ICCJ. Decizia nr. 191/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 191/2013
Dosar nr. 7257/1/2012
Şedinţa publică din 15 februarie 2013
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1114/C/2012 din 2 iulie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de I.A. în calitate de preşedinte fondator al Asociaţiei pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 48/P/2012 al D.N.A., secţia de combatere a corupţiei.
Pentru a pronunţa această rezoluţie s-au reţinut următoarele:
La data de 18 ianuarie 2012, I.A. a adresat Tribunalului Bucureşti o sesizare intitulată şi petiţie, respectiv plângere penală cuprinzând 23 de puncte (şi mai multe subpuncte).
În esenţă, acest demers exprimă nemulţumirea petentului faţă de modul în care au fost soluţionate cererile, petiţiile şi plângerile anterioare de către instanţele/instituţiile cărora le-au fost adresate. De asemenea, se formulează plângere penală împotriva mai multor magistraţi care au soluţionat aceste cauze.
Prin sentinţa penală nr. 92/F din 6 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea plângerii Ia D.N.A. În motivarea hotărârii se specifică faptul că aspectele consemnate în plângere impun efectuarea de cercetări care atrag competenţa D.N.A. Plângerea a stat la baza înregistrării Dosarului nr. 48/P/2012 al secţiei de combatere a corupţiei. În cadrul actelor premergătoare începerii urmăririi penale, la data de 25 mai 2012, i s-a solicitat petentului să facă precizări cu privire la faptele, persoanele şi mijloacele de probă vizate prin plângere. Cu acest prilej, I.A. a declarat ca „referitor la actele şi faptele de corupţie (...) este în posesia unor hotărâri definitive şi executorii care nu sunt respectate, atât organele de urmărire penală cât şi instanţele judecătoreşti dar în special judecătorul M.I., au dat dovadă de pasivitate, prin aceasta acoperind infracţiunile comise şi care au ţinte sau obiective de corupţie”.
De asemenea, petentul a declarat că nu deţine alte probe, că refuză consemnarea unei declaraţii până la momentul în care îi vor fi fost soluţionate toate cererile, plângerile şi memoriile şi a solicitat ca ofiţerul de poliţie judiciară (delegat cu efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale) să se abţină (fără să precizeze motivele).
Prin rezoluţia din data de 29 mai 2012, procurorul şef, al secţiei de combatere a corupţiei, a dispus neînceperea urmăririi penale faţa de judecătorii M.I., M.S.C., G.G., I.P. şi grefierul C.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
Împotriva soluţiei a formulat plângere I.A., invocând următoarele aspecte:
Procurorul de caz nu l-a ascultat pe petent în calitate de reprezentant al Asociaţiei „C.E.”. Critica invocată de petent este neîntemeiată deoarece, prin ordonanţa din 28 februarie 2012, procurorul de caz a desemnat un ofiţer de poliţie judiciară să efectueze această activitate. La data de 25 mai 2012, petentul a fost ascultat de ofiţerul de poliţie judiciară, iar susţinerile sale au fost consemnate în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.
Ascultarea petentului s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002, iar ofiţerul de poliţie judiciară era delegat, în condiţiile legii, pentru a efectua audierea.
Aceste aspecte sunt vizate şi prin obiecţiunile formulate la pct. 1.12, pct. Vl şi pct. 1.14.
Cu ocazia soluţionării cauzei, procurorul „s-a referit numai la o parte din cele 22 capete de cerere înregistrate la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală”.
Din examinarea plângerii rezultă că celelalte „capete de cerere” nu priveau solicitări propriu-zise, ci exprimau nemulţumirea faţă de modul în care au fost soluţionate cererile sau plângerile anterioare (se remarcă prezentarea repetitivă a aceloraşi aspecte).
De asemenea, din motivarea sentinţei penale nr. 92/F din 6 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rezultă că trimiterea plângerii la D.N.A. s-a dispus în vederea efectuării de cercetări „în raport cu infracţiunile de corupţie imputate la filele din dosar”, singurele care atrăgeau competenţa D.N.A.
Se analizează critic unele dintre formulările din cuprinsul rezoluţiei, fără ca aceste obiecţiuni să poată fi reţinute ca argumente privind aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.
Se contestă, ca neadevărată, menţiunea potrivit căreia plângerile penale nu conţin descrierea faptelor şi indicarea mijloacelor de probă.
Din examinarea plângerii rezultă că faptele de corupţie ce se reclamă că ar fi fost săvârşite de judecătorul M.I. constau în:
- „nu a manifestat interes în aflarea motivelor” pentru care firma SC T.M. SRL nu şi-a onorat obligaţiile contractuale;
- „a refuzat să comunice intimatei debitoare SC T.M. SRL Bucureşti interogatoriul propus de Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor”;
- „a obligat abuziv” asociaţia la plata taxei judiciare;
- „a refuzat abuziv să transfere spre soluţionare 3 cereri de recuzare formulate în acest dosar”;
- „a refuzat să înainteze toate recursurile”;
- „timp de sute de zile a refuzat să se pronunţe asupra excepţiilor ridicate”;
- „a refuzat să analizeze, cum se cuvine” un memoriu;
- „a respins abuziv multe cereri de suspendare a judecăţii”.
În acest context, asociaţia ar fi fost „prigonită şi obligată să renunţe la dreptul la apărare”.
Enumerarea mai sus-prezentată evidenţiază lipsa elementelor de fapt care să furnizeze indicii privind săvârşirea unor fapte determinate de corupţie, fiind mai mult exprimarea unor nemulţumiri legate de soluţiile instanţei.
Cu privire la judecătorii I.P., M.S.C., G.G. şi grefierul C.R., faptele de corupţie constau în „escamotarea adevărului” prin pretinderea neadevărată că asociaţia ar fi solicitat judecarea unei cauze comerciale în lipsă, precum şi în respingerea, „cu rea-credinţă”, a recursului. Nici în acest caz nu sunt precizate elementele de fapt care se circumscriu faptelor de corupţie prevăzute de lege.
În aceeaşi modalitate echivocă sunt formulate şi obiecţiunile de la pct. 1.10, pct. 1.10.1 ş.a.
Pe lângă aceste critici, se fac obiecţiuni şi cu privire la formulările folosite de procuror în redactarea rezoluţiei, considerându-se că sunt de natură să îi acopere pe infractori.
O ultimă categorie de obiecţiuni se referă la veridicitatea afirmaţiilor procurorului (apreciată, în raport de diferite paragrafe, ca fiind între 50-66% „viciate de neadevăr”).
Faţă de aspectele mai sus-arătate, constat că nu sunt motive de nelegalitate sau de netemeinicie care să justifice infirmarea rezoluţiei din data de 29 mai 2012 dispusă în Dosarul nr. 48/P/2012 şi în baza dispoziţiilor art. 175-art. 178 C. proc. pen. şi art. 222 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere reprezentantul petiţionarei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 C. proc. pen. ce reglementează competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această instanţă judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;
d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
g) alte cauze date prin lege în competenţa sa.
Cum prin rezoluţia nr. 48/P/2012 din 29 mai 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, a dispus neînceperea urmăririi penală faţă de magistraţii judecători din cadrul Tribunalului Bucureşti M.I., M.S.C., G.G., I.P., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., Înalta Curte va trimite plângerea formulată de reprezentantul petiţionarei Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionara Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva rezoluţiei nr. 1114/C/2012 din 2 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 20/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
