ICCJ. Decizia nr. 516/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 516/2013
Dosar nr. 583/1/2013
Şedinţa publică din 10 mai 2013
Asupra plângerii de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 825/P/2012 din 5 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (în prezent în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 266 C. pen., art. 268 C. pen. şi art. 246 C. pen., întrucât faptele nu există; A.C., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există; M.V., judecător în cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; Ţ.I.C., judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; D.D., judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; T.Z., judecător în cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există; S.C., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există; B.I., procuror şef în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; D.S.A., judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; C.L., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; L.M., judecător la Judecătoria Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; M.V., judecător la Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; L.T., judecător la Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; S.I., judecător la Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât fapta nu există; T.M.G., subcomisar în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 266, art. 268 C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune în acest sens, s-au reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 453/P/2012 din 10 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus trimiterea cauzei privind plângerea formulată de F.M.C., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva procurorului G.G. şi a subcomisarului T.M.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 266 C. pen. şi art. 268 C. pen., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare, întrucât procurorul reclamat îşi desfăşoară activitatea, începând din 8 iunie 2012, în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti.
La data de 21 septembrie 2012 a fost înregistrată o altă plângere a numitului F.M.C., formulată împotriva următoarelor persoane:
- G.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (în prezent în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 266 C. pen., art. 268 C. pen. şi art. 246 C. pen., constând în abuzurile săvârşite pe parcursul urmăririi penale desfăşurate în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 767/P/2011;
- A.C., care, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a confirmat Rechizitoriul nr. 767/P/2011, săvârşind, astfel, infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen.;
- M.V., judecător în cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., pentru că, pe baza Rechizitoriului nr. 767/P/2011, l-a condamnat pe F.M.C., în Dosarul nr. 7574/105/2011;
- Ţ.I.C. şi D.D., judecători în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., constând în aceea că au menţinut, în apel, sentinţa Tribunalului Prahova, ca fiind legală şi temeinică;
- T.Z., judecător în cadrul Tribunalului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât a dispus măsura arestării preventive faţă de F.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi tentativă de viol, deşi nu existau probe;
- S.C., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M.C., în Dosarul nr. 304/D/P/2011, la 22 noiembrie 2011, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- B.I., procuror şef în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., pentru că a confirmat Rechizitoriul dispus la 22 noiembrie 2011 în Dosarul nr. 304/D/P/2011;
- D.S.A., judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât a pronunţat Sentinţa nr. 2268 din 21 decembrie 2011 în Dosarul nr. 27960/281/2011, prin care petentul a fost condamnat la 6 ani închisoare;
-C.L., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât a întocmit Lucrarea nr. 107/III-6/2012 privind revizuirea Sentinţei nr. 2268 din 21 decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 324 din 9 martie 2012;
- L.M., judecător la Judecătoria Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., întrucât, prin Sentinţa nr. 726 din 12 aprilie 2012 a respins cererea de revizuire formulată de către petent;
- M.V., L.T. şi S.I., judecători la Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 268 C. pen., constând în aceea că au judecat recursul împotriva Sentinţei penale nr. 726 din 12 aprilie 2012 (pe care au menţinut-o) privind cererea de revizuire a Sentinţei nr. 2268 din 21 decembrie 2011;
- B.M., avocat în Baroul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 266 C. pen., întrucât, cu ocazia audierii petentului la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova nu numai că nu şi-a făcut datoria să-şi apere clientul, dar a stat impasibil şi nu şi-a verificat probele;
- T.I., avocat în Baroul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 266 C. pen., întrucât, în calitate de avocat din oficiu în faza de urmărire penală, nu a acţionat în niciun fel în apărarea petentului, ci a fost formal prezentă;
- D.A., avocat în Baroul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 266 C. pen., constând în aceea că, la ultima prezentare de material, în biroul procurorului G.G., nu numai că nu a făcut nimic în apărarea petentului, ca apărător ales, dar a şi acceptat modul abuziv de prezentare a materialului de urmărire penală de către procuror, fără să studieze cât de puţin dosarul;
- M.I., avocat în Baroul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 268 C. pen., întrucât, cu ocazia judecării petentului la instanţa de fond, Tribunalul Prahova, precum şi în faţa instanţei de apel, la Curtea de Apel Ploieşti, nu a colaborat cu clientul său în vederea întocmirii unei apărări, în calitate de apărător din oficiu.
Faţă de cele mai sus expuse, s-a considerat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este competent să soluţioneze cauza faţă de magistraţii procurori şi judecători reclamaţi, dar şi faţă de subcomisarul T.M.G.; în ceea ce îi priveşte pe avocaţii din cadrul Baroului Prahova, reclamaţi de către F.M.C., cauza a fost disjunsă, iar dosarul astfel format a fost declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, spre competentă soluţionare.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 767/P/2011 din data de 11 august 2011, procurorul G.G. a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului F.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de viol (2 fapte), viol (1 faptă) şi violare de domiciliu (3 fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (2 fapte), art. 197 alin. (3) C. pen. şi art. 192 alin. (1) C. pen. (3 fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că:
- la data de 17 mai 2010, în jurul orelor 11:50 - 12:00, a urmărit şi a surprins pe minora D.B.A.M., în vârstă de 9 ani şi 8 luni, pe holul blocului de domiciliu al acesteia, iar după ce aceasta a deschis uşa de la apartament a atacat-o din spate, a intrat peste ea în apartament cu intenţia de a avea relaţii sexuale, i-a pus o mână la gură pentru a nu ţipa şi o mână în zona nasului cu un fragment textil îmbibat în cloroform, activitatea infracţională fiind întreruptă când minora a fost apelată telefonic de către mama sa;
- la data 1 iunie 2011, în jurul orelor 12:00, a urmărit-o pe minora I.C.D. în vârstă de 8 ani şi 8 luni, pe scara blocului de domiciliu al acesteia, după care folosind acelaşi mod de operare a atacat-o imediat după ce aceasta a descuiat uşa apartamentului, a pătruns în apartament ducând-o în dormitor cu intenţia de a avea cu aceasta relaţii sexuale, activitatea infracţională fiind întreruptă tot când minora a fost apelată telefonic de către mama sa;
(în ambele situaţii inculpatul a părăsit apartamentul pentru a câştiga încrederea minorelor şi cu intenţia de a reveni)
- la data de 9 iunie 2011, în jurul orelor 12:15 - 12:30, a aşteptat şi a surprins pe minora S.D.I., în vârstă de 10 ani, la intrarea în apartamentul acesteia, a lăsat-o să deschidă uşa după care a atacat-o din spate, a intrat peste ea în apartament, i-a pus o mână la gură pentru a nu ţipa şi o mână în zona nasului cu un fragment textil îmbibat în cloroform, aducând astfel victima în stare de inconştienţă, după care i-a introdus în gură un ciorap pentru a nu ţipa în situaţia în care se trezeşte şi a întreţinut raport sexual cu aceasta.
Prin Sentinţa penală nr. 416 din 25 noiembrie 2011, secţia penală a Tribunalului Prahova (judecător M.V.) l-a condamnat pe inculpatul F.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus amintite la 16 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului. Această sentinţă penală, după exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, a rămas definitivă la data de 16 mai 2012, prin Decizia penală nr. 1611 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul inculpatului F.M.C. fiind respins ca nefondat.
De altfel, contrar celor susţinute de către F.M.C. în plângerea sa, după cum se menţionează la fila 49 a Rechizitoriului nr. 767/P/2011, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, "în prezenţa apărătorului ales inculpatul F.M.C. a recunoscut săvârşirea faptelor şi nu a mai avut de solicitat noi probe sau de formulat noi cereri".
Prin Rechizitoriul nr. 304/D/P/2011 din 22 noiembrie 2011, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti (procuror S.C.) a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 2010 - 2011, a procurat pentru sine şi a deţinut fără drept, într-un sistem informatic şi în mijloace de stocare a datelor informatice, materiale pornografice cu minori.
La data de 21 decembrie 2011, Judecătoria Ploieşti (preşedinte D.S.A.) a pronunţat Sentinţa penală nr. 2268 în Dosarul nr. 2539/2011, prin care a hotărât condamnarea inculpatului F.M.C. la 6 ani închisoare în temeiul art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 51 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.; această sentinţă penală a rămas definitivă la 4 ianuarie 2012, prin nerecurare, întrucât Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 324 din 9 martie 2012, a respins ca tardiv recursul inculpatului.
După cum se poate observa din cuprinsul sentinţei penale mai sus amintite, inculpatul F.M.C., fiind audiat, a arătat că "recunoaşte fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare (...)".
Faţă de cele mai sus expuse, procurorul care a efectuat actele premergătoare a considerat că în cauză nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni în sarcina procurorilor G.G., A.C., C.L., S.C., B.I., a subcomisarului T.M.G. şi a judecătorilor M.V., Ţ.I.C., D.D., T.Z., D.S.A., L.M., M.V., L.T. şi S.I., întrucât nemulţumirea petentului faţă de soluţiile dispuse nu poate conduce la concluzia că aceştia şi-au încălcat în vreun fel atribuţiile de serviciu.
Prin Rezoluţia nr. 4309/II-2/2012 din 8 ianuarie 2013 a Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de numitul F.M.C. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 825/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Împotriva primei rezoluţii, nr. 825/P/2012 din 5 noiembrie 2012, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, petiţionarul F.M.C., în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângerea de faţă.
Plângerea nu este fondată.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de parchet faţă de intimaţii G.G., A.C., M.V., Ţ.I.C., D.D., T.Z., S.C., B.I., C.L., D.S.A., L.M., M.V., L.T., S.I. şi T.M.G. este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că aceştia au săvârşit faptele reclamate.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţiile adoptate nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au adoptat o soluţie sau au pronunţat o hotărâre judecătorească să se poată formula plângeri penale ar însemna că în acest fel s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
În legislaţia română verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor dispuse de către magistraţii procurori şi judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, şi nu prin repunerea lor în discuţie în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.
Mai mult, magistraţii judecători sunt independenţi şi se supun numai legii, conform art. 124 din Constituţia României, soluţiile pronunţate de aceştia exprimând convingerea creată faţă de probele administrate de părţile din proces.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii nu au comis fapte care să atragă răspunderea lor penală, Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea formulată de petiţionar împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, ca nefondată, ordonanţă care va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică.
Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M.C. împotriva Ordonanţei nr. 825/P/2012 din 5 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 568/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
