ICCJ. Decizia nr. 616/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 616/2013
Dosar nr. 1259/1/2013
Şedinţa publică din 05 iunie 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 20 decembrie 2012 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, în Dosarul nr. 15/P/2012, a fost dispusă în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. şi locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în art. 246 şi 289 C. pen.
În considerentele rezoluţiei s-a arătat că prin plângerea formulată la data de 26 februarie 2012, adresată iniţial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul S.L. a solicitat „punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", împotriva judecătorilor militari, de la Tribunalul Militar Teritorial, care au soluţionat Dosarul nr. 43/751/2010, şi anume: general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.C. şi locotenent-colonel magistrat C.V. S.L. a susţinut că cei trei magistraţi militari au comis infracţiunile menţionate mai sus, deoarece: «1. Au hotărât infracţional - Sentinţa numărul 35 din 16 decembrie 2010 - Dosarul numărul 43/751/2010 Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, DECIZIE infracţională, fără a solicita - Dosarul de cadre ofiţer al subsemnatului de la MApN - CMJ SĂLAJ, din care MApN - Direcţia Personal a furat notările de serviciu pentru perioada de timp 1982 - 1988 şi jurămintele militare pentru perioada de timp 1980 - 1991 - Dosarele infracţionale „DE ONOARE" şi „DE JUDECATĂ" de la IGSU Bucureşti, comise de personalul MAI în perioada 1996 - 1997. 2. Nu şi-a declinat competenţa de soluţionare a litigiului,nefiind de competenţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti să judece infracţiunile: - furt şi distrugere de înscrisuri comise de personalul MApN - Direcţia Personal ce fac obiectul emiterii Ordinului nr. MP.505 din 30 mai 1994 al ministrului apărării naţionale, - fals, uz de fals, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, asociere în vederea comiterii de infracţiuni comise de personalul MAI ce fac obiectul emiterii Ordinului numărul 11/01305 din 30 aprilie 1997 al ministrului de interne»
S-a reţinut că, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat aspectele sesizate de S.L.
Astfel, pe rolul Tribunalului Militar Teritorial, s-a aflat Dosarul nr. 43/751/2010, având ca obiect recursul declarat de cpt. (r) S.L. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara. Dosarul a fost soluţionat de general de brigadă magistrat H.M., locotenent-colonel magistrat C.C. şi locotenent-colonel magistrat C.V., prin Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, decizie prin care a fost respins «ca nefondat recursul declarat de petentul cpt. (rez) S.A.L., împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 20 octombrie 2010 a Tribunalului Militar Timişoara, prin care a fost respinsă plângerea, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C .proc. pen., formulată împotriva Rezoluţiei din 23 iunie 2004 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în Dosarul nr. 41/P/2004, prin care s-a dispus „neînceperea urmăririi penale" pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., pentru cadre militare din Ministerul Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne, în care petentul şi-a desfăşurat activitatea».
Din motivarea hotărârii, a rezultat că cei trei magistraţi militari şi-au exercitat în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, astfel că infracţiunile pretins a fi comise de aceştia nu există în materialitatea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. soluţia pronunţată de magistraţi, pe baza probelor administrate, s-a reţinut că, reflectă modul în care aceştia le-au apreciat în urma examinării lor şi nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Simpla împrejurare că S.L. este nemulţumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a celor care au soluţionat cauza.
Prin Rezoluţia din 30 ianuarie 2013, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 23/11-2/2013, s-a respins, ca neîntemeiată,plângerea formulată de petent împotriva Rezoluţiei nr. 15/P/2012.
În considerentele rezoluţiei s-a reţinut în esenţă că simpla împrejurare că petentul este nemulţumit de Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 43/751/2010, nu poate conduce la angrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au identificat în mod corect caracterul subiectiv ai susţinerilor şi acuzaţiilor sale.
Împotriva Rezoluţiilor din 20 decembrie 2012 şi din 30 ianuarie 2013, a formulat plângere petentul S.L.
În plângerea formulată de petent şi înregistrată la instanţă la data de 22 februarie 2013, depunând şi concluzii scrise, a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea plângerii la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. şi locotenent-colonel magistrat C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în art. 246 şi 289 C. pen.
Analizând actele împotriva cărora se plânge petentul S.L., Înalta Curte, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Instanţa de judecată realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele, respectiv al soluţiei date. Date fiind limitele în care operează controlul instanţei, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele faţă de care s-au întocmit aceste acte.
Dintre soluţiile prevăzute de lege, art. 278 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că sunt soluţii de admitere cele prevăzute de art. 278 alin. (8) lit. b) şi c) C. proc. pen.
Pentru aceste soluţii nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte situaţia de la art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a apreciat că aceasta nu este posibilă în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, cum este cazul în dosar (recurs în interesul legii, Decizia XLVIII din 4 iunie 2007, M. Of. nr. 775 din 15 noiembrie 2007).
Referitor la soluţia prevăzută de art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., aceasta nu poate fi dispusă deoarece rezoluţia apare ca fiind fondată.
Conform dispoziţiilor legale, în baza art. 2781 C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluţiile Ministerului Public, respectiv rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ordonanţa sau, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Actele atacate de petent sunt rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, respectiv rezoluţia de respingere a plângerii împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
La soluţionarea plângerii se va verifica actul procesual atacat pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei precum şi a înscrisurilor administrate în cursul prezentei cauze, la propunerea petentului.
Faptele pentru care s-au făcut cercetări sunt prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. - abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi art. 289 C. pen. - falsul intelectual, intimaţi fiind, general de brigadă magistrat H.M., locotenent - colonel magistrat C.V. şi locotenent-colonel magistrat C.C.
Potrivit art. 246 C. pen. "fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Potrivit art. 289 "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
Procedura penală impune judecătorului să soluţioneze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate de petent. În cursul judecăţii plângerii petentul nu a solicitat sau invocat alte mijloace de probă care să conţină date utile sub aspectul faptelor sesizate, ci le-a reiterat pe cele anterioare, astfel că, nemulţumirea justiţiabilului faţă de soluţia dispusă de procuror nu este probă pertinentă şi utilă şi nu are aptitudinea de a declanşa un proces penal împotriva intimaţilor vizaţi.
Conform art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., în cazul admiterii plângerii, instanţa trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale. Potrivit art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale intervine atunci când, din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. b) a aceluiaşi articol. Art. 10 C. proc. pen. stabileşte o ordine legală de preferinţă, astfel organele de urmărire penală în mod corect au analizat mai întâi probatoriile ce au condus la concluzia inexistenţei faptei sesizate.
Intimaţii din prezenta cauză au calitatea magistraţi, respectiv, magistrat judecător - H.M., având gradul de general de brigadă, magistrat judecător - C.V., având gradul de locotenent - colonel şi magistrat judecător - C.C. având gradul locotenent-colonel, care în exercitarea atribuţiilor de serviciu au soluţionat Dosarul penal nr. 43/751/2010 pronunţând Decizia penală nr. 35 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial.
Petentul nu a putut susţine pertinent ce anume acte aceşti magistraţi judecători nu le-au îndeplinit ori le-au îndeplinit în mod defectuos cauzând o vătămare intereselor sale legale, ori în ce a constat falsul intelectual. Înalta Curte reţine că petentul se referă la nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată de instanţa de judecată în Dosarul penal nr. 43/751/2010.
Este însă adevărat că petentul nu a fost audiat în cursul cercetării plângerii sale formulate împotriva intimaţilor pentru a face eventualele precizări, însă nici în faţa instanţei acesta nu s-a prezentat pentru a face precizări utile şi pertinente soluţionării plângerii, iar înscrisurile depuse la dosar, nu au fost apte pentru a modifica soluţia dispusă prin rezoluţie de procuror.
Ca urmare, în baza 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent şi va menţine rezoluţiile emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul S.L. împotriva Rezoluţiei nr. 15/P/2012 din 20 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 98/2013. Penal. Cerere de reabilitare (art.494... → |
|---|
