ICCJ. Decizia nr. 791/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 791/2013
Dosar nr. 1768/1/2013
Şedinţa publică din 13 septembrie 2013
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 aprilie 2012, P.G.G. a formulat pl ângere împotriva procurorului E.I.O., pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând să fie efectuate cercetări pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 249 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen., constând în aceea că magistratul şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 2311/P/2010, constituit ca urmare a unei plângeri formulate tot de către P.G.G.
Sesizarea persoanei v ătămate a făcut obiectul Dosarului nr. 1143/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cu ocazia actelor premerg ătoare începerii urmăririi penale efectuate în această cauză, persoana vătămată şi-a completat plângerea, arătând că doreşte să fie efectuate cercetări, atât faţă de judecătorii de la Judecătoria Murgeni, de la Tribunalul Vaslui şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care au soluţionat, în perioada 1998-2011, mai multe cauze, în care P.G.G. a fost parte, cât şi faţă de S.N., din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Bârlad şi T.E., din cadrul Băncii R.D., pe care i-a acuzat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
Prin ordonan ţa nr. 1143/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul E.I.O., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 249 C. pen., art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen. Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou constituit în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi făptuitori.
S-a înregistrat astfel în evidenţele secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Dosarul nr. 153/P/2012.
Prin rezolu ţia nr. 153/P/2012 din data de 28 septembrie 2012, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., faţă de: judecătorii din cadrul Judecătoriei Murgeni, Tribunalului Vaslui şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (care s-au pronunţat în dosarele în care P.G.G. a fost parte, în perioada 1998-2011), S.N., Banca R.D. şi T.E., din cadrul aceleiaşi bănci, întrucât fapta nu există, în cauză fără a se putea reţine săvârşirea vreunei fapte penale în sarcina persoanelor reclamate.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., P.G.G., în cuprinsul căreia a precizat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este nelegală, deoarece făptuitorii sunt vinovaţi de infracţiunile care au fost sesizate.
Prin rezolu ţia nr. 3743/11/2/2012 din 13 noiembrie 2012, procurorul şef, secţie de urmărire penala şi criminalistică, din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de P.G.G. împotriva rezoluţiei nr. 153/P/2012 din 28 septembrie 2012 dispusă de secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul cu acelaşi număr, reţinându-se, în esenţă, că, din analiza actelor dosarului, nu au rezultat date, indicii ori dovezi, care să demonstreze comiterea vreunei infracţiuni de serviciu de către cei împotriva cărora a fost îndreptată plângerea penală, precum şi că la dosar nu există dovezi, care să conducă la concluzia comiterii faptelor sesizate de către P.G.G. împotriva funcţionarilor arătaţi în cuprinsul plângerii sale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul P.G.G. s-a adresat cu pl ângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar la data de 20 martie 2013, a fost înregistrat pe rolul secţiei penale, sub nr. 1768/1/2013, plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluţiei nr. 153/P/2012 din 28 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, astfel cum a fost motivată şi ataşată la dosarul cauzei împreună cu o serie de documente.
Plângerea este tardiva.
Analizând plângerea prin prisma excepţiei invocate de reprezentantul parchetului, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonan ţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instanţă.”
Verific ând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că la Dosarul nr. 3743/II-2/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din cadrul se găseşte dovada de comunicare către petiţionar a rezoluţiei nr. 3743/II-2/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, cu data de 26 noiembrie 2012, dovada semnată de soţia acestuia, care a primit-o semnând şi legitimându-se cu seria şi nr. CI, în faţa agentului procedural.
La dosar se află pl ângerea petiţionarului adresată instanţei, purtând mai multe ştampile ale Registraturilor Generale ale Ministerului Public cu datele de 5, 8 şi respectiv 15 martie 2013.
La dosarul Înaltei Curţi se află plicul în care petentul a trimis pl ângerea către instanţă, având imprimată pe ştampila poştei data de 28 februarie 2013.
Se constată a şadar, că rezoluţia de respingere, ca neîntemeiată a plângerii i-a fost comunicată petentului la data de 26 noiembrie 2012, iar acesta s-a adresat instanţei la data de 28 februarie 2013, data poştei, deci cu depăşirea termenului procedural de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., enunţat anterior.
Conform dispoziţilor art. 186 C. proc. pen., „la calcularea termenelor pe zile nu se socoteşte ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează”.
Se constată astfel, că nu are importanţă ziua din care începe să curg ă termenul şi numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.
În spe ţa de faţă, rezultă faptul că termenul a început să curgă din data de 27 noiembrie 2012, iar ultima zi în care petentul se putea adresa instanţei fiind 17 decembrie 2012, zi de luni, termen prelungit, întrucât ultima zi ar fi fost într-o zi de duminica.
Or, petentul s-a adresat instan ţei cu plângere la data de 28 februarie 2013, cu mult peste depăşirea termenului procedural.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul P.G.G.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare c ătre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul P.G.G. împotriva rezoluţiei nr. 153/P/2012 din 28 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 872/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
