ICCJ. Decizia nr. 413/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 413/2013
Dosar nr. 7528/1/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
La 22 august 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerea penală formulată de numitul R.A., împotriva intimaţilor: G.A.N., N.A.R., S.H.O.A., S.G., K.L.C., I.M.C., C.I.A., V.C.R. şi M.D.M., pentru operaţiuni conspirative de muşamalizare la nivel înalt (situaţie ce ameninţă societatea românească) şi întreţinerea unui sistem juridic eminamente corupt de la cap la coadă, bineînţeles că toţi factorii decizie din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii acţionează în cârdăşie, ceea ce poate explica acest stil calm al acţiunii".
În motivare, petentul a precizat că:
- N.A.R., în calitate de şef al Serviciului de Relaţii cu Publicul, Registratură, Secretariat şi Arhivă din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, l-a minţit comunicându-i că petiţiile sale au fost trimise la alte instituţii;
- K.L.C., în calitate de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a muşamalizat plângerile "de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie"- Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică;
- M.D.M., şef serviciu în cadrul Serviciului de Inspecţie Judiciară pentru judecători al Inspecţiei Judiciare şi V.C.R., inspector şef în cadrul Inspecţiei Judiciare, "au muşamalizat sesizările sale de la Inspecţia Judiciară";
- S.G., şef al Biroului relaţii cu publicul din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii i-a transmis nişte adrese pe care nu le poate identifica;
- I.M.C. - "săgeata Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie" - nu şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu privind evaluarea memoriului său înregistrat la Camera Deputaţilor - Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii sub nr. 34/16.519 din 23 mai 2012;
- C.I.A., în calitate de procuror şef al Secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia emiterii adresei nr. 5731/2012.
Prin Rezoluţia nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus în temeiul ari. 228 alin. (4) raportat la aii. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de aii. 246 C. pen., faţă de intimaţii:
- G.A.N. - preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii;
- N.A.R. - şef serviciu Biroul relaţii cu publicul din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii:
- S.H.O.A. - vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii;
- S.G. - şef birou la Consiliul Superior al Magistraturii Serviciul relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă - Biroul relaţii cu publicul;
- K.L.C. - fost prim adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- I.M.C. - fost prim adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- C.I.A. - procuror şef al Secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- V.C.R. - inspector şef în cadrul Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii;.
- M.D.M. - şef serviciu în cadrul Serviciului de inspecţiei Judiciară pentru judecători al Inspecţiei Judiciare.
Pentru a se adopta această soluţie s-a reţinut, în esenţă, că petentul R.A. este nemulţumit de modul în care au fost tratate plângerile sale adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, precum şi Consiliului Superior al Magistraturii, în legătură cu modul de desfăşurare al cercetărilor penale în dosarele 57/P/2008, nr. 9950/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Dosar nr. 776/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, la Serviciul de Relaţii cu Publicul, Registratură, Secretariat şi Arhivă -Biroul de relaţii cu publicul din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost înregistrate mai multe plângeri/memorii formulate de petentul R.A., care au fost trimise spre competentă soluţionare anumitor instituţii, aspect adus la cunoştinţă petentului, iar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, au fost înregistrate, începând cu anul 2012 până în prezent, un număr de 150 plângeri şi 10 dosare penale.
Împrejurarea că sesizările transmise de R.A. nu au primit soluţiile pe care petentul le aştepta şi nici nu au avut parcursul dorit de semnatar nu poate constitui o dovadă suficientă în a aprecia existenţa săvârşirii unei infracţiuni în sarcina persoanelor reclamate.
Prin Rezoluţia nr. 1062/C2/din 13 noiembrie 2012 a Prim-Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, cu menţiunea că rezoluţia atacată este legală şi temeinică şi că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. sau a unei alte fapte prevăzute de legea penală în sarcina magistraţilor reclamaţi.
Împotriva sus-arătatelor rezoluţii petentul R.A., în termen legal, a formulat plângerea de faţă.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, deşi a fost legal citat, petentul nu s-a prezentat pentru a-şi susţine plângerea.
În motivarea scrisă a plângerii petentul a afirmat că soluţiile pronunţate sunt nelegale şi netemeinice şi că i s-a încălcat dreptul la apărare, la libertate, la gândire, la conştiinţă, la religie şi la un proces echitabil, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi.
Analizând plângerea formulată, potrivit motivelor invocate de petent, actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din actele existente la dosar, şi care constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu a rezultat existenţa unor acte sau fapte săvârşite de către intimaţi cărora să le poată fi conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Ca atare, pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să îşi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, ce trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Înalta Curte constată că în cauză toate plângerile/cererile adresate de către petentul R.A. Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost înregistrate şi soluţionate conform normelor de procedură, iar modul de soluţionare a fost comunicat petentului.
Or, pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii: prima constă în existenţa acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, iar cea de-a doua condiţie este înscrisă în art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu au confirmat acuzaţiile din plângerea penală formulate de petent, nefiind relevate indicii în sensul că persoanele reclamate de petent ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală.
Analizând/soluţionând plângerile şi cererile petentului şi adoptând soluţii care- întâmplător - l-au nemulţumit, intimaţii nu a făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte date în competenţa lor prin lege, să dispună soluţii potrivit convingerii lor obiective şi nepărtinitoare, motivate prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în speţele respective, motiv pentru care în sarcina lor nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale.
Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarul R.A. împotriva rezoluţiei nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică se va respinge ca nefondată, cu consecinţa menţinerii, ca fiind legală şi temeinică, a soluţiei adoptate de procuror.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva Rezoluţiei nr. 828/P/2012 din 3 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 414/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
