ICCJ. Decizia nr. 414/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 414/2013
Dosar nr. 7960/1/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 2 aprilie 2012, numitul B.Ş. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de I.I., Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 249 C. pen.
S-a invocat, în esenţă, faptul că au fost consemnate aspecte necorespunzătoare realităţii în conţinutul Adresei nr. 606/P/2011 din 11 ianuarie 2012, semnată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi transmisă Curţii de Apel Iaşi, spre a fi avută în vedere la soluţionarea Dosarului nr. 1075/45/2011.
Prin Rezoluţia nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1), raportat la art. 10 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistrat I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.) şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen.).
Împotriva Rezoluţiei nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012, numitul B.Ş. a formulat plângere, în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., învederând că există suficiente dovezi care să conducă la stabilirea vinovăţiei magistratului cercetat.
Prin Rezoluţia nr. 1377/11/2/2012 din 16 mai 2012, a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus:
- respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii numitului B.Ş. împotriva Rezoluţiei nr. 239/P/2012 din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică;
- infirmarea parţială, ca nelegală, a rezoluţiei menţionate;
- neînceperea urmăririi penale faţă de I.I., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 249 C. pen.
S-a apreciat că soluţia adoptată în cauză este temeinică, nerezultând indicii privind comiterea vreunei infracţiuni de către magistrat în legătură cu aspectele sesizate de petiţionar.
Totodată, a fost considerat greşit temeiul juridic reţinut de procuror pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen., arătându-se că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. (iar nu cele ale art. 10 lit. b) C. proc. pen.).
Nemulţumit, petentul B.Ş., la 26 aprilie 2012, s-a adresat cu plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formându-se Dosarul nr. 3191/1/2012.
Prin Sentinţa penală nr. 1280 din 24 septembrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a trimis plângerea spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a adopta această soluţie instanţa a reţinut că, în acord şi cu dispoziţiile deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi, precum şi cu prevederile art. 278 alin. (2) C. proc. pen., întrucât prin Rezoluţia 1377/11/2/2012 din 16 mai 2012, s-a infirmat parţial rezoluţia nr. 239/P/din 9 aprilie 2012, această soluţie este supusă controlului procurorului ierarhic superior iar nu controlului instanţei de judecată.
Concomitent, tot la 26 aprilie 2012 (când a depus plângerea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), petentul B.Ş. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 239/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Prin Nota nr. 3753/11/2/2012 din 12 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a constatat că nu se impune analizarea legalităţii şi temeiniciei Rezoluţiei nr. 1377/11/2/2012 a conducerii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică deoarece plângerea adresată Înaltei Curţi viza Rezoluţia nr. 1377/11/2/2012, de care petentul nu avea cunoştinţă la momentul formulării plângerii. Prin urmare, prin nota mai sus- amintită s-a apreciat că se impune efectuarea unei noi comunicări către petent a soluţiei adoptate şi închiderea lucrării.
La 13 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie „contestaţie - plângere", formulată de petentul B.Ş. împotriva Notei nr. 3753/11/2/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, formându-se Dosarul nr. 7960/1/2012.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii plângerii în raport cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Analizând plângerea formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse controlului jurisdicţional, după ce plângerea făcută potrivit art. 278 C. proc. pen. ar fi fost respinsă, "numai rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţele ori, după caz, rezoluţiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăriri penale, date de procuror", iar nu şi alte acte emise de procuror, chiar în realizarea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen.
Analizându-se actele şi lucrările din dosar se constată că petentul B.Ş. a formulat plângere împotriva Notei nr. 3753/II - 2/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângerea sa nevizând o rezoluţie sau ordonanţă (de netrimitere în judecată) după cum se precizează în textul de lege mai sus-arătat.
Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva Notei nr. 3753/112/2012 din 12 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică se va respinge ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva Notei nr. 3753/II 2/2012 din 12 noiembrie 2012a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 441/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
