ICCJ. Decizia nr. 124/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 124/2013
Dosar nr. 6830/1/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul G.E.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5245/105/2012 al Tribunalul Prahova, motivând că la această instanţă se constată existenţa unei lipse de obiectivitate, de imparţialitate împotriva sa, datorită influenţei, temerii sau presiunii ori a altor circumstanţe identice ca natură, exercitată pe fondul climatului în care se desfăşoară procesul penal.
A mai precizat că, modul injust şi inechitabil în care i-au fost soluţionate cererile sale de către judecătorii Tribunalului Prahova, în raport de cererile celorlalţi inculpaţi, cu o situaţie juridică identică, dovedeşte cu prisosinţă poziţia lor părtinitoare şi creează premizele unui abuz de drept procesual din partea instanţei.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Ploieşti.
În informarea transmisă, Curtea de Apel Ploieşti, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că susţinerile petentului nu reprezintă temeiuri de strămutare, atâta vreme cât nu s-a dovedit că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice, ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru, inclusiv, printre judecători sau procurori, asistenţi judiciari sau grefierii instanţelor, apreciindu-se că la instanţele din judeţul Prahova sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca această cauză să se soluţioneze cu respectarea tuturor drepturilor procesuale.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispoziţiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfăşurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivităţii şi imparţialităţii judecătorilor unei instanţe.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor acestei instanţe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul G.E.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 5245/105/2012 al Tribunalul Prahova.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 120/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 139/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
