ICCJ. Decizia nr. 569/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 569/2013
Dosar nr. 950/1/2013
Şedinţa publică din 22 mai 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 februarie 2013, petiţionarul F.V.C. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6979/296/2008** al Curţii de Apel Oradea, apreciind că există motive de bănuială legitimă şi că obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită.
În motivarea cererii petiţionarul a arătat că există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă pentru că la actuala instanţă se constată existenţa unei lipse de obiectivitate şi de imparţialitate datorită împrejurărilor cauzei, climatului în care se desfăşoară procesul, a mediatizării excesive a faptei pentru care a fost trimis în judecată, precum şi datorită duşmăniilor locale.
Pentru aceste motive petiţionarul consideră că strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad este imperios necesară pentru asigurarea unui proces echitabil.
Din informaţiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. şi comunicate de către Ministerul Justiţiei rezultă următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 250/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost trimis în judecată inculpatul F.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr. 6979/296/2008.
Prin sentinţa penală nr. 381 din 12 aprilie 2010, Judecătoria Satu Mare a dispus condamnarea petentului F.V.C. la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Prin decizia penală nr. 249/A din 9 decembrie 2010, tribunalul Satu Mare a admis apelul Ministerului Public şi a dispus majorarea pedepsei la 7 ani închisoare şi înlăturarea dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Oradea. Prin decizia penală nr. 18/R din 21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de inculpatul şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Prin sentinţa penală nr. 1167 din 2 noiembrie 2012, Judecătoria Satu Mare a dispus condamnarea inculpatului F.V.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât Ministerul Public cât şi inculpatul F.V.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea. Până la soluţionarea cauzei, inculpatul F.V.C. a formulat cerere de strămutare a acesteia la o altă instanţă egală în grad apreciind că la curtea de Apel Oradea nu poate beneficia de un proces echitabil.
Din cercetările efectuate, Ministerul Justiţiei a constatat că o parte din motivele invocate de către petent prin cererea de strămutare sunt parţial fondate, însă consideră că la Curtea de Apel Oradea procesul penal se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor procedurale care reglementează faza judecăţii neexistând motive concrete care să determine strămutarea cauzei.
Înalta Curte, examinând cererea de strămutare în raport cu motivele invocate şi cu informaţiile comunicate de Ministerul Justiţiei consideră că în cauză, niciuna dintre cerinţele art. 5 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat.
La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În raport de cele expuse se constată că nu au fost evidenţiate aspecte din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 6979/296/2008** al Curţii de Apel Oradea, că există duşmănii locale, că ar exista vreun pericol de tulburare a liniştii publice ori că una dintre părţi ar avea vreo rudă sau afin, până la gradul IV inclusiv, printre judecătorii, procurorii, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei şi în consecinţă, se apreciază că temerile petentului F.V.C. nu sunt justificate astfel încât, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de acesta.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E
Respinge ca nefondată cererea formulată de petentui F.V.C. prin care solicită strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6979/296/2008** al Curţii de Apel Oradea.
Obligă petentui la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 572/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
