând în aceea că în perioada februarie - 17 mai 2013 a pretins şi primit bani şi alte bunuri de la numita M.T., lăsând să se creadă că, în virtutea funcţiei de prim-procuror adjunct pe care a deţinut-o, poate influenţa organele care efectuează urmărirea penală în vederea obţinerii unei situaţii favorabile pentru numitul M.T., cercetat în stare de arest preventiv.
Relevante în acest sens sunt procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile învinuitei O.M.C. şi ale denunţătoarei M.T., înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental, înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.
Sunt de asemenea îndeplinite, în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzut de lege, mai mare de 4 ani închisoare dar şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, în speţă fiind vorba despre săvârşirea unei infracţiuni de corupţie deosebit de grave - trafic de influenţă - de către un magistrat care, profitând de funcţia deţinută, în mod voit a încălcat legea, la a cărei respectare trebuia să vegheze.
Prin activitatea infracţională desfăşurată, inculpata în calitate de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, a adus atingere gravă prestigiului Ministerului Public, aceasta fiind de natură să creeze în rândul opiniei publice sentimentul că magistraţii sunt corupţi sau compatibili, fiind posibil ca în schimbul unei sume de bani sau foloase să poată fi influenţat cursul urmăririi penale şi actul de justiţie.
Deşi este urmarea unei aprecieri subiective, evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică se bazează pe criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile.
În aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. stabilesc cu titlu de generalitate criteriile de alegere a măsurii preventive, acestea constituind, implicit, şi criterii de apreciere a pericolului pentru ordinea publică.
Astfel, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen. „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, de vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura”.
În acest context se constată lipsa unor motive rezonabile care să poată justifica aplicarea unei măsuri preventive alternative, mai puţin restrictive cum este măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Invocarea de către inculpată a unor circumstanţe personale favorabile, legate de statutul său social, de faptul că este o persoană cu un trecut profesional impecabil, că şi-a câştigat în mod corect şi onest existenţa, că a profesat timp de 20 de ani având funcţia de procuror, starea precară a sănătăţii ce rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, toate acestea nu pot conduce la respingerea propunerii de arestare preventivă şi luarea unei măsuri restrictive de libertate mai puţin severe, câtă vreme sunt îndeplinite cerinţele art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Măsura arestului preventiv la acest moment procesual este justificată şi de necesitatea unei bune desfăşurări a procesului penal aşa cum cere art. 136 C. proc. pen., aspect care nu încalcă prezumţia de nevinovăţie garantată de art. 52 C. proc. pen.
Faţă de cele menţionate, se apreciază că există motive relevante şi suficiente care justifică necesitatea luării măsurii arestării preventive.
Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată împotriva încheierii din 18 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.A.L. împotriva încheierii din 18 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 3659/2/2013 (1652/2013).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1681/2013. Penal. Propunere de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 2979/2013. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
