ICCJ. Decizia nr. 140/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 140/2013
Dosar nr. 7455/1/2012
Şedinţa publică din 4 februarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22 noiembrie 2012, petiţionarul T.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7418/333/2012 al Judecătoriei Vaslui, apreciind că datorită calităţii făptuitorilor, complexităţii cauzei, împrejurărilor în care au fost comise faptele şi existenţa unor soluţii contradictorii date de organele de urmărire penală şi de instanţele de la nivelul judeţului Vaslui imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Vaslui a fost înregistrat Dosarul nr. 7418/333/2012, având ca obiect plângere împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1627/P/2009 din 25 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, menţinută prin Ordonanţa nr. 1227/H/2/2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.
În informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Tribunalul Vaslui, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că dosarul a fost repartizat aleatoriu la Completul C1 mixt penal, primul termen de judecată stabilit, fiind la 4 decembrie 2012, termen la care judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei a formulat cerere de abţinere întrucât una dintre persoanele cercetate, respectiv T.I., este naşul fiicei sale.
Cererea de abţinere a fost admisă, cauza a fost din nou repartizată aleatoriu, fiind desemnat pentru judecarea acesteia Completul C 4 penal cu termen de judecată la 21 decembrie 2012.
Ca urmare, s-a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi cu privire la afirmaţiile petiţionarului referitor la eventuala lipsă de imparţialitate şi posibila influenţare a judecătorilor de la Judecătoria Vaslui.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Înalta Curte constată că, faţă de faptele expuse de petiţionar şi constatate în informarea transmisă de Tribunalul Vaslui, nu sunt întrunite niciuna dintre cerinţele prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, calitatea părţilor din Dosarul penal nr. 126/P/2009 şi existenţa unor soluţii contradictorii date de organele de urmărire penală, astfel cum au fost invocate de către petiţionar, nu sunt de natură a crea convingerea că în cauză există pericolul influenţării judecătorilor Judecătoriei Vaslui, aducându-se atingere imparţialităţii acestora sau faptul că ar exista o duşmănie locală.
Pronunţarea unor soluţii diferite în cauzele deduse judecăţii sau infirmării de către instanţa de judecată a propunerii procurorului de neîncepere a urmăririi penale cu privire la anumite persoane, nu constituie temeiuri suficiente pentru strămutarea cauzei. Soluţiile pronunţate în dosarele civile şi penale la care se face referire, au fost rezultatul evaluării materialului probator existent în dosarele respective, iar Înalta Curte nu poate aprecia în acest cadru procesual, asupra corectitudinii soluţiilor pronunţate.
Faptul că părţile care sunt cercetate în Dosarul penal nr. 126/P/2009 au sau au avut calitate de funcţionari publici, nu este de natură a crea suspiciunea că ar putea influenţa activitatea judecătorilor, în condiţiile în care instituţiile în care aceştia sunt sau au fost angajaţi nu au legătură directă şi nici nu pot influenţa activitatea instanţei de judecată, iar în cauză nu s-a dovedit existenţa vreunei relaţii de rudenie între părţile cercetate în dosarul penal şi judecătorii Judecătoriei Vaslui sau vreo situaţie de vrăjmăşie locală.
În ceea ce priveşte împrejurarea invocată de apărare cu privire la semnarea de către judecătoarea P.F.N., în calitate de Preşedinte al Secţiei penale a Tribunalului Vaslui, a informării transmise de Tribunalul Vaslui, Înalta Curte constată neîntemeiată susţinerea având în vedere faptul că, în baza art. 57, o astfel de informare cuprinde un rezumat al etapelor procesuale parcurse în cadrul dosarului a cărui strămutare se solicită şi nicidecum o rezoluţie cu privire la o anumită soluţie ce ar trebui dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau o părere personală a persoanei semnatare cu privire la dosarul respectiv şi din acest motiv Codul de procedură penală nu prevede, într-o astfel de situaţie, un caz de incompatibilitate a judecătorului semnatar.
Având în vedere cele arătate, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În speţă, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiţionar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 şi, în consecinţă, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiţionarul T.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7418/333/2012 al Judecătoriei Vaslui.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 148/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
